Cum să-i distingem pe antihriști de oamenii care au firea antihriștilor

Să-i distingem pe baza atitudinilor acestora față de adevăr

Astăzi vom continua părtășia despre responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor. Înainte să începem formal părtășia, haideți să analizăm unul dintre subiectele privind antihriștii, despre care am avut părtășie în trecut: cum să-i distingem pe oamenii cu firea antihriștilor de cei cu esența antihriștilor și care sunt diferențele dintre aceste două tipuri de oameni. Mai întâi, vom avea părtășie despre cum să-i discernem pe antihriști; asta nu este foarte dificil. În primul rând, ar trebui să vezi clar care sunt manifestările caracteristice evidente pe care le afișează cei ce sunt antihriști, astfel încât să poți identifica într-un timp scurt un antihrist autentic, stabilind că, în mod categoric, nu este cineva care doar are firea antihriștilor sau cineva care pășește pe calea acestora. Astfel, vei avea discernământ în privința antihriștilor și nu vei mai fi indus în eroare, ademenit și controlat de către aceștia. Acum, lucrul cel mai important este să poți să distingi diferențele evidente dintre oamenii cu natura-esență a antihriștilor și cei cu firea antihriștilor. Pentru a discerne aceste două tipuri de oameni, mai întâi trebuie să le pricepi caracteristicile principale. Unii oameni pricep doar dezvăluirile de corupție ale antihriștilor în viața de zi cu zi, precum tendințele lor de a-și impune statutul și de a le ține prelegeri altora, dar nu pot discerne natura-esență a antihriștilor. Este bine? (Nu.) Mai sunt și cei care spun că manifestările cele mai remarcabile ale antihriștilor sunt aroganța și îngâmfarea lor și îi caracterizează pe toți oamenii aroganți și îngâmfați drept antihriști. Este corect? (Nu.) De ce nu este corect? Fiindcă aroganța și îngâmfarea nu sunt cele mai remarcabile manifestări ale antihriștilor; sunt firi corupte pe care le au toți oamenii corupți. Fiecare om are o fire arogantă și îngâmfată, așa că este o greșeală gravă să-i caracterizăm pe toți oamenii aroganți și îngâmfați drept antihriști. Așadar, care sunt manifestările esențiale ale antihriștilor, ce pot clarifica dintr-o privire diferențele esențiale dintre antihriști și oamenii cu firea antihriștilor și îți pot permite să discerni faptul că esențele acestor două tipuri de oameni sunt diferite și că aceștia ar trebui tratați diferit? În anumite privințe, precum acțiuni, comportamente și firi, există similitudini și asemănări între aceste două tipuri de oameni? (Da.) Dacă nu observi cu atenție, nu distingi cu seriozitate sau nu ai o înțelegere și un discernământ corect în inima ta în privința firii și esenței acestor două tipuri de oameni, este foarte ușor să-i tratezi ca și cum ar aparține aceluiași tip. Este posibil chiar să confunzi un antihrist cu o persoană care are firea antihriștilor și invers, adică ai putea face cu ușurință aceste tipuri de judecăți eronate. Așadar, care sunt caracteristicile și diferențele principale între aceste două tipuri de oameni, care-i pot permite cuiva să distingă, cu dovezi solide, cine este antihrist și cine este o persoană cu firea antihriștilor? Acest subiect nu ar trebui să vă fie necunoscut, așa că hai să vă auzim punctele de vedere. (Un aspect folosit pentru a face diferența dintre antihriști și oamenii cu firea antihriștilor este atitudinea lor față de adevăr; altul este umanitatea lor. În atitudinea lor față de adevăr, antihriștii urăsc adevărul și nu îl acceptă deloc. Indiferent cât de multe fapte rele comit, care provoacă perturbări și tulburări, și indiferent cum ai părtășie cu ei sau cum îi emondezi, ei nu recunosc acest lucru și sunt impenitenți înverșunați. Oamenii cu firea antihriștilor pot face și ei lucruri greșite atunci când nu înțeleg adevărul sau nu pricep principiile, dar când sunt emondați, ei pot să accepte adevărul, să reflecteze asupra lor și să se cunoască și sunt capabili să simtă remușcări și să se căiască. Din perspectiva atitudinii lor față de adevăr, esența antihriștilor este aceea că urăsc adevărul, în timp ce oamenii cu firea antihriștilor îl pot accepta. Din perspectiva umanității lor, antihriștii sunt oameni răi fără simțul conștiinței sau al rușinii, în timp ce oamenii cu firea antihriștilor au simțul conștiinței și al rușinii.) Ați menționat două caracteristici; a fost acest conținut abordat în cadrul părtășiei, în trecut? Sunt acestea considerate caracteristici evidente? (Da.) Atitudinile antihriștilor și ale oamenilor cu firea antihriștilor față de adevăr sunt complet diferite. Acesta este un punct foarte important și este o manifestare cu trăsături evidente. Antihriștii sunt scârbiți de adevăr și nu îl acceptă deloc. Ar prefera să moară decât să recunoască faptul că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent cum ai părtășie despre adevăr, ei se împotrivesc în sinea lor și sunt scârbiți de el. Poate că în sinea lor chiar te înjură, își bat joc de tine și te disprețuiesc, desconsiderându-te. Antihriștii sunt scârbiți de adevăr; aceasta este o caracteristică evidentă. Și care sunt caracteristicile oamenilor cu firea antihriștilor? Ca să fim corecți și obiectivi, oamenii cu firea antihriștilor, dar cu o oarecare conștiință și rațiune, își pot schimba noțiunile și pot accepta adevărul când alții au părtășie cu ei despre adevăr. Dacă sunt emondați, pot să se și supună. Adică, atât timp cât oamenii cu firea antihriștilor cred sincer în Dumnezeu, majoritatea pot să accepte adevărul, în diverse măsuri. Pe scurt, oamenii cu firea antihriștilor pot să accepte adevărul și să se supună prin mijloace precum a citi singuri cuvintele lui Dumnezeu, a accepta disciplinarea și luminarea de către El sau emondarea de către frați și surori, ajutorul și sprijinul din partea acestora. Aceasta este o caracteristică evidentă. Totuși, antihriștii sunt diferiți. Indiferent cine are părtășie despre adevăr, ei nici nu ascultă, nici nu se supun. Au o singură atitudine: mai degrabă ar muri decât să accepte adevărul. Indiferent cum îi emondezi, este inutil. Chiar dacă ai părtășie despre adevăr cât se poate de clar, ei nu îl acceptă; ba chiar i se împotrivesc în sinea lor și se simt scârbiți de el. Poate cineva cu o astfel de fire, care urăște adevărul, să I se supună lui Dumnezeu? Categoric nu. Prin urmare, antihriștii sunt dușmanii lui Dumnezeu și sunt oameni care nu pot fi mântuiți.

