Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de ostilitatea regimurilor satanice și monitorizarea de către acestea? Ar trebui să le respingem și să le evităm sau pur și simplu să le ignorăm? Mai întâi, gândiți-vă la asta: biserica se teme ca ei să monitorizeze vreuna din lucrările pe care le face? (Nu.) Avem vreo activitate secretă? Facem vreo afirmație politică anti-stat sau anti-guvern? (Nu.) Acest lucru poate fi susținut cu tărie. A crede în Dumnezeu nu presupune niciodată implicarea în politică. Majoritatea credeți în Dumnezeu de mai bine de trei ani, unii chiar de douăzeci sau treizeci de ani. De-a lungul tuturor acestor ani de ascultat predici, a descoperit cineva vreodată că biserica face afirmații anti-stat sau antisociale? (Nu.) Absolut deloc; casa lui Dumnezeu nu discută niciodată despre politică. Mai mult, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic este întemeiată de Dumnezeu, este o prevestire a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, nu o organizație creată de vreo persoană sau întemeiată de vreun individ. Așadar, care este lucrarea pentru desfășurarea căreia a întemeiat Dumnezeu biserica? Nu este aceea de a se implica în lucrări antisociale, anti-religioase sau anti-politice. Atunci, care este lucrarea bisericii? În primul rând, lucrarea sa principală este de a răspândi vestea cea bună că Dumnezeu S-a întrupat pentru a mântui omenirea în zilele de pe urmă, îngăduind omenirii să accepte toate adevărurile exprimate de Dumnezeu, astfel încât oamenii să se întoarcă spre El și să I se închine. În al doilea rând, presupune să-i aducă înaintea lui Dumnezeu pe cei care tânjesc după adevăr, ca să accepte judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și să fie purificați, dobândind, în cele din urmă, mântuirea. Aceasta este lucrarea întreprinsă de biserică, așa cum a fost ea stabilită de Dumnezeu, și reprezintă semnificația și valoarea existenței bisericii. Acest lucru este irelevant pentru politică, afaceri, industrie, tehnologie sau orice alt sector al societății și separat de acestea; nu are absolut nicio legătură cu acestea. Atunci, care este esența lucrării lui Dumnezeu de mântuire în cadrul bisericii? Exprimat în termenii cei mai simpli și mai clari, este gestionarea omenirii. Conținutul specific al gestionării omenirii implică aducerea oamenilor înaintea lui Dumnezeu, în realitatea cuvintelor Lui, îngăduindu-le să accepte judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu, pentru a fi purificați și a dobândi mântuirea. Aceasta este lucrarea specifică de gestionare a omenirii. Orice lucrare în care se implică biserica este legată de gestionarea de către Dumnezeu, de planul Lui și, bineînțeles, implică acele cuvinte exprimate de Dumnezeu; nu are absolut nicio legătură cu diversele sarcini întreprinse de oamenii laici. Prin urmare, orice informație despre biserică, fie că privește învățăturile sale, fie personalul, structurile administrative, stadiul lucrării sale sau chiar situația financiară a bisericii, nu are absolut nicio legătură cu vreo țară, societate, rasă, religie sau grup de oameni – nici măcar cea mai mică legătură. Prin urmare, ținând cont de aceste puncte, fie că este vorba de partidul aflat la conducere, fie de grupuri religioase sau grupuri sociale, la ce se reduce, strict, fapta acestora de trimitere a unor oameni pentru a monitoriza biserica? (La o acțiune inutilă.) Expresia „o acțiune inutilă” este formală. Care este zicala des întâlnită? E să nu ai nimic mai bun de făcut, nu-i așa? După părerea Mea, exact asta este; zilele lor sunt pline de prea mult confort și prea multă relaxare, așa că îi trimit pe acești câțiva indivizi delăsători să monitorizeze biserica, chiar tratând această acțiune ca pe o sarcină politică și ca pe o ocupație serioasă – e absolut absurd! Cu acel efort, ar fi mult mai bună deschiderea instituțiilor educative sau caritabile. Aceasta este doar o situație în care prea mult confort trupesc duce la delăsare și la lipsa de concentrare asupra sarcinilor adecvate! Dacă întreaga rasă umană ar fi ca biserica lui Dumnezeu, în care Dumnezeu păstorește și călăuzește personal, atunci această lume, această omenire, ar evita multe instituții, cheltuieli și necazuri inutile. Cel puțin, agențiile precum organizațiile de spionaj și departamentele de poliție, aceste sectoare de securitate, nu ar avea niciun scop și ar trebui să fie dizolvate și să li se repartizeze alte lucrări.

