Punctul doisprezece: Identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și îmbunătățiți lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr, pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele (Partea a patra)

Diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură viața bisericească

VIII. A răspândi noțiuni

A. Manifestările răspândirii de noțiuni

Astăzi vom continua să avem părtășie despre cea de-a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor: „Identificați prompt și cu exactitate diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și îmbunătățiți lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr, pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.” În ceea ce privește diversele chestiuni legate de perturbările și tulburările care apar în viața bisericească, am enumerat unsprezece. Ultima dată am avut părtășie despre a șaptea chestiune: a se implica în atacuri reciproce și dispute verbale. Astăzi vom avea părtășie despre a opta chestiune: a răspândi noțiuni. Și răspândirea de noțiuni are loc frecvent în viața bisericească. Unii oameni care nu acceptă deloc adevărul cred în Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor lor și, deseori, răspândesc unele noțiuni, pentru a tulbura viața bisericească. Biserica trebuie să restricționeze acest comportament și să-l înlăture prin părtășie despre adevăr în viața bisericească. Dintr-o perspectivă literală, oricine poate să vadă că a răspândi noțiuni nu este un comportament adecvat, că nu este un lucru pozitiv, ci unul negativ. Prin urmare, ar trebui să fie oprit și restricționat în viața bisericească. Indiferent ce fel de oameni răspândesc noțiuni, oricare ar fi motivele lor, fie că răspândesc noțiuni intenționat sau neintenționat, atât timp cât vor răspândi noțiuni, acest lucru va perturba și va tulbura viața bisericească, având efecte dăunătoare. Prin urmare, această chestiune trebuie să fie restricționată sută la sută. Din orice perspectivă, răspândirea de noțiuni nu poate, în niciun caz, să joace un rol pozitiv, afirmativ în urmărirea adevărului de către oameni, în urmărirea cunoașterii lui Dumnezeu sau a intrării lor în adevărul-realitate; singurul efect nu poate fi decât acela de a tulbura aceste lucruri și de a le distruge. Așadar, când o persoană răspândește noțiuni în viața bisericească, toți – conducătorii de biserică, frații și surorile deopotrivă – ar trebui să discearnă această problemă și să intervină prompt pentru a o opri și a o restricționa pe acea persoană, mai degrabă decât să se complacă orbește în răspândirea de noțiuni pentru a-i induce în eroare și a-i tulbura pe ceilalți. Haideți mai întâi să avem părtășie despre ce fel de cuvinte constituie răspândire de noțiuni. Având acest discernământ, oamenii pot defini cu acuratețe ce este răspândirea de noțiuni și pot, de asemenea, să o oprească și să o restricționeze cu precizie, în loc să o ignore și să o trateze cu indiferență.

1. A răspândi noțiuni despre Dumnezeu

Noțiunile care se răspândesc sunt țintite. Mai întâi, trebuie să vedem pe cine vizează și ce noțiuni sunt răspândite. Înțelegerea acestor lucruri vă va ajuta să știți care afirmații făcute de oameni și care puncte de vedere răspândite de ei reprezintă noțiuni. A ști care cuvinte sunt noțiuni ale oamenilor și care acțiuni constituie răspândire de noțiuni le va permite oamenilor să o restricționeze cu mai multă acuratețe și cu o mai mare relevanță. Înainte de toate, cea mai gravă răspândire de noțiuni implică ideile și înțelegerile greșite ale oamenilor despre Dumnezeu. Aceasta este o categorie majoră. A răspândi puncte de vedere și afirmații care nu sunt faptice despre identitatea, esența, firea, cuvintele și existența lui Dumnezeu, toate acestea constituie răspândire de noțiuni. Aceasta este o afirmație generală; mai exact, ce fel de afirmații constituie răspândire de noțiuni? A răspândi înțelegeri greșite despre Dumnezeu, judecăți și condamnări ale lui Dumnezeu, ba chiar și blasfemii la adresa lui Dumnezeu, toate înseamnă a răspândi noțiuni. Pe scurt, a răspândi înțelegeri despre Dumnezeu care nu se conformează realității și afirmații și interpretări greșite care nu se conformează cu identitatea și esența lui Dumnezeu reprezintă toate răspândire de noțiuni. De exemplu, în viața bisericească, unii oameni vorbesc deseori despre identitatea și esența lui Dumnezeu. Ei nu înțeleg cu adevărat identitatea și esența lui Dumnezeu. În inimile lor, deseori se îndoiesc de Dumnezeu și Îl înțeleg greșit, fiind incapabili să se supună mediului de viață și mediului în care își îndeplinesc îndatoririle pe care Dumnezeu le rânduiește pentru ei, printre alte lucruri. Apoi își răspândesc înțelegerile greșite despre Dumnezeu și ideile legate de neînțelegerea Lui. Pe scurt, aceste idei nu se referă la acceptarea suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și la supunerea față de ele din perspectiva unei ființe create, ci sunt, în schimb, pline de prejudecăți, înțelegeri greșite și chiar judecăți și condamnări personale. După ce le aud, alți oameni încep să aibă înțelegeri greșite despre Dumnezeu și să se păzească de El, pierzându-și astfel adevărata credință în Dumnezeu și cu atât mai mult supunerea autentică.