Să-i distingem pe baza umanității lor

Chiar acum, ați mai menționat o caracteristică pentru a face diferența între antihriști și oamenii care au firea antihriștilor, care este din perspectiva umanității. Cine ar vrea să mai aibă părtășie despre această caracteristică? (Antihriștii au o umanitate deosebit de malițioasă; ei pot să-i suprime și să-i chinuiască pe oameni și, indiferent cât de multe rele comit, nu știu să se căiască.) Așa este, caracteristica principală a antihriștilor este umanitatea lor malițioasă, nerușinarea și lipsa de conștiință și rațiune. Indiferent cât de multe fapte rele comit în biserică sau cât de multe daune provoacă lucrării bisericii, nu li se pare o nerușinare și nici nu se consideră păcătoși. Indiferent dacă îi expune casa lui Dumnezeu sau îi emondează frații și surorile, rămân imperturbabili, nu-și fac reproșuri și nu sunt supărați. Aceasta este manifestarea antihriștilor, din punctul de vedere al umanității. Caracteristicile lor principale sunt lipsa conștiinței și rațiunii, lipsa rușinii și o fire extrem de feroce. Judecă și chinuie pe oricine le menționează interesele și au o dorință deosebit de puternică de răzbunare, fără să ierte pe nimeni, nici măcar pe propriile rude. Atât de feroce sunt antihriștii. Pe de altă parte, indiferent cât de multă corupție dezvăluie, oamenii cu firea antihriștilor nu sunt neapărat răi. Indiferent ce neajunsuri sau carențe are umanitatea lor, ce greșeli pot face sau în ce privințe pot eșua și se pot poticni, ei pot să reflecteze asupra lor și să tragă învățăminte după aceea. Când se confruntă cu emondarea, sunt capabili să-și recunoască greșelile și să simtă remușcări, iar când frații și surorile îi critică sau îi expun – chiar dacă ar putea încerca să se apere puțin și să nu fie dispuși să o recunoască la momentul respectiv – în realitate, deja și-au recunoscut greșeala în inima lor și s-au supus. Asta dovedește că încă pot să accepte adevărul și să fie reformați. Când fac greșeli sau întâmpină vreo problemă, conștiința și rațiunea lor încă pot funcționa; sunt conștienți, nu amorțiți și nepăsători sau intransigenți și nu refuză să recunoască lucruri. În plus, deși acest tip de persoană are firea antihriștilor, este relativ empatică și întrucâtva mai bună la suflet. Când se confruntă cu diverse chestiuni, caracteristicile pe care le afișează în ceea ce privește umanitatea pot fi descrise – în modul cel mai potrivit și mai ușor de înțeles – ca fiind relativ rezonabile. Dacă sunt emondați cu severitate, cel mult s-ar putea simți oarecum plini de resentimente în inima lor, dar privind lucrurile din perspectiva umanității lor, se poate vedea că ei cunosc, totuși, rușinea, că pot avea mustrări de conștiință și că rațiunea lor poate avea un anume efect limitativ. Dacă provoacă pierderi intereselor casei lui Dumnezeu sau fac rău oricăror frați și surori, întotdeauna simt neliniște în inimă și că L-au dezamăgit pe Dumnezeu. Aceste manifestări sunt dezvăluite în diverse măsuri de către oamenii cu firea antihriștilor. Chiar dacă nu-și repară imediat greșelile sau nu fac alegerile juste și nu practică în mod corect după ce se întâmplă ceva, acești oameni încă au în inimă un sentiment de conștientizare. Au mustrări de conștiință; știu că au făcut ceva greșit și că nu ar trebui să mai acționeze vreodată așa și simt, de asemenea, că nu sunt oameni buni – în mod subtil, toți pot avea aceste sentimente. Mai mult, cu timpul, starea lor se va schimba, iar ei se vor căi cu adevărat. Vor simți remușcări profunde, regretând că inițial nu au făcut alegerile juste sau că nu au practicat în mod corect. Acestea sunt exact cele mai comune și mai obișnuite manifestări ale oamenilor corupți. Totuși, cei care sunt antihriști sunt speciali; nu sunt oameni, ci diavoli. Indiferent cât de mult timp trece după ce comit rele sau păcate, nu au nicio remușcare; rămân încăpățânați și insistenți până la sfârșit. Oamenii cu firea antihriștilor se pot supune atunci când întâmpină emondarea obișnuită. Când se confruntă cu o emondare severă, s-ar putea să-și susțină cauza, să nege lucruri și să refuze să o accepte în acel moment, dar mai târziu vor putea să reflecteze asupra lor, să se cunoască, să simtă remușcări și să se căiască. Chiar dacă își bate cineva joc de ei și îi consideră lipsiți de umanitate, s-ar putea să simtă durere în inimă, dar nu vor riposta sau nu vor trata persoana respectivă ca pe un dușman. Ei pot și s-o înțeleagă pe cealaltă persoană, gândindu-se: „Este doar vina mea că am făcut acea greșeală; felul în care mă tratează alții nu este altceva decât ceea ce merit.” Aceste manifestări se dezvăluie în grade diferite în oameni diferiți. Pe scurt, aceste dezvăluiri sunt manifestările normale și firești ale oamenilor cu firea antihriștilor, ale celor cu firi corupte, și acesta este lucrul prin care ei se diferențiază în mod clar de antihriști. Prin diferitele manifestări ale acestor două stări, se clarifică imediat exact care indivizi sunt oameni răi și antihriști și care sunt cei care doar au firea antihriștilor, dar nu sunt oameni răi.