Indivizii însărcinați cu monitorizarea bisericii au o misiune. Atunci când se infiltrează în biserică, sarcina lor principală constă în aceste câteva aspecte despre care am avut părtășie; după ce pricep câteva situații de bază și importante în cadrul bisericii, le raportează superiorilor lor. Indiferent de gândurile, de opiniile lor sau de scopul de la baza lucrării lor, prezența acestor indivizi care monitorizează în cadrul bisericii ar trebui să-i determine pe frați și pe surori să fie vigilenți și să-i trateze cu înțelepciune. Este corectă această abordare? (Da.) Atunci, este nevoie să ne alarmăm exagerat? (Nu.) Cum ar trebui să abordăm apariția unor asemenea indivizi? Există două principii, este foarte simplu. Dacă se duc de colo-colo să se intereseze și să caute informații, acest lucru indică în mod clar că sunt spioni sau iscoade. Astfel de indivizi au o umanitate extrem de abjectă și de încrezută; ei provoacă bisericii tulburări grave. Simpla lor prezență îi neliniștește pe oameni, împiedicându-i să vină înaintea lui Dumnezeu. Adunările și îndeplinirea îndatoririlor sunt și ele tulburate și afectate, iar siguranța este compromisă. Cum ar trebui tratată o astfel de persoană? (Ar trebui îndepărtată din biserică.) Corect; dacă tulbură viața bisericească sau lucrării bisericii, ar trebui îndepărtată direct. Atunci, este nevoie să vă ascundeți sau să vă temeți de ea? (Nu.) Unii oameni, atunci când întâlnesc spioni peste hotare, se panichează și se ascund peste tot, exact cum ar fi făcut dacă ar fi văzut poliția în zona continentală. Când unii frați și unele surori ies cu treburi și întâlnesc spioni care le pun întrebări și aud cât de intimidant este tonul pe care-i chestionează, ca la un interogatoriu al poliției, se sperie atât de rău, că fug chiar fără să termine de făcut treburile. Eu spun: „Cum ai putut să fii atât de ușor de intimidat? De ce să fugi? De ce îți este teamă? În națiunea marelui balaur roșu, atât de mulți frați și surori au fost prinși, dar au rămas neînfricați; nu au devenit iude, au rămas fermi în mărturia lor. Atunci de ce, după ce deja ai venit în străinătate, încă poți fi atât de temător? Nu ai încălcat nicio lege; de ce te temi?” Unii oameni zic: „Mereu încearcă să se apropie de mine și mereu mă interoghează.” Nu poți să-i chestionezi și tu pe ei? Ai putea să spui: „Cu ce drept mă interoghezi? Te cunosc? Verifici acte de identitate în calitate de funcționar al marelui balaur roșu? Pe cine reprezinți? Dacă-mi mai pui întrebări, te voi da în judecată!” Chiar ai de ce să te temi de ei? (Nu.) Unii oameni, atunci când întâlnesc astfel de spioni, nu îndrăznesc să vorbească și fug rapid, înfricoșați. Unii oameni dezorientați nu pot să discearnă deloc și chiar încearcă să le predice Evanghelia acestor spioni și lingăi satanici. După câteva tentative, își dau seama: „Aceasta nu este o persoană care crede că Dumnezeu există. De ce pare un funcționar al marelui balaur roșu?” Simțind că este în neregulă ceva, renunță. Mai târziu, chibzuiesc la asta: „Dumnezeu mă protejează; din fericire, nu i-am divulgat nicio informație personală. Ce alarmă falsă!” Sunt atât de speriați, încât nu mai îndrăznesc să predice Evanghelia la întâmplare niciunui om pe care-l întâlnesc. De fapt, chiar au existat spioni care au fost aduși în biserică prin intermediul predicilor. Ei sunt iscoade introduse în biserică de către marele balaur roșu, sunt rânduiți în mod voit de către Satana. Sunt ca niște lupi în haine de oaie, care se infiltrează în biserică fără