Să trecem mai întâi în revistă principalul conținut despre care am avut părtășie la ultima adunare. (Data trecută ai enumerat cele cincisprezece responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor și ai avut părtășie în principal cu privire la primele două: prima este să conduceți oamenii să mănânce și să bea din cuvintele lui Dumnezeu, să le înțeleagă și să pătrundă în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu; a doua este să vă familiarizați cu stările fiecărui tip de persoană și să rezolvați diferite dificultăți legate de intrarea în viață pe care le întâmpină în viața lor reală. Pe baza acestor două aspecte, ai disecat manifestările relevante ale conducătorilor falși.) V-ați gândit vreodată pe care dintre aceste două responsabilități ați putea-o îndeplini dacă ați fi conducători? Mulți oameni simt întotdeauna că au un oarecare calibru, inteligență și un simț al poverii și, în consecință, doresc să concureze pentru a deveni conducători, nedorind să fie simpli adepți. Așadar, vezi mai întâi dacă poți să îndeplinești aceste două responsabilități și pe care dintre ele ești mai capabil să o îndeplinești și ești în stare să ți-o asumi. Să nu punem în discuție deocamdată dacă ai calibrul necesar pentru a deveni conducător sau dacă deții această capacitate de lucru sau un simț al poverii și să vedem mai întâi dacă poți îndeplini bine aceste două responsabilități. Ați chibzuit vreodată la această întrebare? Unii ar putea spune: „Nu am de gând să fiu conducător, așa că de ce să mă gândesc la asta? Trebuie doar să îmi fac treaba bine – această întrebare nu are nimic de-a face cu mine. În această viață, nu vreau să fiu niciodată conducător și nu vreau să îmi asum niciodată responsabilitățile unui conducător sau ale unui lucrător, așa că nu este nevoie să mă gândesc niciodată la astfel de întrebări.” Este corectă această afirmație? (Nu.) Chiar dacă nu vrei să fii conducător, nu ai totuși nevoie să știi cât de bine îndeplinește aceste două responsabilități persoana care te conduce, dacă și-a îndeplinit responsabilitățile, dacă are calibrul, abilitățile și simțul poverii necesare și dacă îndeplinește aceste două cerințe? Dacă nu înțelegi sau nu poți vedea aceste lucruri așa cum sunt, iar ele te duc într-un abis, vei fi conștient de asta? Dacă doar urmezi plin de confuzie persoana respectivă și ești doar un prostănac, dacă nu știi că e un conducător fals, că te conduce pe o cale greșită sau unde te conduce, atunci vei fi în pericol. Pentru că nu înțelegi sfera de aplicare a responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor și pentru că îți lipsește discernământul cu privire la conducătorii falși, o vei urma plin de confuzie și vei face tot ce îți cere, fără să știi dacă lucrurile despre care are părtășie cu tine sunt în conformitate cu adevărul din cuvintele lui Dumnezeu sau dacă sunt realitatea. Vei crede că, în calitate de conducător, este conform standardului pentru că este entuziastă, pentru că aleargă încoace și încolo și muncește din greu, din zori și până în seară, și este capabilă să plătească prețul și pentru că, atunci când cineva se află în dificultate, îi dă o mână de ajutor pentru a-l sprijini și nu îl ignoră. Nu știi că falșilor conducători le lipsește capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu, că oricât timp fac lucrarea, aceștia nu vor înțelege intențiile lui Dumnezeu și nici nu vor ști care sunt cerințele Lui, nici măcar nu vor fi capabili să discearnă ce sunt doctrinele și adevărurile-realități, nu vor ști cum să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu și adevărul într-un mod pur, nici nu vor ști cum să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu – acest lucru arată limpede că sunt conducători falși. Conducătorii falși nu obțin rezultate în lucrarea pe care o fac. Ei vor avea părtășie cu tine și vor face totul în mod mecanic, dar nu vor ști clar în ce stare te afli, cu ce dificultăți te confrunți și dacă acestea au fost într-adevăr înlăturate, și nici tu însuți nu vei ști aceste lucruri. Vor părea că au citit cuvintele lui Dumnezeu și că au avut părtășie cu tine despre adevăr, dar tu vei continua să trăiești într-o stare incorectă, fără nicio schimbare. Indiferent ce dificultăți vei întâmpina, ei vor părea că își îndeplinesc responsabilitățile, dar niciuna dintre dificultățile tale nu va fi înlăturată prin părtășia sau sprijinul lor, iar problemele vor persista. Este acest tip de conducător conform standardului? (Nu.) Așadar, ce adevăruri trebuie să înțelegi pentru a discerne aceste aspecte? Trebuie să înțelegi dacă lucrătorii și conducătorii îndeplinesc fiecare sarcină și abordează fiecare problemă în conformitate cu cerințele cuvintelor lui Dumnezeu, dacă fiecare cuvânt pe care îl spun este practic și corespunde adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. În plus, trebuie să înțelegi dacă, atunci când te confrunți cu diverse dificultăți, abordarea lor în rezolvarea problemelor te conduce să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu și să dobândești o cale de practică sau doar spun unele cuvinte și doctrine, strigă sloganuri sau te dojenesc. Unora dintre conducători și lucrători le place să ajute oamenii prin îndemnuri, unora prin motivare, iar altora prin expunere, acuzare și emondare. Indiferent de metoda pe care o folosesc, dacă aceasta te poate conduce cu adevărat să intri în adevărul-realitate, îți poate înlătura dificultățile reale, te poate face să înțelegi care sunt intențiile lui Dumnezeu și îți dă astfel posibilitatea să te cunoști și să găsești o cale de practică, atunci când te vei confrunta cu situații similare în viitor, vei avea o cale de urmat. Prin urmare, standardul de bază pentru a evalua dacă un conducător sau un lucrător este conform standardului este probabilitatea ca el să folosească adevărul pentru a rezolva problemele și dificultățile oamenilor, dându-le posibilitatea să înțeleagă adevărul și să obțină o cale de practică.

