III. Conducătorii falși nu-i expun și nu-i opresc pe oamenii răi

În continuare vom avea părtășie despre a treia manifestare a conducătorilor falși, și anume faptul că ignoră și că nu pun întrebări legate de oamenii care perturbă și tulbură lucrarea bisericii – chiar și atunci când descoperă că oamenii răi și antihriștii perturbă lucrarea bisericii, ei nu acordă nicio atenție acestui fapt. Această manifestare are o natură mai serioasă decât primele două. De ce se spune că este mai serioasă? Primele două manifestări țin de calibrul conducătorilor falși, dar aceasta ține de umanitatea lor. Unii conducători falși au un calibru atât de slab încât nu pot vedea clar natura perturbării și tulburării lucrării bisericii. Alții, deși pot descoperi problemele legate de perturbarea și tulburarea lucrării bisericii, din păcate nu înțeleg adevărul și nu le pot gestiona și rezolva. Ei acționează întotdeauna conform ideilor și zelului proprii, făcând ceea ce le place să facă, gândindu-se în sinea lor: „Atât timp cât fac lucrarea bisericii, este bine; cât despre cei care perturbă și tulbură, asta este problema lor și nu are nimic de-a face cu mine.” Mai există și unii conducători falși care au un pic de calibru și pot face puțină lucrare și care știu câte ceva despre principiile de gestionare a fiecărui tip de persoană. Cu toate acestea, le este teamă să nu jignească pe cineva, așa că, atunci când descoperă oameni răi și antihriști care provoacă perturbări și tulburări, nu îndrăznesc să îi expună, să îi oprească sau să îi restricționeze. Trăiesc după filosofii satanice și închid ochii la chestiuni care, în opinia lor, nu au nicio legătură cu ei. Nu le pasă deloc de rezultatele lucrării bisericii și nici de impactul asupra intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, considerând că aceste lucruri nu au nicio legătură cu ei. Astfel, pe durata mandatului unui astfel de conducător fals, ordinea normală a vieții bisericii nu este menținută, iar îndatoririle și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu nu sunt protejate. Care este natura acestei probleme? Nu este vorba de faptul că acești conducători falși nu pot face lucrare deoarece calibrul lor este slab; este vorba de faptul că umanitatea lor este slabă și le lipsesc conștiința și rațiunea, astfel încât ei nu fac lucrare reală. În ce fel sunt ei falși? Le lipsesc conștiința și rațiunea umanității; prin urmare, cât timp sunt conducători, problema oamenilor răi și a antihriștilor care perturbă și tulbură lucrarea bisericii nu este deloc rezolvată. Unii frați și surori sunt grav afectați, iar lucrarea bisericii suferă, de asemenea, pierderi enorme. Când un astfel de conducător fals observă o problemă, atunci când vede o persoană rea sau un antihrist care provoacă o perturbare sau o tulburare, știe care este responsabilitatea sa, ce ar trebui să facă și cum, dar nu face absolut nimic, ba chiar se preface neștiutor, ignoră complet situația și nu raportează problema superiorilor săi. Pretinde că nu știe și nu vede nimic, permițându-le oamenilor răi și antihriștilor să perturbe și să tulbure lucrarea bisericii. Nu există o problemă cu umanitatea sa? Nu face parte din aceeași tabără cu oamenii răi și antihriștii? Ce principiu adoptă el în calitate de conducător? „Nu provoc perturbări sau tulburări, dar nu voi face nimic care să ofenseze sau care să rănească demnitatea celorlalți. Caracterizați-mă drept un conducător fals și tot nu voi face nimic care să ofenseze. Trebuie să-mi las o cale de ieșire.” Ce fel de logică este asta? Este logica Satanei. Și ce fel de fire este aceasta? Nu este foarte șireată și înșelătoare? O astfel de persoană nu este deloc sinceră în ceea ce privește tratarea însărcinării date de Dumnezeu; este mereu vicleană și alunecoasă în îndeplinirea datoriei sale, cu atâtea calcule murdare, gândindu-se la propria persoană în toate lucrurile. Nu se gândește câtuși de puțin la lucrarea bisericii și nu are deloc conștiință sau rațiune. Nu este deloc vrednică să slujească drept conducător al bisericii. Astfel