Un rezumat al diferitelor tipuri de oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări

Cea de-a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor vizează diferitele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii, pe care le-am împărțit în unsprezece aspecte pentru părtășie. Problemele sau incidentele de perturbare și tulburare enumerate la fiecare aspect implică îndeplinirea datoriei de către oameni și credința lor autentică în Dumnezeu. De ce sunt împărțite atât de meticulos? De ce aduc în discuție fiecare problemă pentru părtășie și disecare? Judecând după titlul fiecărui aspect, umanitatea celor care fac aceste lucruri nu este bună. Cu excepția primului aspect – abaterea frecventă de la subiect în timpul părtășiei despre adevăr, care nu este considerat grav – toate celelalte sunt destul de serioase. Natura tuturor acestor manifestări este să provoace perturbări și tulburări și toate constituie perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, motiv pentru care le aducem în discuție pe rând, pentru părtășie și disecare. Atunci când aceste probleme apar în viața bisericească sau în procesul de îndeplinire a datoriei, oamenii ar trebui să fie deosebit de atenți, să le discearnă și să le vadă așa cum sunt de fapt. Când văd că apar astfel de evenimente care provoacă perturbări și tulburări, oamenii ar trebui să ia atitudine pentru a le opri și restricționa. În ceea ce privește primul aspect, „abaterea frecventă de la subiect în timpul părtășiei despre adevăr”, oamenii fac uneori acest lucru neintenționat, iar circumstanțele implicate și natura acestuia nu sunt prea grave, dar dacă se abat frecvent de la subiect și vorbesc incoerent, deranjându-i pe cei care-i ascultă, împiedicând obținerea rezultatelor bune în viața bisericească, atunci consecințele acestui lucru sunt perturbarea și tulburarea lucrării bisericii. Celelalte aspecte nici măcar nu trebuie menționate; oricare dintre ele este suficient de serios pentru a constitui perturbări și tulburări ale lucrării bisericii și ale ordinii vieții bisericești. Prin urmare, este necesar să avem părtășie, să analizăm și să disecăm în detaliu fiecare dintre aceste aspecte. Atunci când au loc incidente răuvoitoare, dacă ai discernământ și cunoști faptele rele care perturbă biserica, trebuie să iei atitudine pentru a le opri și restricționa. Într-un sens mai larg, asta înseamnă îndeplinirea datoriei de ființă creată; într-un sens mai restrâns, înseamnă, cel puțin, îndeplinirea datoriei și a responsabilității de membru al bisericii. Nu este ce ar trebui să fii capabil să faci? (Ba da.) Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, care sunt consecințele? Cum ar trebui să caracterizăm faptul că nu ești în stare să faci acest lucru? Cel puțin, înseamnă că ești confuz; în plus, ești un laș inutil care se teme de Satana. Mai mult, atunci când Satana și diavolii apar pentru a tulbura lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii, rămâi indiferent și neputincios, fără să reacționezi și fără să ai credința și curajul de a te ridica pentru a lupta împotriva Satanei și de a aduce mărturie pentru Dumnezeu. În acest caz, ești o persoană inutilă, nevrednică de a fi adept al lui Dumnezeu.

Cea de-a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor prezintă diferite tipuri de incidente din biserică, lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Fiecare incident privește atitudinea conducătorilor și a lucrătorilor, precum și a fraților și surorilor de rând față de Dumnezeu. De asemenea, are de-a face cu atitudinea fiecărei persoane față de datoria și responsabilitățile sale, precum și cu poziția și perspectiva sa față de aceste evenimente și lucruri negative care perturbă lucrarea casei lui Dumnezeu. Desigur, privește și măsura în care o persoană care crede în Dumnezeu și ascultă predici timp de mulți ani are suficientă statură și credință ca să lupte împotriva Satanei și să aducă mărturie pentru Dumnezeu atunci când apar aceste evenimente și lucruri negative. Abordează aspecte-cheie? Abordează poziția unei persoane și calea pe care merge, precum și atitudinea sa față de Dumnezeu, de adevăr și de datoria sa. Prin urmare, după ce auziți aceste cuvinte, ar trebui să înțelegeți că acestea sunt cerințele lui Dumnezeu de la oameni. Nu le tratați ca pe niște doctrine, reguli sau reglementări pe care să le executați și să le puneți în aplicare, ci mai degrabă meditați mai mult la ele pentru a înțelege adevărul, apoi puneți-le în practică și pătrundeți în ele, împlinind astfel cerințele lui Dumnezeu. Când oamenii răi perturbă și tulbură lucrarea bisericii, nu sta cu mâinile în sân, nu te sustrage de la responsabilități cu diferite scuze, spunând că tu crezi în Dumnezeu doar de puțin timp, că ai o statură mică sau că ești încă tânăr etc. Când Dumnezeu examinează lucrarea, când orchestrează medii pentru a-ți vedea atitudinea, nu Se uită la vârsta ta, la numărul de ani de când crezi în El sau la prețul pe care l-ai plătit odată și la meritele pe care le-ai obținut; Dumnezeu vrea atitudinea ta din acel moment. Dacă, de obicei, nu ai reflectat asupra acestor chestiuni sau nu le-ai cercetat niciodată și treci prin fiecare chestiune într-o stare de dezorientare, fără să reții nimic, fără să cauți adevărul, fără să tragi învățăminte sau fără să iei în serios diferitele medii pe care Dumnezeu le-a orchestrat, dacă fugi când vezi oameni răi care provoacă perturbări și tulburări și nu raportezi niciodată acest lucru casei lui Dumnezeu sau nu ai nicio atitudine, atunci, deși nu ai participat la faptele rele, comportamentul tău în această chestiune ți-a dezvăluit deja poziția și punctul de vedere – ești un spectator care îi ține