4. Vărsarea negativității când este năruită dorința cuiva de a obține binecuvântări

Vărsarea negativității are o altă manifestare. Unii oameni spun: „Cred în Dumnezeu de atât de mulți ani și ce am câștigat?” Când asemenea oameni își varsă negativitatea, principalul lucru pe care îl spun este: „Ce am câștigat?” – adică nu au câștigat nimic. Ei cred că este deosebit de greu să obțină unele beneficii sau binecuvântări de la casa lui Dumnezeu sau de la Dumnezeu în timp ce cred în El și că oamenii trebuie să ofere o dragoste extraordinară, să aibă o răbdare incredibilă și să nu fie dornici să obțină rezultate rapide. În ceea ce privește cuvintele lui Dumnezeu care îi dau în vileag pe oameni, îi emondează, îi rafinează și le curăță corupția, ei cred că aceasta este doar o retorică superficială, pompoasă, în care nu pot avea o încredere absolută; sunt de părere că vor suferi într-adevăr o mare pierdere dacă practică pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Potrivit lor, obținerea de beneficii și avantaje și împlinirea aspirațiilor și dorințelor lor sunt cele mai importante lucruri în orice moment și nu este deloc important dacă practică sau nu adevărul – consideră că, atât timp cât nu comit rău, este suficient și nu vor fi eliminați de biserică. Cum se simt majoritatea oamenilor după ce aud aceste cuvinte negative? Aprobă în sinea lor și acceptă aceste cuvinte sau simt un oarecare dispreț față de ele, crezând că acești oameni sunt egoiști, demni de dispreț, ticăloși și mizerabili și îi pot discerne, da în vileag și restricționa, împiedicându-i să răspândească în continuare negativitate și moarte? Simt oare dezgust cei mai mulți oameni și condamnă astfel de cuvinte negative sau pot să fie induși în eroare de ele și să devină negativi? Unii oameni, după ce aud aceste cuvinte și văd că sunt cu mâinile goale, se gândesc: „Chiar așa este! Nici eu n-am câștigat nimic. În casa lui Dumnezeu, primesc doar trei mese pe zi, sunt ocupat tot timpul și chiar n-am câștigat nimic altceva.” Voi aveți astfel de gânduri? Simțiți la fel? Cei care înțeleg adevărul vor spune: „Cum adică nu ai câștigat nimic? Am câștigat atât de multe de la Dumnezeu! Am ajuns să înțelegem atât de multe adevăruri!” Dar unii ar putea să nu fie de acord cu ei, spunând: „Nu pare foarte realist să spunem că am câștigat «atât de multe». Am primit doar puțin har, am avut niște șanse să ne facem îndatoririle, am înțeles câteva doctrine despre cum să ne comportăm, am întâlnit și am ajuns să cunoaștem mulți frați și surori din diferite locuri și ne-am lărgit mult orizontul. Înseamnă că am câștigat doar puțin.” În care dintre aceste categorii vă încadrați? Există oameni în toate aceste categorii, nu-i așa? (Da.) Vom discuta despre acest lucru din două perspective. În primul rând, să vorbim despre ce se întâmplă cu aceia care cred mereu în Dumnezeu de dragul de a dobândi har – cred oare în Dumnezeu pentru a urmări obținerea adevărului, așa încât să poată dobândi mântuirea? (Nu, cred de dragul de a obține binecuvântări.) Atunci, le-a dat Dumnezeu puțin har, protecție, bunătate, luminare și iluminare? (Dumnezeu le-a dat mult din aceste lucruri.) Se poate spune că fiecare persoană care crede în Dumnezeu a primit protecția Lui. Este protecția Lui concretă? Există unele exemple din viața reală în acest sens? Ce tipuri de protecție au primit oamenii? (Un tip relativ evident este că, după ce credem în Dumnezeu, nu mai suntem influențați de tendințele ticăloase ale lumii. Nu cădem în decadență și nu urmărim acele lucruri ticăloase, cum ar fi frecventarea cluburilor de noapte, fumatul, băutul și altele. Cel puțin, nu ne implicăm în aceste lucruri și cred că suntem destul de protejați în această privință.) Acesta e un aspect foarte tangibil pe care oamenii îl pot vedea și experimenta personal. A nu fi influențat și indus în eroare de tendințele ticăloase ale lumii, a trăi ca un om și a trăi în umanitatea normală având asemănarea unei ființe umane – acesta este un exemplu practic și o dovadă a protecției lui Dumnezeu. Mai sunt și altele? (Nu suntem tulburați de spirite rele și putem trăi sub protecția lui Dumnezeu.) Și acesta este un exemplu practic. Au avut majoritatea oamenilor această experiență? Puteți înțelege semnificația acesteia? Unii oameni spun: „Nici non-necredincioșii nu sunt tulburați de spirite rele. Câți non-credincioși sunt tulburați de spirite rele?” Este corectă această afirmație? Simțiți că aceasta este în conformitate cu faptele? (Destul de mulți dintre colegii mei de școală au fost tulburați de spirite rele. Unii suferă de paralizie în somn, iar alții aud voci. Ei nu cred în Dumnezeu și nu știu ce se întâmplă. Caută tratament peste tot, dar nu pot vindeca acest lucru, trăind în frică și spaimă; este chinuitor. În schimb, deoarece eu cred în Dumnezeu încă din copilărie, n-am fost tulburat și n-am suferit niciodată în acest fel. În cea