G. Se implică în mod constant în activități licențioase

Al șaptelea tip îi reprezintă pe cei care se implică în activități licențioase, un grup menționat frecvent. Deși manifestările umanității lor nu sunt atât de rele – nimic precum semănarea discordiei sau comiterea de fapte rele și provocarea de tulburări – ei au o trăsătură comună, și anume că în relațiile lor cu sexul opus apar mereu probleme și incidente. Indiferent de disponibilitatea oportunităților, astfel de probleme apar mereu în cazul lor, iar dacă nu există oportunități, le creează, prin urmare astfel de „povestiri” apar oricum. Indiferent de circumstanțe, de cine este cealaltă persoană sau de distanța față de acea persoană, astfel de incidente li se întâmplă din când în când. Ce fel de incidente? Au o relație cu cineva, vor mereu să se apropie de cineva, dezvoltă sentimente pentru cineva sau pun ochii pe cineva, printre alte astfel de lucruri. Nu reușesc niciodată să trăiască normal și să-și îndeplinească îndatoririle în mod normal, fiind permanent influențați de dorințe desfrânate. Adică, în situațiile obișnuite în care oamenii normali nu s-ar implica în astfel de probleme, ei fac frecvent acest lucru. Nu au nevoie de circumstanțe speciale sau de cineva care să le creeze oportunități; aceste incidente se întâmplă pur și simplu în mod natural. După ce apar astfel de incidente, indiferent de consecințe, un grup de oameni sau o anumită persoană este mereu obligată să plătească. Ce prețuri plătește? Îndeplinirea datoriei sale este afectată; lucrarea bisericii este întârziată și îngreunată; unii tineri sunt perturbați, cad în ispită și își pierd interesul față de credința în Dumnezeu și îndeplinirea îndatoririlor personale, iar unii oameni chiar își pierd îndatoririle sau renunță la ele. Cei care se implică în activități licențioase sunt prea problematici. La fiecare pas, membrii de sex opus roiesc în jurul lor, apropiindu-se de ei, flirtând cu ei și chiar recurgând la tachinări jucăușe. Deși nu pot apărea probleme serioase, de natură esențială, ei tulbură grav starea normală a aleșilor lui Dumnezeu în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Oriunde merg, aduc necazuri și tulburări celorlalți, lucrării și bisericii, chiar seducându-i cu orice ocazie pe membrii de sex opus pe care îi consideră atrăgători și stabilind relații cu ei. Este o bătaie de cap prea mare. Odată ce se îndrăgostesc de cineva, acea persoană este condamnată la nenorocire, fiind incapabilă să creadă în mod normal în Dumnezeu sau să-și mai îndeplinească îndatoririle. Consecințele sunt de neimaginat. Acea persoană nu poate rezista fără să-l contacteze sau să-l vadă pe seducător și, în timp ce se ocupă cu îndatoririle sale, nu poate să se căsătorească sau să-și întemeieze o familie, iar relația nu poate fi ruptă. Ce se întâmplă în cele din urmă? Începe să sufere îngrozitor, îndurând foarte multă durere! Dacă îndură până când este pedepsită în timpul dezastrelor, pentru ea s-a terminat de tot, speranța sa de a fi mântuită este spulberată. Unii greșesc o dată și nu se căiesc atunci când sunt emondați, ci greșesc a doua sau chiar a treia oară, intrând în trei sau patru relații pe parcursul a doi sau trei ani, ceea ce constituie o tulburare pentru aleșii lui Dumnezeu și pentru viața bisericii și îi determină pe aleșii lui Dumnezeu să-i deteste. Acest lucru lasă o pată asupra lor, pe care o regretă tot restul vieții.

