Punctul paisprezece: Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriștii (Partea a treia)

Standardele și bazele pentru discernerea diverselor tipuri de oameni răi

I. Pe baza scopului pentru care un om crede în Dumnezeu

La adunarea trecută, am avut părtășie despre cea de-a paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriștii.” Pe baza conținutului acestei responsabilități, am rezumat feluritele manifestări ale diverșilor oameni în diferite situații, iar apoi am discernut acești indivizi diverși pe baza manifestărilor lor. Prin discernerea acestor indivizi, am intenționat să îi identificăm clar pe cei care sunt oameni răi pe care casa lui Dumnezeu trebuie să-i discearnă și să-i îndepărteze – mai precis, pe cei care nu au voie să rămână în casa lui Dumnezeu și care sunt vizați în scopul îndepărtării. Ultimele două dăți, am avut părtășie despre discernerea și clasificarea diverselor tipuri de oameni răi prin intermediul a trei aspecte. Astăzi vom continua să avem părtășie despre diverse detalii legate de clasificarea feluritelor tipuri de oameni răi în funcție de aceste trei aspecte. Mai întâi, citiți cea de-a paisprezecea responsabilitate și cele trei categorii specifice pe care le conține. (A paisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Discerneți prompt și apoi îndepărtați sau excludeți toate tipurile de oameni răi și antihriștii.” În primul rând, scopul pentru care un om crede în Dumnezeu; în al doilea rând, umanitatea unui om; în al treilea rând, atitudinea unui om față de datoria sa.) După ce ați citit, vă amintiți ceva din conținutul de bază al ultimelor două părtășii? (Da.) Mai întâi, haideți să trecem în revistă conținutul ultimei noastre părtășii. (Data trecută, Dumnezeu a avut părtășie despre scopul pentru care un om crede în Dumnezeu, acoperind punctele de la patru la opt ale acestui subiect: patru, ca să practice oportunismul; cinci, ca să trăiască de pe urma bisericii; șase, ca să caute refugiu; șapte, ca să găsească un susținător; opt, ca să urmărească obiective politice.) Aceste cinci puncte au fost discutate în ultima părtășie. Prin părtășia despre manifestările de bază și despre esențele corupte dezvăluite de aceste cinci tipuri de oameni, judecând după comportamentele și intențiile lor și după scopurile credinței lor în Dumnezeu, precum și după pretențiile lor constante de la Dumnezeu, ar trebui să fie acești oameni considerați frați și surori și să rămână în biserică? (Nu, astfel de oameni ar trebui înlăturați, deoarece credința lor în Dumnezeu nu are ca scop urmărirea adevărului sau a mântuirii. Toți au intenții și planuri personale, sperând să obțină pe nedrept avantaje pentru sine și să câștige beneficii în casa lui Dumnezeu. Nu sunt oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu; sunt cu toții neîncrezători.) Dacă neîncrezătorii nu sunt îndepărtați din biserică, ce rău pot face ei lucrării acesteia și fraților și surorilor? (Nici nu mănâncă, nici nu beau cuvântul lui Dumnezeu, nici nu experimentează lucrarea Lui; stau în biserică fără să accepte adevărul. Mai mult, pot să-și verse negativitatea și noțiunile, provocând astfel perturbări și tulburări și jucând un rol negativ.) Aceste manifestări sunt, practic, vizibile pentru oameni.