partea Satanei. Dumnezeu scrutează totul, iar tu nu-L poți înșela. Prin urmare, când se petrec aceste lucruri negative, când descoperi diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea bisericii și ordinea normală a vieții bisericești, atitudinea ta față de Dumnezeu se dezvăluie în mod clar. Poate că tu crezi în Dumnezeu doar de puțin timp, poate că ești destul de tânăr și ai o statură mică, dar dacă, atunci când se întâmplă aceste lucruri, acționezi conform principiilor și încerci să-i oprești, să-i restricționezi sau chiar să-i dai în vileag pe oamenii răi, asumându-ți riscuri și făcând abstracție de propria siguranță pentru a lua atitudine și a proteja interesele casei lui Dumnezeu – dacă ai această tărie, atunci atitudinea ta față de Dumnezeu, precum și hotărârea de a aduce mărturie pentru Dumnezeu și de a lupta împotriva Satanei vor deveni o mărturie văzută de oameni și de Dumnezeu. Acțiunile rele ale oamenilor, faptul că Îl păcălesc și că se ascund de Dumnezeu, că se sustrag de la responsabilități, că cedează în fața Satanei și că fac compromisuri cu el atunci când acesta săvârșește răul – Dumnezeu va vedea toate acestea, iar aceste fapte rele vor fi într-o zi soluționate și vor primi un verdict. În același fel, însă, atunci când oamenii iau atitudine împotriva perturbărilor și tulburărilor Satanei pentru a vorbi în numele casei lui Dumnezeu și al fraților și surorilor și luptă împotriva Satanei pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu, caută adevărul cu dorința de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, chiar dacă uneori se simt neputincioși și singuri, lipsiți de înțelepciune, având doar o înțelegere superficială a adevărului, sau când își doresc să aibă părtășie despre adevăr, dar nu se pot exprima clar, ceea ce îi determină pe unii să-i ridiculizeze și să-i privească de sus, Dumnezeu le vede sinceritatea și consideră aceste acțiuni și comportamente ca fiind fapte bune. Faptele rele își vor primi într-o zi verdictul și deznodământul în fața lui Dumnezeu, la fel și faptele bune, dar concluzia finală pentru fiecare dintre aceste două tipuri de comportament va fi complet diferită. Faptele rele își vor primi pedeapsa cuvenită, iar faptele bune vor fi răsplătite cu tratamente bune. Dumnezeu a stabilit demult acest lucru pentru fiecare persoană, așteptând doar ca diferitele manifestări ale oamenilor din perioada lucrării lui Dumnezeu să devină fapte împlinite, înainte de a răsplăti binele și a pedepsi răul.

Cea de-a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor prezintă unsprezece aspecte legate de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea bisericii. Sunt importante aceste unsprezece aspecte? Îi dezvăluie pe oameni în mod clar? Atunci când aveți părtășie despre fiecare aspect, ar trebui să depuneți mai mult efort pentru a înțelege limpede adevărul. Acest lucru privește modul în care oamenii susțin dreptatea și lucrurile pozitive și modul în care susțin mărturia lui Dumnezeu; de asemenea, privește felul în care oamenii iau atitudine pentru a lupta împotriva Satanei, îi expun și îi deconspiră adevărata față și îi opresc și restricționează faptele rele – acestea sunt cele două aspecte aferente. Când Satana perturbă și tulbură lucrarea bisericii, joci vreun rol? Ce rol? Ai făcut ce îți cere Dumnezeu? Ți-ai îndeplinit obligațiile și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească un adept al lui Dumnezeu? Atunci când apar aceste probleme, faci compromisuri, aplanezi lucrurile și te poziționezi la mijloc, precum o persoană care caută să facă pe plac altora, sau iei atitudine pentru a opri și restricționa faptele rele ale Satanei, lucrând în armonie cu mai mulți frați și surori adevărați pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu? Ce protejezi? Protejezi interesele oamenilor răi, interesele Satanei sau pe cele ale casei lui Dumnezeu? Dacă se întâmplă ceva care perturbă sau tulbură lucrarea bisericii, iar tu nu faci nimic, acționând doar ca o persoană care caută să facă pe plac altora și protejându-te pe tine însuți, asigurându-te că îți poți gestiona cu succes relațiile interpersonale și că rămâi neafectat, fără să te simți vreodată îngrijorat sau neliniștit că lucrarea bisericii este perturbată, fără să simți ură sau mânie față de faptele rele ale oamenilor răi, fără să ai nicio povară pentru interesele casei lui Dumnezeu și ale tuturor fraților și surorilor, fără niciun sentiment de îndatorare față de Dumnezeu și fără nicio mustrare de conștiință, atunci ești în pericol. Dacă, din perspectiva lui Dumnezeu, ești din cap până în picioare o persoană care caută să facă pe plac altora, observând pasiv orice se întâmplă, cu brațele încrucișate, și evitând să te implici și dacă nu-ți îndeplinești în niciun fel responsabilitățile sau obligațiile, atunci ești cu adevărat în pericol și riști să fii eliminat de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ajunge să nu mai aibă nici măcar intenția de a te lăsa să muncești și S-a săturat de tine, atunci, în acel moment, ești sortit eliminării, ceea ce este incredibil de periculos! Când Dumnezeu spune că nu mai vrea să vadă oameni ca tine și că nu prețuiește faptul că oamenii ca tine fac vreo datorie sau muncesc în casa lui Dumnezeu, atunci poți fi eliminat de biserică într-o zi, într-un moment din viitorul nu prea îndepărtat, iar acest lucru îți va schimba soarta. Motivul este că relația ta cu Dumnezeu nu mai este normală sau te-ai îndepărtat de Dumnezeu și L-ai trădat, iar acest lucru a dus la un rezultat. Poți să vezi acest fapt? Când îți dai seama de acest fapt, indiferent dacă îl poți accepta sau nu, toate speranțele frumoase din inima ta se vor risipi într-o clipă.