Potrivit unor oameni, credința în Dumnezeu ar trebui să aducă pace și bucurie și, dacă se confruntă cu anumite situații, trebuie doar să se roage lui Dumnezeu, iar El Își va pleca urechea, le va dărui har și binecuvântări și Se va asigura că totul decurge liniștit și fără probleme pentru ei. Scopul credinței lor în Dumnezeu este să caute har, să obțină binecuvântări și să se bucure de pace și fericire. Ei își părăsesc familiile sau își dau demisia de la slujbă ca să se consume pentru Dumnezeu și pot să îndure greutăți și să plătească un preț tocmai datorită acestor opinii. Ei cred că, atât timp cât renunță la lucruri, se consumă pentru Dumnezeu, îndură greutăți și lucrează cu sârguință, dând dovadă de un comportament excepțional, vor obține binecuvântările și favorurile lui Dumnezeu și că, indiferent ce dificultăți întâmpină, atât timp cât se roagă lui Dumnezeu, El le va rezolva și le va deschide o cale în toate. Acesta este punctul de vedere al majorității oamenilor care cred în Dumnezeu. Oamenii simt că acest punct de vedere este legitim și corect. Capacitatea multora de a-și păstra credința în Dumnezeu ani de zile, fără să renunțe la credința lor, este legată direct de acest punct de vedere. Ei cred: „M-am consumat atât de mult pentru Dumnezeu, comportamentul meu a fost foarte bun și n-am făcut nicio faptă rea; Dumnezeu mă va binecuvânta cu siguranță. Întrucât am suferit mult și am plătit un preț mare pentru fiecare sarcină, făcând totul potrivit cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu fără să greșesc, Dumnezeu ar trebui să mă binecuvânteze; ar trebui să Se asigure că totul îmi merge bine, că am adesea pace și bucurie în inima mea și că mă bucur de prezența Lui.” Nu este aceasta o noțiune și o închipuire umană? Dintr-o perspectivă umană, oamenii se bucură de harul lui Dumnezeu și primesc beneficii, prin urmare, are sens să fii nevoit să suferi puțin pentru asta și merită să schimbi această suferință cu binecuvântările lui Dumnezeu. Aceasta e o mentalitate de târguire cu Dumnezeu. Totuși, din perspectiva adevărului și din perspectiva lui Dumnezeu, acest lucru nu este în mod fundamental conform cu principiile lucrării lui Dumnezeu și nici cu standardele pe care le cere El oamenilor. Este în întregime o dorință deșartă, doar o noțiune și o închipuire umană despre credința în Dumnezeu. Fie că implică încheierea de târguri cu Dumnezeu ori solicitarea unor lucruri de la El, fie că include noțiuni și închipuiri umane, oricum, nimic din aceasta nu se aliniază la cerințele Sale și nici nu respectă principiile și standardele lui Dumnezeu privind binecuvântarea oamenilor. În special, acest gând și punct de vedere tranzacțional ofensează firea lui Dumnezeu, dar oamenii nu-și dau seama. Când ceea ce face Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile oamenilor, în inimile lor, încep să aibă rapid nemulțumiri și înțelegeri greșite despre El. Ba chiar se simt nedreptățiți și apoi încep să se certe cu Dumnezeu și pot chiar să-L judece și să-L condamne. Indiferent ce noțiuni și înțelegeri greșite dezvoltă oamenii, din perspectiva lui Dumnezeu, El nu acționează niciodată și nu tratează pe nimeni conform noțiunilor sau dorințelor umane. Dumnezeu face mereu ceea ce-Și dorește să facă, în felul Său și pe baza propriei firi-esențe. Dumnezeu are principii în modul în care tratează fiecare persoană; nimic din ce îi face fiecărei persoane nu se bazează pe noțiuni, închipuiri sau preferințe umane. Acesta este aspectul lucrării lui Dumnezeu care contrazice cel mai mult noțiunile umane. Când Dumnezeu le rânduiește oamenilor un mediu care le