de oameni nu au nici cea mai mică povară pentru lucrarea bisericii sau pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Le pasă doar de propriile interese și plăceri; sunt preocupați doar să se complacă în beneficiile statutului, fără vreo apăsare legată de starea în care se află aleșii lui Dumnezeu. Oare nu sunt acestea cele mai egoiste și detestabile persoane? Chiar și atunci când descoperă oameni răi și antihriști care perturbă lucrarea bisericii, nu acordă atenție acestor chestiuni, ca și cum nu ar avea legătură cu ei. Sunt ca niște păstori care privesc un lup mâncând oile, dar nu fac nimic, preocupându-se doar de propria supraviețuire. O astfel de persoană nu este calificată să fie păstor. Tot ceea ce face acest tip de conducător fals este să-și protejeze la maximum reputația, statutul, puterea și diferitele beneficii de care se bucură în prezent. Nu are nicio povară în inimă pentru însărcinarea dată de Dumnezeu, lucrarea bisericii sau intrarea în viață a aleșilor Lui, acestea fiind îndatoririle și responsabilitățile sale; nu se gândește niciodată la acestea. Se gândește astfel: „De ce trebuie un conducător să facă aceste sarcini? De ce, dacă nu le face, ajunge să fie emondat, condamnat și respins de către frați și surori?” Nu înțelege și este complet indiferent. În inima Mea, oricât de cuminte ar părea o persoană de acest tip, sau cât de mult respectă regulile, sau cât este de taciturnă, sau muncitoare și competentă, faptul că acționează fără principii și nu-și asumă nicio responsabilitate pentru lucrarea bisericii Mă obligă să „o văd într-o lumină nouă”. În cele din urmă, am definit acest tip de persoană astfel: s-ar putea să nu facă nicio greșeală majoră, dar este foarte șireată și înșelătoare; nu își asumă absolut nicio responsabilitate și nici nu susține deloc lucrarea bisericii – este lipsită de umanitate. Simt că este ca un fel de animal – în viclenia ei, se aseamănă puțin cu vulpea. Oamenii spun că vulpile sunt viclene, dar, de fapt, aceștia sunt chiar mai vicleni decât vulpile. La prima vedere, pare că nu au făcut nimic rău, dar, în realitate, tot ceea ce spun și fac este pentru faima, câștigul și statutul proprii. Tot ceea ce fac este cu scopul de a se bucura de beneficiile statutului lor și nu iau defel în considerare intențiile lui Dumnezeu. Nu rezolvă deloc problemele care apar în lucrarea bisericii și nici nu abordează problemele concrete privind intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Acești conducători falși nu fac nicio lucrare pentru a-i conduce pe aleșii lui Dumnezeu în adevărul-realitate. Care e, de fapt, scopul acțiunilor lor? Nu este doar acela de a face pe plac oamenilor și de a câștiga aprecierea celorlalți? Se străduiesc să-i facă pe toți să aibă o părere bună despre ei fără să jignească pe nimeni, bucurându-se astfel de reputația lor și de beneficiile statutului. Ceea ce îi face cel mai mult demni de ură este faptul că toate acțiunile lor nu aduc niciun beneficiu intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu; dimpotrivă, îi induc în eroare pe oameni, făcându-i să-i admire și să-i idolatrizeze. Nu sunt acești oameni chiar mai șireți și mai înșelători decât vulpile? Sunt definiția perfectă a conducătorilor falși autentici. Au statutul de conducător și dețin acest titlu, dar nu fac nicio lucrare concretă, ocupându-se doar de unele treburi generale vizibile și superficiale, sau, cu reticență, fac o parte din lucrare special atribuită de Cel de mai sus. Dacă nu există o însărcinare specială de la Cel de mai sus, nu fac nicio lucrare esențială a bisericii. În ceea ce privește aspectele care implică menținerea lucrării bisericii și a ordinii vieții bisericești, le este teamă să nu-i jignească pe oameni și nu îndrăznesc să respecte principiile. Nu rezolvă niciuna dintre problemele acumulate în lucrarea bisericii și chiar și atunci când văd că bunurile casei lui Dumnezeu sunt risipite de antihriști și de oamenii răi, nu fac nimic pentru a opri sau restricționa acest lucru. În inimile lor, știu foarte bine că acești oameni