mai mare parte a timpului, inima îmi este relativ statornică și împăcată.) Adevărații credincioși în Dumnezeu nu au această îngrijorare. Nu ne facem griji că suntem afectați de tulburarea de conversie sau că suntem tulburați sau posedați de spirite rele; nu ne este teamă pentru că Îl avem pe Dumnezeu. În plus, în viața reală, non-credincioșii vorbesc întruna despre citirea feței, feng shui și prezicerea viitorului – în Occident există chiar și astrologia. Unii oameni se închină la statui budiste faimoase, spirite rele și idoli, iar alții nu, dar indiferent dacă se închină sau nu, toți sunt influențați și restricționați de aceste lucruri într-o oarecare măsură. De exemplu, înainte de a pleca de acasă, trebuie să facă puțină divinație pentru a vedea care direcție este de bun augur și care este de rău augur. Când deschid un magazin, stabilesc care poziție a tejghelei va aduce bani și care nu, ce lucruri să pună în magazin, la care idoli să se închine pentru a atrage bogăția și unde să așeze anumite lucruri pentru a nu perturba feng shuiul. Când se mută, trebuie să stabilească momentul propice pentru mutare, așa încât să asigure prosperitatea viitoare a familiei și să evite incidentele și trebuie să stabilească momentele neprielnice. Chiar și elevii sunt influențați de aceste convingeri atunci când dau examene de admitere. În ziua examenului, evită să spună cuvinte care se referă la eșec și, în schimb, trebuie să spună cuvinte precum „a excela” și „succes”. Fiecare aspect al vieții – de la copiii care merg la școală, până la părinții care își trăiesc viața de zi cu zi, câștigă bani, își schimbă locuința, caută un loc de muncă, precum și căsătoriile copiilor și așa mai departe – este influențat de așa-zisul feng shui și de noroc, printre alte idei. Așadar, când oamenii sunt influențați de aceste lucruri, de ce anume sunt restricționați? Sunt restricționați de spiritele rele; toate aceste lucruri sunt controlate de spiritele rele. Atunci de ce se închină oamenii la acele spirite rele? De ce sunt influențați de aceste lucruri? Pentru o chestiune atât de simplă precum mutarea, de ce trebuie să se gândească mereu care moment este de bun augur pentru mutare și care nu este, ce este de bun augur să mute mai întâi și ce este de bun augur să nu mute? De ce trebuie să țină mereu cont de aceste lucruri? Trebuie să țină cont de ele pentru că, dacă nu o fac, spiritele rele vor acționa, chinuindu-i și torturându-i. Ce înțelegeți din aceste chestiuni? Toată omenirea trăiește sub controlul celor răi. Cine sunt cei răi? Cei mai mari răi sunt Satana și diavolii, iar spiritele rele din diferite locuri, cele care controlează diferite rase de oameni, sunt răul mai mic. Fiecare aspect al vieții oamenilor este restricționat și controlat de aceste spirite rele. Chiar și când construiesc o casă, când montează grinda principală, oamenii atârnă o pânză roșie și aprind petarde pentru a avea puțin noroc, iar muncitorii din construcții poartă cu toții haine roșii pentru a atrage prosperitatea financiară și a evita accidentele. Există anumite cerințe speciale și zicale despre toate aceste lucruri, precum și tabuuri, iar oamenii trebuie să evite tabuurile și să urmeze aceste zicale. De exemplu, unii se confruntă adesea cu dificultăți și lucrurile nu decurg bine pentru ei – își pierd locul de muncă, sunt părăsiți de soții și rămân fără nimic acasă. Nu pot nici măcar să-și plătească ipotecile pentru casă și nimic nu pare să meargă bine. Nu au făcut nimic rău, prin urmare de ce li se întâmplă aceste lucruri? Rămânând fără alte opțiuni, recurg la a se închina zeilor falși și spiritelor rele sau caută de urgență pe cineva care să le verifice feng shuiul, astfel încât să-și schimbe norocul și, după ce procedează astfel, lucrurile încep treptat să meargă bine pentru ei. Înainte nu credeau în aceste lucruri, dar acum, când apar probleme, se închină cu sinceritate zeilor falși și spiritelor rele și, înainte de a face orice, trebuie să apeleze la divinație sau la ghicit. Nu-i așa că este epuizant să trăiască în acest fel? (Așa este.) Este de-a dreptul obositor! Deși vor acest lucru, nu pot să trăiască liberi și relaxați sau să scape de constrângerile acestor zicale și reguli. Dacă încalcă aceste reguli, spiritele rele acționează și îi tulbură, iar ei sunt obligați să se supună acelor spirite rele, trebuind să li se închine zilnic pentru ca viața lor să decurgă fără probleme. În schimb, cei care cred în Dumnezeu nu sunt limitați de aceste superstiții feudale sau de lucrările spiritelor rele. Pot să-și schimbe domiciliul sau să plece după bunul plac, fără a fi nevoiți să evite vreun tabu. În China continentală, Partidul Comunist oprimă și persecută mereu credințele religioase. Dacă un credincios nu mai poate trăi într-un loc, trebuie să se mute rapid – are nevoie să aleagă o zi sau o oră de bun augur pentru aceasta sau să se închine la ceva? Nu. Se