să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu sau să aibă părtășie despre adevăr, băgându-și mereu nasul peste tot după informații și iscodind după detalii personale. Odată ce se descoperă că este suspect comportamentul lor sau că deja au provocat tulburări în cadrul bisericii, ar trebui să fie îndepărtați cu promptitudine – iscoadelor marelui balaur roșu, slujitorilor Satanei, nu ar trebui să li se îngăduie absolut deloc să tulbure biserica. Să-l îndepărtați pe fiecare pe care îl găsiți; nu-i arătați pic de milă! Dacă cineva se înțelege bine cu un spion, fiind mereu dornic să-l trateze cu amabilitate dintr-un sentiment de iubire, răspunzând la orice întrebări i se pun, jucând rolul de marionetă pentru spion, atunci o astfel de lepădătură trebuie exclusă direct! Indivizii suspecți ar trebui să fie urmăriți și observați cu atenție; nu trebuie să le fie divulgat nici măcar un detaliu despre biserică, în special cine sunt conducătorii și lucrătorii. Dacă unui spion i se îngăduie să obțină vreo informație, acest lucru ar putea reprezenta o amenințare sau un dezastru ascuns pentru biserică și pentru frați și surori, în orice moment. Prin urmare, atunci când se descoperă că un individ este suspect, atât timp cât nu mănâncă și nu bea niciodată cuvintele lui Dumnezeu sau nu are părtășie despre adevăr, este categoric un neîncrezător și este corect să îl îndepărtați imediat. Chiar dacă o asemenea persoană nu este un spion, ea nu este un om bun și a-l îndepărta nu este sub nicio formă un lucru nedrept. Dacă se descoperă că un om are legături strânse cu un spion și este capabil să vândă biserica, ar trebui să fie îndepărtat mediat, în orice împrejurări. Astfel de lepădături și ticăloși nu pot aduce decât dezastre asupra bisericii și fraților și surorilor. Sunt chiar mai răi decât iscoadele; chiar dacă nu comit fapte rele, tot trebuie îndepărtați. Acum, marele balaur roșu este în pragul prăbușirii, dar nu este dispus să-și accepte înfrângerea și distrugerea. Continuă să-i aresteze și să-i persecute pe aleșii lui Dumnezeu și să desfășoare operațiuni de spionaj pentru a se infiltra în casa lui Dumnezeu. Nu a încetat niciodată să tulbure și să saboteze lucrarea bisericii. Acum, au fost expuși câțiva indivizi în mod evident suspecți. Tentativele lor de a aduna informații au făcut valuri, înlesnindu-le celorlalți procesul de a-i vedea așa cum sunt. Odată ce s-au expus, sunt îndepărtați din biserică. Dar au fost expuși toți spionii vicleni? Nicidecum. Este posibil ca în bisericile de pretutindeni să se infiltreze agenții marelui balaur roșu. După ce au fost prinși de marele balaur roșu, unii indivizi sunt constrânși de către Satana, prin amenințări, ispite și diverse alte mijloace, să acționeze în numele său și apoi să se infiltreze în biserică. Aceștia sunt spionii ascunși. Asemenea iscoade sunt periculoase și viclene, având ceva agerime și intelect. După cum spun non-credincioșii, au o oarecare pricepere. Când monitorizează biserica, o fac neobservați, acționând în liniște și în secret, nedivulgându-și niciodată intențiile adevărate în interacțiunile lor. Majoritatea oamenilor nu simt nimic atunci când interacționează cu ei; nu sunt conștienți că spionul adună informații, nici nu simt repulsia acestuia față de credința în Dumnezeu. Poate că spionul deja a priceput situația de bază a bisericii înainte ca majoritatea oamenilor să-și dea seama că acesta e acolo ca să monitorizeze biserica. La exterior, astfel de indivizi nu provoacă nicio tulburare bisericii sau majorității oamenilor, așadar, cum