Data trecută am vorbit întrucâtva despre primele două responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor și am disecat anumite manifestări ale conducătorilor falși în legătură cu aceste două responsabilități. Manifestările lor primare sunt o înțelegere superficială și lipsită de profunzime a cuvintelor lui Dumnezeu și eșecul de a înțelege adevărul. Este evident că, în consecință, ei nu îi pot conduce pe alții să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu și să-I înțeleagă intențiile. Atunci când oamenii se confruntă cu dificultăți, conducătorii falși nu pot recurge la propria lor cunoaștere bazată pe experiență pentru a-i conduce să înțeleagă adevărul și să intre în realitate, astfel încât să aibă o cale de urmat, și nici nu îi pot face să reflecteze și să se cunoască pe ei înșiși în timpul diverselor dificultăți și să le înlăture în același timp. Așadar, astăzi, haideți să avem părtășie mai întâi asupra dificultăților legate de intrarea în viață și asupra diverselor dificultăți obișnuite legate de intrarea în viață pe care oamenii le întâlnesc adesea în viața lor de zi cu zi. Să facem un rezumat specific al acestor lucruri. Este nevoie de o părtășie pe această temă? (Da.) Acum sunteți oarecum interesați de aceste subiecte legate de intrarea în viață, nu-i așa? Când am interacționat pentru prima dată cu voi și v-am vorbit, indiferent de cele spuse, erați amorțiți și plictisiți, înceți și lenți în reacții. Părea că nu înțelegeți nimic și că nu aveți deloc statură, ca să nu mai vorbim de intrare în viață. Acum, când vorbim despre chestiuni care implică schimbarea vieții-firi a unei persoane, majoritatea dintre voi sunteți relativ interesați de acest subiect și reacționați oarecum la el. Acesta este un fenomen pozitiv. Dacă nu v-ați face îndatoririle, ați putea obține aceste lucruri? (Nu, nu am putea.) Acesta este harul lui Dumnezeu; totul se datorează bunăvoinței Sale.