Când încep să creadă în Dumnezeu, toți oamenii au inima înflăcărată. Deși nu-și pot vedea destinația viitoare sau perspectivele, întrucâtva, aceștia se bazează mereu pe Dumnezeu. Își doresc întotdeauna lucruri frumoase și pozitive. De unde vine această putere? Oamenii nu știu, nu-și pot da seama: „Oamenii sunt toți la fel, respirând același aer și trăind sub același soare. Așadar, de ce non-credincioșii nu au aceste lucruri în inimă, iar noi le avem?” Nu e asta o taină? Această putere vine de la Dumnezeu. Este ceva extrem de prețios, ceva cu care oamenii nu se nasc. Dacă toată lumea ar avea această putere din naștere, ar fi toți la fel; în rândul omenirii nu ar exista diferențe între oameni superiori sau inferiori, de viță nobilă sau umili și nu ar fi nicio diferență între aceia care cred și aceia care nu cred în Dumnezeu. Ceea ce ei nu au, tu poți avea; poți avea cel mai prețios lucru care există în rândul omenirii. De ce este numit cel mai prețios lucru? Tocmai datorită acestei speranțe și așteptări te poți concentra asupra îndeplinirii îndatoririlor tale în casa lui Dumnezeu. Aceasta este condiția fundamentală ca o persoană să dobândească mântuirea. Datorită acestei așteptări ai o oportunitate și un dram de hotărâre pentru a fi dispus să te consumi pentru Dumnezeu, să-ți îndeplinești datoria de ființă creată și datoria de a fi o persoană bună, o persoană mântuită. Beneficiile pe care le aduce acest lucru sunt pur și simplu imense. Așadar, de unde vine el? Vine de la Dumnezeu; este dat de Dumnezeu. Cu toate acestea, atunci când Dumnezeu nu mai vrea o persoană, acest lucru îi este luat. Aceasta nu mai tânjește după lucruri frumoase și nu le mai așteaptă; nu își mai pune speranța în ele. Inima i se întunecă și devine deznădăjduită. Își pierde entuziasmul de a urmări orice este frumos sau pozitiv, precum și promisiunile lui Dumnezeu. A devenit exact ca un non-credincios. Odată ce a pierdut acest lucru, mai poate rămâne în casa lui Dumnezeu și mai poate să creadă în Dumnezeu și să-L urmeze? Nu s-a sfârșit calea credinței sale în Dumnezeu? Atunci când pierzi această premisă de a avea hotărârea să urmărești, te transformi într-un cadavru ambulant. Ce înseamnă un „cadavru ambulant”? Înseamnă că nu mai poți înțelege cuvintele lui Dumnezeu. Atunci când ai această premisă, poți înțelege cuvintele lui Dumnezeu, ai speranță, credința ta poate fi inspirată, iar această premisă îți poate oferi motivația de a urmări adevărul. Totuși, atunci când pierzi această premisă fundamentală, dispare și această motivație. Nu mai ești entuziasmat sau interesat să asculți cuvintele lui Dumnezeu. Promisiunile și așteptările nu te mai interesează, nici nu te mai motivează. Pentru tine, cuvintele lui Dumnezeu au devenit o teorie înaltă. Nu mai tinzi spre ele, iar Dumnezeu nu te mai luminează. Nu poți dobândi niciun adevăr din cuvintele Lui. Oare nu s-a sfârșit această cale a credinței în Dumnezeu pentru tine? Când se ajunge în acest punct, Dumnezeu deja te disprețuiește și te respinge; Îl mai poți face pe Dumnezeu să Se răzgândească? Nu va fi ușor. Atunci când Dumnezeu a hotărât că nu mai vrea o anumită persoană, asta este ceea ce simte ea în sinea ei. Când acest lucru îți este luat, atitudinea ta față de diferite chestiuni, precum credința în Dumnezeu, îndeplinirea îndatoririlor și dobândirea mântuirii va fi cu totul alta decât cea dinainte. Reflectând asupra lucrurilor pe care le-ai urmărit cu pasiune odinioară, vei descoperi că sunt de neînțeles, inexplicabile și de necrezut. Când ți se vor părea de necrezut, comparând felul în care ești acum cu acela în care erai odinioară, vei vedea că starea ta lăuntrică va fi suferit o schimbare calitativă; vei fi o persoană cu totul nouă, nu vei mai fi aceeași persoană din trecut. De ce se va întâmpla acest lucru? Nu pentru că mediul s-a schimbat; nu pentru că ai înaintat în vârstă și ai devenit mai uneltitor; nu pentru că ai dobândit mai multe experiențe și informații despre viață, care ți-au schimbat gândurile și perspectivele. În schimb, aceasta se va întâmpla pentru că Dumnezeu S-a răzgândit, gândurile Lui s-au schimbat, iar atitudinea și așteptările Sale față de tine s-au schimbat. Astfel, ai devenit o persoană diferită, chiar împotriva voinței tale. Analizând situația acum, dacă cineva pierde ceea ce Dumnezeu i-a dat și acel ceva pe care îl consideră cel mai mic și mai nesemnificativ lucru, în acel moment acea persoană va cădea pradă suferinței, fără nicio fărâmă de fericire. Așadar, să nu ajungi niciodată în acel punct! Dacă ajungi acolo, te-ai putea simți ca și cum ți s-a luat o greutate de pe umeri, te-ai simți eliberat, ușurat că nu mai