Să-i distingem după ce aflăm dacă se căiesc sau nu cu adevărat

Tocmai au fost menționate două aspecte ale diferențelor dintre antihriști și oamenii cu firea antihriștilor: primul aspect este atitudinea lor față de adevăr; atitudinea oamenilor față de adevăr este atitudinea lor față de Dumnezeu. În această privință, există o distincție clară între cele două tipuri de oameni. În al doilea rând, în ceea ce privește umanitatea, aceste două tipuri de oameni au și o diferență esențială clară. Aceste două caracteristici sunt foarte evidente; sunt tipuri complet diferite de oameni. În afara acestor două diferențe, un alt aspect este dacă există vreo manifestare a căinței după comiterea unui rău. În cazul celor care sunt antihriști, indiferent ce fapte rele comit – dacă le provoacă oamenilor suferință, întemeiază împărății independente, concurează cu Dumnezeu pentru statut, fură jertfe sau orice altceva – chiar dacă sunt expuși în mod direct, antihriștii nu recunosc aceste fapte. Dacă nu le recunosc, se pot căi? Mai degrabă ar muri decât să se căiască. Nu acceptă realitatea propriilor fapte rele. Chiar dacă își dau seama că expunerea este întru totul corectă, i se împotrivesc și i se opun. Categoric nu vor reflecta la posibilitatea de a fi pe calea greșită sau nu vor spune: „Sunt caracterizat drept antihrist. Acest lucru este foarte periculos și trebuie să mă căiesc.” Categoric nu le trec prin minte astfel de gânduri. Umanitatea lor nu are aceste calități. Prin urmare, antihriștii au o caracteristică evidentă: indiferent câți ani cred în Dumnezeu, nu acceptă deloc adevărul și nu dau dovadă de o schimbare reală. Când încep să creadă în Dumnezeu, le place să se remarce în mulțime, să concureze pentru putere și profit, să facă oamenii să sufere, și formează clici și divizează biserica. Scopul lor atunci când încearcă să dețină puterea este să trăiască de pe urma bisericii și să întemeieze o împărăție independentă. După trei, până la cinci ani de credință, când îi revezi, încă au aceleași manifestări și caracteristici, fără nicio schimbare. Chiar și după opt sau zece ani, ei rămân la fel. Unii oameni spun: „Poate că se vor schimba după 20 de ani de credință!” Se pot schimba? (Nu.) Nu se vor schimba. Au aceleași manifestări, fie că interacționează cu câțiva indivizi sau cu majoritatea, fie că fac îndatoriri obișnuite sau acționează în calitate de conducători sau lucrători. Niciodată nu se căiesc sau nu se întorc din drum, persistând pe aceeași cale până la sfârșit. Categoric nu se vor căi. Așa sunt antihriștii. Cât despre oamenii cu firea antihriștilor, chiar dacă unii dintre ei nu sunt oameni răi, și ei au firi corupte. Dezvăluie aroganță, înșelătorie, egoism, josnicie și alte tipuri de corupție. Afișează și o umanitate slabă. Când încep să creadă în Dumnezeu, vor și ei să concureze pentru faimă și câștig, se remarcă pentru a obține admirația oamenilor și au ambiții și dorințe de a fi conducători și a deține puterea. Aceste manifestări sunt prezente în diferite măsuri la oamenii corupți și nu sunt cu mult diferite de cele ale antihriștilor. Totuși, în procesul credinței în Dumnezeu, ei ajung să înțeleagă unele adevăruri experimentând judecata și expunerea din cuvintele lui Dumnezeu și dezvăluie tot mai puțin aceste firi corupte. De ce sunt aceste firi corupte dezvăluite tot mai puțin? Fiindcă după ce înțeleg adevărul, își dau seama că aceste comportamente și manifestări sunt dezvăluiri ale unor firi corupte. Doar în acest moment le devine conștiința alertă și văd că sunt profund corupți și că, într-adevăr, le lipsește asemănarea unui om. Atunci, devin dispuși să urmărească adevărul și să se gândească în ce fel să se elibereze de aceste firi corupte și cum pot să se elibereze din robia lor și să devină persoane care urmăresc și practică adevărul. Ce este această manifestare? Nu înseamnă asta să te căiești treptat? (Ba da.) În cursul experimentării lucrării lui Dumnezeu, își descoperă problemele, își recunosc firile corupte și își înțeleg diversele stări. Ei ajung și să își cunoască umanitatea-esență, iar conștiința lor devine tot mai alertă; ei simt