Conducătorii falși nu fac lucrare reală și nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor

Unii conducători falși sunt incapabili să facă vreo lucrare concretă, dar se ocupă de unele treburi generale neînsemnate și cred că asta înseamnă să faci lucrare concretă, că acest lucru intră în sfera responsabilităților lor. Mai mult, se ocupă de aceste treburi într-o manieră foarte serioasă și depun într-adevăr mult efort, ducându-le la îndeplinire într-un mod foarte decent. De exemplu, în biserică era un bărbat care, anterior, lucrase ca patiser. Într-o zi, din mărinimie, a decis că pur și simplu trebuie să coacă produse de patiserie pentru Mine și s-a pregătit să facă acest lucru, fără să Mă informeze despre asta. I-a întrebat pe conducătorii săi dacă acest lucru era permis, iar aceștia i-au spus: „Dă-i bătaie! Dacă vor fi gustoase, I le vom oferi lui Dumnezeu. Dacă nu, le putem mânca noi ceilalți.” Obținuse permisiunea conducătorilor, ceea ce făcea ca această lucrare să fie legitimă și corespunzătoare, așa că a adunat repede ingredientele și a copt o tavă, spunând: „Nu știu dacă vor fi gustoase, dacă Îl vor putea mulțumi pe Dumnezeu sau dacă vor fi pe gustul Său.” Conducătorii au răspuns: „Este în regulă. Ne vom sacrifica o parte din timpul și sănătatea noastră și ne vom asuma un mic risc pentru Dumnezeu. Le vom gusta noi mai întâi și le vom examina pentru Dumnezeu. Dacă într-adevăr nu sunt gustoase și Îi cerem să le mănânce, Dumnezeu Se va supăra și va fi foarte dezamăgit de noi. Prin urmare, în calitate de conducători, avem responsabilitatea și obligația să facem verificări în legătură cu această chestiune. Asta înseamnă să faci lucrare concretă.” Ulterior, fiecare lider de grup care avea un oarecare „simț al responsabilității” a gustat produsele de patiserie. După ce le-au gustat, au făcut o evaluare, spunând: „Cuptorul a fost prea încins pentru această tavă, temperatura a fost prea mare și riscă să dea o senzație de căldură în stomac – de asemenea, sunt un pic amare. Nu sunt bune de nimic! Trebuie să avem o atitudine responsabilă și să mai coacem o tavă și să le gustăm din nou!” După ce au gustat din această tavă, au spus: „Acestea sunt aproape potrivite. Se simte gustul de unt, de ou, dar și de susan. Sunt cu adevărat demne de un patiser! Deoarece sunt atât de multe, iar Dumnezeu nu le poate termina pe toate singur, să punem 10 sau 20 într-un borcan mic și să I le oferim să le guste ca mostră. Dacă I se par gustoase, putem continua să le coacem în tăvi mai mari.” Mi-au dat un borcan și am gustat două dintre ele. Mi s-au părut acceptabile ca element de noutate, dar nu potrivite ca masă principală, așa că nu am mai mâncat din ele. Unii oameni chiar au crezut că erau făcute în casă de un membru al casei lui Dumnezeu, că erau pline de dragoste, loialitate și teamă și că aveau o semnificație importantă, deși aveau doar un gust acceptabil. Mai târziu, am înapoiat borcanul cu produsele de patiserie. Nu sunt interesat de astfel de lucruri și nu am poftă să le mănânc. În plus, dacă Mi-e poftă, pot cumpăra de la piață produse de patiserie, cu diferite arome și provenind din diferite țări, fără să cheltuiesc prea mulți bani. După aceea, i-am spus: „Apreciez gestul, dar te rog să nu mai faci altele pentru Mine. Nu le voi mânca, iar dacă voi dori câteva, pur si simplu le voi cumpăra chiar Eu. Dacă într-adevăr va fi