ar trebui să fie tratați? Ar trebui să luăm măsuri sau să găsim soluții pentru a aborda faptul că ei monitorizează biserica? După cum am menționat mai devreme, se teme biserica de monitorizarea lor, în orice privință? (Nu.) Existența bisericii noastre și diversele elemente ale lucrării în care aceasta se implică sunt deschise și oneste; aceste elemente ale lucrării sunt cauzele cele mai drepte din rândul omenirii. Dacă o organizație dorește să înțeleagă vreun aspect legat de biserică, mărturiile bazate pe experiențe ale bisericii sunt difuzate public on-line – toți le pot viziona când doresc. Nu există secrete, activități ilegale și, cu siguranță, nu există perturbări la adresa ordinii sociale sau discursuri ori acțiuni contrarii. Astfel, dacă investighează și monitorizează situația bisericii în secret, atunci lăsați-i în pace. De ce spun asta? Acești indivizi care lucrează ca agenți au un anumit standard profesional, iar oamenii obișnuiți nu pot detecta care anume sunt sarcinile pe care aceștia le execută în culise. Așadar, atât timp cât nu provoacă tulburări, nu este nevoie să vă bateți capul cu ei; lăsați-i în pace. Mai mult, acești neîncrezători, atei și indivizi implicați în politică nu sunt nici obișnuiți cu viața bisericească, nici interesați de ea. În biserică, unde oamenii citesc zilnic cuvintele lui Dumnezeu, acceptă judecata și mustrarea și discută despre cunoașterea de sine, despre a-L cunoaște pe Dumnezeu și despre transformarea firii, cum ar putea să nu se simtă ca pe ace sau să nu simtă suferință? La fiecare adunare, sunt agitați ca furnicile într-o tigaie fierbinte; nu se simt dispuși să se forțeze să rămână în biserică. În inima lor, înțeleg că biserica este doar o biserică și categoric nu o organizație implicată în politică. Monitorizând biserica, aflând lucruri despre ea și devenind conștienți de ce anume face, capătă cunoștințe cu privire la faptul că Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor și asupra sorții omenirii, lărgindu-și orizontul, astfel încât să nu trăiască într-o asemenea ignoranță. Și ei sunt ființe create și, cu toate acestea, nu știu nici măcar că omul este creat de Dumnezeu, ceea ce arată cât de nesăbuiți și de nesemnificativi sunt! Există vreun risc dacă-i lăsați să rămână în biserică? Dacă nu reprezintă nicio amenințare sau nu provoacă nicio tulburare la adresa bisericii sau a fraților și surorilor, atunci lăsați-i în pace. Odată ce fac ceva ce provoacă o tulburare, acela este momentul în care se expun și acela este momentul potrivit pentru a-i trata. Pe baza faptelor și a dovezilor, discerneți-i și caracterizați-i cu promptitudine – misiunea lor se încheie, iar biserica îi exclude în mod firesc. Este bună această abordare? (Da.) Unii oameni întreabă: „Nu este lucrarea bisericii deschisă și onestă? De ce să restricționăm monitorizarea de către oameni?” Acest lucru vizează în principal regimul marelui balaur roșu, al Satanei. Monitorizarea bisericii de către acesta are scopul de a-i suprima pe aleșii lui Dumnezeu, a-i aresta și a le face rău; prin urmare, casa lui Dumnezeu nu îngăduie monitorizarea acesteia, pentru a-i împiedica pe aleșii lui Dumnezeu să sufere persecuții și masacre. Dacă indivizi din țări democrate sau din grupuri religioase vin să cerceteze adevărata cale, ei pot căuta acest lucru on-line sau pot contacta biserica. Biserica primește pe oricine caută sincer adevărul. Dar, dacă cealaltă parte nutrește intenții rele și caută să denatureze ceea ce este corect și ceea ce este greșit și să calomnieze