IV. A nu-ți păsa sau a nu te interesa de oameni care au fost induși în eroare de antihriști

Mai este o manifestare a falșilor conducători care este și mai exasperantă. Unii falși conducători îi pot discerne pe antihriști într-o oarecare măsură în timpul interacțiunilor cu aceștia, dar nu se ocupă prompt de ei. De asemenea, nici nu expun și nu disecă prompt faptele rele și esența antihriștilor prin diversele lor comportamente, permițându-le fraților și surorilor să-i discearnă și să-i respingă pe antihriști. Asta deja se consideră o neîndeplinire a responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor. Când unii frați și unele surori sunt induși în eroare de antihriști și îi urmează, acești falși conducători rămân indiferenți, ca și cum nu ar avea nimic de-a face cu ei. Mai mult, nu-și fac niciun reproș și nu se învinovățesc în inima lor. Nu simt că L-au dezamăgit pe Dumnezeu sau pe frați și surori. În schimb, spun adesea această replică „clasică”: „Acești oameni au fost induși în eroare de către antihriști. Au meritat-o! Este vina lor, fiindcă nu au discernământ. Chiar dacă nu i-ar urma pe antihriști, casa lui Dumnezeu tot i-ar viza ca să-i îndepărteze.” Acești falși conducători nu numai că nu-și fac niciun reproș, nici nu se simt vinovați după ce frații și surorile sunt induși în eroare de către antihriști, dar chiar mai mult, nu reflectează și nu se căiesc. În schimb, spun astfel de lucruri inumane, susținând că acești frați și aceste surori au meritat să fie induși în eroare de antihriști. Ce se poate vedea din aceste cuvinte? Au acești oameni vreo urmă de umanitate? (Nu.) Lipsa lor de umanitate este certă. Așadar, de ce spun aceste lucruri? (Pentru a se eschiva de la responsabilitate.) În primul rând, o fac pentru a se eschiva de la responsabilitate, pentru a-i induce în eroare și a-i stupefia pe oameni. Ei cred următoarele: „Acei oameni au fost induși în eroare de către antihriști fiindcă le lipsește discernământul, ceea ce nu are nicio legătură cu mine. Nu au urmărit adevărul, așa că au meritat să fie induși în eroare!” Ce înseamnă „au meritat”? Înseamnă că acești oameni ar trebui să fie induși în eroare și controlați de către antihriști și ar trebui să fie răniți grav de către aceștia – oricum i-ar trata antihriștii, merită; merită să-i urmeze pe antihriști. Subînțelesul este că acești oameni nu ar trebui să-L urmeze pe Dumnezeu, ci ar trebui să-i urmeze pe antihriști, că a-L urma pe Dumnezeu a fost o greșeală pentru ei și că tot o greșeală a fost și faptul că Dumnezeu i-a ales pe ei și că, deși au intrat în casa lui Dumnezeu, era inevitabil să fie conduși în altă direcție de către antihriști. Nu asta insinuează falșii conducători? Nu numai că îi calomniază pe frați și pe surori, dar Îl și hulesc pe Dumnezeu. Nu sunt odioși acești oameni? (Ba da.) Sunt extrem de odioși! Pe lângă faptul că se eschivează de la responsabilitate și ascund asta și adevărul că nu i-au protejat pe frați și pe surori, îi și atacă, spunând că acești oameni au meritat să fie induși în eroare de către antihriști și că nu sunt vrednici să creadă în Dumnezeu și să primească mântuirea Sa. Această afirmație dezvăluie cât de abject este caracterul lor! Chiar dacă nu i-au tulburat, indus în eroare sau suprimat în mod direct pe frați și surori cum au făcut antihriștii, atitudinea lor față de aceștia, față de însărcinarea dată de Dumnezeu și față de turma încredințată lor de casa lui Dumnezeu arată cât de insensibili și nemiloși sunt în realitate! Nimeni care acceptă lucrarea lui Dumnezeu nu face asta cu ușurință; asta implică sacrificiile și cooperarea celor care predică Evanghelia. Costă multă mână de lucru și multe resurse și, chiar mai mult, în asta se află sângele inimii lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care rânduiește diverse tipuri