Punctul trei: Aveți părtășie despre adevărurile-principii care ar trebui înțelese pentru a realiza fiecare datorie cum se cuvine (Partea întâi)

Conducătorii falși pot doar să rostească doctrine și cuvinte pentru a-i îndemna pe oameni

În continuare vom avea părtășie despre cea de-a treia responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor – să aibă părtășie despre adevărurile-principii care ar trebui înțelese pentru a realiza fiecare datorie cum se cuvine. Aceasta este o lucrare importantă și fundamentală a conducătorilor și lucrătorilor, iar noi vom diseca manifestările conducătorilor falși și vom avea părtășie despre ele pe baza acestei responsabilități. Capacitatea unui conducător sau a unui lucrător de a avea o părtășie clară cu privire la adevărurile-principii pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă pentru a-și face bine îndatoririle este cel mai bun indicator al faptului că dețin adevărul-realitate și este cheia pentru a determina dacă pot face bine o lucrare reală. Acum să aruncăm o privire la modul în care conducătorii falși gestionează această lucrare. O caracteristică a conducătorilor falși este incapacitatea lor de a explica sau de a clarifica temeinic orice probleme implică adevărurile-principii. Dacă cineva caută de la ei, nu-i pot spune decât câteva vorbe goale și doctrine. Când se confruntă cu probleme care necesită o soluție, răspund adesea cu o afirmație precum: „Cu toții sunteți experți în a face această datorie. Dacă aveți probleme, ar trebui să le rezolvați singuri. Nu mă întrebați pe mine; nu sunt expert și nu înțeleg. Rezolvați-le singuri.” Unii ar putea replica: „Te întrebăm pentru că nu putem rezolva problema; nu te-am întreba dacă am putea. Nu înțelegem această problemă care implică adevărurile-principii.” Conducătorii falși răspund: „Nu ți-am spus deja principiile? Fă-ți bine îndatoririle și nu provoca tulburări sau perturbări. Despre ce tot întrebi? Fă cum crezi că e bine! Cuvintele lui Dumnezeu au fost deja rostite: pune interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc!” Asta îi derutează complet pe acei oameni, iar ei se gândesc: „Asta nu este o soluție pentru problemă!” Așa tratează conducătorii falși lucrarea; doar o inspectează, fac lucrurile mecanic și nu rezolvă niciodată probleme. Indiferent de problemele pe care le ridică oamenii, conducătorii falși le spun să caute singuri adevărul. Îi întreabă adesea pe oameni: „Aveți vreo problemă? Cum este pătrunderea voastră în viață? Vă faceți îndatoririle în mod superficial?” Acei oameni răspund, spunând: „Uneori îmi dau seama că sunt într-o stare superficială și, prin rugăciune, o rezolv și mă îndrept, dar tot nu înțeleg adevărurile-principii ale îndeplinirii datoriei mele.” Acești conducători falși spun: „Nu am avut părtășie cu tine despre principiile specifice, la ultima adunare? Ba chiar ți-am oferit mai multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu. N-ar trebui să înțelegi până acum?” De fapt, înțeleg toată doctrina, dar tot sunt incapabili să-și rezolve problemele. Conducătorii falși chiar trâmbițează cuvinte pretențioase: „De ce nu le poți rezolva? Pur și simplu, nu ai citit cuvintele lui Dumnezeu suficient de atent. Dacă te rogi mai mult și citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, atunci toate problemele tale vor fi rezolvate. Trebuie să învățați să discutați și să găsiți o cale împreună și atunci problemele voastre vor fi în sfârșit rezolvate. Cât despre probleme profesionale, nu mă întrebați pe mine; responsabilitatea mea este să inspectez lucrarea. Mi-am îndeplinit sarcina, iar restul implică niște chestiuni profesionale pe care nu le înțeleg.” Conducătorii falși folosesc adesea motive și scuze precum: „Nu înțeleg, nu am învățat niciodată asta, nu sunt expert”, ca să-i lase oamenii în pace și să le evite întrebările. S-ar putea să pară destul de smeriți; totuși, asta expune o problemă gravă a conducătorilor