biserica, atunci cum ar putea să-i îngăduie casa lui Dumnezeu monitorizarea? Nu ar fi extrem de stupid să-i permită monitorizarea? Nu ar fi un lucru nesăbuit și ignorant? (Ba da.) Casa lui Dumnezeu i-a întâmpinat mereu cu bucurie pe cei care caută adevărul și îi primește cu căldură, ceea ce este în deplină concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu înțeleg acest lucru, atunci asta e din cauza nesăbuinței și ignoranței lor. Politica externă a bisericii este deschisă și onestă, se aliniază în întregime la adevărurile-principii și este plină de inteligență și înțelepciune. Dacă o persoană nu poate să înțeleagă aceste lucruri pozitive, atunci este absurdă, dezorientată. Unii oameni spun: „Dacă iscoadele sau slujitorii Satanei vin să afle lucruri despre biserică, ar trebui să fim cinstiți și să le răspundem sincer la întrebări?” Este stupid să le spui adevărul diavolilor și Satanei; asta nu te face o persoană cinstită, ci te transformă într-o marionetă a Satanei. Când cei de teapa Satanei își doresc să afle și să înțeleagă situațiile bisericii, aleșii lui Dumnezeu nu au responsabilitatea de a le spune. Ei nu pot să accepte adevărul și nu au bunăvoință, așa că nu avem ce să le spunem! Procedând astfel, nu suntem impetuoși, ci înțelepți. Unii oameni întreabă: „Dacă mă întreabă: «Cine conduce biserica voastră? De câți ani crede?» pot să le spun?” Ar trebui să-l întrebi: „De ce vrei să afli despre conducătorul nostru? Mai întâi spune-mi asta, eu voi reflecta profund și apoi voi decide dacă să te informez sau nu.” Este înțelept acest răspuns? (Da.) Asta se numește să acționezi conform principiilor. Înțelegi? Pe măsură ce lucrarea de evanghelizare se răspândește și numărul oamenilor din biserică sporește treptat, în biserici de-a lungul și de-a latul diferitelor țări și regiuni pot apărea, din când în când, iscoade și agenți. În ceea ce privește astfel de indivizi, va fi suficient pur și simplu să-i anunțați pe aleșii lui Dumnezeu să se ocupe de ei cu înțelepciune. Dacă se descoperă că aceștia provoacă tulburări sau perturbări, atunci ar trebui să fie îndepărtați cu promptitudine. Majoritatea oamenilor ar trebui să aibă o oarecare înțelegere și un oarecare discernământ asupra modului în care acești agenți vorbesc și acționează sau asupra purtării lor și categoric vor avea o oarecare cunoștință sau percepție atunci când vor interacționa cu aceștia. Dacă doar câțiva frați și câteva surori dintr-o biserică observă astfel de indivizi, dar nu sunt siguri dacă sunt spioni sau observatori, atunci aceștia ar trebui tratați cu precauție și cu o abordare înțeleaptă. Dacă au observat cei mai mulți dintre oameni, ei se pot informa reciproc și pot lua măsuri de precauție. Dacă spionii suspectați nu tratează deloc cu prietenie biserica sau pe frați și surori, căutând constant să-i prindă în cursă pe frați și surori și să tulbure biserica și căutând mereu dovezi prin care să discrediteze biserica, mergând chiar atât de departe încât să facă fotografii sau să-i înregistreze pe frați și surori sau să folosească ademeniri și ispite pentru a extrage informațiile pe care doresc să le cunoască, atunci când astfel de indivizi sunt descoperiți, nu li se poate permite să rămână neverificați – trebuie să fie îndepărtați cu promptitudine din biserică. S-ar putea ca voi să nu fi întâmpinat aceste situații în trecut, așa că vă previn din timp. Acest lucru este pentru expansiunea înțelegerii voastre, cunoașterea omenirii, a societății, a politicii și a lumii – chiar este atât de întunecată și de rea.