contrazice complet noțiunile și închipuirile, aceștia își formează în inimile lor noțiuni, judecăți și condamnări împotriva lui Dumnezeu și pot chiar să-L tăgăduiască. Poate atunci Dumnezeu să le satisfacă nevoile? Categoric nu. El nu-Și va schimba niciodată modul de a lucra și dorințele în funcție de noțiunile umane. Cine trebuie să și le schimbe, atunci? Oamenii. Ei trebuie să renunțe la noțiunile lor, să accepte, să se supună și să experimenteze mediile rânduite de Dumnezeu și să caute adevărul pentru a-și rezolva noțiunile, în loc să compare ce face Dumnezeu cu noțiunile lor pentru a vedea dacă este corect. Când insistă să se agațe de noțiunile lor, oamenii încep să aibă împotrivire față de Dumnezeu – acest lucru se întâmplă în mod natural. Unde se află sursa împotrivirii? În faptul că, de obicei, oamenii au fără îndoială în inimile lor noțiuni și închipuiri, și nu adevărul. Prin urmare, când se confruntă cu faptul că lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile umane, oamenii Îl pot sfida pe Dumnezeu și pot emite judecăți împotriva Lui. Acest lucru dovedește că nu au în mod fundamental o inimă supusă față de Dumnezeu, că firea lor coruptă este departe de a fi curățită și, în esență, trăiesc potrivit firii lor corupte. Încă sunt incredibil de departe de dobândirea mântuirii.

Când oamenii încep să aibă noțiuni despre Dumnezeu și să I se împotrivească în inimile lor, cei care au o oarecare conștiință vor accepta cu reticență ceea ce face Dumnezeu, vor încerca să se integreze în mediul pe care l-a rânduit El și vor accepta suveranitatea Lui asupra oamenilor. La câte noțiuni pot să renunțe oamenii și în ce măsură sunt două chestiuni care depind, în parte, de calibrul lor și, în parte, de capacitatea lor de a accepta adevărul și de a-l iubi. Unii fac față în mod activ mediilor rânduite de Dumnezeu, citindu-I cuvintele, căutând și având părtășie și chibzuind. Treptat, dobândesc o oarecare înțelegere privind suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor și, prin urmare, supunerea și credința lor sporesc. Totuși, indiferent de mediul pe care îl întâlnesc, unii oameni nu caută adevărul. În schimb, evaluează toate mediile orchestrate de Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor lor și a faptului că le sunt sau nu benefice. Considerentele lor se învârt mereu în jurul intereselor personale; le pasă tot timpul de cât de mare este beneficiul pe care îl pot obține, de cât de mult le pot fi satisfăcute interesele în ceea ce privește lucrurile materiale, banii și plăcerea trupească și iau întotdeauna decizii și tratează tot ce rânduiește Dumnezeu pe baza acestor factori. Iar în ultimă instanță, după ce-și frământă creierii, aleg să nu se supună mediului rânduit de Dumnezeu, ci să scape de el și să-l evite. Din cauza împotrivirii, respingerii și eschivării lor, ei se îndepărtează de cuvintele lui Dumnezeu, ratează experiența de viață și suferă pierderi, atrăgând durere și chin asupra inimilor lor. Cu cât se opun mai mult unor asemenea medii, cu atât mai multă și mai mare este suferința pe care o îndură. Când apare o astfel de situație, puțina credință pe care o au în Dumnezeu este, în cele din urmă, zdrobită. În acel moment, noțiunile care le domină inimile răbufnesc toate deodată: „M-am consumat pentru dumnezeu atât de mult timp, însă nu m-am așteptat ca dumnezeu să mă trateze în acest fel. Dumnezeu este nedrept, nu îi iubește pe oameni! Dumnezeu a spus că aceia care se vor consuma cu sinceritate pentru el vor fi, cu siguranță, binecuvântați din belșug. Eu m-am consumat sincer pentru dumnezeu, m-am lepădat de familie