roagă lui Dumnezeu, iar El îl protejează. Totul este în mâinile lui Dumnezeu – ei nu sunt limitați de aceste lucruri. Oricând vor să mănânce ceva sau să plece de acasă, este nevoie să consulte almanahul sau să vadă dacă nesocotesc un tabu? Nu, se roagă lui Dumnezeu și totul este în mâinile Sale. Când oamenii trăiesc sub stăpânirea și suveranitatea lui Dumnezeu, cu protecția și îndrumarea Lui, spiritele rele și demonii murdari, atât mari, cât și mici, sunt dați la o parte; nu îndrăznesc să acționeze asupra celor care cred în Dumnezeu. Nu sunt acești oameni protejați? Nu trăiesc ei liber și nestingheriți? (Ba da.) Este mare acest har? (Da.) Indiferent dacă ai dobândit deja adevărul sau nu, atât timp cât ești o persoană care crede sincer în Dumnezeu, ești un om predestinat și selectat de Dumnezeu și, când vii înaintea Lui, El te protejează astfel, îngăduindu-ți să te bucuri de un asemenea har. Ce har imens este acesta! Siguranța ta personală și toate mișcările tale sunt protejate și ocrotite, Dumnezeu Își asumă responsabilitatea pentru aceste lucruri și le protejează, așa că nu ai de ce să-ți faci griji. De cele mai multe ori, oamenii nici măcar nu se roagă și nu se gândesc în mod conștient: „Mă voi ruga lui Dumnezeu și Îi voi cere să mă protejeze. Sper că totul este bine și nu se întâmplă nimic rău.” Nici măcar nu ai nevoie să te rogi. Atât timp cât ai în inima ta următoarea convingere simplă: „Cred în Dumnezeu; totul este în mâinile Sale”, Dumnezeu va acționa. Oamenii se bucură de un asemenea har imens din partea Lui – oare câștigă puțin? (Câștigă destul de mult.) Dumnezeu este singurul și unicul Suveran din lume. Viața ta și tot ce ai sunt în mâinile lui Dumnezeu. În mâinile acestui Suveran, inima ta se simte liniștită, statornică și calmă și nu ai niciun motiv de îngrijorare. Indiferent câte cunoștințe ai despre Dumnezeu sau câte adevăruri înțelegi, poți fi absolut sigur de acest lucru în inima ta. Totul este în mâinile lui Dumnezeu. În cazul în care credincioșii în Dumnezeu au un loc pentru El în inimile lor și înțeleg adevărul, spiritele rele nu îndrăznesc să-i tulbure, să le facă rău sau să se apropie de ei. Prin urmare, credincioșii nu au nevoie să recurgă la acele practici inutile. Acesta este un har imens – cum mai poți să spui că nu ai câștigat nimic din credința ta în Dumnezeu? Nu cumva ești lipsit de conștiință? Fără să ne uităm la nimic altceva, simplul fapt că pretinzi că nu ai câștigat nimic îți dovedește lipsa totală de conștiință și demonstrează că ai o conștiință întru totul rea; nu mai trebuie să spunem nimic despre restul.

Dumnezeu le dăruiește oamenilor adevărul și viața fără să le ceară nimic în schimb, oferindu-le cuvintele Sale fără a cere nimic în schimb. Deși oamenii ar putea simți că statura lor este încă imatură, că nu au înțeles mult din adevăr și că nu pot exprima clar puținul pe care îl înțeleg, doar aceste lucruri dăruite de Dumnezeu, această afecțiune și iubire – ce har imens este acesta! Dumnezeu le-a dăruit oamenilor cele mai prețioase lucruri; ei au primit cele mai valoroase lucruri din lume de la Dumnezeu. Indiferent dacă ai simțit sau nu, Dumnezeu le-a dăruit deja omului. Ce motive mai au oamenii să se plângă? Sunt ei vrednici să primească aceste lucruri? Cei aleși de Dumnezeu sunt cei mai fericiți oameni din lume. Ai fost selectat și ales de Dumnezeu; ești unul dintre cei mai fericiți și mai norocoși oameni din lume. Cum poți spune că nu ai câștigat nimic? Ai devenit unul dintre cei mai fericiți și mai norocoși oameni fiindcă Dumnezeu te-a selectat și te-a ales și, astfel, spiritele rele și demonii murdari nu îndrăznesc să se apropie de tine. Unii oameni întreabă: „Înseamnă că statutul și identitatea mea au devenit onorabile?” Se poate spune asta? Nu se poate, deoarece toate acestea se datorează iubirii lui Dumnezeu și acțiunilor Sale. Oamenii au câștigat atât de multe! Numai în această viață au câștigat atât de multe. Oare au ei vreun drept să primească toate acestea? Unii care cred în Dumnezeu nu urmăresc deloc adevărul și continuă să spună: „Ce am câștigat din numeroșii ani de credință în Dumnezeu?” Nu poți să calculezi singur? Știi în inima ta dacă înțelegi adevărul, în ce măsură ai comis mai puțin rău și, mai ales, știi în inima ta de cât de mult har te-ai bucurat. Dacă aceste aspecte sunt clare în inima ta, nu ai spune lucruri atât de lipsite de conștiință. Unii spun și următoarele: „Casa lui Dumnezeu îmi asigură și hrana, îmbrăcămintea și adăpostul.” Nu sunt foarte neînsemnate comparativ cu harul și protecția lui Dumnezeu? Nu cumva nu merită nici măcar menționate? Cu toate acestea, cei cu conștiință simt că fac totuși parte din harul lui Dumnezeu, chiar dacă nu merită menționate. Harul lui Dumnezeu este incomensurabil; Dumnezeu le-a dăruit atât de multe oamenilor! Cât despre acele lucruri materiale, din perspectiva lui Dumnezeu, El nici măcar nu le numără.