Cât privește cel de-al nouălea scop pe care îl are cineva pentru a crede în Dumnezeu – ca să monitorizeze biserica – aici se încheie părtășia despre conținutul de bază. Părtășia a clarificat totul? (Da.) Care sunt conținuturile pe care intenționează să le monitorizeze cei care monitorizează biserica? (Învățăturile bisericii, situația personalului, condițiile de lucru și situația financiară.) În principiu, aceste patru domenii îi preocupă cel mai mult. Ce implică aceste patru aspecte? Implică lucrurile care îi îngrijorează cel mai mult: impactul prezenței bisericii asupra societății, a națiunii și a lumii religioase. Ei sunt îngrijorați și că biserica ar putea folosi religia drept pretext pentru a se implica în politică și pentru a înlătura de la putere guvernul, considerând acest lucru drept cel mai mare pericol ascuns. Astfel, ei suprimă, persecută și interzic biserica și-i arestează pe membrii ei. Națiunea marelui balaur roșu interzice toate convingerile religioase, unele țări interzic anumite convingeri, iar majoritatea țărilor se tem că oamenii vor accepta adevărul, ceea ce le amenință stăpânirea. Pe scurt, cu cât o biserică Îl are mai mult pe Dumnezeu care lucrează și exprimă adevărul și cu cât o biserică are mai mult lucrarea Duhului Sfânt, atunci cu atât este mai probabil ca aceasta să fie monitorizată și privită cu ostilitate de către diverse guverne. Prin urmare, guvernele trimit adeseori agenți deghizați în oameni care cercetează adevărata cale pentru a afla despre situația bisericii și a o pricepe, în scopul de a monitoriza toate mecanismele bisericii. În plus, încearcă să priceapă tendințele lucrării bisericii, să vadă dacă biserica este implicată în politică, dacă participă la unele activități politice sub pretextul desfășurării de lucrări ale bisericii sau dacă are legături cu forțe religioase de peste hotare, printre alte preocupări. Acestea sunt lucrurile pe care-și doresc să le priceapă și care îi îngrijorează. Mai mult, situația financiară a bisericii este, de asemenea, ceva ce vor să priceapă. Ei reflectează: „Oamenii din această biserică au devenit mai numeroși și aceasta s-a dezvoltat rapid – de unde îi vin banii? Ce organizații sau indivizi bogați îi fac donații?” Pe scurt, nu este niciun lucru la care noi ne-am putea gândi pe care ei să nu-l fi luat în considerare. De ce? Fiindcă sunt răi; sunt oameni răi. Încercările lor de a pricepe situația bisericii se nasc din imensa lor grijă cu privire la existența bisericii, temându-se că aceasta s-ar putea să influențeze mai mulți oameni, lucru care ar reprezenta o amenințare la adresa stăpânirii lor; exact acest lucru îi preocupă cu privire la biserică. Indiferent cât de dreaptă sau de legitimă este lucrarea întreprinsă de biserică, ei tot nu cred. De ce? Fiindcă sunt neîncrezători, atei și materialiști – asta este tot ce pot face materialiștii. Acestea sunt cele patru situații care îi îngrijorează. Tocmai am avut părtășie despre două principii privind modul adecvat de a trata astfel de indivizi după ce am înțeles motivele și obiectivele din spatele îngrijorării lor în legătură cu aceste patru situații. Faceți un rezumat simplu al acestor principii și vorbiți despre ele. (Dacă provoacă tulburări în biserică, atunci îndepărtați-i; dacă nu provoacă tulburări, nu este nevoie să vă bateți capul cu ei.) Dacă provoacă tulburări, băgându-și nasul peste tot și provocând panică, atunci înlăturați-i fără milă; dacă nu provoacă tulburări și majoritatea oamenilor nu-i observă sau nu-i pot discerne, atunci ignorați-i. Odată ce văd clar că asta este, într-adevăr, lucrarea bisericii, că toate sunt activități religioase și deloc implicate în politică, simpla confirmare a acestui fapt îi va face să plece din proprie inițiativă. Aceasta este abordarea pe care o folosesc țările democrate pentru a înțelege situațiile religioase. Mai devreme s-a menționat, de asemenea, că omenirea este foarte complexă. Care este motivul complexității omenirii? Nu este derivat din răul omenirii? (Ba da.) Cum a început răul omenirii? De ce spunem că omenirea este rea? Fiindcă Satana a corupt-o prea profund. Cum spunem acest lucru într-un limbaj simplu? Spunem că Satana i-a transformat pe oameni în demoni; toată omenirea este sub stăpânirea diavolilor, cu prea mulți diavoli mari și mici, astfel încât locurile în care se adună oamenii au devenit orașe ale demonilor. Când se adună mulți demoni împreună, devine complex; aceștia sunt capabili să comită tot