Punctul doi: Familiarizați-vă cu stările fiecărui tip de persoană și rezolvați diferite dificultăți legate de intrarea în viață pe care le întâmpină în viața lor reală (Partea a doua)

Opt tipuri de dificultăți legate de intrarea în viață

I. Dificultăți legate de realizarea datoriei

Referitor la dificultățile legate de pătrunderea în viață, haideți mai întâi să examinăm mai pe larg dificultățile privind realizarea propriilor îndatoriri. Atunci când te confrunți cu probleme legate de îndeplinirea îndatoririlor tale care implică practicarea adevărului și nu poți gestiona lucrurile conform principiilor, oare nu este vorba despre o dificultate în ceea ce privește pătrunderea în viață? (Ba da, este.) În termeni mai simpli, este vorba despre diversele stări, idei, puncte de vedere și anumite moduri incorecte de gândire care apar atunci când cineva își îndeplinește îndatoririle. Prin urmare, care sunt dificultățile specifice care există în această privință? De exemplu, există întotdeauna tendința de a fi superficial, alunecos și neglijent atunci când îți îndeplinești îndatoririle – nu este oare aceasta o stare care se manifestă și se dezvăluie în mod obișnuit în timpul îndeplinirii îndatoririlor? Mai există, de asemenea, neatenția față de propria muncă și compararea constantă cu alții în timpul îndeplinirii îndatoririlor, tratarea locului în care cineva își îndeplinește îndatoririle fie ca pe un loc de joacă, fie ca pe un câmp de luptă și gândul de a găsi un „punct de referință” ori de câte ori cineva își îndeplinește îndatoririle, spunându-și în sinea sa: „Voi vedea cine este mai bun decât mine și cine poate să-mi provoace spiritul de luptă, apoi voi concura cu el, mă voi întrece cu el și mă voi compara cu el, pentru a vedea cine obține rezultate mai bune și eficiență mai mare în îndeplinirea datoriei sale și cine se pricepe mai bine să câștige inimile oamenilor.” Există apoi înțelegerea principiilor de îndeplinire a datoriei, dar fără să se dorească aderarea la ele sau purtarea în conformitate cu adevărul din cuvintele lui Dumnezeu sau cu cerințele casei lui Dumnezeu și preferința de a denatura întotdeauna îndeplinirea datoriei cu preferințe personale, spunând: „Îmi place să procedez așa, îmi place să procedez altfel; sunt dispus să procedez așa, vreau să procedez astfel”. Aceasta este încăpățânare, când o persoană dorește întotdeauna să-și urmeze propria voință și să acționeze cum vrea, conform propriilor preferințe, făcându-se că nu aude nicio cerință a casei lui Dumnezeu și preferând să se abată de la calea cea dreaptă. Oare nu sunt acestea manifestările reale pe care majoritatea oamenilor le afișează atunci când își îndeplinesc îndatoririle? În mod clar, toate aceste probleme implică dificultăți în îndeplinirea datoriei. Vă rog să adăugați și altele! (Eșecul de a coopera armonios cu ceilalți atunci când ne îndeplinim îndatoririle și tendința de a decide singuri.) Și aceasta se consideră a fi o dificultate. A nu reuși să cooperezi armonios cu ceilalți atunci când îți îndeplinești îndatoririle și a vrea întotdeauna să decizi singur și să ai ultimul cuvânt; a vrea să te smerești, să ceri sfaturi și să asculți opiniile celorlalți atunci când te confrunți cu probleme, dar a fi în stare să pui în practică acest lucru și a te simți inconfortabil atunci când încerci să aplici acest lucru – aceasta este o problemă. (Protejarea permanentă a propriilor interese în îndeplinirea unei datorii, fiind egoist și josnic, și știind de fapt cum să rezolvi o problemă atunci când apare, dar având sentimentul că nu are nimic de-a face cu tine însuți, temându-te să îți asumi responsabilitatea dacă lucrurile merg prost și, prin urmare, neavând curajul de a lua atitudine.) A nu rezolva o problemă atunci când o vezi, a considera că nu are legătură cu tine și a o ignora – și aceasta se consideră a fi o îndeplinire a îndatoririlor fără loialitate. Indiferent dacă ești sau nu responsabil cu o sarcină, dacă poți să înțelegi și să rezolvi o problemă, ar trebui să îndeplinești această responsabilitate. Acestea sunt datoria și lucrarea care îți revin. Dacă supraveghetorul poate rezolva problema, poți să nu te implici, dar dacă nu poate, trebuie să iei atitudine și să o rezolvi. Nu clasifica problemele în funcție de cine este responsabil cu ele – aceasta este lipsă de loialitate față de Dumnezeu. Altceva? (Să te bazezi pe inteligența și darurile tale pentru a lucra în timp ce îți îndeplinești datoria și să nu cauți adevărul.) Există mulți oameni care sunt așa. Ei cred întotdeauna că sunt inteligenți și au calibru și tratează cu nepăsare tot ce li se întâmplă; nu caută deloc adevărul și acționează doar după voința proprie și, drept urmare, nu pot îndeplini nicio datorie în mod corespunzător. Toate acestea sunt dificultăți cu care se confruntă oamenii atunci când își îndeplinesc îndatoririle.