trebuie să crezi în Dumnezeu sau să îți îndeplinești îndatoririle și că poți trăi liber și în desfrânare, asemenea non-credincioșilor, ca o pasăre eliberată din colivie. Dar acestea nu reprezintă decât o consolare, o bucurie și un răsfăț de sine trecătoare. Pe măsură ce înaintezi, privește drumul din fața ta – vei mai fi la fel de fericit? Nu, nu vei fi. Te așteaptă vremuri grele! Când trăiești sub stăpânirea Creatorului, indiferent de felul în care orchestrează El lucrurile pentru tine, de ce face și cum face, câte încercări și necazuri va aduce El, câtă suferință vei îndura sau chiar dacă vor apărea nedumeriri, neînțelegeri sau alte lucruri, cel puțin vei simți că te afli în mâinile lui Dumnezeu, că El este sprijinul tău, iar inima ta este împăcată. Dar când Dumnezeu nu te mai vrea, nu mai poți percepe cum te tratează și pierzi acest sprijin, este ca și cum întreaga lume s-ar prăbuși în jurul tău. Este ca atunci când erai copil și singurul tău gând era acesta: „Mama este cea mai demnă de iubire, mama mă îngrijește și mă iubește cel mai mult, mama nu poate muri.” Nu ai putut suporta când ai aflat că mama ta era bolnavă. Credeai că, dacă ea chiar ar muri, cerul s-ar prăbuși și nu ai mai avea puterea să mergi mai departe. Același raționament se aplică și în cazul credinței în Dumnezeu. Cea mai mare pace și cea mai mare bucurie în credința omului în Dumnezeu vin din încrederea în El, din credința că destinul fiecăruia se află în mâinile Creatorului. Senzația de statornicie a omului vine din această încredere și din acest sprijin autentic. Când simți că această încredere și acest sprijin au dispărut și inima îți este goală ca o groapă proaspăt săpată, nu ți se prăbușește cerul? Ai puterea să continui să trăiești atunci când îți pierzi sprijinul? Astfel de oameni sunt ca niște cadavre ambulante, doar se îndoapă în timp ce-și așteaptă sfârșitul.

Unii oameni afișează acum, în mod constant, un comportament nepotrivit și fac încontinuu rău, perturbă, tulbură și prejudiciază lucrarea bisericii în timp ce își fac datoria, ajungând chiar să provoace mari pierderi intereselor casei lui Dumnezeu. Nu au dat nicicând dovadă de sinceritate sau loialitate față de Dumnezeu, cu atât mai puțin de vreo urmă de supunere. Astfel, Dumnezeu nu i-a recunoscut niciodată. Sunt oameni răi care s-au infiltrat în casa lui Dumnezeu cu intenția de a obține binecuvântări. Dumnezeu le permite să intre pentru ca aleșii Lui să poată să tragă învățăminte și să își dezvolte discernământul. Chiar dacă și ei fac parte dintre cei chemați, nu au fost aleși din cauza comportamentului pe care îl afișează în mod constant. Cum este starea lor? Puteți întreba; niciunul dintre ei nu duce o viață bună. Calitatea vieții celor care se bazează pe Dumnezeu și primesc susținerea Sa oricând și oriunde este complet diferită de cea a celor care nu primesc susținerea și ajutorul lui Dumnezeu și, atunci când se confruntă cu situații, cad mereu în Adânc. Cei care nu primesc susținerea lui Dumnezeu nu au pace sau bucurie și trăiesc zi de zi cu frică, neliniște, agitație și îngrijorare. Cum își petrec zilele? Este ușor să-ți petreci zilele în Adânc? Nu, nu este ușor. Lăsând la o parte acest Adânc, chiar dacă-ți petreci câteva zile la rând în negativitate, vei suferi enorm. Prin urmare, prețuiește timpul pe care îl ai acum și nu rata această mare oportunitate! Este o onoare să-ți faci datoria în cadrul lucrării de gestionare de 6.000 de ani a lui Dumnezeu. Aceasta este o onoare pentru fiecare persoană. Nu este vorba de umilință; esențial este modul în care tratezi și răsplătești această onoare pe care ai primit-o de la Dumnezeu. Dumnezeu te-a înălțat; nu cumva să nu-I apreciezi bunătatea. Ar trebui să știi să răsplătești harul lui Dumnezeu. Cum ar trebui să-L răsplătești? Dumnezeu nu-ți vrea banii sau viața și nu Își dorește nici comorile moștenite, transmise prin familia ta. Ce vrea Dumnezeu? Dumnezeu Își dorește sinceritatea și loialitatea ta. Cum se manifestă această sinceritate și loialitate? Se manifestă prin aceea că, indiferent de ceea ce spune Dumnezeu, ar trebui să faci tot posibilul pentru a avea o inimă sinceră și să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu. Ce sunt cuvintele lui Dumnezeu? Ele sunt adevărul. Odată ce recunoști și accepți adevărul, cum ar trebui să îl aplici? Ar trebui să practici în conformitate cu adevărurile-principii. Fă exact așa cum spune Dumnezeu! Să nu practici adevărul doar din vorbe, iar apoi, când te confrunți cu dificultăți, să acționezi conform propriei voințe, găsind ulterior scuze, rostind cuvinte prefăcute și amăgitoare; asta înseamnă că ești lipsit de sinceritate și