Un aspect al acțiunilor lui Dumnezeu este acela de a-i proteja pe oameni, iar altul este de a-i conduce pe calea mântuirii, astfel încât să poată fi mântuiți. Oamenii s-au bucurat de această afecțiune a lui Dumnezeu și de iubirea Sa pentru ei, iar Dumnezeu le-a dăruit har din belșug! În plus, există ceva ce are cea mai mare importanță: adevărul pe care Dumnezeu l-a dăruit oamenilor, și anume cuvintele pe care nimeni din istoria omenirii, din nicio epocă, nu le-a auzit sau primit. Indiferent de câte ori a creat omenirea, Dumnezeu nu a făcut niciodată această lucrare și nu a rostit aceste cuvinte. Toate tainele legate de umanitate, ceea ce oamenii pot răbda, pricepe și înțelege – Dumnezeu vi le-a spus pe toate. Pot aceste taine, aceste adevăruri, să fie măsurate în orice cantitate? Nu pot fi măsurate; oamenii nu se pot desfăta până la epuizarea acestora pe parcursul multor vieți. De ce spun asta? Pentru că aceste cuvinte de la Dumnezeu sunt temelia existenței oamenilor și pot exista veșnic. Dacă ești într-adevăr suficient de norocos să supraviețuiești și să trăiești veșnic, aceste cuvinte și adevăruri de la Dumnezeu te pot aproviziona pe vecie. Ce înseamnă veșnicia? Înseamnă a nu fi limitat de timp, înseamnă a fi nemărginit. Dacă o interpretăm literalmente, înseamnă a nu avea sfârșit – a trăi veșnic, întocmai precum Dumnezeu Însuși. Aceste cuvinte și adevăruri de la Dumnezeu pot exista până la acel timp. „Acel timp” este un concept și o definiție a timpului exprimate în limbaj uman, dar înseamnă de fapt „pe termen nedefinit”. Spune-Mi, este măreață sau nu valoarea acestor cuvinte ale lui Dumnezeu? Este incredibil de măreață! Dacă nu le urmărești, este pierderea ta; înseamnă că ești nesăbuit. Dar dacă le urmărești, aceste cuvinte au pentru tine o valoare care depășește cu mult doar această viață; se extinde în veșnicie. Vor fi mereu eficiente și utile pentru tine și vor avea valoare și însemnătate pentru totdeauna, aprovizionându-te veșnic. Dacă înțelegi aceste cuvinte, le obții și trăiești potrivit lor, vei putea să trăiești veșnic. Vorbind în termeni mai simpli, vei trăi pentru totdeauna, fără să guști moartea. Nu este ceva la care visează oamenii? Vor fi trecut nenumărate epoci, nenumărați oameni vor fi murit, dar tu încă vei rămâne în viață. Prin ce mijloace vei rămâne în viață? Prin cuvintele lui Dumnezeu, prin adevăr, vei avea calificările necesare pentru a continua să trăiești astfel. Ce vei face cu această viață continuă? Ai însărcinarea dată de Dumnezeu, conducerea Lui și ai și o misiune. Care este misiunea ta? Prin faptul că trăiești cuvintele Sale, Dumnezeu vrea să-L preamărești și să fii mărturia Lui. Aceasta e valoarea cuvintelor lui Dumnezeu. Valoarea și semnificația adevărului și cuvintelor pe care oamenii le aud, cu care intră în contact și pe care le experimentează în această epocă vor exista veșnic. De ce vor exista veșnic? Aceste cuvinte ale lui Dumnezeu nu sunt o teologie, o teorie, un slogan sau un tip de cunoaștere, ci sunt cuvintele vieții. Atât timp cât obții aceste cuvinte, trăiești potrivit lor și supraviețuiești prin ele, Dumnezeu îți va permite să continui să trăiești și nu te va lăsa să mori. Cu alte cuvinte, nu te va distruge și nu-ți va lua viața – te va lăsa să trăiești în continuare. Nu este aceasta o binecuvântare măreață? (Ba da, este măreață.) Prin aceste cuvinte, Dumnezeu vrea să guști dinainte această binecuvântare în viața aceasta și să o obții în lumea care va veni. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu. Ținând cont de imensa promisiune făcută de Dumnezeu omenirii, au primit oamenii multe? (Da.) Dumnezeu a făcut o promisiune atât de măreață omenirii, dezvăluind-o tuturor. Ți-a spus despre ea, îngăduindu-ți să vii și să te bucuri de ea în voie. Nu este necesar să-ți sacrifici viața sau să-ți cedezi toate bunurile; trebuie doar să asculți cuvintele lui Dumnezeu și să acționezi conform cerințelor și dorințelor Sale și poți primi această promisiune de la Dumnezeu. Oare nu a dăruit El multe omenirii? Te afli în prezent pe calea obținerii acestei promisiuni: deși nu ai