Judecând după manifestările celor cinci tipuri de oameni despre care am discutat în ultima părtășie, au aceștia o trăsătură comună? (Da.) Care este trăsătura lor comună? (Toți acești oameni sunt neîncrezători.) (Nu cred în existența lui Dumnezeu, nu cred în adevăr și acesta nu îi interesează.) Acest lucru atinge esența lor. Întrucât nu cred în adevăr, nu-l vor accepta. Esența celor care nu acceptă adevărul deloc este aceea a unui neîncrezător. Care sunt semnele distinctive ale neîncrezătorilor? Ei cred în Dumnezeu ca să practice oportunismul oportuniști, ca să trăiască de pe urma bisericii, ca să evite dezastrele și ca să găsească sprijin și o sursă de venit stabilă. Unii dintre ei urmăresc chiar obiective politice, dorindu-și să stabilească legături cu guvernul prin intermediul anumitor chestiuni pentru a câștiga favoruri și a obține o numire oficială. Toți oamenii ca aceștia sunt neîncrezători. Ei poartă aceste motive și intenții în credința lor în Dumnezeu, iar în inimile lor, nu cred cu o certitudine deplină că există un Dumnezeu. Chiar dacă Îl recunosc, fac asta cu îndoială, fiindcă punctele de vedere de care se agață sunt atee. Ei cred doar în lucruri pe care le pot vedea în lumea materială. De ce spunem că ei nu cred că există un Dumnezeu? Pentru că nu cred sau nu admit în mod unitar faptul că Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile și că, după crearea omenirii, Dumnezeu o conduce și deține suveranitatea asupra ei. Astfel, le este imposibil să creadă că Dumnezeu poate deveni trup. Dacă nu cred că Dumnezeu poate deveni trup, sunt capabili să creadă și să recunoască toate adevărurile exprimate de Dumnezeu? (Nu sunt.) Dacă nu cred adevărurile exprimate de Dumnezeu, atunci oare cred că Dumnezeu poate mântui omenirea sau cred în planul Său de gestionare pentru mântuirea omenirii? (Nu cred.) Ei nu cred nimic din acestea. Care este cauza neîncrederii lor? Este aceea că ei nu cred că există Dumnezeu. Sunt atei și materialiști. Ei cred că doar lucrurile pe care le pot vedea în lumea materială sunt reale, că faima, câștigul și statutul pot fi obținute doar prin uneltiri și mijloace inadecvate și că singura cale pentru a prospera și a duce o viață fericită este de a trăi conform filosofiilor satanice. Consideră că soarta lor este în propriile mâini și că trebuie să se bazeze pe ei înșiși pentru a-și crea și a-și asigura o viață fericită. Ei nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu sau în atotputernicia Lui. Ei cred că, dacă se bazează pe Dumnezeu, nu vor avea nimic. În cele din urmă, ei nu cred că totul poate fi îndeplinit de cuvintele lui Dumnezeu și nu cred în atotputernicia lui Dumnezeu. De aceea, în credința lor în Dumnezeu apar intenții și scopuri precum practicarea oportunismului, traiul de pe urma bisericii, căutarea unui refugiu, găsirea unui susținător, împrietenirea cu persoane de sex opus și urmărirea obiectivelor politice: asigurarea unei funcții oficiale și a unei surse stabile de venit. Tocmai pentru că acești oameni nu cred că Dumnezeu domnește ca suveran peste toate sunt capabili, cu îndrăzneală și fără scrupule, să se infiltreze în biserică având propriile intenții și scopuri, dorindu-și să-și utilizeze înzestrările ori să-și împlinească dorințele în biserică. Asta înseamnă că se infiltrează în biserică pentru a-și satisface intenția și dorința de a obține binecuvântări; vor să obțină faimă, câștig și statut în biserică și, procedând astfel, își vor asigura sursa de venit stabilă. Din comportamentul lor, precum și din natura-esență pe care o au, se poate vedea că scopurile, motivele și intențiile lor în ceea ce privește credința în Dumnezeu nu sunt legitime și că niciunul dintre ei nu acceptă adevărul și nu crede cu sinceritate în Dumnezeu – chiar dacă se infiltrează în biserică, doar ocupă locurile, fără să joace un rol pozitiv. Prin urmare, biserica nu ar trebui să accepte asemenea oameni. Deși acești oameni s-au infiltrat în biserică, ei nu sunt aleșii lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, au fost aduși din cauza intențiilor bune ale altora. „Nu sunt aleșii lui Dumnezeu” – cum trebuie interpretat acest lucru? Înseamnă că Dumnezeu nu i-a predestinat și nu i-a ales; El nu îi vede ca obiecte ale lucrării Sale; nici nu le-a predestinat să fie ființe umane pe care le va mântui. Odată ce acești oameni s-au infiltrat în biserică, firește că nu-i putem trata ca pe frați și surori, întrucât nu sunt cei care acceptă sincer adevărul sau se supun lucrării lui Dumnezeu. Unii ar putea întreba: „Întrucât nu sunt frați și surori care cred cu adevărat în Dumnezeu, de ce nu-i