din ce în ce mai mult că sunt profund corupți și nepotriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu și că au atras dezgustul Lui și, în sinea lor, se detestă. Inconștient, se căiesc treptat în adâncul sufletului și, odată cu această căință, apar unele mici schimbări, care se pot vedea în comportamentul lor. De exemplu, inițial, când cineva le expunea problemele, erau plini de resentimente, se mâniau rușinați și încercau să se explice și să se justifice, făcând toate eforturile pentru a găsi diverse scuze și motive ca să se apere. Însă prin experiențe continue ajung să-și dea seama că acest comportament este greșit și încep să corecteze această stare și acest comportament, muncind din greu să accepte păreri corecte, străduindu-se să coopereze armonios cu ceilalți. Când li se întâmplă ceva, învață să caute de la ceilalți și să aibă părtășie cu ei și învață să comunice din inimă și să se înțeleagă amical cu ceilalți. Sunt acestea manifestări ale căinței? (Da.) După ce încep să creadă în Dumnezeu, dobândesc treptat o înțelegere reală a unora dintre firile, comportamentele și manifestările antihriștilor, pe care ei înșiși le dezvăluie. Apoi, se eliberează treptat de firile lor corupte și sunt în stare să-și abandoneze fostele moduri greșite de viață și să renunțe la a urmări faima și statutul și sunt în stare să acționeze, să se comporte și să-și facă datoria conform adevărurilor-principii. Cum se obține o asemenea schimbare? Se obține acceptând adevărul și schimbându-se în bine și căindu-se încontinuu? (Da.) Toate aceste lucruri se obține în procesul de căire continuă. După aceea, starea lor se îmbunătățește cu siguranță, le crește și statura pe măsură ce experiențele lor devin tot mai profunde, iar când li se întâmplă ceva, sunt capabili să reflecteze asupra lor. Fie că întâmpină obstacole sau eșecuri, fie că sunt emondați, ei aduc aceste chestiuni înaintea lui Dumnezeu și pot, de asemenea, să-și coreleze, să-și disece și să-și înțeleagă starea coruptă în timp ce citesc cuvintele lui Dumnezeu. Deși e posibil să mai dezvăluie corupție și să înceapă să aibă gânduri eronate atunci când li se întâmplă ceva, sunt în stare să reflecteze asupra lor și să se răzvrătească împotriva lor. Atât timp cât devin conștienți de aceste probleme, ei pot să caute încontinuu adevărul ca să le rezolve și să practice căința. Deși acest progres este foarte lent și rezultatele sunt minime, ei se schimbă încontinuu, în străfundul sufletului lor. Oamenii de acest tip își mențin mereu o atitudine și o stare proactive, pozitive, întreprinzătoare, de transformare și căință. Deși uneori concurează cu alții pentru faimă și statut și dezvăluie unele manifestări și acțiuni ale antihriștilor în diverse grade, după ce experimentează câteva emondări, judecăți și mustrări, sau disciplinarea de către Dumnezeu, aceste firi corupte sunt alungate și transformate, în diverse grade. Cauza primară pentru obținerea acestor rezultate este că acest tip de persoană poate, în adâncul sufletului, să reflecteze asupra firilor sale corupte și a căilor greșite pe care a apucat, să și le înțeleagă și să se schimbe în bine. Chiar dacă schimbările, creșterea și câștigurile de pe urma schimbării în bine sunt foarte mici și progresul este foarte lent, în asemenea măsură încât e posibil să nu observe nici măcar ea, după trei, până la cinci ani de astfel de experiențe, poate simți unele schimbări la sine, pe care le pot vedea și cei din jur. În orice caz, există o diferență între acei oameni care au firea antihriștilor și cei care sunt antihriști. Care este caracteristica principală în această privință? (Oamenii cu firea antihriștilor sunt capabili să se căiască.) Atunci când fac ceva rău, comit o fărădelege sau se confruntă cu emondarea, judecata și mustrarea, certarea sau disciplinarea, se pot căi. Chiar și atunci când își dau seama că au făcut rău sau au făcut o greșeală, pot să reflecteze asupra lor și să aibă o atitudine de a se schimba în bine și a se căi în inima lor. Aceasta este o diferență caracteristică prin care oamenii cu firea antihriștilor sunt separați complet de antihriști.