fac rău și că dăunează intereselor casei lui Dumnezeu, dar se prefac neștiutori, fără să spună un cuvânt. Aceștia sunt oamenii șireți și înșelători. Nu sunt ei mai vicleni decât vulpile? În aparență sunt amabili cu toată lumea și nu fac lucruri care să facă rău nimănui, dar întârzie chestiunea majoră a intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și cea de răspândire a Evangheliei. Sunt astfel de oameni vrednici să fie conducători și lucrători? Nu sunt slujitorii Satanei? Nu ei sunt cei care perturbă și tulbură lucrarea bisericii? Deși la prima vedere nu au săvârșit niciun rău evident, consecințele modului în care lucrează sunt chiar mai grave decât comiterea unui rău. Împiedică împlinirea voinței lui Dumnezeu, I se împotrivesc, perturbă și tulbură lucrarea bisericii. Le fac rău aleșilor lui Dumnezeu și pot chiar să le distrugă speranța de a fi mântuiți. Spuneți-Mi, nu înseamnă asta săvârșirea răului? Este exact ceea ce face o persoană care caută să facă pe plac altora și care nu respectă deloc principiile. Oamenii care nu înțeleg adevărul nu pot percepe în profunzime consecințele teribile ale faptului că falșii conducători lucrează în acest fel și nici nu pot pricepe care sunt intențiile, motivele și scopurile lor. Nu veți descifra niciodată ce vor cu adevărat să facă în inimile lor – astfel de oameni sunt prea șireți! Metaforic vorbind, sunt vulpi șirete; mai exact vorbind, sunt diavoli vii, diavoli vii printre oameni!

Când vine vorba de modul în care ar trebui caracterizați, pe baza firii-esențe pe care o au, acești conducători falși nu pot fi plasați arbitrar în categoriile de oameni răi, antihriști, ipocriți și așa mai departe. Cu toate acestea, judecând după ceea ce manifestă, cum ar fi modul în care își arată umanitatea și atitudinea lor față de lucrarea bisericii, precum și faptul că nu abordează problemele pe care le descoperă, ei reprezintă cel mai depravat tip de conducători falși. Judecând după diferitele lor manifestări, deși nu formează în mod activ clici sau nu își întemeiază propriile împărății independente și rareori dau mărturie pentru ei înșiși și chiar dacă se pot înțelege bine cu frații și surorile, pot îndura greutăți, plăti un preț, se pot abține de la a fura ofrande și chiar se pot înfrâna de la a căuta privilegii speciale, totuși, atunci când se confruntă cu diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea bisericii sau cu diverși oameni care risipesc ofrandele și deteriorează proprietatea casei lui Dumnezeu, ei nu îi opresc sau nu-i gestionează, nu spun nimic și nu fac nicio lucrare. Astfel de oameni sunt înspăimântători! Sunt cel mai detestabil tip de conducători falși; sunt irecuperabili! De ce spun că sunt irecuperabili? Nu pentru că au calibru slab sau că nu pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu – ei au o anumită abilitate de înțelegere și capacitate de lucru, dar atunci când descoperă pe cineva care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, nu gestionează acest lucru sau nu îl rezolvă. Ei fac doar cu reticență o mică parte din această lucrare atunci când sunt supuși unei supravegheri stricte și întrebărilor frecvente din partea conducătorilor superiori sau după ce au fost emondați. Indiferent dacă fac această lucrare ori nu sau indiferent de modul în care o fac, prioritatea lor este propria protecție. Nu își îndeplinesc deloc responsabilitățile de conducători și lucrători. În afară de a se proteja pe ei înșiși și de a-și menține interesele, nu fac nicio lucrare esențială, ci doar puțină lucrare superficială pe care nu o pot evita. În afară de a se proteja pe ei înșiși, nu le pasă de nimic altceva. Nu sunt ei mai șireți și mai vicleni decât o vulpe? Unii oameni spun: „Vulpea mănâncă animale mici din instinct, așadar nu tot din instinct se protejează conducătorii falși?” Este acesta un instinct? Aceasta este natura lor! Acești conducători falși își protejează statutul, reputația și imaginea, mențin relații bune cu oamenii și evită să jignească pe cineva, cu prețul de a leza interesele casei