primit-o încă în totalitate, ai primit puțin? Judecând după promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu omenirii, oamenii au primit destul de multe. Au câștigat un avantaj semnificativ; nu au ieșit în pagubă și nu au suferit deloc pierderi. Au investit doar puțin timp și s-ar putea ca trupul lor să fi îndurat puțină trudă. Poate că au sacrificat întrucâtva fericirea familiei, preferințele și dorințele trupești personale, poate că au renunțat la unele dintre aspirațiile, interesele și dorințele proprii etc. Însă, comparativ cu înțelegerea adevărului, dobândirea mântuirii și primirea promisiunii lui Dumnezeu, toate acele perspective, țeluri și aspirații personale nu merită menționate, deoarece ele pot doar să te ducă în iad, iar Dumnezeu nu-ți va acorda promisiunea Lui pentru acele lucruri. În schimb, când investesc o perioadă limitată de timp, un preț pe care sunt dispuși și capabili să-l plătească, oamenii ajung în cele din urmă să înțeleagă adevărul și să priceapă unele taine, principii pentru conduita proprie, anumite esențe și origini ale tuturor evenimentelor și lucrurilor și așa mai departe, care nu au fost înțelese de omenire de la crearea de către Dumnezeu. Și mai important, ei dobândesc unele cunoștințe despre Dumnezeu și sunt în stare să se teamă de El. După ce obțin toate acestea, nu merită să plătească un asemenea preț? Ce nemulțumiri au oamenii? De ce spun că nu câștigă nimic din credința în Dumnezeu? Nu cumva conștiința lor a devenit complet putredă? Ai câștigat atât de multe, dar tot nu ești mulțumit. Ce altceva mai vrei? Ai fi mulțumit dacă te-ar face președinte sau miliardar? Dacă Dumnezeu ți-ar da acele lucruri, atunci nu I-ai aparține. Dumnezeu nu vrea să câștige astfel de oameni.

Oamenii spun mereu că nu au câștigat nimic din credința în Dumnezeu, ceea ce arată că nu au conștiință, nu au deloc capacitatea de a înțelege adevărul, nu urmăresc adevărul și au un caracter incredibil de josnic. Astfel de oameni nu au o înțelegere pură privind ceea ce face Dumnezeu, ce le cere și ce le-a dăruit oamenilor, printre altele. În cele din urmă, când se întâmplă ca lucrurile să-i nemulțumească puțin, mânia pe care au acumulat-o din belșug explodează într-o clipă: „Ce am câștigat din credința mea în Dumnezeu? Trupul meu a suferit foarte mult. Am făcut orice datorie pe care mi-a alocat-o biserica. Indiferent cât de grea sau de obositoare a fost, nu m-am plâns niciodată; oricât de mari au fost dificultățile, n-am spus niciodată nimic. N-am cerut niciodată nimic casei lui Dumnezeu. Ce am câștigat cu marea mea dragoste și marea mea loialitate? Dacă nici măcar eu nu câștig nimic, alții au și mai puține speranțe de a câștiga ceva!” Implicația este: „Voi nu ați oferit la fel de multe ca mine, nu ați plătit prețul pe care l-am plătit eu; dacă nici măcar eu n-am câștigat nimic, ce puteți să câștigați voi? Trebuie să aveți cu toții grijă; nu fiți nesăbuiți!” Nu sunt oare astfel de oameni lipsiți de conștiință? Cei fără conștiință rostesc mereu cuvinte nesăbuite și îndărătnice. Nu pot pricepe nici măcar unul dintre multele adevăruri rostite de Dumnezeu sau dintre numeroasele lucruri și afirmații pure și pozitive, în schimb se agață cu încăpățânare de propriile puncte de vedere: „Îndur greutăți și plătesc un preț pentru Dumnezeu, așa că El trebuie să mă binecuvânteze și să-mi permită să câștig mai mult decât alții. Dacă nu, mă voi descărca, voi exploda, vă voi ocărî în toate felurile! Dumnezeu trebuie să-mi acorde orice vreau, iar dacă nu primesc acel lucru, atunci El nu este drept și voi spune că n-am câștigat nimic – spun simplul adevăr!” Nu cumva sunt lipsiți de umanitate? Cuvintele cuiva lipsit de umanitate nu pot în niciun caz să rămână ferme, cu atât mai puțin să se conformeze adevărului; este puțin prea mult să-i ceri adevărul. Cuvintele rostite de cineva trebuie să fie cerințe legitime, afirmații legitime, nu argumente denaturate; trebuie să rămână ferme, indiferent cine le ascultă sau cine le evaluează. Însă cuvintele și acțiunile oamenilor cu o umanitate slabă nu pot să rămână ferme. Când fac crize de