loialitate, iar Dumnezeu nu Își dorește să vadă asta. Cel mai prețios lucru la o persoană este sinceritatea. Cum ar trebui să se comporte o persoană sinceră? Ar trebui să faci exact ce îți cere Dumnezeu, urmându-I stăruitor cuvintele. Chiar dacă exagerezi și acționezi ca și cum ai respecta reglementările, alții considerându-te oarecum nesăbuit când văd asta, ție tot nu-ți pasă și continui să acționezi potrivit cuvintelor lui Dumnezeu – asta e sinceritatea pe care o vrea Dumnezeu de la oameni. Dacă ești mereu uneltitor și alunecos și nu ești niciodată dispus să fii văzut ca nesăbuit în ochii celorlalți, să suferi nici cea mai mică pierdere în ceea ce privește interesele tale, atunci nu ești capabil să practici adevărul, pentru că îți lipsește sinceritatea. Oamenii cărora le lipsește sinceritatea și care totuși încearcă să facă trucuri înșelătoare sunt prea vicleni, iar Dumnezeu nu-I place. Atunci când pun cuvintele lui Dumnezeu în practică, aleg ce e mai bine pentru ei, practicând doar ceea ce îi avantajează și evitând ceea ce nu le convine. De obicei, vorbesc în mod plăcut, lansând doar idei grandioase, dar atunci când apar probleme, se ascund, dispărând fără urmă, și reapar doar după ce alții le-au rezolvat. Cât de netrebnică este o astfel de persoană? Atunci când ceva este profitabil pentru ea, ia inițiativa și face un pas în față, e mai activă decât oricine altcineva. Cu toate acestea, atunci când interesele personale sunt în joc, se retrage și devine negativă. Își pierde toate cuvintele care sună plăcut, poziția și punctele de vedere. Lui Dumnezeu nu-I place acest tip de persoană. Ar prefera să aibă pe cineva care pare nesăbuit în ochii altora, decât pe cineva care este atât de viclean.

XII. Discuții despre politică

Am terminat părtășia despre cele unsprezece aspecte incluse în cea de-a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor. Pe lângă cele unsprezece aspecte, să mai adăugăm unul. Chiar dacă nu este des întâlnit în viața bisericească, trebuie să fie prezentat aici, devenind cel de-al doisprezecelea aspect – discuțiile despre politică. Este potrivit ca în viața bisericească să se discute subiecte politice? (Nu.) Viața bisericească este pentru a citi cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-L venera și pentru a împărtăși înțelegerea despre Dumnezeu și cunoașterea bazată pe experiență a cuvintelor Lui. În acest timp, totuși, unii oameni vorbesc pe larg despre politică, abordând subiecte cum ar fi situația politică, personalități politice, peisajul politic, puncte de vedere politice și poziții politice. Este acest lucru potrivit? Atunci când se discută subiecte privind suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor și a omenirii, unii aplică mecanic ideea că și personalitățile politice sunt în mâinile lui Dumnezeu, spunând că anumite personalități politice cred în Dumnezeu și Îl urmează și chiar scriu reflecții spirituale și altele. Oare nu-i derutează acest lucru pe alții? Ba chiar sunt unii oameni care spun: „Noi, creștinii, ar trebui să-l susținem pe acest politician, pentru că nu doar că este credincios, dar și protejează interesele noastre, ale credincioșilor. Este pe aceeași lungime de undă cu noi și ar trebui să-l susținem și să-l alegem.” În viața bisericească, ei chiar îl promovează intens pe acest om politic. Este acest lucru potrivit? Participă creștinii la politică? (Nu.) Ce poți face pentru a evita să participi? În primul rând, indiferent de partidul pe care îl susții sau de opiniile tale politice, nu le aduci în discuție în viața bisericească. Desigur, este cu atât mai important ca nici dezbaterile dintre persoanele care au opinii politice diferite să nu apară în viața bisericească. De exemplu, dacă tu și altcineva aveți opinii diferite și susțineți personalități politice diferite, este posibil să doriți să discutați despre acest lucru atunci când vă întâlniți; acest lucru este permis, dar în mod categoric nu puteți face asta în timpul adunărilor. Puteți să vă trimiteți mesaje private, vă puteți întâlni și vorbi sau puteți chiar să vă certați până vi se înroșește fața, și nimeni nu va interveni; acesta este dreptul unui cetățean într-un sistem democratic. Dar în timpul vieții bisericești, nu ești doar un cetățean al unei țări; mai important decât atât, ești un membru al Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Aceasta este identitatea ta în acest cadru. Nu aduce subiecte politice sau referitoare la personalități politice în biserică. Ceea ce discuți reprezintă doar poziția și punctele tale de vedere, nu ale bisericii. Biserica nu este interesată de politică, nici de sisteme, personalități, lideri sau