îndepărtează sau nu-i exclude biserica?” Intenția lui Dumnezeu este ca aleșii Lui să învețe de la acești oameni ce este discernământul și, astfel, să-și dea seama de uneltirile Satanei și să-l respingă pe acesta. Odată ce aleșii lui Dumnezeu au discernământ, acești neîncrezători ar trebui înlăturați. Scopul discernământului este de a-i expune pe acești neîncrezători care s-au infiltrat în casa lui Dumnezeu cu ambițiile și dorințele lor și de a-i îndepărta din biserică, fiindcă acești oameni nu sunt adevărați credincioși în Dumnezeu, cu atât mai puțin sunt oameni care acceptă și urmăresc adevărul. Din faptul că rămân în biserică nu va ieși nimic bun, dar vor rezulta mari daune. În primul rând, după ce se infiltrează în biserică, acești neîncrezători nu mănâncă și nu beau niciodată cuvintele lui Dumnezeu și nu acceptă nicio fărâmă din adevăr. Discută mereu despre alte lucruri decât cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, tulburând inimile altora. Doar vor perturba și tulbura lucrarea bisericii, în detrimentul intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu. În al doilea rând, dacă rămân în biserică, se vor revolta și vor comite nelegiuiri, la fel ca non-credincioșii, perturbând și tulburând lucrarea bisericii și supunând biserica la multe pericole ascunse. În al treilea rând, chiar dacă rămân în biserică, nu vor acționa de bunăvoie ca prestatori de servicii și, deși s-ar putea să presteze un oarecare serviciu, va fi doar pentru a obține binecuvântări. Dacă va veni ziua când vor afla că nu pot obține binecuvântări, vor avea un acces de furie, tulburând și împiedicând lucrarea bisericii. Decât să se tolereze așa ceva, este mai bine să fie îndepărtați cât mai curând posibil din biserică. În al patrulea rând, acești neîncrezători sunt pasibili să formeze facțiuni și să-i susțină și să-i urmeze pe antihriști, formând o forță rea în cadrul bisericii, ceea ce reprezintă o mare amenințare pentru lucrarea acesteia. În lumina acestor patru considerente, este necesar să-i discernem și să-i dăm în vileag pe acești neîncrezători care se infiltrează în casa lui Dumnezeu și apoi să-i îndepărtăm. Acesta este singurul mod de a menține progresul normal al lucrării bisericii și de a garanta în mod eficient că aleșii lui Dumnezeu pot mânca și bea cuvintele lui Dumnezeu și pot duce o viață bisericească normală, intrând astfel pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu. Acest lucru este din cauză că infiltrarea acestor neîncrezători în biserică aduce un mare prejudiciu pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Sunt mulți oameni care nu-i pot discerne, ci îi tratează în schimb ca pe niște frați și surori. Văzând că au câteva daruri sau puncte forte, unii oameni îi aleg să servească drept conducători și lucrători. Așa se ridică falșii conducători și antihriștii în biserică. Analizându-le esența, putem vedea că niciunul dintre ei nu crede că Dumnezeu există, nici că ale Sale cuvinte sunt adevărul, nici că El stăpânește ca suveran peste toate. În ochii lui Dumnezeu, sunt non-credincioși. El nu le acordă atenție și Duhul Sfânt nu va lucra asupra lor. Prin urmare, pe baza esenței lor, nu sunt obiecte ale mântuirii lui Dumnezeu și cu siguranță nu sunt predestinați sau aleși de El. Dumnezeu nu i-ar putea mântui sub nicio formă. Indiferent cum privim situația, niciunul dintre acești neîncrezători nu este un ales al lui Dumnezeu. Ar trebui să fie discernuți cu promptitudine și acuratețe și apoi îndepărtați. Nu trebuie să li se permită să stea la pândă în biserică, tulburându-i pe ceilalți. Acești neîncrezători se infiltrează în biserică având diferite scopuri și motive și, la început, s-ar putea să nu le poți vedea adevărata față sau să-i poți discerne. Totuși, odată cu trecerea timpului, pe măsură ce interacționezi cu ei mai des și ai mai mult de-a face cu ei, îi vei înțelege tot mai mult și vei vedea tot mai clar diferitele manifestări care arată că sunt neîncrezători. Nu este atunci mai ușor să-i discerni pe baza cuvintelor lui Dumnezeu? (Ba da.) Dacă toți aleșii lui Dumnezeu îi pot discerne pe neîncrezători, este timpul să-i dezvăluie și să-i îndepărteze. Indiferent de caracterul, statutul lor social sau vechimea lor în biserică, dacă tot nu pot accepta adevărul și sunt plini de noțiuni despre Dumnezeu după câțiva ani de ascultare a predicilor, sunt deja dezvăluiți ca neîncrezători. Având în vedere scopurile și manifestările lor în credința în Dumnezeu, sunt, fără îndoială, cei care ar trebui să fie îndepărtați sau excluși. Aceasta este lucrarea de curățire pe care trebuie să o facă o biserică în fiecare perioadă.