de oameni, evenimente, lucruri și medii pentru a-i aduce pe oameni înaintea Sa. Falșii conducători nu acordă atenție niciunuia dintre aceste lucruri. Indiferent cine este indus în eroare de către antihriști, ei resping acest lucru cu o singură propoziție: „Au meritat-o!” Procedând astfel, lasă întreaga strădanie a tuturor celor implicați și sângele inimii lui Dumnezeu să se ducă pe apa Sâmbetei, reducându-le la zero. Ce înseamnă „Au meritat-o”? Înseamnă asta: „Cine ți-a zis să le predici Evanghelia? Nu sunt vrednici să creadă în Dumnezeu. A fost o greșeală să le predici Evanghelia. Cine le-a spus să-i urmeze pe antihriști? N-oi fi făcut eu nicio lucrare reală, dar nici nu i-am pus să-i urmeze pe antihriști. Au insistat ei înșiși asupra acestui lucru; au meritat să-i urmeze pe antihriști!” Ce fel de umanitate are o astfel de persoană? Are cumva inimă? E un animal nemilos, mai rău decât un câine de pază și totuși e conducător? Nu merită! Trebuie să aveți discernământ: văzând că astfel de oameni sunt lipsiți de conștiință și rațiune și sunt atât de nemiloși, nu trebuie să-i alegeți drept conducători. Nu fiți dezorientați! Nu numai că nu fac tot posibilul să recupereze pierderile și pe cei induși în eroare de către antihriști, dar spun și astfel de răutăți – sunt atât de malițioși! Problema cu acest tip de persoană are o natură mai gravă decât cea a unui fals conducător obișnuit. Chiar dacă nu poate fi considerată antihrist, pe baza manifestărilor sale, este clar că nu are umanitate și nu este vrednică să fie conducător sau lucrător. Nu este nimic altceva decât un trădător urât, nerecunoscător! Nu știe care este însărcinarea dată de Dumnezeu, nici nu conștientizează ce lucrare ar trebui să facă. Nu o tratează cu conștiință și rațiune; nu este vrednică să fie conducător al aleșilor lui Dumnezeu și nici nu este vrednică să accepte însărcinarea dată de Dumnezeu. În mod special, falșii conducători nu au iubire pentru aleșii lui Dumnezeu. Atunci când frații și surorile sunt induși în eroare, chiar le pun sare pe rană, spunând lucruri precum „Au meritat-o”, fără să arate pic de compasiune. O astfel de persoană, dacă vede un om chinuit de necazuri sau dificultăți, nu îl va ajuta; în schimb, îi va pune sare pe rană. Conștiința sa nu-și va face niciun reproș, iar ea va continua să fie conducător în felul în care a fost mereu. Nu este o nerușinare? (Ba da.) Ca să nu mai vorbim de frați și pe surori, chiar dacă un non-credincios bun este rănit grav de diavoli, în calitate de credincios în Dumnezeu și ființă creată, orice om cu umanitate normală ar simți compasiune; cu atât mai mult ar trebui să se simtă inima lor îndurerată atunci când frații și surorile – cei care cred sincer în Dumnezeu – sunt cei induși în eroare și răniți de antihriști. Acești falși conducători nu fac nicio lucrare reală în timp ce antihriștii comit rele și îi rănesc pe aleșii lui Dumnezeu. Nici nu expun, nici nu disecă faptele rele și esența antihriștilor, cu atât mai puțin au simțul poverii ca să-i ajute pe frați și pe surori să dobândească discernământ în privința antihriștilor și să-i respingă din inima lor. Nu au niciun simț al răspunderii cu privire la această chestiune. Chiar și atunci când unii oameni sunt induși în eroare de antihriști, ei doar aruncă remarca rece, insensibilă: „Au meritat-o!” Este cu adevărat exasperant! Ca să se eschiveze de la responsabilitate, ca să se ferească pe ei înșiși, ca să inducă în eroare și să stupefieze mai mulți oameni și să evite să fie condamnați de Dumnezeu, ei spun astfel de lucruri inumane. Nu e un lucru odios? (Ba da.) Indiferent ce zici, nu ți-ai îndeplinit responsabilitățile și nu ți-ai făcut bine treaba – acestea sunt manifestările unui fals conducător; nu poți să negi aceste lucruri, oricât ai încerca. Ești un fals conducător.