falși – nu înțeleg deloc problemele care presupun cunoștințe profesionale în anumite sarcini, se simt neputincioși și par extrem de stânjeniți și jenați. Ce fac atunci? Pot doar să adune mai multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu toți în timpul adunărilor, vorbind despre câteva doctrine pentru a-i sfătui pe oameni. Conducătorii cu puțină bunătate ar putea să-și arate grija față de oameni și să-i întrebe din când în când: „V-ați confruntat cu vreo dificultate în viețile voastre, în ultima vreme? Aveți suficiente haine? S-a purtat urât vreunul dintre voi?” Dacă toți spun că nu au aceste probleme, ei răspund: „Atunci nu e nicio problemă. Lucrați în continuare; eu am alte treburi de rezolvat” și pleacă în grabă, temându-se că cineva ar putea să semnaleze întrebări și să le ceară să le rezolve, punându-i într-o situație jenantă. Așa lucrează conducătorii falși – nu pot rezolva nicio problemă reală. Cum pot îndeplini eficient lucrarea bisericii? Drept urmare, acumularea de probleme nerezolvate împiedică în cele din urmă lucrarea bisericii. Aceasta este o caracteristică evidentă și o manifestare a modului în care lucrează conducătorii falși.

În lucrarea lor, conducătorii falși sunt entuziaști doar când vine vorba să predice și cel mai mult le place să spună cuvinte, doctrine și vorbe pentru a-i îndemna și a-i mângâia pe oameni, gândindu-se că, atât timp cât îi fac să fie plini de energie și ocupați în îndeplinirea îndatoririlor lor, este ca și cum au făcut o treabă bună. În plus, conducătorii falși sunt pasionați să se îngrijească de starea vieții de zi cu zi a fiecărei persoane. Îi întreabă frecvent pe oameni dacă întâmpină dificultăți în această privință și, dacă cineva într-adevăr întâmpină dificultăți, sunt dispuși să ajute la înlăturarea acestora. Efectiv își ocupă timpul cu aceste treburi generale, uneori chiar amânându-și mesele și adesea stând până târziu și trezindu-se devreme. Având în vedere cât sunt de ocupați și cât de asiduu muncesc, de ce rămân nerezolvate problemele din lucrarea bisericii și dificultățile cu care se confruntă aleșii lui Dumnezeu în îndeplinirea îndatoririlor lor? Pentru că falșii conducători nu pot explica niciodată în mod clar adevărurile-principii legate de îndeplinirea îndatoririlor. Cuvintele, doctrinele și îndemnurile pe care le rostesc sunt complet ineficiente și nu pot rezolva deloc probleme reale. Oricât de multe lucruri ar spune sau cât de ocupați sau epuizați ar fi, lucrarea bisericii nu progresează niciodată. Deși, la prima vedere, toți par să își îndeplinească îndatoririle, ei nu obțin multe rezultate reale, deoarece conducătorii falși sunt incapabili să aibă părtășie despre adevărurile-principii legate de îndeplinirea îndatoririlor sau să folosească adevărul pentru a rezolva probleme reale – prin urmare, sunt incapabili să rezolve multe probleme care există în îndeplinirea îndatoririlor. De exemplu, odată, casa lui Dumnezeu trebuia să tipărească niște cărți ale cuvintelor lui Dumnezeu, iar un conducător a trebuit să selecteze două persoane care să se ocupe de această sarcină. Care sunt standardele pentru selectarea persoanelor? Umanitatea lor ar trebui să fie relativ bună, ar trebui să fie de încredere și capabili să își asume riscuri. După ce persoanele au fost selectate, conducătorul le-a spus: „Astăzi v-am chemat pe voi doi pentru a vă încredința o problemă: casa lui Dumnezeu are o carte care trebuie tipărită și am nevoie să găsiți o tipografie, iar după ce toate exemplarele sunt tipărite, trebuie să le distribuiți cu promptitudine, înmânându-le aleșilor lui Dumnezeu, astfel încât aceștia să poată mânca și bea cuvintele lui Dumnezeu fără întârziere. Sunteți hotărâți să îndepliniți această sarcină? Sunteți dispuși să vă asumați această povară și acest risc?” Crezând că sunt înălțați de Dumnezeu, cei doi oameni au acceptat. Conducătorul i-a întrebat apoi: „Aveți determinarea necesară să