Subiectul referitor la scopul credinței în Dumnezeu a acoperit opt puncte, ceea ce înseamnă că există opt tipuri de oameni ale căror manifestări sunt suficiente ca să discernem diversele tipuri de oameni răi și apoi să facem caracterizări precise și să ne ocupăm de ei în mod corespunzător. Pe scurt, aceste opt tipuri de oameni nu pot rămâne în biserică. Unii ar putea întreba: „Fiecare dintre aceste opt tipuri de oameni afișează doar un singur tip de comportament?” Nu este neapărat așa; scopul credinței unor oameni în Dumnezeu include patru sau cinci puncte – caută refugiu, trăiesc de pe urma bisericii, practică oportunismul, urmăresc obiective politice și caută în mod aleatoriu persoane de sex opus, infiltrându-se în biserică pentru a-i seduce pe alții, fără discriminare. Scopul credinței unor oameni în Dumnezeu ar putea acoperi două puncte – unul este de a căuta să devină funcționari în biserică, iar celălalt este de a căuta binecuvântări prin oportunism sau unii ar putea să caute persoane de sex opus, precum și să trăiască de pe urma bisericii. În mod clar, acești oameni vin în casa lui Dumnezeu căutând să profite, intenționând să se folosească de casa lui Dumnezeu sau de frați și de surori ca să-i ajute să realizeze lucruri, să depună efort pentru ei; pentru a-și îndeplini scopurile și a-și satisface dorințele, folosesc toate mijloacele posibile pentru a-i face pe frați și pe surori să-i slujească. Pe scurt, scopul evident al acestor neîncrezători și oportuniști care s-au infiltrat în biserică și ar trebui îndepărtați sau excluși la venirea în casa lui Dumnezeu este de a trăi ca paraziții și de a profita de situație pentru câștigul personal. Fie în discursul, fie în acțiunile lor, scopul lor poate fi mereu discernut într-o oarecare măsură. Acești oameni nu acceptă deloc adevărul și acesta nu îi interesează; uneori, chiar afișează dispoziții și atitudini de repulsie sau împotrivire. Indiferent ce datorie le rânduiește biserica, ei cooperează, cu reticență, doar dacă asta le aduce vreun beneficiu. Dacă nu există vreun beneficiu pentru ei, în sinea lor, se împotrivesc și manifestă negativitate și pasivitate, ba chiar și repulsie sau refuz. Se implică în câteva lucrări doar dacă există beneficii; în lipsa acestora, fie se sustrag, fie le fac de mântuială, pasiv. În momente critice ale lucrării, se joacă de-a v-ați ascunselea, dispărând și neglijând lucrarea bisericii. Din aceste manifestări, este clar că ei cred în Dumnezeu doar pentru a trăi de pe urma altora; chiar și a-i folosi pentru a presta servicii face mai mult rău decât bine.