Unii falși conducători nu numai că au un comportament impasibil, nemilos și iresponsabil după ce unii frați și surori sunt induși în eroare de către antihriști, spunând că acești oameni au meritat să fie induși în eroare, dar chiar și atunci când rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu cer ca ei să-și îndeplinească responsabilitatea de a-i recupera pe cei care au o umanitate relativ bună și o speranță de a fi recuperați dintre ei în cea mai mare măsură posibilă, acești falși conducători tot nu fac nicio lucrare reală. Chiar și atunci când unii oameni cer să revină în biserică, ei rămân indiferenți și disprețuitori, netratând viața oamenilor drept cel mai de preț lucru de apreciat. Ei nu îi recuperează în cea mai mare măsură posibilă pe acei frați și pe acele surori induși în eroare. Nu pot îndeplini această responsabilitate și nu depun niciun efort pentru a face asta. Chiar dacă rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu cer în mod repetat ca această lucrare să fie făcută bine, falșii conducători rămân neimpresionați, neluând nicio măsură și nefăcând nicio lucrare. În consecință, unii oameni care au fost induși în eroare de către antihriști și au fost izolați sau îndepărtați încă nu pot reveni în casa lui Dumnezeu și nu au reluat o viață bisericească normală. Bineînțeles, în diverse privințe, unii oameni chiar nu întrunesc condițiile pentru a fi recuperați de casa lui Dumnezeu, dar sunt alții care pot fi recuperați. Dacă prin ajutor iubitor și sprijin răbdător pot să înțeleagă adevărul, să-i discearnă și să-i respingă pe antihriști, pot fi recuperați. Totuși, fiindcă lucrătorii și conducătorii nu fac lucrare reală, nu implementează rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu și nu consideră importantă viața acestor oameni, unii oameni tot sunt lăsați să rătăcească în exterior. Acești conducători și lucrători ignoră rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, invocând diverse scuze. Ba chiar îi ignoră pe acei frați și pe acele surori care vor să revină în biserică și să întrunească toate condițiile pentru a fi acceptați de biserică. Născocesc tot felul de scuze, spunând că acești oameni au umanitate rea, că se confruntă cu riscuri de securitate, că le place să se îmbrace elegant, că se bucură de plăcerile trupului, că sunt atașați de statut și așa mai departe. Folosind aceste scuze și motive inventate, refuză să le permită să revină în biserică. Acești oameni au fost induși în eroare și sunt controlați de antihriști, dar faptul că s-au rătăcit nu prezintă niciun interes pentru falșii conducători. Nu au absolut niciun simț al răspunderii sau niciun simț al conștiinței. Poate cred că recuperarea acestor oameni este dificilă sau periculoasă, poate că nu sunt dispuși și, în sinea lor, nu sunt de acord. În orice caz, din diverse motive, nu implementează deloc rânduiala de lucru mai sus menționată a casei lui Dumnezeu. Acestea sunt manifestările unor astfel de falși conducători. Nu numai că nu cooperează activ și nu-și îndeplinesc responsabilitățile cu privire la orice sarcină atribuită de Dumnezeu sau de casa Lui, dar când cineva expune faptul că și-au abandonat responsabilitatea, ei se apără, spunând lucruri prin care se eschivează de la responsabilitățile lor și se justifică astfel încât să ascundă adevărul abandonării lor. Nu sunt asemenea falși conducători chiar mai odioși? (Ba da.) Pe scurt, acești falși conducători sunt neglijenți și în a se ocupa de antihriștii care îi rănesc grav pe aleșii lui Dumnezeu, nefăcând absolut nicio lucrare reală. Ignoră fiecare detaliu al acestei lucrări cerute de casa lui Dumnezeu. Nu sunt dispuși să îndure greutăți sau să plătească un preț, preferând să facă doar cum le place și să acționeze oricum vor, făcând ceva dacă au chef și nefăcând nimic dacă nu au. Ignoră complet rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, ignoră îndatoririle și responsabilitățile încredințate lor de casa lui Dumnezeu și ignoră în special intențiile și cerințele lui Dumnezeu. Acești oameni nu au deloc umanitate și conștiință; sunt cadavre ambulante. Ați îndrăzni să le încredințați unor oameni fără umanitate această chestiune majoră a vieții voastre, de urmărire a mântuirii în credința în Dumnezeu? (Nu.) Chiar dacă nu te dau pe mâna antihriștilor, vor face ei tot posibilul să lupte împotriva antihriștilor atunci când îi induc în eroare și îi rănesc grav pe aleșii lui Dumnezeu? Nu, nu o vor face, fiindcă astfel de oameni sunt animale nemiloase, fără niciun simț al răspunderii. Ei slujesc drept conducători numai pentru a-și asigura beneficii.