Un rezumat al diferențelor dintre antihriști și oamenii care au firea antihriștilor

Antihriști sunt satane vii. Se poate spune că trăiesc ca satane; sunt diavoli și satane vizibile oamenilor. Atunci, haideți să rezumăm diferențele esențiale dintre antihriști și oamenii cu firea antihriștilor. Un aspect este atitudinea lor față de adevăr. Antihriștii categoric nu acceptă adevărul. Deși verbal pot recunoaște că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul, sunt lucruri pozitive și sunt cuvinte benefice oamenilor, fiind criteriul pentru toate lucrurile pozitive, și că oamenii ar trebui să le accepte, să li se supună și să le practice – deși pot spune toate acestea – categoric nu pot pune cuvintele lui Dumnezeu în practică. De ce nu le practică? Fiindcă nu acceptă adevărul în inima lor. Cu voce tare, spun că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul, dar dintr-un motiv complet diferit: spun acest lucru pentru a ascunde faptul că nu acceptă adevărul și pentru a-i induce în eroare pe oameni. Doar fiindcă antihriștii pot rosti cuvinte și doctrine nu înseamnă că în inima lor admit că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul. Nu pot pune în practică adevărul fiindcă, în esență, ei nu acceptă adevărul cuvintelor lui Dumnezeu în inima lor; nu sunt dispuși să accepte adevărul și să-l practice pentru a intra în adevărul-realitate. Pe de altă parte, oamenii cu firea antihriștilor nu sunt neapărat antihriști. Unii dintre ei pot să accepte în diferite măsuri adevărul, lucrurile pozitive și cuvintele corecte și să li se supună – aceasta este o diferență. Oamenii cu esența antihriștilor sunt ostili față de adevăr și îi întorc spatele, dar unii oameni cu firea antihriștilor pot să accepte și să practice adevărul. Citind cuvintele lui Dumnezeu și prin câțiva ani de experimentare a lucrării lui Dumnezeu, atitudinea lor față de adevăr se poate schimba într-o anumită măsură. În adâncul inimii, simt că deși nu pot pune în practică adevărul, acesta este bun și drept. Doar că nu iubesc adevărul sau nu sunt interesați de el și, prin urmare, practicarea acestuia necesită ceva eforturi și strădanii. Așadar, oamenii cu firea antihriștilor, dar cu o oarecare conștiință și rațiune, pot să accepte adevărul în diferite măsuri. Cel puțin, în adâncul inimii, nu se împotrivesc adevărului și nu sunt nici dezgustați, nici scârbiți de acesta. Majoritatea oamenilor sunt în acest fel de stare și se manifestă în acest mod față de adevăr. Acest mod de a descrie asemenea oameni nici nu-i menajează, nici nu-i denigrează. Este destul de obiectiv, nu-i așa? (Ba da.) Un alt aspect este de a-i distinge din perspectiva umanității, adică de a-i distinge pe baza conștiinței, rațiunii lor și a bunătății sau răutății umanității lor. Cine are o umanitate rea, nu acceptă adevărul și este deosebit de scârbit de adevăr este categoric un neîncrezător sau un antihrist. Unii oameni nu iubesc în mod deosebit adevărul și nu sunt interesați de acesta. Când au alții părtășie despre adevăr, ei devin somnoroși și apatici. Totuși, oamenii de acest tip nu au o umanitate rea și nu îi chinuie pe alții. Dacă ai părtășie despre intențiile lui Dumnezeu, despre adevărurile-principii sau regulile casei lui Dumnezeu, pot să asculte și sunt dispuși să accepte adevărul și să se străduiască să-l obțină, dar poate că nu sunt neapărat în stare să-l pună în practică. Dacă devin conducători, poate că nu sunt în stare să te facă să înțelegi adevărul sau să te aducă înaintea lui Dumnezeu, dar categoric nu te vor chinui. Aceasta este umanitatea oamenilor cu firea antihriștilor. În orice caz, umanitatea oamenilor cu firea antihriștilor nu este atât de rea; pot să accepte adevărul în diferite măsuri. Pe de altă parte, antihriștilor nu numai că le lipsesc conștiința și rațiunea, dar ei au și o umanitate extrem de feroce. Oamenii cu firea antihriștilor au un simț al conștiinței și o oarecare rațiune și pot gestiona rațional anumite chestiuni. De exemplu, în ceea ce privește modul în care să aleagă și de partea cui să se situeze atunci când au de-a face cu cerințele casei lui Dumnezeu, cu diverși oameni din biserică și cu lucruri pozitive și negative, pot să perceapă acest fel de chestiuni și altele asemenea și, în cele din urmă, pot să facă alegerile corecte pe baza conștiinței lor. Oamenii de acest fel nu au o umanitate atât de rea și sunt relativ buni la suflet. Mai există o distincție, una despre care tocmai am avut părtășie, și anume că sunt unii oameni cu firea antihriștilor care pot să accepte adevărul și care, atunci când fac lucruri greșite, pot să reflecteze asupra acestui lucru și să aibă o inimă plină de căință. Pe de altă parte, antihriștii categoric nu afișează aceste două manifestări. Sunt încăpățânați și neschimbători, fiindcă le este scârbă de adevăr, nu-l acceptă și au o umanitate extrem de feroce. Oamenilor de acest fel le este imposibil să se schimbe și să ajungă să se căiască. Dacă cineva se poate căi cu adevărat depinde în principal de faptul dacă are conștiință și rațiune și de atitudinea sa față de adevăr. Oamenii cu firea antihriștilor, fiindcă nu au o umanitate rea, au o oarecare conștiință și rațiune și pot accepta unele adevăruri în diferite măsuri, au potențialul de a se schimba. Atunci când fac greșeli sau comit fărădelegi, se pot căi după ce sunt emondați. Acest lucru stabilește că oamenii cu firea antihriștilor au speranța că vor fi mântuiți, în timp ce antihriștii sunt irecuperabili; sunt de teapa diavolilor și a Satanei. Diferențele esențiale dintre antihriști și oamenii cu firea antihriștilor sunt aceste câteva caracteristici. Este destul de obiectiv acest rezumat? (Da.) Cu privire la aceste câteva caracteristici ale antihriștilor, manifestările detaliate despre care am avut părtășie sunt obiective și în conformitate cu faptele, fără niciun element de denigrare. Toți aleșii lui Dumnezeu au întâlnit acest lucru și i-au fost martori; pur și simplu asta sunt antihriștii. Cât despre oamenii cu firea antihriștilor, am expus și diverse manifestări, toate vizibile oamenilor și în conformitate cu faptele, fără niciun menajament.