I. Ca să monitorizeze biserica

Astăzi vom avea părtășie despre ultimul punct referitor la scopul credinței cuiva în Dumnezeu. În afara celor opt puncte menționate anterior, mai există un tip de persoană al cărei scop și a cărei intenție în credința în Dumnezeu nu sunt legitime. Ce o distinge de cele menționate mai sus, care sunt motivate doar de beneficii, făcând tot posibilul să urmărească faima, câștigul și statutul? Acest tip de persoană nu intră în biserică pentru a deveni funcționar, de dragul statutului sau al unei surse de venit stabile sau pentru a-și face viața mai confortabilă și așa mai departe; ea are un scop pe care oamenii de rând îl detectează cu greu. Care este acest scop? Este de a monitoriza și de a controla biserica. Monitorizarea bisericii este cel de-al nouălea punct din subiectul referitor la scopul credinței cuiva în Dumnezeu. Acești oameni intră în biserică având sarcina de a o monitoriza, intenționând să controleze cursul dezvoltării bisericii. Cei care îi trimit, superiorii sau șefii lor, ar putea reprezenta guvernul, un anumit grup religios sau o organizație din societate. Fiindcă biserica nu le este familiară, sunt plini de curiozitate și chiar nesiguri cu privire la apariția, crearea și existența bisericii, ei au intenția de a pricepe în profunzime biserica, de a învăța despre structura bisericii, despre lucrarea sa și diversele circumstanțe ale acesteia. Prin urmare, unii oameni sunt trimiși la biserică pentru a îndeplini slujba de monitorizare. Cei care preiau slujba de monitorizare a bisericii, indiferent că provin din guvern, din grupuri religioase sau din orice organizație socială, în credința lor în Dumnezeu au un scop care este total diferit de cel al fraților și surorilor adevărate. Ei nu sunt aici ca să accepte mântuirea din partea lui Dumnezeu; nu au venit ca să accepte cuvintele lui Dumnezeu, adevărul și mântuirea din partea lui Dumnezeu pe baza credinței în Dumnezeu și a recunoașterii Lui. Credința lor în Dumnezeu este însoțită de obiective politice sau de o sarcină dată de orice organizație. Astfel, monitorizarea bisericii este atât scopul lor pentru a se infiltra în biserică și a crede în Dumnezeu, cât și o sarcină atribuită de superiorii lor; este o slujbă pe care o fac pentru a-și câștiga leafa.

Ce anume monitorizează cei care se infiltrează în biserică pentru a o monitoriza? Ei monitorizează multe aspecte, precum învățăturile bisericii, obiectivele sale, ce susține aceasta, lucrarea pe care o face și gândurile și părerile membrilor săi, evaluând dacă reprezintă vreun rău pentru guvern, religii sau societate. Verifică dacă există afirmații antisociale, anti-guvern sau anti-stat în ceea ce privește discursul. În ceea ce privește învățăturile, ei monitorizează care anume sunt ideile susținute de biserică. S-ar putea să nu-ți fie ușor să-i detectezi pe acești indivizi atunci când se infiltrează în biserică, fiindcă este posibil să asculte cu atenție și să ia notițe serioase în timpul adunărilor, fără să ațipească. S-ar putea chiar să rezume cu seriozitate discursurile diverșilor indivizi de la fiecare adunare, rezumând și clasificând, în cele din urmă, diferitele gânduri și păreri ale diverșilor indivizi, ca să vadă care se aliniază la interesele și cerințele guvernului național și care sunt în detrimentul guvernării statului, care sunt în contradicție cu guvernul și așa mai departe. S-ar putea să rezume și să clasifice cu meticulozitate aceste puncte de vedere adânc înrădăcinate ale membrilor bisericii, păstrând însemnări. De ce fac asta? Fiindcă este slujba lor, sarcina lor; trebuie să raporteze superiorilor. Aceasta este prima parte a slujbei lor: să priceapă învățăturile bisericii și tendințele ideologice ale tuturor membrilor săi. Odată ce consideră că aceste tendințe conțin elemente care sunt în detrimentul societății sau al statului sau dacă sunt de părere că apar unele gânduri și puncte de vedere radicale, vor raporta și vor spune cu promptitudine acest lucru superiorilor lor, astfel încât să poată fi luate măsuri adecvate. Învățăturile bisericii sunt ceea ce intenționează să înțeleagă mai întâi sunt – aceasta este una dintre principalele lor răspunderi în monitorizarea bisericii – iar apoi informațiile despre personalul bisericii. De exemplu, strâng informații despre cine sunt conducătorii seniori ai bisericii, inclusiv adresele lor de reședință, vârstele, aspectul fizic, nivelurile de educație, interesele și