nevoie, fă-le atunci când îți cer Eu; dacă nu îți spun Eu să le faci, atunci nu trebuie să le mai coci.” Nu era destul de ușor de înțeles? Dacă ar fi fost cuviincios și ascultător, și-ar fi amintit cuvintele Mele și s-ar fi abținut să mai facă. Când Dumnezeu vorbește, „da” înseamnă „da”, „nu” înseamnă „nu”, iar „nu face niciuna” înseamnă „nu face niciuna”. Cu toate acestea, după ce a trecut ceva timp, Mi-au trimis încă două borcane cu produse de patiserie. Le-am spus: „Nu v-am zis să nu mai faceți?” Ei au răspuns: „Acestea sunt diferite de cele de data trecută.” Le-am răspuns: „Chiar dacă sunt diferite, sunt tot produse de patiserie. Nu este nevoie să faceți niciun fel de produse de patiserie. Nu spun asta din politețe – dacă voi dori câteva, vă voi anunța. Nu înțelegeți limbajul oamenilor? Nu mai faceți.” Sunt aceste cuvinte lesne de înțeles? (Da.) Atunci, cel care le face de ce pare să uite mereu? În cazul în care conducătorii săi ar putea să-l țină sub observație, să nu coopereze în mod activ cu el sau să-l încurajeze să facă acest lucru, și ar putea să-l restricționeze prompt, ar mai îndrăzni cel care coace produse de patiserie să facă asta? Cel puțin, nu ar mai face-o cu atâta îndrăzneală și fără scrupule. Așadar, ce rezultat au avut conducătorii în această situație? Au gestionat fiecare detaliu, și-au băgat nasul în toate și s-au apucat să facă verificări în numele Meu. Au fost atât de „iubitori”, încât cuvintele nu pot descrie acest lucru. Aceasta este lucrarea pe care ar fi trebuit să o facă? În cadrul principiilor lucrării casei lui Dumnezeu nu existau instrucțiuni să facă acest lucru, iar Eu nu le-am încredințat această sarcină; ea a fost demarată de oameni, nu am cerut-o Eu. Așadar, de ce acești conducători au îndeplinit această sarcină cu atât de multă implicare? Aceasta este o manifestare a conducătorilor falși: să nu se ocupe de lucrarea cuvenită lor. Erau atât de multe sarcini în biserică pe care trebuiau să le urmărească, să le inspecteze și să le urgenteze și atât de multe probleme reale pe care trebuiau să le rezolve având părtășie despre adevăr, dar ei nu au făcut niciuna dintre aceste lucrări. În schimb, au fost atât de leneși, încât să guste pentru Mine produsele de patiserie în bucătărie. În această chestiune, au fost destul de serioși și au depus mult efort. Nu asta fac conducătorii falși? Nu este deja foarte dezgustător? Nu M-am așteptat niciodată ca, după un timp, această problemă să reapară. Cel care a făcut produsele de patiserie a vrut să reînceapă să le facă pentru Mine. I-am spus în mod explicit unui conducător: „Du-te și rezolvă situația. Trebuie să îi explici clar acest lucru. Dacă o face din nou, te voi trage la răspundere!” Cu atât de multă treabă de făcut în biserică, orice sarcină i-ar fi ținut ocupați o vreme. De ce erau atât de leneși? Se aflau aici pentru a se îngrășa sau pentru a purta discuții fără rost? Acesta nu este locul potrivit pentru așa ceva. Ulterior, nu am mai primit nicio veste despre această problemă. După ce am dat această instrucțiune, conducătorul nu a mai dat niciun raport. În orice caz, nimeni nu Mi-a mai trimis acele mici produse de patiserie, ceea ce chiar a fost o ușurare pentru Mine. Judecând după acest incident, putem spune că acești conducători nu se ocupau de lucrarea cuvenită lor? (Da.) Această problemă nici măcar nu este atât de gravă; există altele mai grave.