și de carieră, am îndurat greutăți și am muncit din greu – de ce nu am fost binecuvântat din belșug de dumnezeu? Unde sunt binecuvântările lui? De ce nu pot să le simt sau să le văd? De ce dumnezeu îi tratează nedrept pe oameni? De ce dumnezeu nu se ține de cuvânt? Oamenii spun că dumnezeu este loial, dar eu de ce nu pot să simt asta? Lăsând orice altceva deoparte, exact în acest mediu, nu am simțit deloc că dumnezeu este loial!” Fiindcă au noțiuni, oamenii sunt ușor păcăliți și îndrumați greșit de aceștia. Chiar și atunci când Dumnezeu rânduiește medii pentru schimbarea firii oamenilor și pentru creșterea lor în viață, acestora li se pare greu să accepte și Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu. Se gândesc că aceasta nu este binecuvântarea lui Dumnezeu și că Dumnezeu nu Îi place. Cred că s-au consumat sincer pentru Dumnezeu, dar El nu Și-a îndeplinit promisiunile. Astfel, acești oameni care nu urmăresc adevărul sunt atât de ușor dezvăluiți printr-o singură încercare dintr-un mediu neînsemnat. Când sunt dezvăluiți, ei spun, în sfârșit, ceea ce și-au dorit cel mai mult să spună: „Dumnezeu nu este drept. Dumnezeu nu este un dumnezeu loial. Cuvintele lui dumnezeu se împlinesc rareori. Dumnezeu a spus: «Dumnezeu vorbește serios și ceea ce spune se va împlini, iar ceea ce face va dura pentru totdeauna.» Unde e împlinirea acestor cuvinte? De ce nu pot să văd sau să simt asta? Uită-te la cutare: de când crede în dumnezeu, ea nu s-a lepădat sau nu s-a consumat pentru dumnezeu la fel de mult ca mine, nici nu a oferit la fel de mult ca mine. Dar copiii ei au intrat la facultăți prestigioase, soțul ei a fost promovat, afacerea lor prosperă și chiar și recoltele lor sunt mai bogate decât ale altora. Iar eu ce am câștigat? Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu!” Aceste cuvinte sunt gândurile adevărate ale acestor oameni, mottourile lor. Sunt plini de aceste noțiuni, plini de aceste gânduri și puncte de vedere absurde și plini de considerente legate de beneficii și tranzacții. Așa înțeleg și percep ei lucrarea lui Dumnezeu și intențiile Lui serioase, așa tratează aceste lucruri. Prin urmare, în mediile pe care Dumnezeu le rânduiește cu minuțiozitate iar și iar, ei Îl evaluează și Îl înțeleg greșit în mod repetat, prin prisma noțiunilor lor, eșuând și poticnindu-se încontinuu. Ba mai mult, încearcă în permanență să verifice dacă noțiunile lor sunt corecte. Când cred că aceste noțiuni sunt confirmate și că reprezintă o dovadă suficientă pentru ei ca să-L evalueze, să-L judece și să-L condamne pe Dumnezeu în mod arbitrar, ei încep să răspândească noțiuni, fiindcă inimile lor sunt pline de noțiuni despre Dumnezeu. Ce implică aceste noțiuni? Plângeri, nemulțumire și doleanțe. Când sunt plini de aceste lucruri, ei caută oportunități de a se descărca. Speră să găsească o mulțime care va asculta „nedreptățile” cu care s-au confruntat; vor să se descarce de aceste lucruri în fața acestor oameni și să le relateze așa-numitul tratament nedrept pe care l-au „îndurat”. Așa apar în viața bisericească noțiunile răspândite de acești oameni, așa iau naștere asemenea noțiuni. Inimile acestor oameni sunt pline de doleanțe, sfidare și nemulțumire, precum și de înțelegeri greșite și plângeri despre Dumnezeu, ba chiar și de judecăți și condamnări față de Dumnezeu, acestea umplându-le, în cele din urmă, inimile cu blasfemie. Se tem că nu vor câștiga binecuvântări și, astfel, nu sunt dispuși să plece, așa că își răspândesc printre oameni înțelegerile greșite despre Dumnezeu și nemulțumirea față de El, ba chiar mai mult, își răspândesc