hobbyurile, stările de sănătate, lucrurile despre care vorbesc în viața zilnică, unde merg, ce lucrare fac, precum și programul lor zilnic de lucru și conținutul lucrării. Se uită dacă acești conducători au făcut afirmații sau au luat măsuri care sunt împotriva guvernului, împotriva religiilor sau a tendințelor societale, precum și la reacțiile acestor conducători la sistemul de guvernare al națiunii și la noutățile politice actuale, printre altele. Toate acestea sunt aspecte pe care intenționează să le priceapă cei care monitorizează biserica. Mai mult, ei sunt constant atenți la structura bisericii și la structurile ei administrative. De pildă, urmăresc cine sunt conducătorii și lucrătorii bisericii, conducătorii de la ce nivel au fost demiși, cum au fost repartizați din nou după ce au fost demiși, ce conducători au fost arestați și cine a preluat lucrarea lor după aceea. Adună informații despre vârsta și sexul succesorului, de câți ani crede în Dumnezeu, ce niveluri de educație are, și – dacă este un absolvent de facultate talentat – dacă are vreun impact negativ asupra țării sau a societății și dacă ar putea fi recrutat cumva pentru a lucra în departamentele guvernamentale, printre alte informații specifice. Vor chiar să afle anumiți conducători ai bisericii care își preiau posturile sau sunt demiși. Mai precis, situația personalului, lucrările administrative specifice și structura bisericii sunt toate aspecte cu care intenționează să se familiarizeze. În plus, intenționează să priceapă în totalitate informațiile despre câte puncte ale lucrării sunt în biserică, câte grupuri există și detaliile privind supraveghetorii fiecărui grup, printre altele. Umblă de colo-colo punând întrebări, observând și învățând, desfășurându-și lucrarea în mare detaliu. Slujba pe care o au de îndeplinit și sarcina pe care o au de realizat oamenii de acest tip care se infiltrează în biserică sunt de a pricepe cu promptitudine toate aspectele situației bisericii și diversele noutăți ale acesteia, pentru a îndeplini scopul monitorizării bisericii. Asta include, de exemplu, felul în care biserica se dezvoltă peste hotare, în câte țări a fost răspândită Evanghelia și în ce țări au fost întemeiate biserici – trebuie să priceapă toate aceste detalii. Acestea sunt principalele sarcini pe care le îndeplinesc pentru monitorizarea bisericii: în primul rând, să înțeleagă învățăturile bisericii; în al doilea rând, să înțeleagă situația personalului bisericii; și în al treilea rând, să înțeleagă stadiul lucrării bisericii și dinamica ei principală recentă. Acționează întru totul ca niște complici și lachei ai Satanei, ai marelui balaur roșu; sunt slujitori autentici ai Satanei.

Oamenii de acest tip care monitorizează biserica se infiltrează în biserică în scopul de a pricepe informații legate de învățăturile, personalul, tendințele de lucru, dimensiunea și alte aspecte ale bisericii. Ei intenționează să priceapă fiecare dintre aceste aspecte și apoi să le comunice superiorilor lor care, în orice moment, pot să conceapă planuri sau măsuri corespunzătoare privind politicile pentru a aborda biserica în funcție de situație. Pe scurt, scopul lor în monitorizarea bisericii nu este absolut deloc bine intenționat. Altfel, de ce ar monitoriza în continuare biserica, având în vedere că nu le aduce nici averi, nici beneficii? Nu este pentru că existența bisericii îi neliniștește? Ei nu cred că biserica întemeiată și condusă de Dumnezeu este formată din oameni care cred cu puritate în El și nu au legătură cu statul, cu societatea sau cu grupuri sau organizații politice. Dar, indiferent cum cercetează biserica, rămân neliniștiți. De ce? Pentru că sunt atei, nu Îl recunosc pe Dumnezeu și, de asemenea, urăsc adevărul. Prin urmare, sunt capabili să săvârșească acte nesăbuite și absurde, cum ar fi să îi oprime și să îi aresteze pe credincioși, precum și să monitorizeze biserica. De ce adoptă măsuri de monitorizare și împotrivire față de biserică? Fiindcă cea mai mare grijă a lor e că faptul că biserica se va extinde prea mult și că va avea prea mulți membri va afecta semnificativ țara, guvernul și societatea și chiar va amenința și va influența culturile tradiționale și grupurile religioase tradiționale. Acesta este motivul adevărat de la baza faptului că monitorizează biserica și i se împotrivesc. Prin urmare, tratează monitorizarea bisericii și împotrivirea față de ea ca pe o sarcină politică pe care trebuie s-o execute.