Vizitez adesea unele biserici ca să arunc o privire, să Mă întâlnesc cu conducătorii, să dau instrucțiuni pentru unele lucrări și să rezolv unele probleme. Uneori, trebuie să iau prânzul la aceste biserici, ceea ce aduce în discuție întrebarea cine va pregăti masa. Conducătorii au fost atât de responsabili, încât au ales pe cineva care pretindea că este bucătar. Eu am spus: „Nu este important dacă este bucătar; ceea ce contează este că Eu prefer mâncarea simplă. Îmi place să gust aroma originală a ingredientelor. Mâncarea nu ar trebui să fie prea sărată, uleioasă sau să conțină prea mulți stimulanți. Iarna, trebuie să mănânc ceva cald. De asemenea, mâncarea trebuie să fie bine gătită, nu nefăcută, și să fie ușor de digerat.” Nu am comunicat clar aceste principii? Erau ușor de îndeplinit? Erau ușor de reținut, dar și ușor de făcut. O gospodină care gătise timp de trei până la cinci ani putea să înțeleagă aceste principii și să le îndeplinească. Așadar, nu era nevoie să se insiste să fie găsit un bucătar care să-Mi pregătească masa; ar fi fost suficient să fie cineva care putea pregăti mâncare de casă. Totuși, acești conducători erau atât de „iubitori”, încât au insistat să găsească un „bucătar” care să pregătească masa atunci când M-au găzduit. Înainte ca bucătarul să gătească oficial pentru Mine, conducătorii au trebuit să facă verificări. Cum au făcut acest lucru? L-au pus pe bucătar să facă o masă cu găluști și o mâncare de tăiței cu sos și l-au pus să prăjească anumite feluri de mâncare. Toți conducătorii și liderii diferitelor grupuri le-au gustat și au constatat că toate mâncărurile erau destul de bune. În cele din urmă, i-au cerut bucătarului să preia sarcina de a găti pentru Mine. Lăsând laoparte rezultatele testului de degustare al conducătorilor și natura problemelor implicate, să vorbim mai întâi despre mâncarea pregătită de acest bucătar. Prima dată când am mers acolo, bucătarul a prăjit câteva feluri de mâncare și toată lumea a fost destul de mulțumită. A doua oară, bucătarul a pregătit o masă cu găluști. După ce am mâncat-o pe prima, am simțit că ceva nu era în regulă – era puțin picantă. Au spus și alții din jurul Meu că găluștile erau puțin picante și au simțit că au început să li se umfle limbile. Cu toate acestea, deoarece găluștile erau singurul fel principal, a trebuit să le termin de mâncat chiar dacă erau picante. Nu se vedea deloc chili în umplutură, așa că am ignorat ceea ce ar fi putut cauza iuțeala și am terminat de mâncat. Ca urmare, în acea seară am avut o reacție alergică pe corp. Multe zone de pe corp au început să Mă mănânce fără încetare și a trebuit să Mă tot scarpin; M-am scărpinat până Mi-a dat sângele înainte să Mă simt mai bine. Am avut mâncărimi timp de trei zile înainte ca senzația să dispară treptat. După această reacție alergică, Mi-am dat seama că găluștile au fost cu siguranță condimentate cu piper; altfel, nu ar fi fost atât de picante. Îl informasem să nu pună ingrediente picante precum piperul, deoarece nu le puteam tolera. Cu toate acestea, el a adăugat o cantitate considerabilă de piper, ca să fie pe gustul lui, depășind cantitatea normală; se simțea gustul picant când am mâncat aceste găluști. Bucătarul nici măcar nu a reușit să obțină proporțiile corecte în preparatul său, a adăugat suficient piper cât să provoace cuiva o reacție alergică. Mai târziu, i-am spus: „Să nu mai adaugi niciodată acele ingrediente picante. Nu le pot tolera. Dacă realmente ai umanitate, nu mai face asta. Dacă gătești pentru tine, nu voi interveni în ceea ce mănânci. Însă, dacă gătești pentru Mine, atunci nu adăuga nimic. Respectă standardele cerute de Mine.” Putea el să facă asta? Nu ar fi trebuit să se ocupe conducătorii de această lucrare? Din păcate, nimeni nu i-a dat importanță, iar