judecățile, condamnările și blasfemiile la adresa Lui. Ce anume hulesc ei? Îl hulesc pe Dumnezeu, spunând că este nedrept cu ei și că nu le oferă beneficii potrivite și pe măsura faptelor lor. Îl judecă pe Dumnezeu pentru că nu le dă har și mari binecuvântări în urma jertfelor și sacrificiilor lor. Dumnezeu nu le-a satisfăcut acele nevoi trupești – lucruri materiale, bani și așa mai departe – pe care au sperat că El le va satisface și, astfel, inimile lor s-au umplut cu plângeri și doleanțe. Atunci când răspândesc noțiuni, pe de o parte, scopul lor este să se descarce și să caute răzbunare, simțind astfel un echilibru psihologic și, pe de altă parte, este să incite mai mulți oameni să înceapă să aibă înțelegeri greșite și noțiuni despre Dumnezeu, determinându-i astfel să se păzească de Dumnezeu exact cum fac ei. Dacă mai mulți oameni spun: „Nu vom mai crede niciodată în dumnezeu”, se vor simți mulțumiți în sinea lor. Acestea sunt scopul și motivul lor ascuns atunci când răspândesc noțiuni.

Care este mottoul oamenilor care răspândesc noțiuni? Care este zicala pe care o repetă adesea? După ce experimentează anumite lucruri și nu obțin beneficiile dorite, ei își spun fără încetare: „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu.” Chiar și după ce spun asta, ei nu simt că și-au potolit ura sau că și-au atins obiectivul. Când participă la adunări, indiferent despre ce au ceilalți părtășie, nu pot înțelege. Trebuie să spună din nou această propoziție, repetând-o de mai multe ori, chiar mai mult de zece ori. „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu” – nu este această propoziție plină de sens? Există o poveste în spatele ei. Care este „credința” lor? Au crezut în Dumnezeu înainte? A fost credința lor anterioară o credință autentică? A inclus aceasta supunerea pe care ar trebui să o aibă o ființă creată? (Nu.) Deloc. Sunt plini de noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu. Și mai important, sunt plini de pretenții și cereri de la Dumnezeu, fără niciun pic de supunere. Ce înseamnă „credința” lor? „Cred că dumnezeu este cel care e suveran peste cer și pământ și toate lucrurile. Cred că dumnezeu mă poate proteja să nu fiu hărțuit de alții. Cred că dumnezeu îmi poate permite să mă bucur de confort trupesc, să trăiesc o viață bună, prosperă și că poate face ca totul să decurgă liniștit și plăcut pentru mine. Cred că dumnezeu îmi poate permite să intru în împărăția cerurilor și să primesc mari binecuvântări, să câștig de o sută de ori mai mult în această viață și viață veșnică în lumea care va veni!” Este aceasta credință? Nu există nicio urmă de supunere în aceste „crezuri” și niciunul dintre ele nu se conformează cerințelor lui Dumnezeu de la oameni. Aceste crezuri izvorăsc pur și simplu din perspectiva câștigului personal. Dumnezeu exprimă adevărul și lucrează asupra oamenilor. Când a spus Dumnezeu vreodată că le va permite oamenilor să trăiască o viață fericită, să trăiască mai bine decât alții sau să fie prosperi și să aibă succes, cu perspective nelimitate? (Niciodată.) Așadar, de ce-și consideră propria „credință” ca fiind atât de prețioasă? Ba chiar spun că nu vor mai crede niciodată în Dumnezeu. Are credința lor vreo valoare? Oare Dumnezeu o acceptă? Nu dețin nicio urmă de adevăr-realitate, nicio urmă de supunere față de Dumnezeu, vrând doar să câștige binecuvântări, beneficii și avantaje de la Dumnezeu și numesc acest lucru a crede în El. Oare nu este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu? Oamenii de acest fel sunt plini de noțiuni și preocupați de intenția de a câștiga binecuvântări. Ei nu experimentează