II. Probleme legate de modul în care o persoană își tratează perspectivele și destinul

Și modul în care o persoană își tratează perspectivele și destinul reprezintă o problemă importantă legată de intrarea în viață. Unii oameni sunt dispuși să plătească prețul atunci când cred că au șanse să fie mântuiți și devin negativi când cred că nu există nicio speranță în acest sens. În cazul în care casa lui Dumnezeu nu îi promovează și nu îi cultivă, ei nu sunt dispuși să plătească prețul și își îndeplinesc îndatoririle doar făcând lucrurile mecanic, fără să-și asume responsabilitatea. În orice fac, se gândesc întotdeauna la perspectivele și destinul lor, întrebându-se: „Chiar voi avea o destinație bună? Oare promisiunile lui Dumnezeu au menționat care vor fi perspectivele și destinația unuia ca mine?” Dacă nu găsesc un răspuns precis, le lipsește entuziasmul de a face orice. Dacă sunt promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu, devin plini de energie și, în tot ce fac, sunt deosebit de întreprinzători. Cu toate acestea, dacă nu reușesc să își facă bine datoria și sunt demiși, devin imediat negativi și renunță la datoria lor, abandonând orice speranță. Când se confruntă cu emondarea, se gândesc: „Oare Dumnezeu nu mă mai place? Dacă e așa, în loc să mă împiedice să urmăresc lumea, ar fi trebuit să o spună mai devreme!” Dacă sunt demiși, ei se gândesc: „Nu cumva mă desconsideră? Cine m-a raportat? Oare voi fi eliminat? În cazul acesta, ar fi trebuit să o spună mai devreme!” În plus, inimile lor sunt pline de tranzacții, de cereri și solicitări iraționale către Dumnezeu. Consideră că, pentru a face orice le rânduiește biserica să facă, este necesar ca, pe lângă binecuvântările lui Dumnezeu, să aibă perspective bune și un destin bun. Cel puțin, ca să accepte și să se supună, este necesar ca exprimarea și atitudinea cu care sunt tratați să fie plăcute și să fie aprobați. Nu cumva acestea sunt manifestări ale modului în care își tratează perspectivele și destinul? Mai spuneți și altele. (Dacă în timp ce își îndeplinesc îndatoririle apar abateri sau probleme și sunt emondați, se plâng de Dumnezeu și se feresc de El; se tem că vor fi dezvăluiți și eliminați și își lasă întotdeauna o cale de ieșire.) Se tem că vor fi dezvăluiți și eliminați și își lasă mereu o cale de ieșire – și acestea sunt manifestări ale modului în care își tratează perspectivele și destinul. (Când cineva vede că îi sunt potrivite cuvintele lui Dumnezeu de demascare și caracterizare sau când se confruntă cu emondarea și se simte rușinat, trage concluzia că este confuz, un diavol și o satană și că nu este capabil să accepte adevărul. Constată că nu are nicio șansă de a fi mântuit și devine negativ.) Când vine vorba de perspectivele și destinul lor, oamenii nu pot renunța complet la propriile intenții și dorințe. Le tratează în mod constant ca fiind cele mai importante lucruri și, în consecință, le urmăresc, considerându-le a fi imboldul și condiția prealabilă pentru tot ce urmăresc. Atunci când se confruntă cu judecata, mustrarea, încercările, rafinarea sau dezvăluirea, sau când se confruntă cu circumstanțe periculoase, se gândesc imediat: „Oare Dumnezeu nu mă mai vrea? Mă disprețuiește și mă respinge? Tonul cu care îmi vorbește este atât de sever; oare nu vrea să mă mântuiască? Vrea să mă elimine? Dacă vrea să mă elimine, ar trebui s-o spună cât mai curând posibil, cât sunt încă tânăr, astfel încât să nu mă împiedice să urmăresc lumea.” Acest lucru naște înlăuntrul lor negativitate, împotrivire, potrivnicie și delăsare. Acestea sunt unele stări și manifestări care implică modul în care oamenii își tratează perspectivele și destinul. Aceasta este o dificultate importantă legată de intrarea în viață.