ei nu au făcut nicio lucrare din cele pe care ar fi trebuit să le facă. O dată, când se pregătea să gătească din nou, bucătarul a luat niște piper ca să-l adauge în mâncare, iar cineva din apropiere l-a văzut și l-a oprit. Sub supravegherea sa strictă, acesta nu a avut ocazia să îl adauge. Conducătorii nu au putut rezolva o problemă atât de mică – atunci ce puteau face? Când bucătarul gătea, ei erau destul de activi în ceea ce privește degustarea. Mai mulți oameni s-au dus să guste. Era doar o masă obișnuită gătită în casă; ce era de gustat la ea? Sunteți cu toții experți culinari? Dintr-odată înțelegeți totul după ce ați devenit conducători? Înțelegeți principiile sănătății? A rânduit casa lui Dumnezeu să faceți voi asta? Când v-am încredințat sau v-am însărcinat cu degustarea mâncării în numele Meu? Sunteți prea lipsiți de rațiune, nu aveți deloc rușine! Oricine are un pic de rușine nu ar face un lucru atât de strigător la cer, atât de dezgustător, atât de lipsit de rațiune. Asta arată că acești indivizi nu au deloc rușine – au gustat mâncare pentru Mine! Nu respectați și nici nu îndepliniți niciunul dintre principiile pe care vi le-am spus. Îi cereți bucătarului să gătească orice vi se pare bun și vă satisface gusturile. Asta înseamnă că gătiți pentru Mine? Nu înseamnă că gătiți pentru voi înșivă? Așa acționați voi în calitate de conducători? Vă folosiți de orice ocazie pentru a profita, exploatați portițele de scăpare și încercați să Îmi intrați în grații – dacă vreți să Îmi intrați în grații, nu-Mi faceți rău! Nu este acest lucru imoral? Nu cumva aveți intenții nepotrivite? Sunt lipsiți de rușine și au intenții nepotrivite, dar totuși se credeau foarte loiali! A fost vreunul dintre lucrurile pe care le-au făcut ceea ce conducătorii ar trebui realmente să facă? (Nu.) Nimic din ceea ce au făcut nu avea niciun standard. Nici măcar nu știau care mâncare este sănătoasă și care este nesănătoasă, dar au crezut că pot să vină aici și să joace rolul de experți în sănătate și alimentație pentru Mine! Cine a stabilit că trebuie să efectuați verificări atunci când gătiți pentru Mine? Are biserica această prevedere? A rânduit casa lui Dumnezeu asta? Au apărut atât de multe portițe de scăpare în diferite elemente ale lucrării bisericii, atât de mulți oameni au avut înțelegeri greșite despre Dumnezeu și nu au înțeles deloc adevărul, dar voi nu ați rezolvat aceste lucruri. În schimb, v-ați concentrat eforturile într-un domeniu atât de mic precum bucătăria, îndeplinindu-vă „responsabilitatea”. Sunteți conducători întru totul falși, sunteți ipocriți! Ați verificat lucrurile chiar în fața Mea: ce ați înțeles? M-ați consultat? Vă exprimați propria idee sau pe a Mea? Dacă exprimați ideea Mea și Eu v-am cerut să o transmiteți, atunci ar fi fost corecte lucrurile pe care le făceați. Ar fi fost responsabilitatea voastră. Dacă vă exprimați propria idee și nu pe a Mea și îi tot forțați pe alții să o asculte și să o accepte, care este natura acestui lucru? Spuneți-Mi, nu aș fi dezgustat de asta? Eram chiar acolo, iar ei nu Mi-au adresat niciun cuvânt ca să Mă întrebe ce mănânc sau care sunt cerințele Mele – pur și simplu au luat decizii fără aprobarea Mea și au dat ordine în mod arbitrar, pe la spatele Meu. Oare încercau să Mă reprezinte? Asta se întâmplă când conducătorii falși o iau razna făcând lucruri rele, pretinzând că sunt spirituali, pretinzând că țin cont de povara dată de Dumnezeu, pretinzând că înțeleg adevărul și făcând doar lucruri ipocrite. Nu este acest lucru destul de exagerat? Nu este deja foarte dezgustător și detestabil? (Ba da.) Ați dobândit vreo înțelegere? Ați învățat vreo lecție din asta? Fiecare dintre aceste chestiuni este mai dezgustătoare decât cealaltă și mai există una care este și mai dezgustătoare.