deloc lucrarea lui Dumnezeu și nu-I practică deloc cuvintele. Obiectivul și motivul a tot ceea ce fac sunt doar în folosul propriului lor trup. Sunt mulțumiți de ei și consideră așa-numita lor credință ca fiind deosebit de prețioasă. Dacă a ta credință în Dumnezeu este atât de prețioasă și de nobilă, atunci de ce, când Dumnezeu îți rânduiește vreun mediu neînsemnat, nu poți să înțelegi adevărul din el sau să rămâi ferm în mărturia ta? Ce se întâmplă aici? Când Dumnezeu îți testează credința, tu ce Îi dai înapoi? Este posibil ca înțelegerile greșite, plângerile și împotrivirea pe care I le-ai dat înapoi lui Dumnezeu să fie ceea ce vrea El? Sunt acestea în conformitate cu adevărul? Categoric nu sunt. Prin urmare, faptul că acești oameni pot să răspândească în mod public noțiuni în biserică dovedește un lucru: ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu, ba mai mult, nu cred că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile – dumnezeul în care cred ei, pur și simplu, nu există. Când răspândesc noțiuni în mod public, pentru a îndruma greșit și a atrage mai mulți oameni care să li se alăture în sfidarea, condamnarea și hulirea lui Dumnezeu, acești oameni, inconștient, anunță în mod public că nu mai sunt adepți ai lui Dumnezeu, că nu mai sunt credincioși și ființe create aflate sub stăpânirea Creatorului. Noțiunile pe care le răspândesc nu sunt simple idei sau afirmații; mai degrabă, ei răspândesc noțiuni pentru că au ridicat o barieră de nepătruns între ei și Dumnezeu, pentru că s-au hotărât că a folosi noțiuni și închipuiri umane pentru a-L trata pe Dumnezeu, pentru a se ocupa de relația lor cu Dumnezeu și pentru a trata cuvintele și lucrarea Sa este corect și este modul în care ar trebui să practice. Când răspândesc în mod public noțiuni în viața bisericească, ar trebui asemenea oameni să fie restricționați? Sau, ținând cont de statura lor măruntă și de temelia lor superficială, ar trebui să li se ofere libertatea de a-și exprima opiniile și suficient timp și spațiu ca să se căiască? Care este conduita adecvată? (E adecvat să fie opriți și restricționați.) De ce este adecvat să fie opriți și restricționați? Unii oameni spun: „Dacă îi restricționezi și nu îi lași să vorbească liber, iar ei încetează să creadă și să participe la adunări, nu le-ar face rău asta? Ar fi mare păcat! Nu ar prefera Dumnezeu să-i mântuiască pe toți oamenii, decât să vadă o singură persoană suferind pierzania? Chiar și o singură oaie pierdută trebuie salvată – după tot efortul depus pentru salvarea unei oi pierdute, ar mai putea îngădui să se piardă din nou?” Sunt corecte aceste cuvinte? (Nu.) De ce nu sunt corecte? (Fiindcă astfel de oameni nu cred sincer în Dumnezeu; ei cred în Dumnezeu doar cu speranța de a câștiga binecuvântări, iar credința lor este amestecată cu impurități.) Cine nu are unele impurități amestecate cu a lor credință în Dumnezeu? Oare tu nu ai? Este acesta un motiv întemeiat? Gândiți-vă la afirmația unor asemenea oameni: „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu.” Ce fel de cuvinte sunt acestea? Există vreo diferență între acest lucru și blasfemia non-credincioșilor, a diavolilor și a Satanei? (Nu.) Care este implicația acestei afirmații? „Nu mai am credință în dumnezeu. În trecut, am crezut cu toată inima în dumnezeu și l-am urmat, dar el nu m-a binecuvântat. În schimb, a rânduit medii ca acesta, pentru a-mi îngreuna situația și a mă face să mă poticnesc. Ceea ce spune dumnezeu nu se potrivește deloc cu ceea ce face, așa că nu mai îndrăznesc să cred în dumnezeu! Am fost atât de nesăbuit înainte! M-am lepădat de