III. Dificultăți legate de relațiile interpersonale

Să analizăm încă un aspect – relațiile interpersonale. Și acestea reprezintă o dificultate importantă legată de intrarea în viață. Modul în care tratezi persoanele care îți displac, persoanele ale căror opinii diferă de ale tale, persoanele care îți sunt apropiate, persoanele cu care ai o relație de familie sau care te-au ajutat și persoanele care îți dau întotdeauna avertismente prompte, îți spun cuvinte adevărate și te ajută, și capacitatea ta de a trata fiecare persoană în mod corect și, de asemenea, modul în care practici atunci când apar dispute cu alte persoane, precum și gelozia și conflictele care apar între voi și faptul că nu sunteți capabili să interacționați armonios sau chiar să cooperați armonios în timp ce vă îndepliniți îndatoririle – acestea sunt câteva stări și manifestări legate de relațiile interpersonale. Mai există și altele? (Să fii o persoană care caută să facă pe plac altora și să nu îndrăznești să vorbești atunci când descoperi problemele altei persoane, de teamă că o vei jigni.) Aceasta este o stare care apare atunci când cineva se teme că îi va jigni pe ceilalți. (De asemenea, modul în care cineva îi tratează pe conducători, pe lucrători și pe cei cu putere și statut.) Modul în care îi tratezi pe conducători și pe lucrători sau pe oamenii cu putere și statut – fie măgulindu-i și lingușindu-i, fie tratându-i în mod corect – aceasta este o manifestare specifică a modului în care te comporți cu cei care au putere și influență. Acestea sunt mai mult sau mai puțin dificultățile legate de relațiile interpersonale.