În această iarnă, o persoană cu inimă bună mi-a cumpărat o „frumoasă” haină din puf de gâscă. Nu culoarea sau stilul hainei o făcea să fie frumoasă, ci prețul său ridicat și calitatea superioară; era un articol valoros. Există o zicală printre non-credincioși: „O pană de gâscă trimisă de la o mie de kilometri distanță: poate că darul este mic, dar sentimentul este profund.” Nu numai că această haină era dată din suflet, dar era și foarte scumpă. Înainte să văd haina, auzisem deja că era frumoasă și roșie, cu un design frumos, și că părea să fie trainică. Auzisem despre ea, așa că, în mod inevitabil, unele persoane văzuseră deja articolul respectiv – adică destul de multe persoane îl văzuseră deja, îl evaluaseră cu aproximație și îl examinaseră cu atenție, spunând lucruri precum: „Cunosc această marcă”, „Culoarea este drăguță, chiar este frumoasă!” „După ce vă uitați la ea, aduceți-mi-o și mie să o văd.” Și uite așa, vestea s-a răspândit. Nu știu cât timp a durat ca această veste să ajungă la urechile Mele și ca Eu să aflu câte ceva despre haină. Vedeți care este problema aici? Fără ca Eu să fi văzut haina, aceasta fusese deja văzută, dată din mână în mână și etalată de mulți alți oameni. Nu este aceasta o problemă? Pot oamenii să examineze, să atingă și să etaleze cu nonșalanță lucrurile care Îmi aparțin? (Nu.) Ale cui lucruri pot fi atinse și examinate cu nonșalanță de către oameni? (Nimeni nu ar dori ca acest lucru să se întâmple și nimeni nu ar trebui să facă acest lucru.) Atunci nu ar trebui ca lucrurile Mele să fie cu atât mai mult interzise? Unii oameni spun: „De ce ar trebui să fie interzise? Ești o persoană publică. Oare viețile private ale celebrităților și vedetelor nu sunt întotdeauna expuse? Unde fac sport, unde își fac tratamente de înfrumusețare, cu cine socializează, ce mărci poartă – nu sunt toate aceste lucruri expuse? De ce nu ar fi și ale Tale expuse?” Sunt Eu o celebritate? Eu nu sunt o celebritate, iar tu nu ești fanul Meu. Cine ești tu? Ești o persoană obișnuită, o ființă creată și un om corupt. Cine sunt Eu? (Dumnezeu.) Nu sunt o persoană publică; nu sunt obligat să îți dezvălui totul, să îți raportez totul sau să te informez despre toate. Așadar, de ce pui mâna pe ceva care Îmi aparține? Nu este dezgustător să faci asta? Te-am însărcinat Eu să te uiți la acest lucru care Îmi aparține și să-l examinezi? Nu. Cu toate acestea, unii oameni au îndrăznit să îl ia și, cu nonșalanță, să îl examineze în acest mod nerușinat și chiar să-l dea din mână în mână. Cine ți-a dat dreptul să-l dai din mână în mână? Este aceasta obligația ta? Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci suntem străini unul pentru celălalt. Pentru că tu crezi în Dumnezeu, Eu știu cine ești, dar nu știu cum este familia ta, cum este viața ta de zi cu zi sau care este situația ta financiară și nici nu vreau să știu. Suntem apropiați? Nu sunt cel mai bun prieten al tău, amicul sau camaradul tău. Nu suntem apropiați și nu am ajuns în punctul în care toate lucrurile Mele ar trebui să fie deschise ca să te poți uita prin ele. M-ai lăsa să Mă uit prin toate lucrurile tale și să le etalez pentru ca toată lumea să le vadă și să le atingă? Chiar și atunci când aduci acasă un lucru de la piață, trebuie să îl speli