Este posibil ca oamenii de acest tip care monitorizează biserica să nu poată fi ușor de discernut în biserică fiindcă au motive ascunse și se prefac foarte bine, astfel încât să nu-i poată detecta ceilalți. Astfel, e posibil să fie de acord cu majoritatea celor din biserică, nefăcând nimic neobișnuit, părând deosebit de manierați și fără să-și exprime vreodată opinii separate despre lucrarea făcută de biserică. Totuși, acești indivizi au o caracteristică: sunt lipsiți de entuziasm cu privire la credința în Dumnezeu, nefiind nici foarte activi, nici foarte pasivi în această privință. Ei pot face o mică parte din îndatoririle atribuite lor, dar niciodată nu divulgă detalii personale despre ei, precum unde lucrează, situația lor familială sau dacă au mai crezut în Dumnezeu. Dacă cineva menționează că lucrează într-un departament guvernamental, e foarte evaziv, evitând să exprime opinii despre guvern, politică, politici sau religie. Comportamentul său este caracterizat prin evitarea oricăror subiecte delicate; nici nu critică, nici nu laudă guvernul, nu discută politicile acestuia sau sistemul său de guvernare. Când cineva menționează că un anume individ este spion, devine în mod vizibil neliniștit și poate chiar începe să se apere. Pe lângă faptul că e neliniștit, e posibil să observi în privirea sa o tendință de a evita astfel de subiecte delicate; se ferește de oricine îi poate vedea adevărata față. În plus, primește adesea apeluri de la surse necunoscute sau este contactat și interacționează cu indivizi misterioși neasociați cu biserica și, imediat ce răspunde la unul dintre aceste apeluri, se îndepărtează de ceilalți. Dacă se întâmplă să-l vadă cineva în aceste momente, devine în mod vizibil tulburat, roșește și pare extrem de neliniștit, temându-se că i-ar putea fi descoperită identitatea. În afară de a aduna în secret informații despre biserică, se interesează din când în când și de situația fraților și a surorilor, punând întrebări precum: „De câți ani crezi în Dumnezeu? Părinții tăi cred? Membrii familiei tale sunt în zona continentală? Dintre membrii familiei tale din zona continentală, câți cred în Dumnezeu și de câți ani? Ce vârste au? Câți oameni sunt în biserica voastră locală? Cum se descurcă acum?” Din când în când, caută informații confidențiale și private pe care oamenii nu sunt dispuși să le dezvăluie. În interacțiunile generale dintre frați și surori, nimeni nu întreabă în mod intenționat sau activ despre informații personale confidențiale, dacă cineva nu este dispus să le împărtășească. Totuși, acest individ acordă o atenție specială unor astfel de chestiuni, ba chiar merge atât de departe încât să monitorizeze deplasările unor conducători și lucrători sau ale unor oameni responsabili pentru lucrări importante, încercând să dobândească accesul la date din computerele și telefoanele mobile ale acestora sau la adresele lor, insistând să investigheze în profunzime aceste detalii. Dacă observă că un anumit conducător nu a participat la o adunare, va întreba: „Cutare nu e azi la adunare. Ce face?” Dacă spune cineva că este ocupat, va insista: „Ocupat cu ce? Îi udă din nou pe credincioșii aceia noi? Cine sunt acei noi credincioși? Când au început să creadă? Eu cum de nu știu despre asta?” Continuă să cerceteze și mai mult. Frații și surorile spun: „Dacă nu trebuie să știm, atunci hai să nu întrebăm. De ce să continuăm să întrebăm? Asta nu are legătură cu pătrunderea în viață, nu implică adevărul; nu este nevoie să știm.” La care intrusul răspunde: „Dar acestea sunt chestiuni ce țin de casa lui Dumnezeu, de lucrarea bisericii; de ce nu e voie să știm despre asta? Credem cu toții în Dumnezeu, n-are nimic dacă știm puțin. Dacă nu vreți să știți înseamnă că nu vă pasă de lucrarea bisericii sau de conducătorii acesteia. Cu cine s-a dus conducătorul să se întâlnească, mai exact? Câți credincioși noi există? Unde sunt? Aș vrea să-i cunosc și eu.” Mereu se interesează în legătură cu aceste chestiuni.