grupuri politice, deoarece aceste chestiuni nu au de-a face cu adevărul și sunt irelevante pentru credința în Dumnezeu. Niciun subiect referitor la politică nu ar trebui adus în discuție în viața bisericească. Unii spun: „Deci este în regulă ca toată lumea să se întâlnească și să discute despre asta în afara vieții bisericești?” Cel mai bine este să nu o faci. Dacă vrei să te alături unei discuții între non-credincioși cu opinii politice diferite, depinde de tine; aceasta este libertatea ta, iar casa lui Dumnezeu nu va interveni. Însă, atât timp cât membrii bisericii se întâlnesc sau în timpul adunărilor oficiale, nu aduce în discuție aceste opinii sau dispute politice ca subiecte principale și nu pretinde în mod fals că opiniile tale politice au vreo legătură cu spusele lui Dumnezeu, cu adevărul sau cu suveranitatea lui Dumnezeu. Opiniile tale politice nu au absolut nicio legătură cu adevărul, nu există nici cea mai vagă conexiune între ele, așa că nu pretinde contrariul!

Unii oameni vor să vorbească despre politică, dar nu au cu cine să discute acest subiect acasă, așa că nu au niciodată ocazia asta. Când văd că frații și surorile sunt cu toții adulți, cred că au găsit un prilej de a discuta despre politică și de a-și expune opiniile politice. Sunt entuziasmați că au găsit această ocazie bună, dorindu-și să vorbească despre opiniile politice, evenimentele curente și situația internațională. Când discută aceste lucruri, încep cu: „Toate acestea sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu. Politica omenirii și acești politicieni sunt, de asemenea, sub suveranitatea lui Dumnezeu. Sunt rânduiți de Dumnezeu.” După acest preambul, încep să discute pe larg despre politică și evenimentele curente și încheie cu: „Politica nu poate scăpa de suveranitatea lui Dumnezeu; intențiile bune ale lui Dumnezeu se regăsesc în toată politica.” Dacă oamenii nu pot înțelege aceste chestiuni, nu ar trebui să vorbească nepăsător despre ele. Să ai părtășie despre adevăr înseamnă să ai părtășie despre adevăr; nu discutați despre politică sau despre personalități politice! Discuțiile despre politică nu sunt părtășie despre adevăr, ci inducerea oamenilor în eroare. Dacă vrei să vorbești despre politică, găsește un grup de oameni care iubesc politica și du-te personal să discuți cu ei; veți putea să vorbiți cât vă poftește inima. Ce urmărești vorbind mereu despre aceste subiecte în biserică? Încerci intenționat să îi faci pe oameni să te admire și să te aleagă conducător? Acest lucru înseamnă să ai motive ascunse! Cei cărora le place să vorbească despre politică sunt oameni care nu se implică în sarcinile care le revin și care, cu siguranță, nu urmăresc adevărul. Nu discutați niciodată subiecte politice în timpul adunărilor din biserică! Unii oameni spun: „Dacă nu putem vorbi despre alegerile democratice, sistemele politice și politicile țărilor libere, atunci cum rămâne cu politica și scandalurile legate de înalții funcționari din țara marelui balaur roșu, despre cât aur a furat un funcționar corupt și câte amante are? Putem discuta despre aceste lucruri?” Nu te dezgustă aceste subiecte? De ce îți pasă atât de mult de aceste lucruri dezgustătoare? De ce Mie mi se pare dezgustător să îți pese și să citești despre aceste subiecte? Unii oameni sunt deosebit de interesați de aceste lucruri, fără să le găsească deloc dezgustătoare. Sunt dispuși să citească despre ele online, făcând asta ori de câte ori au timp. Inimile lor se simt confortabile, sigure și pline atunci când citesc despre aceste lucruri. Cum se face că nu se simt la fel de pline citind cuvântul lui Dumnezeu? Nu este un pic abject? Nu înseamnă asta neglijarea sarcinilor care le revin? În astfel de momente minunate, chiar faptul de a te plimba în curte, a respira aer curat și a admira priveliștea ți-ar îmbunătăți starea de spirit. Însă unii refuză să facă aceste lucruri; în schimb, ori de câte ori au timp liber, stau lipiți de calculator, verificând știrile, adunând bârfe – despre ce funcționar corupt s-a descoperit că are atâtea amante, câte dintre bunurile cărui funcționar corupt i-au fost confiscate de la domiciliu, ce înalt funcționar al marelui balaur roșu a doborât pe cine sau cine a asasinat pe cine. Acestea sunt lucrurile care îi preocupă de obicei. Se simt plini de cunoștințe după ce adună aceste informații, pe care apoi le revarsă asupra tuturor la adunări. Nu înseamnă asta că răspândesc otravă? Nu este absolut normal ca acești diavoli să comită nelegiuiri? Unii oameni spun: „Este normal să comită nelegiuiri, dar nici măcar nu-ți poți imagina cât de îngrozitoare sunt unele dintre lucrurile pe care le fac.” Ce