Uneori, falșii conducători dau dovadă de grijă pentru frați și surori; îi întreabă dacă au nevoie de ceva, cum se descurcă în ceea ce privește hrana și locuința și așa mai departe. Sunt destul de atenți atunci când vine vorba de chestiuni legate de viața de zi cu zi, dar când vine vorba de chestiuni care implică însărcinarea dată de Dumnezeu, viața și moartea fraților și surorilor și adevărurile-principii, rămân nepăsători și nu fac nimic, indiferent cine le-o cere. Le pasă doar de plăcerea trupească a oamenilor, de hrană, îmbrăcăminte, adăpost, transport sau beneficii materiale și se ocupă doar de astfel de chestiuni. Unii oameni spun: „Cuvintele Tale sunt contradictorii. Nu ai spus că sunt nemiloși? Ar fi dispusă o persoană nemiloasă să facă aceste lucruri pentru alții?” Ar fi o persoană nemiloasă atât de bună la suflet încât să facă aceste lucruri pentru toți? (Nu.) De fapt, unii oameni nemiloși chiar ar face aceste lucruri și există două motive pentru asta. Unul este că, în timp ce fac lucruri pentru toți, fac lucruri și pentru ei înșiși și obțin beneficii de pe urma acestui lucru. Dacă nu pot să obțină beneficii din ceea ce fac, uitați-vă și vedeți dacă mai fac acel lucru – își vor schimba imediat atitudinea și vor înceta. Mai mult, ai cui bani îi folosesc pentru a face aceste lucruri și a căuta beneficii pentru toți? Casa lui Dumnezeu este cea care plătește cheltuielile. A fi generoși cu resursele casei lui Dumnezeu este specialitatea acestor oameni. Cum ar putea să nu facă aceste lucruri când ei, personal, obțin beneficii? În timp ce caută beneficii pentru toți, ei fac, de fapt, lucruri pentru ei înșiși. Nu sunt atât de buni la suflet încât să caute beneficii pentru toți ceilalți! Dacă ei chiar ar căuta beneficii pentru toți, s-ar cuveni să nu aibă motive egoiste și s-ar cuveni să se ocupe de chestiuni conform principiilor casei lui Dumnezeu. Totuși, în schimb, caută mereu beneficii pentru ei înșiși și nu se gândesc deloc la intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. În plus, fac lucruri pentru toți astfel încât oamenii să-i stimeze și să spună: „Această persoană caută beneficii pentru noi și se străduiește să ne protejeze interesele. Dacă ne lipsește ceva, ar trebui să îi cerem să se ocupe de asta. Cu ea în preajmă, nu vom fi tratați necorespunzător.” Fac aceste lucruri ca toți să le mulțumească. Acționând în acest mod, câștigă atât faimă, cât și beneficii, așadar, de ce nu ar face aceste lucruri? Dacă ar căuta beneficii pentru toți, dar nimeni nu ar ști că ei au făcut asta și toți I-ar mulțumi lui Dumnezeu, iar față de ei, nimeni nu ar simți recunoștință, ar mai face asta? Categoric nu ar avea chef să facă asta; sinele lor adevărat ar fi expus. Atunci când asemenea oameni fac ceva, natura-esență pe care o au este expusă în totalitate. Prin urmare, atunci când antihriștii tulbură biserica, categoric nu vor face niciodată vreo lucrare reală pentru a-i proteja pe aleșii lui Dumnezeu.

Chiar acum am avut părtășie despre faptul că, după ce aleșii lui Dumnezeu suferă inducerea în eroare, controlul și rănirea de către antihriști, falșii conducători tot pretind că nu văd aceste lucruri. Nu se gândesc la niciun mijloc de a-i recupera pe aleșii lui Dumnezeu, nici nu-și îndeplinesc obligațiile și responsabilitățile. Țin cont doar de propriile sentimente, stări de spirit și interese. Nu-și îndeplinesc responsabilitățile și nu se trag la răspundere; în schimb, se eschivează de la responsabilitățile lor și fug de ele. Și chiar îi judecă pe aleșii lui Dumnezeu după ce sunt induși în eroare și controlați de antihriști, spunând că aceștia nu cred sincer în Dumnezeu, ca să se eschiveze de la propria responsabilitate, fără a simți deloc mustrări de conștiință. Acești falși conducători sunt cei mai odioși. Diferitele moduri de manifestare ale falșilor conducători despre care am discutat sunt toate destul de dezgustătoare, dar acest ultim tip de persoană pur și simplu nu are nicio urmă de umanitate. Acest tip de persoană este un animal nemilos, o fiară în veșminte de om; nu poate fi considerat un membru al omenirii, ci ar trebui clasificat între fiare. De ce nu își îndeplinește responsabilitățile? Fiindcă nu are umanitate, nici conștiință și rațiune. Responsabilități, obligații, iubire, răbdare, compasiune, protejarea fraților și surorilor – niciunul dintre aceste lucruri nu se află în inima sa; nu are aceste calități. A nu avea aceste calități în umanitatea sa este echivalent cu a nu avea umanitate. Acestea sunt manifestările celui de-al patrulea tip de fals conducător.