furie și își varsă nemulțumirile, unii se gândesc: „De ce spune că n-a câștigat nimic? Este posibil să fi fost cumva nedreptățit de casa lui Dumnezeu? Oare unele dintre acțiunile casei Lui nu sunt în acord cu principiile și nu pot fi scoase la lumină? Acea persoană pare destul de capabilă să îndure greutăți și să plătească un preț de obicei, dar astăzi a izbucnit cu atâta înverșunare, spunând că n-a câștigat nimic; se pare că într-adevăr nu a câștigat nimic. Nu provoacă asta furie unei persoane cu o purtare ireproșabilă? Mai bine aș avea grijă atunci; n-ar trebui să îndur atâtea greutăți sau să plătesc un preț la fel de mare ca atunci când îmi îndeplineam îndatoririle!” Așa devin influențați unii oameni confuzi, care nu au discernământ.

În privința oamenilor care își varsă deseori negativitatea, dacă au într-adevăr puncte de vedere sau idei de exprimat, lăsați-i mai întâi să vorbească și să-și expună opiniile. După aceea, toată lumea va înțelege: „Ei simt că prețul pe care l-au plătit nu corespunde celor câștigate. Simt că nu au câștigat niciun beneficiu și că au suferit pierderi, așa că au devenit potrivnici. Se plâng de Dumnezeu, sperând să se târguiască cu El, cerând har și beneficii!” Poate o persoană obișnuită să discearnă un astfel de individ după ce l-a auzit vorbind? Odată ce toată lumea îl poate discerne, spune-i acelui individ: „Ai terminat de vorbit? Dacă nu mai ai altceva de spus, atunci taci, să nu te faci de rușine. Dacă natura ta ticăloasă este dată în vileag în fața tuturor și nu este înfrânată prompt, va atrage indignarea publică. Atunci când toată lumea te va da în vileag și te va respinge, va fi prea târziu pentru regrete.” Avertizează-i în acest fel și, procedând astfel, îi vei fi restricționat. Sau ai putea spune și: „Dacă simți că ai ieșit în pagubă, nu ești obligat să crezi în Dumnezeu. Simți că nu ai câștigat nimic, deci ce anume vrei să câștigi? Dacă vrei să faci avere și să devii bogat sau să ocupi o funcție înaltă, atunci îmi pare rău, dar acestea nu sunt lucruri pe care le poate obține cineva doar pentru că și le dorește; sunt chestiuni rânduite de Dumnezeu. Apariția lui Dumnezeu și lucrarea Sa de mântuire a omului nu au rolul de a le oferi oamenilor aceste lucruri. Mergi oriunde le poți obține; casa lui Dumnezeu nu este lumea, nu-i poate mulțumi pe diavoli și pe satane. Ai face mai bine să nu ceri astfel de lucruri de la casa lui Dumnezeu și nici de la frați și surori; dacă îndrăznești să-I ceri aceste lucruri lui Dumnezeu, atunci Îi vei ofensa firea și Îi vei atrage mânia. Aceasta deoarece Dumnezeu le-a dăruit mult har oamenilor și le-a dat chiar mai multe adevăruri care să fie viața lor. Faptul că nu consideri valoroasă obținerea adevărului arată că ești nesăbuit și ignorant.” Toată lumea le reproșează și îi emondează așa. Ce părere ai despre această practică? Sau poți spune: „Casa lui Dumnezeu nu-ți datorează nimic. Faptul că te-ai consumat pentru Dumnezeu și ți-ai îndeplinit îndatoririle a fost pe deplin voluntar. Știi de cât de mult har te-ai bucurat de la Dumnezeu de când ai început să crezi în El și să-ți faci îndatoririle? Dacă ai avea câtuși de puțină conștiință, n-ar trebui să-I spui lui Dumnezeu că n-ai câștigat nimic; ar trebui să vii înaintea Lui și să-ți recunoști problemele. Dacă într-adevăr crezi că Dumnezeu este adevărul, că tot ceea ce face El este adevărul și cuvintele Sale sunt adevărul, atunci n-ar trebui să spui asta; n-ar trebui să te plângi. Atitudinea ta actuală nu este una pe care ar trebui să o aibă cineva care crede în Dumnezeu, nici nu este atitudinea pe care ar trebui să o aibă cineva care caută adevărul. Încerci să te revolți, să-ți readuci în discuție vechile probleme cu Dumnezeu! Încerci să te desparți de El, să-ți reglezi conturile finale! Dar Dumnezeu nu-ți datorează nimic și nici casa lui Dumnezeu. Dacă ai de gând să-ți reglezi conturile cu casa lui Dumnezeu, atunci grăbește-te să o părăsești. Nu năpăstui casa lui Dumnezeu, altfel Îi vei provoca mânia și El te va doborî. Nu ar fi o consecință bună. Dacă ai conștiință sau rațiune, ar trebui să te calmezi