felul de fapte rele și să se implice în tot soiul de activități infame. Fiindcă toți diavolii sunt răi și între ei au mereu loc conflicte, neputând fi niciodată compatibili unii cu alții, lucrurile se complică. Atunci când oamenii care cred în mod sincer în Dumnezeu își unesc forțele, este mult mai simplu; ei sunt cu toții dispuși să citească din cuvintele lui Dumnezeu și să trăiască viața bisericească, plăcându-le tuturor să-și îndeplinească îndatoririle și să se implice în sarcini adecvate. Ei nu participă la activități necinstite și infame – cel mult, ar putea să dezvăluie o oarecare corupție. Numai astfel de oameni pot dobândi mântuirea prin credința în Dumnezeu. Diavolii nu pot fi niciodată mântuiți prin credința în Dumnezeu, fiindcă lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Chiar dacă diavolii ar crede în Dumnezeu vreme de câteva decenii sau secole, ei nu s-ar schimba, fapt care este vizibil pentru toți. Acum, multe biserici i-au înlăturat pe cei care sunt diavoli, ceea ce este un lucru bun și întru totul în acord cu intențiile lui Dumnezeu. În unele biserici, jumătate din oameni sunt diavoli, în timp ce în altele, diavolii sunt în minoritate. Este ușor să desfășori lucrarea bisericii în asemenea biserici? Bineînțeles că nu. Dacă diavolii sunt înlăturați, lăsând doar omenirea coruptă, lucrarea bisericii devine mult mai ușor de făcut. Situația cea mai demnă de milă este aceea când conducătorii falși sau antihriștii dețin puterea în unele biserici, iar diavolii preiau rolul de conducere; atunci, aleșii lui Dumnezeu din bisericile respective sunt foarte afectați. Spuneți-Mi, pot conducătorii falși sau antihriștii care dețin puterea să le aducă pace și bucurie aleșilor lui Dumnezeu? Gândurile și ideile conducătorilor falși și ale antihriștilor sunt întru totul rele și contrare adevărului. Dacă există zece sau douăzeci de demoni vii care-i sprijină, a trăi într-o astfel de biserică este ca a trăi într-un loc unde se adună demonii, într-un bârlog al demonilor, controlat de un rege diavol; e ca și cum ai trăi în interiorul unei mașini de tocat carne, care îți neliniștește mintea și spiritul. În fiecare zi, gândurile îți sunt ocupate de lucruri precum cu cine să te lupți sau să te războiești, cu cine să te împrietenești și de cine să te apropii, pe cine să eviți și de cine să te păzești și așa mai departe; nici măcar nu ai un mediu pașnic, trăind într-o teamă și agitație constantă, fără nicio fărâmă de liniște. Nu este ca și cum ai fi într-o mașină de tocat carne? (Ba da.) Această societate rea, această omenire rea, îi tratează pe toți oamenii și fiecare grup și organizație în același fel, supunându-i pe toți acelorași opinii și puncte de vedere. În mod similar, simt neliniște chiar și față de biserică, o instituție care este relativ pozitivă, fără să o menajeze. Indiferent de asta, maniera în care noi îi tratăm pe ei este principială, nu-i așa?

Despre cel de-al nouălea principiu al cuiva pentru a crede în Dumnezeu – ca să monitorizeze biserica – am avut acum părtășie în totalitate și, în principiu, am avut părtășie și despre tot conținutul primei categorii a celei de-a paisprezecea responsabilități a conducătorilor și lucrătorilor. Rezumatul scopurilor acestor neîncrezători și atei în credința lor în Dumnezeu include, în principiu, aceste puncte. Ultimul scop despre care am avut părtășie este ușor diferit de cele anterioare în ceea ce privește conținutul. Atunci când cei care monitorizează biserica se infiltrează în biserică, ei nu caută o sursă de venit, statut sau avantaje în viață și la muncă, ci vin în scopuri politice. Indiferent de scopurile lor, odată ce-i vedem așa cum sunt și-i discernem, ar trebui să luăm prompt măsuri adecvate, îndepărtându-i sau excluzându-i pe acești indivizi, fără a le îngădui absolut deloc să pândească multă vreme în biserică. Aceasta este o sarcină importantă pentru conducători și lucrători. Pe baza scopului pentru care cred în Dumnezeu, discerneți și stabiliți care sunt adevărații frați și adevăratele surori – aleșii lui Dumnezeu – și care sunt diversele tipuri de oameni răi pe care biserica ar trebui să-i îndepărteze sau să-i excludă; identificați prompt acești oameni răi și apoi adoptați degrabă o abordare corespunzătoare pentru a-i îndepărta sau a-i exclude. Aceasta este prima categorie de discernere și clasificare a diverselor tipuri de oameni răi: scopul credinței cuiva în Dumnezeu. Am încheiat părtășia noastră despre aceasta.