Acestea sunt, mai mult sau mai puțin, cele patru feluri de manifestări ale falșilor conducători care trebuie expuse în cadrul celei de-a treisprezecea responsabilități a conducătorilor și lucrătorilor. Bineînțeles, există și alte manifestări similare, dar aceste patru tipuri pot deja să reprezinte, în principiu, diversele manifestări ale falșilor conducători în desfășurarea lucrării lor, precum și umanitatea-esență pe care o au aceștia. Indiferent în cât de multe categorii le împărțim manifestările, cele două manifestări vizibile ale falșilor conducători tot se pot găsi, în orice caz, în aceste patru categorii: una dintre ele este să nu facă lucrare concretă, iar cealaltă este să fie incapabili să facă lucrare concretă. Acestea sunt cele două manifestări foarte vizibile ale falșilor conducători. Indiferent cum sunt umanitatea și calibrul falșilor conducători și indiferent cum tratează aceștia adevărul, în orice caz, aceste două manifestări sunt reprezentate în aceste patru categorii. Aici se încheie conținutul cu privire la expunerea falșilor conducători în părtășia noastră de astăzi despre cea de-a treisprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor.

Adăugire: Răspunsuri la întrebări

Aveți întrebări? (Dumnezeule, vreau să pun o întrebare. La începutul adunării, Dumnezeu ne-a întrebat care este diferența dintre oamenii cu firea antihriștilor și antihriștii reali și care sunt caracteristicile tipice ale esenței antihriștilor. La momentul respectiv, am simțit că am rămas blocați și, după ce am cugetat o vreme, ne-am putut gândi doar la câteva cuvinte și doctrine foarte simple. A trecut deja mai mult de un an de când Dumnezeu are părtășie despre adevăruri referitoare la expunerea antihriștilor, dar suntem capabili să înțelegem și să practicăm doar o mică parte din acestea. Un motiv pentru acest lucru este faptul că nu am depus efort în aceste adevăruri, iar altul este că am întâlnit relativ puțini antihriști și că nu am ajuns să înțelegem aceste adevăruri văzând cum se leagă ele de situații concrete. Prin urmare, nici măcar acum noi nu avem, de fapt, nicio pătrundere în aceste adevăruri, nu avem mult discernământ în privința antihriștilor și în noi există multe manifestări ale firii antihriștilor pe care încă nu le-am identificat. Vreau să întreb cum să rezolvăm această problemă.) Pentru orice aspect al adevărului, trebuie să aveți unele experiențe reale și cunoștințe bazate pe experiențe și să dobândiți o înțelegere autentică, astfel încât cuvintele adevărului să vă fie întipărite în inimă. Procesul dobândirii adevărului este mereu așa. Lucrurile pe care ți le poți aminti sunt cele pe care le-ai dobândit prin experiențele tale; acestea sunt cele mai profunde impresii. Prin urmare, cum astăzi aveam părtășie despre antihriști, v-am rugat să treceți în revistă mai întâi acest conținut. Ați reușit să vă amintiți o parte din acesta. Dintre lucrurile pe care vi le-ați putut aminti, unele sunt teoretice pentru voi, dar firește, există unele manifestări ale antihriștilor pe care le puteți asemăna, mai mult sau mai puțin, cu viața reală – toți trebuie să le experimenteze în acest fel. Situația normală pentru oameni este că, indiferent cât de bine par să înțeleagă în timp ce ascultă predici, ei înțeleg doar teoretic și din punctul de vedere al doctrinei și nu cunosc adevărul. Când poate înțelege cineva adevărul? Abia când a experimentat aceste lucruri poate avea unele cunoștințe practice. Fără să experimenteze situații reale, nimeni nu poate dobândi cunoștințe. Și astfel, cum astăzi aveam părtășie despre subiectul antihriștilor, era necesar să fac un rezumat rapid și să vă ofer un simplu memento. Apoi, indiferent dacă aveam părtășie despre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor sau despre diversele manifestări ale falșilor conducători, măcar nu aveau să fie prea lipsite de fond pentru voi – atâta tot. Totuși, tot trebuie să dobândiți expunere la diversele manifestări ale antihriștilor. Unii oameni spun: „Dacă Dumnezeu nu rânduiește unele persoane, evenimente și lucruri reale, unde putem dobândi expunere? Nu putem să-i căutăm singuri pe antihriști, nu-i așa?” Nu este nevoie să-i căutați. Cea mai simplă soluție este ca atunci când întâlniți antihriști, să vă dați toată silința să stabiliți legătura între ei și cuvintele lui Dumnezeu. Faceți corespondența cu