Oamenii cu firea antihriștilor au multe defecte și imperfecțiuni în umanitatea lor și, de asemenea, dezvăluie felurite firi corupte, în diferite măsuri. Aceste firi corupte au unele manifestări caracteristice evidente la toți oamenii. De exemplu, unii oameni sunt deosebit de aroganți, unii sunt deosebit de intriganți și înșelători, unii sunt deosebit de intransigenți, alții deosebit de leneși și așa mai departe. Aceste exprimări sunt manifestările oamenilor cu firea antihriștilor și sunt caracteristicile umanității oamenilor de acest fel. Deși acești oameni au o oarecare bunătate în inimă – în termeni simpli, sunt oarecum buni la suflet – atunci când se confruntă cu ceva, văd clar că interesele casei lui Dumnezeu sunt afectate, dar pentru că se tem să nu-i ofenseze cumva pe alții, ajung să fie ca o țestoasă care se ascunde în carapace, trăind după filosofia Satanei și nefiind dispuși să respecte adevărurile-principii. Deși, în adâncul inimii, simt că nu ar trebui să acționeze în acest fel și că Îl nedreptățesc pe Dumnezeu acționând astfel, tot nu se pot abține să nu aleagă să fie persoane care caută să le facă pe plac altora. De ce? Fiindcă ei cred că pentru a trăi și pentru a supraviețui trebuie să se bazeze pe filosofia Satanei și că doar în acest mod se pot proteja. Prin urmare, aleg să fie persoane care caută să le facă pe plac altora și nu practică adevărul. În inima lor, simt că acționând în acest fel sunt lipsiți de conștiință și de umanitate; nu sunt oameni și sunt mai rău decât un câine de pază. Totuși, după ce-și fac reproșuri, atunci când se confruntă cu o altă situație, tot nu se căiesc și se comportă la fel. Întotdeauna sunt slabi și au un sentiment de vinovăție. Ce dovedește acest lucru? Dovedește că deși oamenii cu firea antihriștilor nu sunt ei înșiși antihriști, umanitatea lor are probleme și lipsuri, deci ei dezvăluie cu siguranță multă corupție. Analizând manifestările generale ale unei astfel de persoane, ea este întru totul un om la care rămâne neschimbat faptul că este profund corupt de Satana; este exact ceea ce Dumnezeu numește odrasla Satanei. În ce fel sunt oamenii cu firea antihriștilor mai buni decât antihriștii? Mai precis, deși oamenii care au firea antihriștilor, dar nu esența acestora, dezvăluie diverse firi corupte ale Satanei, categoric nu sunt oameni răi. Situația lor este similară cu ceea ce se spune de obicei, că un om nu este nici viclean și rău, nici o persoană bună; doar că el crede sincer în Dumnezeu, este dispus să se căiască și poate să accepte adevărul după ce este emondat, fiind oarecum supus. Chiar dacă nu sunt oameni răi și încă au o speranță de a fi mântuiți de Dumnezeu, sunt departe de standardul de a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău, despre care vorbește Dumnezeu! Unii oameni cred în Dumnezeu vreme de trei până la cinci ani și fac unele schimbări și progrese. Unii oameni cred în Dumnezeu vreme de opt până la zece ani și nu fac absolut niciun progres. Unii oameni au crezut în Dumnezeu chiar și 20 de ani, fără nicio schimbare semnificativă; încă sunt la fel ca înainte. Se agață cu încăpățânare de noțiunile lor. Doar că, fiindcă au auzit cuvintele lui Dumnezeu și sunt restricționați de diverse reguli și reglementări ale casei lui Dumnezeu, nu au comis greșeli majore, nu au făcut fapte rele care cauzează pierderi grave casei lui Dumnezeu și nu au provocat mari dezastre. Oamenii cu firea antihriștilor cu siguranță nu pot fi cu toții mântuiți de Dumnezeu, în cele din urmă. Majoritatea sunt probabil muncitori și unii dintre ei categoric vor fi eliminați. În orice caz, deși nu sunt oameni răi, sunt oameni cu o umanitate slabă. Finalurile și destinațiile lor cu siguranță nu vor fi aceleași. Totul depinde de faptul dacă pot să accepte adevărul și de modul în care își aleg căile. Unii oameni spun: „Cuvintele Tale sunt contradictorii. Nu ai spus Tu că acești oameni se pot schimba și se pot căi?” Ce vreau să spun este că acești oameni, în anumite contexte și în medii diferite, pot accepta adevărul, în diferite măsuri. Ce înseamnă „diferite măsuri”? Înseamnă că unii oameni suferă o mică schimbare după ce cred în Dumnezeu trei până la cinci ani și o schimbare semnificativă după 10 până la 20 de ani. Unii oameni cred în Dumnezeu 10 până la 20 de ani și sunt exact la fel ca atunci când au început să creadă, strigând mereu: „Trebuie să mă căiesc, trebuie să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu!”, dar în realitate nu suferă nicio schimbare. Doar pentru că au un simț al conștiinței au această dorință în inimă și sunt dispuși să se schimbe și să se căiască. Totuși, a fi dispus nu este echivalent cu a putea practica adevărul și nici