de mai multe ori pentru a-l dezinfecta! Nu sunt dezgustătoare lucrurile pe care alți oameni le-au atins cu nonșalanță? Nu cumva nu ai reușit să te consideri un străin? Cine te-a însărcinat să-Mi examinezi haina? Am Eu încredere în tine? Te-ai spălat pe mâini pentru a le curăța înainte să-Mi atingi haina cu nesăbuință? Oare nu voi fi dezgustat de tine? Ți-e clar acest lucru? De ce ești atât de nerușinat? Ești atât de lipsit de rațiune! Crezi în Dumnezeu de mai mulți ani și ai auzit atâtea predici; cum de nu ai nici măcar un dram de rațiune? Ai deschis cu nonșalanță jertfe aparținând lui Dumnezeu, ai atins cu nonșalanță hainele Lui, lucruri care Îi aparțineau – ce fel de problemă este aceasta? Cum să nu Mă înfurii când văd că ambalajul acestor obiecte a fost deschis și aruncat? Sunt dezgustat de aceste lucruri și îi detest pe acești oameni. Nu vreau să îi mai văd niciodată și cu siguranță nu vreau să interacționez cu acești oameni care sunt mai răi decât porcii și câinii! Nu uita, fiecare persoană are demnitatea ei, iar Eu am chiar mai multă. Nu umbla cu lucrurile care Îmi aparțin; altfel, te voi detesta și te voi urî!

La prima vedere, conducătorii falși pot să nu comită rele majore sau să nu fie niște nemernici trădători în toată regula. Cu toate acestea, cel mai detestabil lucru în ceea ce îi privește este faptul că pot vedea că există o lucrare reală de făcut, dar nu o fac, știu foarte bine că nu pot rezolva problemele, dar nu caută adevărul, văd că oamenii răi provoacă tulburări, dar nu se ocupă de ele și, în schimb, se ocupă doar de treburile generale externe. Aceștia supraveghează îndeaproape și gestionează cu strictețe problemele secundare și chestiunile neînsemnate, dar nu fac nicio lucrare legată de intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și nici nu se preocupă de diverse chestiuni care contravin adevărurilor-principii. În schimb, fac doar lucrări care nu au legătură cu adevărul. Aceștia sunt conducători întru totul falși. Conducătorii falși nu cunosc deloc adevărurile-principii care sunt implicate în diferitele elemente ale lucrării bisericii. Dacă sunt comparați cu principiile și standardele conducătorilor și lucrătorilor, conducătorii falși sunt niște neghiobi și niște idioți. Indiferent cât de grave sunt problemele care apar în lucrarea bisericii, conducătorii falși nu le pot vedea sau rezolva, chiar dacă apar chiar sub nasul lor, iar Cel de mai sus trebuie să vină și să rezolve singur aceste probleme. Nu sunt acești oameni conducători falși? (Ba da.) Chiar sunt conducători falși. De exemplu, în lucrarea bazată pe texte a bisericii, care sunt cărțile care ar trebui corectate și care sunt cele care ar trebui traduse – acestea sunt sarcini cruciale pentru biserică. Există principii cu privire la modul în care trebuie corectate și traduse cărțile? În mod cert, această lucrare are principii, se bazează foarte mult pe principii și chiar trebuie să se aibă părtășie despre ea și să se ofere îndrumare în mod specific; dar conducătorii falși nu pot face această lucrare. Atunci când îi văd pe frați și pe surori ocupați cu îndatoririle lor, ei spun cu ipocrizie: „Lucrarea bazată pe texte și lucrarea de traducere sunt deosebit de importante. Ar trebui să puneți suflet ca să faceți bine