Unii oameni, deoarece arată oarecum bine și au o anumită eleganță și unele înzestrări și talente sau și-au asumat o lucrare importantă, au mereu membri de sex opus care roiesc în jurul lor ca muștele, înconjurându-i. Unii le servesc masa, alții le fac patul, unii le spală rufele, alții le cumpără suplimente alimentare și produse cosmetice, le oferă mici daruri și așa mai departe. Aceștia îi primesc cu bucurie pe toți, știind în inima lor că un astfel de comportament din partea celorlalți este inadecvat, dar nu-l resping niciodată, seducând deodată mai mulți membri de sex opus. Acei oameni se luptă între ei pentru șansa de a-i sluji, concurând unul împotriva altuia și devenind geloși unul pe celălalt, în timp ce persoana licențioasă se bucură de această senzație, considerându-se extrem de fermecătoare. În realitate, chestiunile bărbaților și ale femeilor sunt înțelese bine de către adulți și chiar și unii minori le înțeleg; doar neghiobii, cei cu dizabilități intelectuale sau bolnavii mintal nu le înțeleg. De ce concurează acești oameni cu atâta înverșunare pentru a sluji și a-i face pe plac unui membru de sex opus? Doar din dorința de a-l seduce, nu-i așa? Nu este nevoie să o spunem pe șleau; toată lumea știe ce se întâmplă. Este un lucru de care oamenii sunt foarte conștienți, un lucru care este în mod evident inadecvat, dar acea persoană nu-l refuză, ci îl acceptă în tăcere – cum se numește acest lucru? Se numește flirt. Aceasta știe că este vorba de seducția dintre bărbați și femei, dar nu vrea să refuze din cauza fiorului provocat de satisfacerea dorințelor desfrânate ale trupului. Simte că această senzație este un fel de desfătare, mai bună chiar decât orice mâncare delicioasă din lume, așa că nu refuză. Când persoana în cauză nu refuză, cei care o seduc sunt și mai fericiți, crezând că sunt aceia de care îi place persoanei respective și bucurându-se de situație în sinea lor. Și acea persoană crede că, atât timp cât nu s-a înfiripat o relație semnificativă, nu poate fi considerată ceva serios, că licențiozitatea din rândul non-credincioșilor este mult mai gravă și că aceasta este considerată cel mult seducție, semănând cu întâlnirile normale. Dar așa ar trebui să fie întâlnirile, astăzi cu o persoană, mâine cu alta, dându-și întâlniri și seducând pe oricine iarăși și iarăși, în mod nechibzuit? Oriunde merg, astfel de oameni licențioși își prioritizează descătușarea dorințelor desfrânate, dându-se în spectacol și apelând la seducție. Cu cât seduc mai mulți oameni, cu atât sunt mai fericiți. Ce se întâmplă până la urmă? După ce se dau în spectacol în mod repetat, unii frați și surori le discern comportamentul și scriu împreună o scrisoare conducătorilor de nivel superior. O investigație le verifică afirmațiile, iar persoana licențioasă este înlăturată din biserică. Vedeți ce se întâmplă? Nu se încheie acolo calea credinței lor în Dumnezeu? Finalul lor este dezvăluit. Acțiunile și comportamentul lor, pe care oamenii le consideră intolerabile, sunt și mai detestabile pentru Dumnezeu. Comportamentul de care dau dovadă acești indivizi nu reprezintă relațiile adecvate dintre oameni și nici nu reflectă nevoile umane normale. Acțiunile lor pot fi descrise printr-un singur cuvânt: „licențiozitate”. La ce se referă licențiozitatea? La implicarea nechibzuită în relații cu sexul opus, seducerea iresponsabilă a altora după bunul plac, ademenirea și hărțuirea membrilor de sex opus. Este o joacă cu pofta trupească, fără a ține cont de cost sau de consecințe. Dacă cineva mușcă în cele din urmă momeala și participă la flirturi romantice cu ei, aceștia refuză atunci să recunoască, spunând: „Doar glumeam. Ai luat-o în serios? De fapt, nu asta era intenția mea; ai înțeles altceva.” Nu sunt aceștia diavoli care îi ispitesc pe oameni? După ce ispitesc o persoană, își caută următoarea țintă, seducându-i pe alții. Cât de îngrozitori și de ticăloși sunt! După ce seduc pe cineva, refuză să recunoască. Nu este dezgustător dacă cineva este indus în eroare de o astfel de persoană și este prins în mreje? (Ba da.) Sunt odioși cei care îi seduc în mod nechibzuit pe alții? (Da.) Dacă cineva ajunge la vârsta căsătoriei și este adult, casa lui Dumnezeu a declarat de la început că nu se opune întâlnirilor sale normale sau căsătoriei și conviețuirii sale în mod normal, că permite acest lucru și îi acordă libertatea de a proceda astfel. Există însă mai multe condiții: implicarea în activități licențioase nu este permisă; seducția și flirturile nechibzuite, precum și hărțuirea cu nepăsare a celor de sex opus nu sunt permise. Casa lui Dumnezeu nu restricționează întâlnirile, dar nu permite seducția nechibzuită. Ce înseamnă „seducție nechibzuită”? Înseamnă să hărțuiești un membru de sex opus și apoi să nu recunoști că ai făcut asta. Oamenii pe care îi hărțuiesc nu sunt adevăratele lor iubiri; ei nu intenționează să se implice în relații de lungă durată sau să se căsătorească, ci vor doar să o seducă pe cealaltă persoană, să se joace și să se distreze cu ea, să caute senzații tari, să aibă mai mulți parteneri, să se comporte în mod desfrânat – aceasta se numește licențiozitate. În biserică, licențiozitatea nu este permisă, iar dacă apare, cei implicați ar trebui tratați conform principiilor de îndepărtare a oamenilor. Desigur, în cadrul echipelor de evanghelizare, astfel de circumstanțe nu sunt permise pentru oamenii care predică Evanghelia, fie că provin din biserici cu datorie full-time sau din biserici obișnuite. Dacă cineva se folosește de pretextul predicării Evangheliei pentru a-i seduce pe alții în mod nechibzuit, alegând doar membri de sex opus cu care să coopereze sau predicând Evanghelia doar membrilor de sex opus, profitând astfel de ocazie pentru a se implica în relații inadecvate, acest lucru perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu de evanghelizare. Conducătorii și lucrătorii trebuie să înlăture cu promptitudine astfel de oameni.