lui Dumnezeu și de a deteriora lucrarea bisericii. Nici măcar nu se ocupă personal de concedierea sau de ajustarea personalului, ci îi delegă pe alții să o facă în locul lor. Se gândesc: „Dacă acea persoană caută răzbunare, nu va veni după mine. În orice situație pe care o întâlnesc, trebuie să mă protejez pe mine primul.” Acești oameni sunt mult prea șireți! Ești vrednic de a fi conducător, dacă nici măcar nu poți prelua această responsabilitate? Ești doar un laș inutil! Fără acest strop de curaj, mai crezi în Dumnezeu? Oamenii care recurg la șmecherii pentru a se sustrage de la responsabilitățile pe care le au în îndeplinirea îndatoririlor sunt adepți ai lui Dumnezeu? Dumnezeu nu dorește astfel de oameni. Acești lideri falși sunt șireți și vicleni ca vulpile. Când văd că cineva cauzează o perturbare sau o tulburare, ei nici nu o gestionează, nici nu o rezolvă – pur și simplu nu fac lucrare concretă. Indiferent cât de expuși și de emondați sunt, nu acționează. Din moment ce nu îți îndeplinești responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, de ce ocupi acea poziție? Doar ca să fii de decor? Sau să te complaci în beneficiile statutului? Nu ești calificat pentru asta! Să nu faci lucrare concretă, dar să vrei ca frații și surorile să te venereze și să te idolatrizeze – nu este aceasta mentalitatea unui diavol? Ce nerușinare! Unii spun că nu vor deloc să fie conducători. Atunci de ce îți menții reputația și statutul? Care este scopul tău în a-i induce în eroare pe oameni? Dacă nu îți dorești să fii conducător, poți demisiona proactiv. De ce nu demisionezi? De ce ocupi această poziție și nu te retragi? Dacă nu vrei să demisionezi, atunci trebuie să faci ceva lucrare concretă în mod conștiincios. Nu există altă opțiune – aceasta este responsabilitatea ta. Dacă nu poți face lucrare concretă, cel mai bine ar fi să-ți asumi răspunderea și să demisionezi; nu ar trebui să întârzii lucrarea bisericii sau să le faci rău aleșilor lui Dumnezeu. Dacă îți lipsește chiar și acest pic de conștiință și rațiune, mai ai vreo umanitate? Nu ești vrednic de a fi numit uman! Indiferent dacă cineva poate fi conducător sau lucrător, oamenii care cred în Dumnezeu merită să fie numiți umani doar dacă au măcar un dram de conștiință și rațiune.

Pentru a fi conducător sau lucrător, o persoană trebuie să aibă un anumit nivel de calibru. Calibrul unei persoane determină capacitatea sa de lucru și măsura în care pricepe adevărurile-principii. Dacă ai un calibru oarecum deficitar și nu ai o înțelegere suficient de profundă a adevărului, dar ești capabil să practici atât cât poți înțelege și poți pune în practică ceea ce înțelegi, iar în inima ta ești pur și cinstit, fără să uneltești nimic în interes propriu, fără să urmărești faimă, câștig și statut și poți accepta scrutarea de către Dumnezeu, atunci ești o persoană dreaptă. Cu toate acestea, conducătorii falși nu au aceste calități. Ei nu se preocupă de diferitele probleme legate de perturbările și tulburările care apar în biserică; chiar dacă le observă, nu le acordă nicio atenție. În cazul în care sunt întrebați dacă sunt la curent cu situația, ei spun: „Cred că știu câte ceva despre asta, dar nu totul.” Acest lucru s-a întâmplat chiar sub ochii tăi – de ce spui că nu știi despre el? Nu cumva încerci să-i păcălești pe oameni? Din moment ce știi despre problema aceasta, te-ai gândit cum să o gestionezi? Ai făcut vreo lucrare? Ai încercat să găsești soluții? Ei răspund: „Calibrul acelei persoane este mai bun decât al meu, este elocventă și vorbește bine; nu îndrăznesc să mă pun cu ea. Ce se va întâmpla dacă mă ocup de ceva care nu este de fapt o problemă și o jignesc? Asta mi-ar îngreuna lucrarea după aceea!” Dacă nu îndrăznești, ești un laș inutil, îți neglijezi responsabilitățile și nu ești vrednic de a fi conducător! Când te confrunți cu acest tip de situație, știi cum să o gestionezi? Ei spun: „Chiar dacă știu cum să o gestionez, nu îndrăznesc. Nu este treaba Celui de mai sus? Mai este și grupul decizional. De ce ar trebui să-mi revină