aceste lucrări, iar eu voi rezolva orice problemă pe care o aveți.” Atunci când cineva chiar aduce în discuție o problemă, acești conducători falși spun: „Nu înțeleg această problemă. Sunt amator în traducerea limbilor străine. Rugați-vă lui Dumnezeu și căutați de la El.” Când cineva aduce în discuție o altă problemă, întrebând: „Nu putem găsi oameni potriviți pentru a traduce anumite limbi, ce ar trebui să facem în această privință?”, conducătorii falși răspund: „Sunt amator în chestiunea asta. Ocupați-vă voi de ea.” Poate faptul că spun acest lucru să rezolve problema? Găsesc o scuză și ascund faptul că nu își fac lucrarea, spunând: „Sunt amator; nu înțeleg această profesie” și astfel se feresc de problema pe care ar trebui să o rezolve. Acesta este modul în care conducătorii falși lucrează. Atunci când cineva pune o întrebare, conducătorii falși spun: „Rugați-vă lui Dumnezeu și căutați de la El; eu nu înțeleg această profesie, dar voi o înțelegeți.” Faptul că recunosc că sunt incapabili și că nu înțeleg această profesie poate da impresia de smerenie, dar, în realitate, ei nu pot face deloc lucrarea de conducere. Desigur, faptul că sunt conducători nu înseamnă neapărat că trebuie să înțeleagă orice fel de profesie, dar ar trebui să aibă părtășie clar despre adevărurile-principii necesare pentru a rezolva probleme, indiferent de profesia cu care au legătură acele probleme. Atât timp cât oamenii înțeleg adevărurile-principii, problemele pot fi rezolvate corespunzător. Conducătorii falși folosesc fraza: „Sunt un necunoscător; nu înțeleg profesia aceasta” ca motiv pentru a evita să aibă părtășie despre adevărurile-principii pentru rezolvarea problemelor. Aceasta nu înseamnă că fac lucrare reală. Dacă falșii conducători folosesc mereu fraza: „Sunt un necunoscător; nu înțeleg profesia aceasta” ca motiv să evite rezolvarea problemelor, atunci nu sunt potriviți pentru lucrarea de conducere. Cel mai bun lucru pe care ar trebui să-l facă este să-și dea demisia și să lase pe altcineva să le ia locul. Au însă conducătorii falși acest fel de rațiune? Vor fi capabili să-și dea demisia? Nu. Ba chiar gândesc: „De ce spun că nu fac nicio lucrare? Organizez adunări în fiecare zi și sunt atât de ocupat, încât nici nu pot mânca la timp și dorm mai puțin. Cine spune că problemele nu sunt rezolvate? Țin adunări, am părtășie cu ei și le găsesc fragmente din cuvintele lui Dumnezeu.” Să presupunem că îi întrebi: „Cineva a spus că nu poate găsi traducători potriviți pentru anumite limbi. Cum ai rezolvat această problemă specifică?” Ei vor spune: „Le-am spus că nu înțeleg profesia și i-am pus să discute și să se ocupe singuri de problemă.” Apoi îi întrebi: „Această problemă presupune cheltuirea jertfelor și implică progresul lucrării bisericii. Ei nu pot lua decizii de unii singuri, au nevoie ca tu să iei deciziile și să găsești adevărurile-principii pentru a o rezolva. Ai făcut acest lucru?” Ei vor răspunde: „Cum să nu? Nu am întârziat nicio lucrare. Dacă nu există nimeni care să traducă limba respectivă, atunci ar trebui pur și simplu să traducă o altă limbă!” Vezi tu, conducătorii falși nu pot face lucrare reală și, totuși, tot au o grămadă de scuze. Acest lucru chiar este nerușinat și dezgustător! Calibrul tău este foarte