duceți la îndeplinire însărcinarea dată de Dumnezeu? Sunteți dispuși să faceți un jurământ?” Apoi, cei doi au făcut un jurământ, spunând: „Dacă nu vom putea îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu și distrugem această sarcină, făcând ca lucrarea casei lui Dumnezeu să sufere pierderi, atunci să fim loviți de fulgere și de tunete din cer. Amin!” Conducătorul a spus: „De asemenea, trebuie să avem părtășie despre adevăr. Făcând această lucrare acum, faceți o afacere? Vi se cere să lucrați ca angajați?” Cei doi oameni au răspuns: „Nu, aceasta este datoria noastră.” Conducătorul a spus: „Din moment ce este datoria voastră, trebuie să răsplătiți dragostea lui Dumnezeu. Nu puteți să Îl supărați pe Dumnezeu sau să-L faceți să Se îngrijoreze. Faptul că sunteți dispuși să vă asumați riscuri nu este suficient; trebuie să vă faceți datoria cu loialitate. Când întâmpinați probleme, ar trebui să vă rugați mai mult și să vă consultați unul cu celălalt. Nu fiți încăpățânați și nu acționați după propria voință. De ce v-am pus într-o echipă de doi? Ca să puteți discuta atunci când apar probleme, fiindu-vă mai ușor să luați măsuri. Dacă nu puteți ajunge la o înțelegere, atunci rugați-vă. Fiecare dintre voi ar trebui să renunțe la propriile opinii și să acționeze doar atunci când ați ajuns la un consens. Sper că împreună puteți îndeplini cu succes această lucrare!” În cele din urmă, conducătorul a găsit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu despre cum să îți faci bine datoria, iar cei trei l-au citit prin rugăciune de mai multe ori. Imediat după aceea, problema a fost considerată ca fiindu-le încredințată, iar responsabilitatea conducătorului a fost considerată îndeplinită. Cum a îndeplinit conducătorul această lucrare? Atât conducătorul, cât și cei doi au fost destul de mulțumiți. Cei care au observat discuția au comentat: „Acest conducător chiar știe câteva lucruri despre cum se duce la bun sfârșit lucrarea; discursul său este bine organizat și bine fundamentat și face lucrurile pas cu pas. Mai întâi le-a atribuit celor doi sarcina, apoi a rezolvat problemele legate de gândurile și punctele lor de vedere și, în cele din urmă, le-a spus câteva cuvinte severe, determinându-i să facă un jurământ și o promisiune. Chiar a făcut această lucrare cu meticulozitate și merită cu adevărat titlul de conducător – are experiență și poartă o povară.” La final, conducătorul le-a spus: „Amintiți-vă acest lucru: tipărirea cărților nu este o sarcină ușoară, nu este un lucru pe care o persoană obișnuită și-l poate asuma. Această lucrare nu v-a fost încredințată de mine sau de casa lui Dumnezeu; este o însărcinare dată de Dumnezeu. Trebuie să nu-L dezamăgiți. Atât timp cât îndepliniți bine această lucrare, viața voastră va progresa și veți avea realitate.” În teorie, nu existau probleme principiale cu privire la aceste cuvinte; într-o oarecare măsură, ele puteau fi considerate corecte. Așadar, să analizăm această chestiune și să vedem unde s-a manifestat „falsul” în acest conducător fals. A oferit el vreo instrucțiune cu privire la diverse aspecte detaliate, cum ar fi aspectele profesionale și tehnice legate de această sarcină? A avut părtășie despre vreun adevăr-principiu specific sau despre vreun standard necesar? (Nu.) Doar a rostit niște cuvinte goale și lipsite de sens – cuvinte pe care majoritatea oamenilor le spun adesea, cuvinte lipsite de orice importanță. Deoarece conducătorul vorbea și dădea personal instrucțiuni, oamenii au perceput aceste cuvinte ca având mai multă importanță decât în mod normal, dar, în realitate, au fost niște vorbe lipsite de importanță și nu au avut niciun efect asupra rezolvării vreunor probleme reale legate de tipărirea cărților. Așadar, care sunt câteva dintre problemele specifice legate de tipărirea cărților? Ar trebui să le discutăm și să vedem dacă lucrarea pe care a făcut-o acest conducător a fost cea a unui conducător fals.