Pentru a găsi membri de sex opus și a se implica în activități licențioase, unii oameni nu țin cont de vârstă și nu au nicio limită privind vârsta. Ei încearcă doar să seducă un număr cât mai mare de oameni, fără să simtă vreo urmă de rușine. Unii nu-și satisfac doar dorințele desfrânate ale trupului seducând membri de sex opus – ba chiar îi vor cere celuilalt să le achite cheltuielile de trai, să le cumpere lucruri și așa mai departe. Dacă descoperiți asemenea indivizi sau cineva raportează astfel de întâmplări, ar trebui să fie tratați cu promptitudine. Singura soluție este de a-i îndepărta pe acești oameni, de a-i îndepărta permanent. Aceasta deoarece, pentru oamenii care au astfel de probleme, nu este în niciun caz o problemă temporară. Acest lucru este valabil mai ales pentru cei căsătoriți – deși au un soț sau o soție acasă, ei tot vizează în mod special sexul opus, sub pretextul că predică Evanghelia. Caută oameni de orice fel, fie că sunt bogați sau săraci și, dacă găsesc pe cineva pe placul lor, pot chiar să fugă cu persoana respectivă, fără să mai predice Evanghelia – pur și simplu nu mai cred în Dumnezeu. Dacă asemenea oameni pot fi descoperiți devreme, ar trebui îndepărtați rapid și permanent din rândurile celor care predică Evanghelia, fără a li se oferi o altă șansă și fără a fi nevoie de alte observații. Înțelegeți? Unii spun: „Viața unora este grea. Dacă seduc pe cineva de sex opus pentru a-și întemeia o familie, iar cealaltă persoană poate să creadă în Dumnezeu și să-i sprijine, n-ar fi o situație reciproc avantajoasă?” Îți spun: astfel de oameni trebuie îndepărtați cât mai curând posibil; nu-i interesează deloc viața de familie, ci să se implice în activități licențioase. De ce sunt atât de sigur? Dacă n-ar fi genul care să se implice în activități licențioase, atunci, după ce ajung să creadă în Dumnezeu, nu ar continua în niciun caz cu astfel de comportamente, ci le-ar considera dezgustătoare, mai ales dacă sunt căsătoriți. Tendințele din întreaga lume de acum sunt licențioase și ticăloase; oamenii se complac în pofta lor trupească și concurează pentru cine poate seduce mai mulți membri de sex opus, fără să simtă nevoia de reținere, deoarece această societate și această omenire nu condamnă și nu batjocoresc aceste acțiuni. Așadar, oamenii cred că, dacă pot câștiga bani implicându-se în activități licențioase și vânzându-și trupul, acesta este un semn de îndemânare sau pricepere. Ei consideră că pot fi mândri de acest lucru. Însă, după ce ajung să creadă în Dumnezeu, opiniile lor despre aceste chestiuni se schimbă complet. Ei găsesc calea corectă de a trata dorințele desfrânate ale trupului, care implică înainte de toate înfrânarea. Cum pot să practice înfrânarea? Oamenii trebuie să cunoască rușinea și să aibă simțul rușinii. Aceasta se numește umanitate normală. Toată lumea are dorințe desfrânate, dar oamenii trebuie să știe să se înfrâneze, să aibă simțul rușinii. Chiar dacă au unele gânduri de acest fel, ar trebui să se înfrâneze deoarece cred în Dumnezeu și au conștiință și rațiune. Nu trebuie în niciun caz să dea curs gândurilor nepotrivite din mintea lor, cu atât mai puțin să se lase în voia lor. Ar trebui să caute adevărul pentru a rezolva aceste probleme. Chiar dacă sunt noi credincioși care nu înțeleg adevărul, tot ar trebui să se evalueze în raport cu standardele elementare ale moralității umane. Dacă îți lipsește chiar și acest nivel de înfrânare, atunci îți lipsesc umanitatea normală și conștiința și rațiunea umanității normale. Toate speciile de animale respectă o anumită ordine și urmează reguli în această privință, neacționând nechibzuit; în calitate de ființe umane, oamenii ar trebui să fie și mai puțin susceptibili să acționeze nechibzuit și ar trebui să aibă și mai multă înfrânare. Dacă îți lipsește chiar și acest nivel de înfrânare și de autocontrol, cum poți spera să cauți și să practici adevărul? Dacă nu-ți poți rezolva nici măcar propria poftă ticăloasă, cum îți poți rezolva firile corupte? Natura ta de împotrivire și de trădare a lui Dumnezeu ar fi și mai imposibil de rezolvat, nu-i așa? (Da.) Dacă nu poți face față nici măcar dorințelor desfrânate ale trupului, atunci cum poți spera să-ți rezolvi firile corupte? Nici nu te gândi la asta! Nu vei putea realiza acest lucru.