pentru a te ruga și a căuta, pentru a vedea dacă există ceva greșit cu perspectiva din spatele urmăririi tale în credința în Dumnezeu și dacă într-adevăr calea pe care te afli este cea pe care îți cere Dumnezeu să mergi. Ai atât de multe cerințe iraționale de la Dumnezeu, ai resentimente atât de mari; aceasta arată că nu a mers ceva bine în urmărirea ta. Nu ai acumulat resentimente atât de profunde doar într-o zi sau două; acestea se acumulează de mult timp. Sau poate că vii înaintea lui Dumnezeu având în minte un punct de vedere greșit de când ai început să crezi în El și, indiferent ce a spus El, ai fost amorțit, așa încât nu ai niciun sentiment de remușcare sau recunoștință. Poate că din cauza asta sunt lucrurile așa astăzi. Mai bine te-ai grăbi să mărturisești și să te pocăiești; încă mai este timp să te pocăiești. Dacă nu te pocăiești și continui să faci rău și să-ți verși negativitatea, vei deveni un diavol, un antihrist. Când casa lui Dumnezeu te va îndepărta, nu vei mai avea nicio șansă de a fi mântuit – ce este condamnat de casa lui Dumnezeu este condamnat și de Dumnezeu. Îți dăm această avertizare ținând cont de capacitatea ta de a îndura greutăți și de a plăti un preț de-a lungul numeroșilor tăi ani de credință în Dumnezeu. Îți dăm o șansă. Dacă insiști să mergi pe calea ta și refuzi să asculți sfaturile, iar casa lui Dumnezeu decide să te îndepărteze, nu vei mai fi atunci un frate sau o soră. Nu vei avea nicio speranță de a fi mântuit. Când va veni acel moment, într-adevăr nu vei fi câștigat nimic. Nu regreta atunci. Cel mai important pentru tine acum este să-ți schimbi gândurile, punctele de vedere și direcția urmăririi. Nu mai căuta mereu să câștigi ceva. Ascultă cuvintele lui Dumnezeu; vezi la cât de mult din ceea ce dezvăluie Dumnezeu despre firile corupte ale oamenilor poți reflecta și cât de mult poți cunoaște în tine. Ai rezolvat problemele pe care le poți identifica la tine, cele pe care le poți vedea clar? Ți-ai recunoscut răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu? Ai rezolvat-o? Cea mai mare problemă cu care te confrunți acum este că vrei mereu să-ți reglezi conturile cu Dumnezeu – ce este această problemă? Nu este o problemă care trebuie rezolvată? Crezi mereu în Dumnezeu cu o anumită intenție, cu o tranzacție în minte; ești mereu dornic să câștigi binecuvântări, sperând să oferi efortul, consumul și suferința trupească în schimbul binecuvântărilor Împărăției Cerurilor – nu este aceasta logica unui bandit? De ce nu te uiți cărui tip de oameni le acordă Dumnezeu binecuvântări, care sunt cerințele lui Dumnezeu de la oameni, ce le-a spus El oamenilor și ce trebuie să obțină ei pentru a reuși să primească promisiunile Sale? Dacă într-adevăr crezi în Dumnezeu și chiar vrei să fii mântuit, atunci nu încerca mereu să câștigi ceva de la Dumnezeu. Trebuie să te uiți la cât de multe dintre cuvintele Sale ai pus în practică, dacă ești o persoană care Îi urmează cuvintele. A urma cuvintele lui Dumnezeu înseamnă să practici și să trăiești conform cerințelor Sale și adevărurilor-principii, nu doar să suferi puțin fizic și să plătești un mic preț. Firea ta coruptă nu este remediată și există intenții în toate prețurile pe care le plătești și în toate greutățile pe care le înduri. Dumnezeu nu aprobă acest lucru; nu vrea un asemenea preț. Dacă insiști să-ți reglezi conturile cu Dumnezeu, dacă insiști să te cerți și să lupți cu El, atunci Îi ofensezi firea și te va lăsa să faci cum crezi, căzând în iad pentru a fi pedepsit. Aceasta este pedeapsa pentru răul făcut. Te-ai bucurat de multe binecuvântări și haruri de la Dumnezeu, iar El ți-a oferit un tratament material special. Deja ai primit ceea ce ar fi trebuit să primești – ce altceva mai vrei de la Dumnezeu?” Dacă ai avea părtășie cu aceste cuvinte, nu s-ar domoli puțin, la auzul lor, starea de spirit de a se plânge a unei persoane care are puțină conștiință și rațiune? Sunt acestea cuvinte de înțelegere pură în acord cu adevărul? (Da.) Dacă o persoană are umanitate și rațiune, le poate înțelege și accepta. Doar cei fără umanitate, cei care nu au