În primul rând, tipărirea cărților presupune încadrarea în pagină, apoi corectarea textului, structurarea cuprinsului și a textului principal, precum și gramajul, culoarea și calitatea hârtiei. Mai este și materialul copertei, dacă ar trebui să fie moale sau tare, și designul, culoarea, modelul și fontul pentru copertă. În cele din urmă, este legarea, dacă să se utilizeze adeziv sau cusături. Toate acestea sunt aspecte care intră în sfera tipăririi cărților. A discutat conducătorul despre vreuna dintre acestea? (Nu.) O altă problemă este căutarea unei tipografii: dacă mașinile de tipărire și legare sunt de ultimă generație, care sunt calitatea tipăririi și a legării și prețul – nu ar fi trebuit să dea instrucțiuni pentru toate aceste lucruri, precum și principii și domenii de aplicare? Dacă ar fi spus: „Nu înțeleg aceste lucruri; căutați orice”, ar fi fost un conducător util? Pot cuvintele lipsite de importanță pe care le-a spus să țină locul diverselor probleme specifice implicate în tipărirea cărților? (Nu.) Și totuși, acest conducător fals a crezut că pot. S-a gândit: „Am avut deja părtășie despre atât de multe adevăruri și le-am spus toate principiile. Ar trebui să înțeleagă aceste lucruri!” Acest „ar trebui” reprezintă logica și metoda acestui conducător fals de a rezolva probleme. În cele din urmă, atunci când cărțile au fost tipărite, deoarece hârtia era de o calitate foarte slabă și prea subțire, textul era vizibil pe ambele părți, ceea ce a făcut ca pentru persoanele în vârstă și pentru cei cu vederea slabă citirea cărților să devină foarte obositoare și dificilă. A mai fost și problema etapei finale, procesul de legare – dacă legarea nu este făcută conform standardului, calitatea generală și durata de viață ale unei cărți sunt afectate. Deoarece conducătorul nu a dat instrucțiuni, iar cei care au dus la îndeplinire această lucrare nu aveau principii și experiență și s-au târguit cu iresponsabilitate, tipografia a făcut o lucrare de proastă calitate și a folosit materiale de calitate inferioară, pentru a se încadra în buget, iar, în cele din urmă, când cărțile au fost distribuite fraților și surorilor, acestea au început să se destrame în două luni. Copertele și paginile au căzut, iar întreaga lucrare de tipărire a fost făcută în zadar. A cui era această responsabilitate? Dacă ar trebui să fie tras la răspundere cineva, responsabilitatea directă ar reveni celor două persoane însărcinate cu tipărirea cărților, iar responsabilitatea indirectă ar reveni conducătorului fals. Conducătorul fals a avut chiar și o scuză, spunând: „Nu puteți da vina