mie această sarcină?” Din moment ce ai văzut situația și știi despre ea, tu ar trebui să o gestionezi. Dacă statura ta este prea mică și nu poți gestiona această problemă, le-ai spus superiorilor tăi despre ea? Ai raportat-o? Ai făcut ceea ce intră sub incidența responsabilităților tale și a lucrării care îți revine? Ți-ai îndeplinit vreuna dintre responsabilități? Deloc! În inima lor, știu foarte bine: „Știam despre această problemă, dar nu am acționat. Mă simt vinovat! Ar fi trebuit să raportez acea problemă, dar nu am făcut-o. Dar nici alții nu au făcut-o – ce treabă am eu?” Sunt aceia conducători? Dacă ceilalți oameni o fac sau nu este problema lor – tu de ce nu ai făcut-o? Dacă alți oameni nu o fac, înseamnă că tu nu trebuie să o faci? Este acesta adevărul? Chiar dacă alți oameni ar fi făcut-o, ar fi ca și cum ai făcut-o tu? Ceea ce faci tu este treaba ta. Ți-ai îndeplinit responsabilitățile și obligațiile? Dacă nu, atunci îți neglijezi responsabilitățile, nu ești calificat pentru a fi conducător și ar trebui să îți asumi răspunderea și să demisionezi. Nu apreciezi modul în care ai fost înălțat, nu ești vrednic de încrederea fraților și surorilor, de încrederea casei lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, de înălțarea din partea lui Dumnezeu. Ești un nemernic fără inimă! Al treilea tip de conducător fals are o problemă de caracter. Indiferent cum sunt procesul personal de urmărire și intrarea în viață, judecând doar după faptul că pe durata mandatului lor nu face nicio lucrare concretă, nu recuperează nicio pierdere pentru biserică și, cu siguranță, nu este capabil să oprească sau să gestioneze prompt faptele rele ale oamenilor răi, acest tip de persoană nu numai că are o problemă legată de calibrul său slab și de faptul că nu face lucrare concretă, dar, cel mai important, nu are umanitate. Conștiința îi este complet putredă și nu are niciun fel de rațiune. Pe înțelesul tuturor, acești oameni sunt complet lipsiți de moralitate; sunt egoiști și detestabili până la extrem și nu sunt vrednici de încredere. Dintre cele trei tipuri de oameni pe care le-am disecat, umanitatea acestui tip este cea mai rea. Primele două tipuri de oameni au un calibru slab, nu pot face lucrare și nu îndeplinesc principiile și standardele casei lui Dumnezeu pentru cultivarea și promovarea oamenilor, deci nu pot fi cultivați sau folosiți. Calibrul lor este extrem de slab, sunt orbi și amorțiți și sunt, practic, morți – nu merită să fie expuși și disecați. Al treilea tip de persoană este cel mai abject. Din punct de vedere al umanității, acești oameni sunt extrem de detestabili și îi caracterizăm ca fiind șireți și vicleni. Acești oameni sunt chiar mai șireți decât vulpile. Nu fac nicio lucrare concretă, dar găsesc o mulțime de scuze și se simt complet în largul lor. Indiferent de modul în care oamenii răi și antihriștii tulbură lucrarea bisericii, aceștia nu se neliniștesc și nu se îngrijorează, ba chiar vor să continue să fie conducători. De ce sunt atât de dependenți de putere? Acești conducători spun: „Omul se luptă în sus; apa curge în jos. Toată lumea iubește puterea!” Ei nu vor să facă nicio lucrare concretă, dar totuși doresc să se agațe de poziție și să se bucure de beneficiile statutului lor. Ce fel de nemernici sunt aceștia? Sunt pur și simplu de teapa Satanei, nu e nimic de capul lor.

Astăzi am avut părtășie despre trei puncte legate de a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor. Conducătorii falși pe care i-am disecat în cea de-a douăsprezecea responsabilitate sunt, practic, la fel cu cei expuși anterior. Deși am disecat trei puncte, acestea acoperă în principal două probleme: una este că au un calibru slab și nu pot face lucrare concretă; cealaltă este că umanitatea lor este abjectă, detestabilă, șireată și vicleană, iar ei nu fac lucrare concretă. Acestea sunt problemele fundamentale, esențiale ale conducătorilor falși. Atât timp cât cineva are una dintre aceste două probleme, este un conducător fals. Acest lucru este incontestabil.

4 septembrie 2021