dezvăluirile lor exterioare, afirmațiile, acțiunile și firile lor, precum și cu gândurile și punctele lor de vedere și chiar cu modul în care se comportă și interacțiunea lor cu lumea, stilul lor de viață și așa mai departe – adică faceți corespondența cu cele cincisprezece manifestări ale antihriștilor despre care am discutat. Faceți corespondența cu cât de multe puteți. Așa este înțelegerea oamenilor: nu-și pot aminti multe din memorie, fiindcă memoria umană este limitată. Oamenii pot vorbi perfect despre lucrurile pe care le-au dobândit cu adevărat prin experiențe personale. Indiferent cât de mult spun, nu se bazează pe memorie, ci pe experiențe și pe ce au trăit. Aceste lucruri pe care le-au dobândit sunt cele mai aproape de adevăr și de ce este adevărat, din punct de vedere faptic – acestea sunt lucruri pe care oamenii le-au dobândit prin experiență. În afara acestora, lucrurile care sunt conforme cu noțiunile și închipuirile umane și cele care se bazează pe cunoștințe nu se conformează adevărului, indiferent cât de mulți ani au ocupat o poziție predominantă în mintea ta, după ce le-ai pătruns mai întâi. Când înțelegi în mod autentic adevărul, vei elimina aceste lucruri și vei scăpa de ele. Totuși, aceste lucruri care sunt aproape de adevăr și conforme cu acesta, pe care le-ai dobândit prin experiență, sunt cele care au valoare. Indiferent dacă înțelegeți sau nu în totalitate întrebările pe care le-am pus astăzi, există cu siguranță o parte din subiectul discernerii antihriștilor pe care o puteți înțelege, fiindcă ați experimentat cu toții o oarecare inducere în eroare și tulburare de către antihriști. Asta v-a oferit puțin discernământ și, când întâlniți antihriști care fac rău și tulbură lucrarea bisericii, aceste adevăruri pot fi puse în aplicare pentru voi. Aceste cuvinte sunt puse în aplicare doar atunci când întâlniți medii reale. Dacă nu ați experimentat inducerea în eroare de către antihriști și doar vă imaginați acțiunile lor, acest lucru este inutil. Indiferent cât de bună este imaginația ta, nu va însemna că vei fi capabil să-i discerni. Abia când se confruntă cu medii reale, oamenii reacționează instinctiv, folosindu-și gândurile și punctele de vedere, unele teorii la care au fost expuși și unele doctrine, metode și căi pe care le-au învățat, ca să înfrunte aceste chestiuni și să se ocupe de ele, făcând, în cele din urmă, diverse alegeri. Dar înainte ca oamenii să întâlnească aceste situații, deja este destul de bine dacă au o înțelegere și o impresie pure cu privire la diverse teorii. Unii oameni spun: „La ce folosește să spui Tu atât de multe înainte ca noi să întâlnim antihriști?” Este folositor. Nu sunt tipărite într-o carte cuvintele care-i expun pe antihriști? Sunt acele cuvinte ceva ce puteți să experimentați în totalitate și să deslușiți într-o zi sau două? Nu. Scopul tipăririi acestora în acea carte este de a vă mântui și de a vă îngădui să citiți des aceste cuvinte și să înțelegeți aceste adevăruri, precum și să citiți cuvintele lui Dumnezeu și să primiți o provizie de viață atunci când veți întâlni diverse situații în viitor – fie că este un incident cu un antihrist, fie că sunt dificultăți în schimbarea propriei firi sau orice altceva. Cuvintele lui Dumnezeu din această carte sunt sursa pentru ca tu să experimentezi aceste chestiuni și să te ocupi de ele și să pătrunzi în aceste aspecte ale adevărului. Cât de mult poți să înțelegi atunci când asculți predici nu reprezintă cât de multă realitate deții. Dacă nu poți să descifrezi sau să-ți amintești un lucru într-un anumit moment, nu înseamnă că nu-l vei experimenta niciodată sau că nu vei ajunge niciodată să-l înțelegi în viitor. Pe scurt, trebuie să înțelegeți că numai lucrurile pe care oamenii le dobândesc prin experiență și pe care ajung să le cunoască pe baza cuvintelor lui Dumnezeu au legătură cu adevărul. În cea mai mare parte, lucrurile pe care oamenii și le amintesc și lucrurile pe care le înțeleg în mintea lor nu sunt legate de adevăr; sunt doar doctrinare. Care sunt cele mai importante lucruri atunci când vine vorba de adevăr? Cele mai importante lucruri sunt experiența și pătrunderea. Atunci când oamenii experimentează efectiv orice aspect al adevărului, recolta lor finală este fructul adevărului și calea pentru supraviețuirea lor. Prin urmare, faptul că nu vă amintiți nu este o problemă.