cu a intra în realitate. A fi dispus înseamnă doar că nu te împotrivești adevărului, că nu îți este scârbă de el, nu îl ponegrești în mod public, nu-l judeci, nu-L condamni sau nu-L hulești în mod public pe Dumnezeu – sunt doar aceste manifestări. Dar nu înseamnă că poți, într-adevăr, să te supui, să accepți și să practici adevărul, nici nu înseamnă că poți să te răzvrătești împotriva trupului și a dorințelor tale. Este acesta un fapt obiectiv? (Da.) Exact așa stau lucrurile. Să ai puțină conștiință și rațiune și o inimă cu o oarecare căință în umanitatea ta nu înseamnă că nu ai o fire coruptă. Oamenii cu firea antihriștilor sunt esențialmente diferiți de antihriști, dar asta nu înseamnă că sunt oameni care pot să accepte adevărul și să i se supună. Nu înseamnă nici că sunt oameni cu adevărul-realitate sau că sunt oameni pe care Dumnezeu îi iubește. Există diferențe esențiale între aceste două aspecte; sunt complet diferite. În comparație cu antihriștii, oamenii cu firea antihriștilor sunt cu siguranță mult mai buni în ceea ce privește umanitatea, atitudinea față de adevăr și măsura în care se căiesc. Totuși, standardul după care Dumnezeu îi măsoară pe oameni nu se bazează pe modul în care diferă ei de antihriști; nu acesta este standardul. Dumnezeu evaluează umanitatea unei persoane, dacă are conștiință și rațiune, dacă iubește și acceptă adevărul, dacă își face îndatoririle cu loialitate, dacă I se supune lui Dumnezeu și dacă poate obține adevărul și dobândi mântuirea. Acestea sunt standardele după care Dumnezeu îi evaluează pe oameni. Dumnezeu a propus diverse cerințe pentru cei cu firea antihriștilor. Dumnezeu folosește aceste cerințe pentru a-i evalua pe oamenii cu firea antihriștilor în scopul de a-i mântui. După ce auzi lucrurile formulate în acest fel, le înțelegi, nu-i așa? Mai întâi, trebuie să-ți fie clar că indiferent cât de mult din firea antihriștilor ai avea, atât timp cât poți să accepți adevărul, nu ești un antihrist. Deși nu ești un antihrist, asta nu înseamnă că ești cineva care I se supune lui Dumnezeu. Să nu fii dezgustat sau scârbit de adevăr nu înseamnă că ești cineva care practică adevărul și i se supune. Să ai puțină conștiință și rațiune, să fii relativ bun la suflet și să ai o umanitate mai bună decât cea a antihriștilor nu înseamnă neapărat că ești o persoană bună. Standardul pentru a evalua dacă o persoană este bună sau rea nu se bazează pe umanitatea antihriștilor. Indiferent cât de multe lucruri rele fac antihriștii, nu le recunosc niciodată și nici nu se căiesc, ci continuă să acționeze în același fel; niciodată nu se întorc și I se împotrivesc lui Dumnezeu până la final. Deși unii oameni cu firea antihriștilor vor sincer să se schimbe în bine și să se căiască, dacă se schimbă puțin nu înseamnă că au o căință adevărată. Dacă au hotărârea de a se căi nu înseamnă că pot să înțeleagă adevărul, să-l obțină și să câștige viața.

Unii oameni spun: „Nu sunt un antihrist, așa că sunt mai bun decât antihriștii și corupt mai puțin profund decât aceștia.” Sunt corecte aceste cuvinte? Este acesta un mod denaturat de a înțelege? (Da, este.) Oamenii cu firea antihriștilor sunt la fel ca antihriștii în firea lor coruptă, dar natura-esență pe care o au este diferită. Gândiți-vă: este corectă această afirmație? (Da.) Atunci explicați-o. (Oamenii cu firea antihriștilor au firi corupte, exact ca antihriștii. Ambele categorii au firi arogante și ticăloase și ambele urmăresc statutul. Totuși, umanitatea-esență pe care o au este diferită. Oamenii cu firea antihriștilor au un oarecare simț al conștiinței și pot să accepte adevărul în diferite măsuri. Nu sunt scârbiți de adevăr și nu îl urăsc. Pe de altă parte, oamenii cu esența antihriștilor au o umanitate-esență malițioasă. Nu au niciun simț al conștiinței, sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc. Nu se vor căi.) Toți au firi corupte, așadar, de ce îi caracterizează Dumnezeu pe oamenii cu esența antihriștilor drept antihriști și drept dușmanii Săi? (Acest lucru se bazează în principal pe atitudinea lor față de adevăr. Antihriștii sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc, iar a urî adevărul înseamnă, de fapt, a-L urî pe Dumnezeu.) Altceva? (Esența antihriștilor este cea a diavolilor.) Oamenii a căror esență este cea a diavolilor au vreo speranță de a fi mântuiți? (Nu.) Acești oameni nu acceptă deloc adevărul și nu pot fi mântuiți. Dat fiind că ambele tipuri de oameni au firi corupte, care este diferența dintre cei care pot fi mântuiți și cei care nu pot fi mântuiți? Doar prin prisma firilor lor corupte, aceste două tipuri de oameni sunt la fel, așadar, de ce nu pot fi mântuiți antihriștii, în timp ce oamenii cu