pe mine pentru că această sarcină merge prost; nici eu nu o înțeleg! Nu am tipărit niciodată cărți și nu dețin o tipografie. Cum aș putea să mă pricep la lucrurile acestea?” Este această scuză credibilă? În calitate de conducător, această activitate intră în sfera responsabilităților tale. Indiferent dacă este vorba despre o lucrare ce are legătură cu o profesie, o abilitate, un tip de cunoștințe sau cu adevărul, nu trebuie să înțelegi fiecare parte a acesteia, dar ai făcut vreun efort să înveți lucrurile pe care nu le știi? Ți-ai îndeplinit responsabilitățile cu seriozitate și conștiinciozitate? Unele persoane ar putea spune: „Vreau să îmi îndeplinesc responsabilitățile, dar nici eu nu înțeleg acest lucru. Oricât de mult aș încerca să învăț, pur și simplu nu reușesc să înțeleg!” Acest lucru înseamnă că, în calitate de conducător, nu ești conform standardului; ești un conducător întru totul fals. Frații și surorile s-au simțit oarecum revoltați din cauza calității slabe a cărților, spunând: „Deși aceste cărți nu ne costă bani, calitatea este prea slabă! Cum și-a făcut acest conducător treaba? Cum a dus la îndeplinire această lucrare?” Când a auzit acest lucru, conducătorul a răspuns: „Mă puteți învinui pe mine pentru asta? Tipografia nu îmi aparține și nu eu am ultimul cuvânt. În plus, nu sunt astfel economisiți bani pentru casa lui Dumnezeu? Este greșit să economisești bani pentru casa lui Dumnezeu?” Cuvintele conducătorului erau corecte, nu erau greșite; nu era necesar să își asume conducătorul responsabilitatea legală. Cu toate acestea, a existat o problemă, și anume că banii cheltuiți pentru tipărirea cărților au fost irosiți. În două luni, cărțile distribuite fraților și surorilor au început să se destrame, desprinzându-li-se paginile. Cine ar trebui să suporte consecințele? Nu era aceasta responsabilitatea conducătorului? Acest lucru s-a întâmplat în cadrul sferei lucrării tale, când slujeai drept conducător, deci nu ar trebui să îți asumi responsabilitatea? Trebuie să-ți asumi vina; nu îți poți nega responsabilitatea! Unii oameni ar putea chiar vorbi într-un mod irațional, spunând: „Nu am mai făcut niciodată această sarcină. Nu am voie să fac greșeli în ceea ce privește o sarcină pe care nu am făcut-o niciodată?” Chiar această afirmație dovedește că nu ești potrivit pentru sarcina pe care o ai și ar trebui să fii demis. Nu ești potrivit pentru a fi conducător. Ești un adevărat conducător fals. Să rostești o sumedenie de cuvinte care sună plăcut, dar să nu faci nicio lucrare reală – aceasta este cea mai evidentă manifestare a unui conducător fals.