Dacă aș fi început să discut subiectul principal direct la începutul adunării, nu-i așa că nu ați fi fost capabili să reacționați la timp? Prin urmare, a trebuit să folosesc unele metode și mai întâi să vă întreb: „Vă amintiți diferența dintre oamenii cu esența antihriștilor și oamenii cu firea antihriștilor?” Scopul Meu atunci când am pus mai întâi această întrebare nu a fost să vă las perplecși sau să vă expun, ci să vă împrospătez memoria. Apoi, am făcut o recapitulare, iar unii oameni și-au amintit treptat: „Am avut părtășie înainte despre cum tratează antihriștii adevărul și despre cum este umanitatea antihriștilor.” O parte din conținutul despre antihriști deja v-a impresionat profund; acest conținut așteaptă să fie folosit de tine când experimentezi astfel de lucruri, să-ți servească drept ghid și direcție pentru practica ta. Dar există chiar mai mult conținut despre care nu ați avut absolut nicio impresie când l-ați auzit prima oară. Și acesta trebuie experimentat. Când treci prin aceste experiențe și apoi mănânci și bei și citești în rugăciune aceste cuvinte, vei dobândi chiar mai mult. Fie că este conținut despre care ai o impresie, fie că nu, după ce treci prin aceste lucruri, toate se vor amesteca între ele. Doctrinele pe care ți le-ai amintit vor deveni înțelegerea ta practică și câștigurile tale după ce le vei experimenta. Cât despre conținutul despre care nu aveai nicio impresie, după ce îl vei experimenta o dată, s-ar putea să ai o impresie, dar va fi doar o oarecare cunoaștere perceptivă. Această cunoaștere perceptivă poate rămâne doar la nivel de doctrină. Rămâne ca tu să experimentezi din nou lucruri similare, moment în care te va ghida, îți va da o direcție și îți va pune la dispoziție o cale de practică. Experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului este acest fel de proces. Este jenant că nu ați știut să răspundeți la întrebarea pe care v-am adresat-o? Nu este jenant. Dacă Îmi puneți o întrebare din senin, și Eu voi avea nevoie să chibzuiesc la asta, pe loc, să iau în calcul ce înseamnă întrebarea și ce aspecte ale adevărului implică ea. Creierul și mintea umană funcționează în acest fel – au nevoie de timp ca să răspundă. Chiar dacă este un lucru care îți este foarte familiar, dacă nu l-ai întâlnit de mulți ani, tot vei avea nevoie de timp să răspunzi atunci când, brusc, dai din nou de el. Indiferent cât de profund ai experimentat un lucru, dacă-l întâlnești din nou după multe zile sau mulți ani, tot vei avea nevoie de timp ca să răspunzi – ca să nu mai spunem că înțelegerea voastră privind subiectul antihriștilor este doar la nivelul cuvintelor și al doctrinelor, încă nu puteți face corespondența între ea și antihriștii pe care îi întâlniți în viața reală și se poate spune că, în principiu, încă nu puteți să-i discerneți pe antihriști. Așadar, aceste adevăruri vă așteaptă să le experimentați practic – abia atunci puteți să verificați autenticitatea și exactitatea cuvintelor lui Dumnezeu. De exemplu, am avut părtășie anterior despre faptul că antihriștii sunt impenitenți cu înverșunare. Să presupunem că ai memorat asta și spui: „Dumnezeu a spus că antihriștii sunt impenitenți cu înverșunare. Ei Îl vor sfida pe Dumnezeu și I se vor opune până la capăt. Nu acceptă adevărul și nu vor recunoaște niciodată, orice s-ar întâmpla, că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul. Sunt scârbiți de adevăr.” Doar în mod doctrinar înțelegi, accepți sau ai o impresie despre această afirmație; este doar o oarecare cunoaștere perceptivă. În subconștientul tău, simți că această afirmație este corectă, dar ce cuvinte specifice pe care le spun antihriștii, ce firi corupte pe care le dezvăluie și ce natură care îi motivează și așa