firea antihriștilor, dar nu cu esența acestora, au o șansă mică de a fi mântuiți? (Oamenii cu firea antihriștilor nu sunt ca antihriștii, care sunt foarte ostili față de adevăr și față de lucrurile pozitive. Deși nu iubesc în mod deosebit adevărul, ei nu sunt dezgustați de acesta și pot să-l accepte în diferite măsuri, schimbându-se puțin câte puțin. Mai mult, umanitatea lor are un anume simț al conștiinței, spre deosebire de antihriști, care nu au niciun simț al rușinii.) Aici stă speranța de a fi mântuiți; aceasta este diferența esențială. Judecând după esența antihriștilor, acest tip de persoană este irecuperabilă și nu are nicio speranță de a fi mântuită. Chiar dacă vrei s-o mântuiești, nu poți; nu se poate schimba. Nu este un tip obișnuit de persoană cu firea coruptă a Satanei, ci un tip de persoană cu viața-esență a diavolilor și a Satanei. Acest tip de persoană categoric nu poate fi mântuită. Pe de altă parte, care este esența persoanelor obișnuite cu firi corupte? Acestea doar au firi corupte; totuși, au o anumită doză de conștiință și rațiune și pot accepta unele adevăruri. Asta înseamnă că adevărul poate să aibă un anumit efect asupra acestor oameni, dându-le speranța de a fi mântuiți. Acesta este tipul de persoană pe care o mântuiește Dumnezeu. Antihriștii categoric nu pot fi mântuiți, dar oamenii cu firea antihriștilor pot fi? (Da.) Dacă spunem că ei pot fi mântuiți, nu este obiectiv. Putem spune doar că au speranța de a fi mântuiți – asta este relativ obiectiv. În cele din urmă, dacă o persoană poate fi mântuită depinde de ea însăși. Depinde dacă realmente poate să accepte adevărul, să-l practice și să i se supună. Prin urmare, se poate spune doar că acest tip de persoană are speranța de a fi mântuită. Așadar, de ce nu au antihriștii nicio speranță de a fi mântuiți? Fiindcă sunt antihriști; natura lor este aceea a Satanei. Sunt ostili față de adevăr, Îl urăsc pe Dumnezeu și nu acceptă deloc adevărul. Îi poate mântui Dumnezeu, totuși? (Nu.) Dumnezeu îi mântuiește pe oamenii corupți, nu pe Satana și pe diavoli. Dumnezeu îi mântuiește pe cei care acceptă adevărul, nu pe lepădăturile care îl urăsc. Clarifică asta lucrurile? (Da.) Avem părtășie în acest fel pentru a evita ca unii oameni să aibă o înțelegere denaturată. După ce am făcut distincția între antihriști și oamenii cu firea antihriștilor, unii oameni cred că ei nu sunt antihriști și că asta înseamnă că sunt într-o zonă sigură, că și-au asigurat un refugiu și categoric nu vor fi îndepărtați, excluși sau eliminați în viitor. Este aceasta o înțelegere denaturată? Să ai speranța de a fi mântuit nu înseamnă că vei fi mântuit. Această speranță tot necesită ca oamenii să o priceapă. Atitudinea ta față de adevăr este diferită de cea a antihriștilor. Nu ești scârbit de adevăr sau umanitatea ta este puțin mai bună decât cea a antihriștilor; ai un oarecare simț al conștiinței, ești relativ bun la suflet, nu le faci rău altora, știi să te căiești atunci când faci ceva greșit și poți să te schimbi. Doar a avea aceste câteva calități înseamnă că ai condițiile de bază pentru a accepta adevărul, a-l practica și a dobândi mântuirea. Dar faptul că nu ești antihrist nu înseamnă că vei fi mântuit. Nu ești antihrist, dar ești, totuși, o ființă umană coruptă. Pot fi mântuiți toți oamenii corupți? Nu neapărat. Chiar dacă nu ești un antihrist sau o persoană rea, atât timp cât nu urmărești adevărul, tot nu poți fi mântuit. Mântuirea oamenilor de către Dumnezeu este dobândită prin acceptarea de către aceștia a adevărului și prin supunerea lor față de acesta. Firile corupte ale oamenilor Îi sunt ostile lui Dumnezeu. Atât timp cât firile corupte sunt prezente într-un om, acesta încă se poate răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, Îl poate sfida, Îl poate trăda și așa mai departe. Prin urmare, trebuie să accepte judecata, mustrarea, încercările și rafinările cuvintelor lui Dumnezeu; are nevoie de aprovizionarea și îndrumarea cuvintelor Lui, ca El să-l emondeze, să-l disciplineze și să-l pedepsească și așa mai departe – nu poate lipsi nicio parte din această lucrare pe care o face Dumnezeu. Prin urmare, pentru a dobândi mântuirea, în primul rând este nevoie de lucrarea lui Dumnezeu și, în plus, oamenii trebuie să fie hotărâți să coopereze. Trebuie să poată să îndure greutăți și să plătească un preț, să intre în adevărul-realitate după ce înțeleg adevărul și așa mai departe. Acesta este singurul mod de a dobândi mântuirea de la Dumnezeu din zilele de pe urmă și de a primi incredibil de rara binecuvântare de a fi desăvârșit de Dumnezeu întrupat, pe baza înțelegerii adevărului. Atât de simplu este. Bine, să încheiem aici părtășia despre acest subiect.