Unii conducători falși sunt incapabili să facă fiecare element al lucrării reale în mod corespunzător și concret, ferm ancorați în realitate. Ei pot să se ocupe doar de unele treburi generale, iar apoi cred că sunt conform standardului în calitate de conducători, că sunt extraordinari, și adesea se laudă, spunând: „Trebuie să mă îngrijesc de tot în biserică și trebuie să rezolv fiecare problemă. Poate biserica să se descurce fără mine? Dacă nu aș organiza adunări pentru voi, nu ați deveni ca niște fire de nisip în vânt? Dacă nu aș supraveghea și nu aș ajuta la menținerea lucrării de producție a filmelor, nu ar exista în permanență oameni care să o tulbure? Ar putea lucrarea de producție a filmelor să se desfășoare fără probleme? Chiar dacă sunt un amator în lucrarea legată de imnuri, dacă nu aș veni frecvent să vă inspectez lucrarea, să țin situația sub control în locul vostru și să vă organizez întâlniri, ați putea produce aceste imnuri? Cât timp v-ar lua să înțelegeți lucrurile?” Aceste afirmații pot părea rezonabile și corecte, dar dacă te uiți cu atenție, cum progresează diferitele elemente ale lucrării profesionale supravegheate de acești conducători falși? Pot ei să aibă părtășie în mod clar despre adevărurile-principii? (Nu.) O dată, o echipă de producție a filmelor a căutat să rezolve problema culorilor costumelor. Au făcut mai multe fotografii, iar fundalurile și oamenii din fotografii erau diferiți, dar culorile costumelor erau practic într-o singură schemă de culori – erau toate în tonuri de gri și de galben pământii. Am întrebat: „Ce se întâmplă? De ce poartă aceste culori?” Mi-au spus că aceste culori au fost alese în mod intenționat, că le-au găsit cu multă trudă și efort într-o piață. Am spus: „De ce ați ales aceste culori? V-a dat Cel de mai sus instrucțiuni în legătură cu asta? Nu v-a instruit Cel de mai sus să folosiți o varietate de culori, iar culorile să fie demne și decente? Cum s-a ajuns la acest rezultat?” În cele din urmă, după ce au fost întrebați, unii oameni au spus: „Alte culori nu par suficient de demne și decente, ca acelea purtate de credincioșii în Dumnezeu sau de sfinți. Doar această schemă de culori seamănă mai mult cu ceea ce ar trebui să poarte credincioșii. Așadar, toți au împărtășit părerea că purtând haine de asemenea culori Îl slăvesc cel mai mult pe Dumnezeu și reprezintă cel mai bine imaginea casei lui Dumnezeu.” Am spus: „Nu v-am zis niciodată să purtați cu toții haine în aceste culori. Există o mulțime de culori demne și decente. Gândiți-vă la cât de frumos este curcubeul pe care Dumnezeu l-a stabilit ca semn al legământului Său cu omenirea. Există roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet – toate culorile sunt reprezentate, cu excepția celor pe care le purtați voi. De ce ați ales aceste culori?” A făcut conducătorul lor lucrarea concretă de a efectua verificări cu privire la aceste aspecte? Îndrăznesc să spun că sigur nu a făcut-o. În cazul în care conducătorul ar fi avut înțelegere pură și ar fi înțeles cu adevărat adevărul și cerințele lui Dumnezeu, membrii echipei de producție a filmelor nu ar fi ales astfel de costume și nu L-ar fi consultat pe Cel de mai sus cu privire la acestea. Problema costumelor ar fi putut fi rezolvată la un nivel inferior, dar conducătorul fals nu a fost capabil să se ocupe de ea. În schimb, L-au întrebat fără rușine pe Cel de mai sus despre asta. Oare o astfel de persoană nu ar trebui să fie emondată? Acest conducător fals nu a putut rezolva nici măcar cea mai simplă problemă – cu ce este el de folos? Ești pur și simplu un gunoi! Ți s-a cerut să Îl slăvești pe Dumnezeu și să Îi aduci mărturie, dar ai ajuns să-L faci de rușine. Nu înțelegi destul de multe? Nu poți exprima o sumedenie de cunoștințe și doctrine? Atunci de ce toate aceste doctrine și cunoștințe au fost ineficiente în această situație? Cum de nu ai reușit nici măcar să rezolvi și să faci verificări cu privire la problema costumelor? Ai avut rezultatul pe care ar trebui să îl ai în calitate de conducător? Ți-ai îndeplinit responsabilitățile pe care se cuvine să le îndeplinești în calitate de conducător? Aceasta este o manifestare a unui conducător fals. În orice sarcină specifică, falșilor conducători le lipsește o înțelegere a principiilor. Sunt incapabili să corecteze și să rezolve în timp util orice probleme de înțelegere denaturată a adevărului și astfel să le dea oamenilor posibilitatea să găsească o direcție și o cale. Conducătorii falși doar rostesc cuvinte și doctrine și strigă sloganuri; sunt incapabili să facă vreo lucrare concretă.