mai departe, corespund și se corelează cu cuvintele lui Dumnezeu care-i expun pe antihriști? Care dintre acestea pot demonstra că expunerea de către Dumnezeu este faptică? Asta necesită fie să întâlnești un antihrist în persoană, fie să auzi de la observatori despre faptele și cuvintele unui antihrist, iar în final, să îți dai seama: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt atât de practice, sunt întru totul corecte! Această persoană a fost de mai multe ori caracterizată drept antihrist și demisă. Chiar dacă încă nu a fost exclusă sau îndepărtată, manifestările și dezvăluirile sale arată că nu acceptă deloc adevărul, este impenitentă cu înverșunare și nu numai că are firea antihriștilor, dar are și natura-esență a acestora – este într-adevăr un antihrist în totalitate.” Și într-o zi, când această persoană este exclusă, confirmi în inima ta: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt atât de corecte! Oamenii cu firea antihriștilor se pot schimba, dar oamenii cu esența antihriștilor nu o vor face.” Aceste cuvinte prind rădăcini în inima ta. Nu este doar o amintire sau o oarecare impresie, nici nu este un fel de cunoaștere perceptivă. În schimb, înțelegi și accepți profund cuvintele lui Dumnezeu: „Un antihrist nu se va schimba; I se va opune lui Dumnezeu până la final. Nu e de mirare că Dumnezeu nu îl mântuiește; nu e de mirare că Dumnezeu nu lucrează asupra unor astfel de oameni. Nu e de mirare că nu au niciodată luminare sau lumină atunci când își fac datoria și nu arată nicio urmă de creștere – sunt hotărâți să-și urmeze calea. Acesta este cu adevărat un antihrist!” Când verifici exactitatea cuvintelor lui Dumnezeu, te gândești în sinea ta: „Cuvintele lui Dumnezeu chiar sunt adevărul. Aceste cuvinte sunt corecte. Amin!” Ce înseamnă când spui amin? Înseamnă că, prin experiențele tale, ai ajuns să înțelegi că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt criteriul pentru evaluarea tuturor lucrurilor și că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul și că, până și atunci când această epocă și această omenire vor dispărea, cuvintele lui Dumnezeu nu vor dispărea. De ce nu vor dispărea? Fiindcă indiferent de moment, esența antihriștilor nu se va schimba niciodată și cuvintele lui Dumnezeu care expun esența antihriștilor nu se vor schimba niciodată. Chiar dacă această epocă va dispărea, chiar dacă această omenire coruptă va dispărea, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu vor fi mereu adevărul faptelor – nimeni nu poate nega asta. Acesta este cuvântul lui Dumnezeu! Când simți că ale lui Dumnezeu cuvinte corespund și se potrivesc cu faptele pe care le vezi și le întâlnești și când inima ta obține confirmare și nu este doar un sentiment că ale lui Dumnezeu cuvinte trebuie să fie corecte sau că acestea nu sunt greșite și, în schimb, ai văzut și ai experimentat personal aceste lucruri, atunci vei spune în mod firesc amin la cuvintele lui Dumnezeu. În acel moment, dacă voi întreba din nou: „Care sunt manifestările oamenilor cu esența antihriștilor?”, înțelegerea ta lăuntrică va ieși la lumină imediat. Nu vei avea doar o impresie, o propoziție amintită sau un fel de conștientizare sau cunoaștere perceptivă. Vei spune imediat: „Antihriștii categoric nu acceptă adevărul și sunt impenitenți cu înverșunare!” Chiar dacă această afirmație poate că nu are multă structură logică, chiar dacă este rostită destul de abrupt și, la început, oamenii n-o vor înțelege, tu știi ce înseamnă fiindcă ai experimentat acest lucru și l-ai văzut cu ochii tăi. Antihriștii sunt exact astfel de creaturi deplorabile – nu se vor căi niciodată. Aceste cuvinte trebuie experimentate; cine nu le experimentează nu va dobândi nimic.

2 octombrie 2021