Mai există o sarcină căreia cei care monitorizează biserica îi acordă cea mai multă atenție, și anume aceea de a înțelege situația financiară a bisericii. Într-o privință, ei caută să înțeleagă sursele finanțelor bisericii. Vor să știe dacă biserica a înființat fabrici sau întreprinderi, dacă deține ateliere ilegale, dacă exploatează copiii prin muncă și dacă diversele puncte ale lucrării bisericii implică afaceri profitabile. De exemplu, dacă producția de videoclipuri, filme și imnuri a bisericii și imprimarea de cărți cuprinzând cuvintele lui Dumnezeu aduc profit sau generează profituri excesive; care sunt sursele finanțelor bisericii; dacă există persoane influente care donează în sprijinul bisericii; dacă aceste persoane includ elite politice sau multimilionari și miliardari – acestea sunt detaliile pe care vor să le înțeleagă. În afară de a-și da seama care sunt structurile administrative și sursele financiare ale bisericii, ei intenționează să priceapă și păstrarea finanțelor bisericii, obiectivul lor fiind să urmărească direcția acestor fonduri. Cum își cheltuiește biserica banii, dacă este implicată în vreo activitate ilegală, dacă organizează elite sociale sau colaborează cu diverse organizații și grupuri sociale pentru a se opune împreună guvernelor dictatoriale și pentru a susține drepturile umane și așa mai departe – și acestea sunt unele dintre situațiile importante pe care intenționează să le priceapă. Unii oameni întreabă: „Lucrarea de monitorizare a bisericii este întreprinsă doar de națiunea marelui balaur roșu?” Este corectă această afirmație? De fapt, întreaga lume și întreaga societate umană I se împotrivesc lui Dumnezeu. Nu doar națiunile care se află sub stăpânire dictatorială I se împotrivesc lui Dumnezeu; chiar și în țările așa-zis creștine, majoritatea celor de la putere sunt atei și non-credincioși și, chiar printre cei de la putere care au credință sau sunt practicanți ai creștinismului, cei care pot accepta adevărul sunt minoritari. Majoritatea oamenilor nu recunosc adevărul, cu atât mai puțin îl acceptă. Așadar, nu sunt aceștia oameni care cred în Dumnezeu, însă I se împotrivesc? De exemplu, în religii precum creștinismul, catolicismul și iudaismul în Israel, sunt eșaloanele superioare compuse din oameni care acceptă adevărul? Nicidecum. Niciunul dintre ei nu vine să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu; niciunul dintre ei nu poate accepta adevărul. Mai precis, sunt toți neîncrezători; toți I se împotrivesc lui Dumnezeu și sunt antihriști. Tulbură și sabotează lucrarea lui Dumnezeu și îi suprimă și persecută cu brutalitate pe cei care-L urmează pe Dumnezeu, lucru dovedit de felul în care tratează lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Care dintre confesiuni le permite credincioșilor ei să cerceteze liber adevărata cale, să-i asculte pe predicatorii din exterior sau să primească străini? Niciuna dintre ele nu poate face asta. Ce rasă sau națiune este în relații de prietenie cu biserica? (Niciuna.) Deja este lăudabil dacă îți acordă puțină libertate religioasă și spațiu de mișcare. Încă te aștepți să te susțină, pe lângă toate acestea? Când apare biserica lui Dumnezeu sau când biserica începe să predice Evanghelia, acești oameni care nu cred deloc în existența lui Dumnezeu și care simt o deosebită repulsie și scârbă față de adevărurile exprimate de Dumnezeu își asumă, atunci, o sarcină specială, și anume să desemneze oameni pentru a monitoriza cu atenție biserica. „A monitoriza” înseamnă aici a supraveghea, a pricepe și a controla; și anume, a supraveghea, a pricepe și a controla îndeaproape toate aspectele bisericii în orice perioadă. Unii oameni spun: „Nu au condamnat public lucrarea lui Dumnezeu și nu i s-au opus acesteia, iar noi nu am fost persecutați sau hărțuiți în viața locală. Considerăm că a crede în Dumnezeu, a participa la adunări, a ne face datoria și a răspândi Evanghelia peste hotare este mult mai bine și mai sigur decât în națiunea marelui balaur roșu. Nu am avut experiența niciunei interferențe.” Doar fiindcă nu a existat nicio interferență și ți-a fost acordată o oarecare libertate nu ar trebui să le negi lucrarea de monitorizare a bisericii. Puțina libertate religioasă care ți se acordă este o instituție de bază societală; tu te bucuri doar de drepturile fundamentale ale oricărui cetățean din țara în care locuiești. A te bucura de aceste drepturi fundamentale nu înseamnă că guvernul național, grupurile sociale sau lumea religioasă au acceptat și au recunoscut lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea bisericii, au devenit binevoitoare sau că nu mai există pic de ostilitate și monitorizare. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Această chestiune nu este abstractă, nu-i așa? (Nu, nu este.)