IV. Probleme legate de sentimentele omenești

Să vorbim puțin despre sentimentele omenești. Ce probleme au legătură cu sentimentele? Mai întâi, felul în care îți evaluezi membrii familiei și felul în care abordezi lucrurile pe care le fac ei. Aici, „lucrurile pe care le fac” includ, în mod firesc, momentele în care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, acelea în care îi judecă pe oameni pe la spate, acelea în care se dedau unora dintre practicile neîncrezătorilor și așa mai departe. Poți aborda aceste lucruri cu imparțialitate? Când e necesar să scrii o evaluare a membrilor familiei tale, o poți face obiectiv și imparțial, lăsându-ți la o parte sentimentele? Asta are legătură cu felul în care îți abordezi membrii familiei. În plus, ai sentimente față de cei cu care te înțelegi bine sau care te-au ajutat în trecut? Ești capabil să le privești acțiunile și conduita într-un mod obiectiv, imparțial și corect? Dacă perturbă și tulbură lucrarea bisericii, vei fi capabil să îi denunți sau să îi expui, după ce afli despre asta? De asemenea, ai sentimente față de cei care îți sunt relativ apropiați sau care au interese similare cu ale tale? Le poți evalua, defini și trata acțiunile și comportamentul în mod imparțial și obiectiv? Să presupunem că acești oameni, cu care ai o legătură sentimentală, sunt tratați de biserică în conformitate cu principiile, iar rezultatul nu este conform noțiunilor tale – cum ai aborda acest lucru? Ai fi capabil să asculți? Ai continua, în secret, să fii legat de ei și ai fi indus în eroare de ei și chiar instigat să le cauți scuze, găsindu-le justificări și apărându-i? Ai veni în ajutorul celor care te-au ajutat la rândul lor și ai încasa un glonț pentru ei, fără să ții cont de adevărurile-principii și ignorând interesele casei lui Dumnezeu? Nu sunt acestea diverse probleme legate de sentimente? Unii oameni spun: „Nu cumva sentimentele au legătură doar cu rudele și membrii familiei? Oare sfera sentimentelor nu include doar părinții, frații, surorile și alți membri ai familiei?” Nu, sentimentele includ o sferă largă de oameni. Să nu mai vorbim despre imparțialitate când îi evaluează pe membrii propriei familii – unii oameni nu sunt capabili nici măcar să-și evalueze imparțial prietenii buni și amicii și denaturează faptele când vorbesc despre acești oameni. De exemplu, dacă amicul lor nu se ocupă de lucrarea care i se cuvine și se dedă mereu unor practici necinstite și rele în datoria sa, ei îl vor descrie ca fiind destul de jovial și vor spune că umanitatea lui este imatură și că încă nu este stabilă. Nu cumva există sentimente în aceste cuvinte? Asta înseamnă să rostești cuvinte încărcate de sentimente. Dacă o persoană care nu are nicio legătură cu ei nu se ocupă cum se cuvine de lucrarea sa și se dedă mereu unor practici necinstite și ticăloase, ei vor avea de spus lucruri mai aspre despre ea și s-ar putea chiar să o condamne. Nu este aceasta o manifestare a faptului că discursul și acțiunile lor se bazează pe sentimente? Sunt imparțiali oamenii care trăiesc după sentimentele lor? Sunt ei integri? (Nu.) Ce este în neregulă cu oamenii care vorbesc conform sentimentelor pe care le au? De ce nu îi pot trata corect pe ceilalți? De ce nu pot vorbi pe baza adevărurilor-principii? Oamenii care sunt fățarnici și nu-și bazează niciodată discursul pe fapte sunt ticăloși. Să nu fie imparțiali când vorbesc, să vorbească mereu conform sentimentelor pe care le au și pentru ei înșiși și nu conform adevărurilor-principii, fără să se gândească la lucrarea casei lui Dumnezeu și doar apărându-și sentimentele, faima, câștigul și statutul personal – acesta este caracterul antihriștilor. Așa vorbesc antihriștii; tot ce spun este ticălos, tulburător și perturbator. Oamenii care trăiesc în mijlocul preferințelor și intereselor trupului trăiesc în mijlocul sentimentelor pe care le au. Oamenii care trăiesc conform sentimentelor pe care le au sunt aceia care nu acceptă și nu practică deloc adevărul. Cei care vorbesc și acționează conform sentimentelor pe care le au nu au deloc adevărul-realitate. Dacă devin conducători, asemenea oameni vor fi, fără îndoială, conducători falși sau antihriști. Nu numai că sunt incapabili să facă lucrare reală, dar s-ar putea și să se dedea unor diverse fapte rele. Cu siguranță, vor fi eliminați și pedepsiți.