slab, nu înțelegi nicio profesie și îți lipsește înțelegerea adevărurilor-principii implicate în fiecare element al lucrării profesionale – la ce bun să te avem drept conducător? Ești pur și simplu un prost și bun de nimic! Întrucât nu poți face deloc lucrare reală, de ce mai slujești drept conducător de biserică? Ești pur și simplu lipsit de rațiune. Întrucât nu ești conștient de sine, ar trebui să asculți reacțiile aleșilor lui Dumnezeu și să evaluezi dacă îndeplinești standardele pentru a fi conducător. Și, totuși, conducătorii falși nu se gândesc niciodată la aceste lucruri. Indiferent cât de mult a fost întârziată lucrarea bisericii și cât de multe pierderi au fost provocate pătrunderii în viață a aleșilor lui Dumnezeu în timpul mulților ani în care au slujit drept conducători, lor nu le pasă. Acesta este chipul urât al conducătorilor întru totul falși.

Gândiți-vă la modul în care conducătorii și lucrătorii se ocupă de lucrarea lor – se potrivește cu ceea ce tocmai v-am spus? Există vreunul care nu face lucrare reală și pe care îl puteți discerne ca fiind un conducător fals? Dacă îl discerneți ca fiind un conducător fals, de astăzi înainte ar trebui să nu-l mai tratați ca pe un conducător; ar trebui să-l tratați ca pe orice altă persoană. Acesta este principiul corect al practicii. Unii s-ar putea întreba: „Asta înseamnă să-i discriminăm, să-i desconsiderăm sau să-i excludem pentru că sunt conducători falși?” Nu, nu înseamnă asta. Ei nu pot face lucrare reală și nu pot decât să rostească niște cuvinte, niște doctrine și niște vorbe goale, pentru a se eschiva și a trage de timp. Asta îți spune un singur lucru, și anume că nu sunt conducătorii tăi. Nu este nevoie să le ceri instrucțiuni pentru orice problemă sau dificultate pe care o întâmpini în lucrarea ta. Dacă este necesar, poți să treci peste ei raportând problema Celui de mai sus și consultându-te cu El în legătură cu modul în care să o gestionezi și să o rezolvi. V-am învățat pe toți calea de practică, dar modul în care acționați depinde de voi. Nu am spus niciodată că toți conducătorii sunt rânduiți dinainte de Dumnezeu, că trebuie să îi asculți și să li te supui și că trebuie să te conformezi chiar dacă îi discerni ca fiind conducători falși. Nu ți-am spus niciodată asta. Acum am părtășie despre modul în care să discerni conducătorii falși. Atunci când discerni pe cineva ca fiind un conducător fals, poți accepta și da curs spuselor sale dacă acestea sunt corecte și sunt în concordanță cu adevărul. Dacă însă nu poate rezolva o problemă, se eschivează și trage de timp, afectând progresul lucrării, atunci nu trebuie să îi accepți conducerea. Dacă tu însuți reușești să înțelegi principiile, atunci ar trebui să acționezi în conformitate cu acestea. Dacă nu le puteți înțelege, șovăiți sau nu sunteți siguri în ceea ce privește principiile, atunci ar trebui să căutați adevărul și să discutați între voi pentru a rezolva problema. Dacă, după ce ați discutat, tot nu puteți lua o decizie, raportați-I problema Celui de mai sus și consultați-L în legătură cu asta. Toate acestea sunt modalități bune de a aborda problemele – nu există dificultăți care să nu poată fi soluționate.

Haideți să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!

16 ianuarie 2021