rost are să ți le imaginezi? Oare ți s-a dat creier ca să-ți poți imagina ce lucruri ticăloase fac? Nu înseamnă asta neglijarea sarcinilor care-ți revin? Crezi că dacă știi niște ticăloșii inimaginabile te face superior? Ce poți să câștigi din asta? Nu te va face doar să te simți și mai dezgustat? Acești oameni care își neglijează sarcinile ce le revin se preocupă întotdeauna de aceste chestiuni obscene și abjecte de pe scena politică. Nu sunt nătângi? De ce să te preocupi mereu de problemele lor, în loc să-ți trăiești viața? Nu este nesăbuit acest lucru? Nu înseamnă să nu ai nimic mai bun de făcut? Unii spun: „Credincioșii sunt persecutați de marele balaur roșu. Cu siguranță îl urăsc. Desigur, credincioșii sunt interesați de scandalurile, corupția, abuzurile și promiscuitatea înalților funcționari ai marelui balaur roșu, precum și de lucrurile dubioase pe care le fac. Nu ar trebui ca aceste scandaluri, odată expuse, să îi facă pe credincioși să aplaude de bucurie?” Crezi în Dumnezeu și Îl urmezi pentru a obține aceste lucruri? Să vorbești despre chestiuni politice în biserică, în special despre scandalurile expuse ale înalților funcționari ai marelui balaur roșu, este cel mai dezgustător lucru. Nu trebuie sub nicio formă să discuți despre asta! Și nici nu vorbi cu Mine despre asta; Mă dezgustă! Îți spun clar: să nu vorbești și nici măcar să nu citești despre asta, altfel, mai devreme sau mai târziu, va veni o zi în care vei regreta că ai citit acele lucruri. Când vei regreta, vei ști cum este; nu există limită pentru cât de dezgustătoare pot deveni aceste lucruri. Să auzi și să citești prea mult despre ele nu aduce niciun beneficiu. De ce spun că nu aduce niciun beneficiu? Pentru că, dacă îți umpli mintea cu aceste subiecte dezgustătoare, nu vei mai dori să asculți cuvintele lui Dumnezeu. Deși au de-a face cu politica, aceste subiecte sunt și mai dezgustătoare. Dacă vrei să vorbești despre aceste lucruri, du-te și spune ce ai pe inimă unor non-credincioși, spune-le ce vrei, dar în niciun caz, nu vorbi despre ele în biserică sau în rândul fraților și surorilor. Unii oameni spun: „A vorbi despre faptele sordide și ticăloase ale înalților funcționari ai marelui balaur roșu îi ajută pe frați și surori să-și dezvolte discernământul și le permite să-și verse furia.” Care este rostul vărsării furiei? Înseamnă asta să aduci mărturie? Este obligația sau datoria ta? Să vorbești despre aceste lucruri este inutil, fără nicio valoare. Oricât de mult ai expune faptele ticăloase ale marelui balaur roșu, Dumnezeu nu-Și va aminti acest lucru. În schimb, dacă vorbești despre cum ai experimentat persecuția marelui balaur roșu, cum te-ai eliberat și ai depășit intimidarea și amenințările acestuia și cum te-ai bazat pe Dumnezeu și ai rămas ferm în mărturia ta într-un astfel de mediu, Dumnezeu acceptă acest lucru. Dar să vorbești despre politică nu are nimic de-a face cu intrarea în viață, iar Dumnezeu nu acceptă asta. Unii oameni spun: „Eu expun corupția funcționarilor marelui balaur roșu, cum cheltuie zeci de mii de yuani pe o singură masă sau cât dau pe hoteluri de lux; este acest lucru în regulă?” Ce legătură pot avea toate acestea cu tine? Nu este acesta mersul lumii și al societății? Pe cine aperi? Asta nu înseamnă să aduci mărturie pentru Dumnezeu, nici să expui substanța marelui balaur roșu, nici nu este o manifestare a răzvrătirii împotriva marelui balaur roșu. Nu deruta oamenii și nu fi ipocrit; nimic din toate acestea nu înseamnă practicarea adevărului. Corupția funcționarilor și a politicienilor nu ne privește, nici nu este ceva ce trebuie să expunem. Nu te preocupa de aceste chestiuni. Aceste lucruri au existat în regimul Satanei de-a lungul istoriei, iar ceea ce fac ei nu are nicio legătură cu experimentarea lucrării lui Dumnezeu sau cu faptul de a aduce mărturie pentru Dumnezeu. Așadar, indiferent de situație, nu amesteca aceste subiecte cu tema „răzvrătirea împotriva marelui balaur roșu și expunerea lui ca să aduci mărturie pentru Dumnezeu” și nu aduce în discuție aceste subiecte ciudate, dezgustătoare și ticăloase în viața bisericească sau printre frați și surori. Dacă vrei cu adevărat să discuți despre politică, fă-o cu non-credincioși. E în regulă oricum discuți în privat cu aceia care au astfel de hobbyuri și interese. Acestea sunt hobbyul și interesul tău; sunt libertatea și dreptul tău și nimeni nu se amestecă. Însă în timpul adunărilor și în fața fraților și a surorilor, nu discuta despre aceste chestiuni. Chiar dacă cineva este dispus să asculte, nu vorbi despre ele, deoarece afectează viața bisericească și înțelegerea adevărului de către aleșii lui Dumnezeu.