Unii oameni caută mereu oportunități de a-și da întâlniri în timp ce predică Evanghelia și astfel de incidente se întâmplă frecvent. Cei care se implică în mod obișnuit în relații romantice în timp ce-și neglijează îndatoririle corespunzătoare au fost îndepărtați și tratați, în timp ce aceia care comit ocazional fărădelegi sunt avertizați. Odată ce găsesc circumstanțele potrivite și întâlnesc pe cineva pe care îl consideră iubit, aceste persoane cu firi ticăloase cad în ispită. Intenția lor de a primi binecuvântări crezând în Dumnezeu dispare astfel în toiul poftei lor ticăloase. De îndată ce intră într-o relație romantică, neglijează orice altceva, chiar abandonându-și intenția de a fi binecuvântate și urmăresc doar fericirea trupului. După una sau două greșeli, s-ar putea să-și facă unele reproșuri sau să se simtă un pic mâhnite, dar după trei sau patru ori, devine licențiozitate. Odată ce se instalează licențiozitatea, nu mai simt autoreproșuri sau mâhnire, deoarece pojghița de rușine care este condiția de bază a umanității cuiva a fost deja spartă. Acești oameni nu mai consideră că licențiozitatea este rușinoasă și, astfel, continuă să recurgă la ea. Cei care pot continua să recurgă la licențiozitate se complac în mod deosebit în dorințele lor desfrânate, nedând dovadă de nicio înfrânare. Astfel de indivizi nu au voie să intre în biserică și trebuie să fie înlăturați; nu le arătați indulgență și nu găsiți nicio scuză pentru a-i păstra. Casa lui Dumnezeu nu duce lipsă de oameni care să predice Evanghelia; nu are nevoie de astfel de desfrânați care să umple locurile, deoarece acest lucru face crunt de ocară numele lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă cineva raportează sau dacă descoperi personal asemenea indivizi în cadrul echipei de predicare a Evangheliei, ar trebui să știi ce să faci. Dacă unii noi credincioși au această problemă, ar trebui să aveți mai întâi părtășie despre adevăr în legătură cu această problemă, aducând la cunoștința tuturor principiile și atitudinile bisericii față de cei care comit acte de licențiozitate. Ar trebui cel puțin să li se dea un avertisment inițial pentru a evita căderea lor și a-i împiedica să folosească predicarea Evangheliei drept o ocazie de a recurge la astfel de comportamente, dând în cele din urmă vina pe cei responsabili sau pe conducători și lucrători deoarece nu au avut părtășie în prealabil despre adevărurile-principii relevante. Prin urmare, înainte ca astfel de incidente să se producă, înainte ca unii oameni să fie conștienți de atitudinea casei lui Dumnezeu față de astfel de indivizi și de chestiuni, atunci când oamenilor nu le sunt clare aceste probleme, conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă părtășie în mod explicit și clar despre aceste principii, astfel încât să știe în ce comportament și în ce natură se încadrează aceste chestiuni și care este atitudinea casei lui Dumnezeu față de asemenea chestiuni și indivizi. După o părtășie detaliată despre aceste principii, dacă se agață în continuare de propriul curs și stăruie în metodele lor, în ciuda cunoașterii acestor principii, atunci trebuie să fie tratați și îndepărtați. Dacă astfel de indivizi apar în biserică, provocând adesea incidente prin seducerea altora sau hărțuindu-i frecvent pe membrii de sex opus, cu siguranță au probleme. Chiar dacă nu au apărut probleme semnificative, conducătorii și lucrătorii ar trebui să-i avertizeze pe acești indivizi și să se ocupe de ei sau să-i îndepărteze din locurile în care oamenii își îndeplinesc îndatoririle; în cazuri grave ar trebui îndepărtați direct. Aici se încheie părtășia noastră despre cel de-al șaptelea aspect al manifestărilor umanității oamenilor.

18 decembrie 2021