conștiință și rațiune, ar crede că aceste cuvinte încearcă să-i înșele, că sunt o retorică pompoasă, că sunt nedemne de încredere și că nu sunt la fel de benefice în mod tangibil precum harul vizibil sau binecuvântările materiale. Așadar, înainte ca aceștia să vadă acele beneficii tangibile, orice spui este inutil; nu vor accepta. S-ar putea să nu ți se opună în față, dar fără știrea ta, vor continua să se împotrivească în inimile lor, vărsând negativitate din când în când, etalându-și contribuțiile proprii, numărând greutățile pe care le-au îndurat, precum și felul în care îi tratează casa lui Dumnezeu, în care pătimesc de pe urma casei lui Dumnezeu – păstrează mereu aceste lucruri în inimile lor. Orice li s-ar întâmpla, atât timp cât nu primesc ceea ce-și doresc, bestialitatea lor izbucnește, ei explodează de furie, expunându-și comportamentul rușinos și vărsându-și negativitatea. Ar trebui să încerci totuși să convingi astfel de indivizi? Dacă, după o simplă îndemnare, tot dau dovadă de același caracter, vechile lor probleme revin și caracterul lor diabolic izbucnește din nou, ce ar trebui făcut? Este timpul atunci să impunem restricții. Nu le lăsați șansa de a se căi. Sunt mere putrede; sunt mizerabili nesăbuiți și încăpățânați. În ce sens sunt „mizerabili nesăbuiți și încăpățânați”? În sensul că nu acceptă calea pură și lucrurile pozitive. În schimb, adoptă argumente denaturate, erezii și sofisme, agățându-se de propriile puncte de vedere de a obține beneficii tangibile, de a profita și de a nu suferi pierderi. Indiferent cum are părtășie casa lui Dumnezeu despre adevăr, ei spun întotdeauna: „Toate acelea sunt cuvinte care sună frumos. Cine nu poate spune câteva lucruri frumoase? Dacă ai ieși în pagubă, n-ai spune asta.” Se agață cu încăpățânare de astfel de opinii și, când se întâmplă ceva neplăcut sau suferă o pierdere, simt că nu au câștigat nimic din credința lor în Dumnezeu și își varsă din nou negativitatea. Ar mai trebui să li se acorde o șansă? Nicio altă șansă. Dacă nu-și fac bine îndatoririle, tulburându-i în schimb pe alții, opriți-i și restricționați-i imediat. Nu-i lăsați să vorbească liber. În cazul în care continuă să răspândească negativitate și să îi tulbure pe alții, nu le mai arătați curtoazie. Îndepărtați-i în mod grabnic. Asta nu arată o lipsă de iubire, nu-i așa? (Așa e.) Adevărul le-a fost oferit pe tavă în timpul părtășiei, dar ei nu-l pot asimila, indiferent cum este spus în părtășie – ce indică acest lucru? La prima vedere, acești indivizi par a fi neîncrezători, dar, în esență, sunt diavoli. Au venit în casa lui Dumnezeu să ceară har și binecuvântări de la El, să obțină beneficii și nu vor avea odihnă până nu le obțin. Dacă nu au câștigat niciun beneficiu după ce cred o vreme, firile lor satanice vor izbucni; își vor vărsa nemulțumirea față de Dumnezeu, vor face rău și vor provoca tulburări. Aceștia sunt diavoli. Mica măsură în care au suferit și s-au consumat, lucru pe care și l-au asumat, nu reprezintă în mod fundamental practicarea cuvintelor lui Dumnezeu. Nu are legătură decât cu încheierea unui târg, cu obținerea de beneficii și binecuvântări pentru ei înșiși. Când se abat unele lucruri asupra celor care vor mereu să câștige ceva din credința lor în Dumnezeu, iar aceștia sunt negativi și slabi, spun mereu: „Nu am câștigat nimic din credința mea în Dumnezeu.” Apoi renunță și încep să acționeze nechibzuit, caută să riposteze și își varsă adesea negativitatea pentru a-și arăta emoțiile de nemulțumire. Am avut deja părtășie despre felul în care să tratăm astfel de oameni: ar trebui să ne ocupăm de ei conform principiilor. Dacă pot accepta adevărul și garantează că nu vor provoca mai multe tulburări în viitor, li se poate oferi o altă șansă de a rămâne în biserică. Dacă sunt mereu gata să tulbure și să prejudicieze lucrarea și viața bisericii, atunci înlăturați-i. Scopul este de a proteja lucrarea bisericii și de a vă asigura că aleșii lui Dumnezeu pot trăi netulburați viața bisericească. Această decizie este luată și această metodă este adoptată pe baza acestui principiu. Este adecvat.