Indiferent dacă se referă la politică sau la scandalurile din viața privată a politicienilor, nu aduce aceste subiecte în discuție în cadrul vieții bisericești. Dacă cineva nu este interesat de conținutul adunărilor din cadrul vieții bisericești și preferă mereu să discute despre aceste subiecte, menționându-le la fiecare adunare, ce ar trebui să facă frații și surorile? Ar trebui să-i restricționeze pe astfel de oameni, spunându-le: „Acum suntem la adunare, nu vorbiți despre nimicuri! Dacă vreți să discutați despre ele, duceți-vă acasă și faceți-o acolo!” Ce se întâmplă dacă nu pot fi restricționați și continuă să vorbească despre ele? Dați-i afară și spuneți-le să se întoarcă atunci când se opresc. Există și o altă modalitate care este și mai eficientă: de îndată ce deschid gura pentru a vorbi despre politică, frații și surorile se ridică și pleacă în altă cameră, lăsându-i să vorbească singuri. Pe scurt, oameni cărora le place să vorbească despre politică există cu siguranță. Astfel de oameni își neglijează sarcinile care le revin, nu urmăresc adevărul, nu se gândesc cum să-și îndeplinească bine îndatoririle, nu reflectează la dificultățile din lucrarea bisericii, sau la problemele cu care se confruntă frații și surorile, sau la problemele lor reale care au nevoie de rezolvare – ei nu reflectează la aceste chestiuni potrivite. În schimb, reflectează doar la acele chestiuni abjecte, necinstite și sunt deosebit de entuziasmați de ele. Mai ales acum, faptul că informațiile sunt răspândite și accesibile prin tot felul de canale le permite acestor oameni să își satisfacă hobbyurile și interesele. Nu ne amestecăm în hobbyurile și interesele lor, dar casa lui Dumnezeu are o reglementare conform căreia discutarea subiectelor politice în timpul adunărilor este considerată o problemă de perturbare și tulburare a lucrării bisericii. Astfel, aceste subiecte sunt strict interzise în timpul vieții bisericești și atunci când frații și surorile se întâlnesc. Unii oameni spun: „Aceste subiecte sunt interzise, dar cum rămâne cu diferitele noastre opinii politice, ce partid ne place sau nu, pe cine votăm sau pe cine nu – se amestecă biserica în acestea?” Să clarificăm: votează pe cine vrei, simpatizează pe cine vrei – biserica nu se amestecă în aceste chestiuni, este libertatea ta. Nu este deja destul de permisiv faptul că nu ne amestecăm aici? Te-ai bucurat pe deplin de obligațiile și drepturile tale de cetățean; nu este aceasta o dovadă suficientă de respect? Acest lucru este deja destul de bun; și totuși vrei să vorbești liber și după bunul plac în biserică? Asta contravine regulilor. Dacă întâlniți astfel de oameni, găsiți o modalitate de a-i restricționa. În primul rând, aveți părtășie clară cu ei, spunându-le: „Ești nou în credință? Te afli pentru prima dată la o adunare și nu cunoști regulile casei lui Dumnezeu? Atunci trebuie să-ți spun: acest loc este unul de adunare, iar acesta este momentul pentru adunare. Orice opinii sau idei politice ai avea, nu trebuie să le răspândești sub nicio formă în biserică și să le discuți la adunări. Nu vrem să le auzim și nici nu suntem obligați să te ascultăm vorbind despre aceste lucruri. Ai ales locul greșit. După adunare, când pleci de aici, poți spune ce dorești; nimeni nu se amestecă. Aceasta este libertatea ta.” Dacă acea persoană înțelege, dacă își amintește ce ai spus și nu vorbește despre asta data viitoare, atunci este în regulă și a demonstrat că are rațiune cât de cât. Dar dacă după părtășie continuă să vorbească astfel, împărtășind mereu opinii politice la fiecare adunare, ar trebui să i se interzică să vorbească? (Da.) Indiferent dacă e sau nu implicat în politică, atât timp cât cineva vorbește despre subiecte politice, acest lucru ar trebui încadrat în aceeași categorie cu formarea clicilor, lupta pentru statut, vărsarea negativității și alte comportamente de acest gen, ca diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu. Acești oameni nu pot fi tratați cu politețe; ei trebuie opriți și restricționați. Desigur, oamenii care vorbesc despre politică nu sunt neapărat răi sau buni; poate că lor doar le plac aceste probleme și subiecte. Însă putem fi siguri că acești oameni nu urmăresc realmente adevărul. În concluzie, s-a avut clar părtășie despre principiul de abordare a acestor oameni: spuneți-le reglementările casei lui Dumnezeu. Dacă, după ce le explicați clar, ei continuă să vorbească despre subiecte politice și nu țin cont de avertismente, atunci izolați-i. Ei pot continua să trăiască viața bisericească doar după ce se căiesc. Dacă nu se căiesc niciodată, atunci nu-i lăsați să vină la adunări. Este foarte ușor să tratați acest aspect. Nu complicați o chestiune simplă, acest lucru nu aduce beneficii nimănui.

24 iulie 2021