mine, m-am consumat și am îndurat atât de multe greutăți pentru dumnezeu, dar nu am văzut nicio protecție din partea lui când am fost arestat și persecutat de marele balaur roșu. Nici afacerea familiei mele nu a mers atât de bine ca a altora, nu am câștigat la fel de mulți bani ca alții, iar părinții mei au rămas bolnavi. Nu am câștigat nimic din faptul că am crezut în dumnezeu atât de mulți ani. Nu a spus el că îi va binecuvânta din belșug pe oameni? Ce binecuvântări am primit de la dumnezeu? Cuvintele lui nu s-au adeverit deloc, așa că nu voi mai crede niciodată în dumnezeu!” Afirmația: „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu!” este foarte cuprinzătoare. E plină de plângeri, nemulțumire și înțelegeri greșite față de Dumnezeu. Pe scurt, după ce îndură greutăți și se consumă cu o mentalitate plină de dorințe deșarte, Dumnezeu nu le-a oferit binecuvântări conform cererilor lor, nici nu i-a remunerat sau răsplătit conform noțiunilor și închipuirilor lor, așa că au devenit nemulțumiți și plini de resentimente față de Dumnezeu și, în aceste împrejurări, au spus această propoziție. Această propoziție nu a apărut din senin; pe când au spus-o, ei afișaseră deja multe comportamente și manifestări și fuseseră dezvăluiți. Care este problema cu relația unor asemenea oameni cu Dumnezeu? Care este cea mai mare problemă în relația lor cu Dumnezeu? Este aceea că nu s-au privit deloc, niciodată ca pe niște ființe create și nu L-au privit niciodată, câtuși de puțin, pe Dumnezeu ca pe Creatorul la care să se închine. De la începutul credinței lor în Dumnezeu, ei L-au tratat ca pe un sac de bani, o comoară găsită; L-au privit ca pe un Bodhisattva care să-i izbăvească de suferință și dezastru și s-au privit pe ei înșiși ca pe niște adepți ai acestui Bodhisattva, ai acestui idol. Au considerat că a crede în Dumnezeu seamănă cu credința în Buddha, unde ar putea obține ceea ce vor doar hrănindu-se cu mâncare vegetariană, recitând scripturi, arzând tămâie și îngenunchind frecvent. Astfel, toate poveștile apărute după ce au crezut în Dumnezeu s-au întâmplat în sfera noțiunilor și închipuirilor lor. Nu au afișat niciuna dintre manifestările unei ființe create care acceptă adevărul de la Creator, nici nu au arătat nicio supunere pe care o ființă creată ar trebui să o aibă față de Creator; au existat doar pretenții continue, calcule continue și cerințe neîncetate. Toate acestea au dus, în cele din urmă, la ruperea relației lor cu Dumnezeu. Acest fel de relație este tranzacțională și nu poate fi niciodată de neclintit; este doar o chestiune de timp până când acești oameni vor fi dezvăluiți. Chiar dacă participă la viața bisericească, chiar dacă nu răspândesc noțiuni și ocazional au părtășie despre modul în care Dumnezeu i-a binecuvântat, de ce anume s-au bucurat și așa mai departe, cel mai mult vorbesc despre harul, bucuria și beneficiile trupești pe care le-au primit de la Dumnezeu. Aceste discuții nu au absolut nicio legătură cu adevărul și cu supunerea față de Dumnezeu și sunt total lipsite de adevărul-realitate. Când împrejurările sunt favorabile, ei manifestă credință în Dumnezeu și iubire față de El, precum și îngăduință și răbdare față de alți oameni, toate pentru a atinge un obiectiv: să câștige toate binecuvântările lui Dumnezeu. Noțiunile lor sunt dezvăluite când Dumnezeu le ia harul, beneficiile și avantajele materiale de care s-au bucurat. Motivați de interese personale și dând prioritate câștigului personal, acești oameni își ies din fire odată ce nu primesc ceea ce își doresc; încep să răspândească noțiuni pentru a-și vărsa nemulțumirea față de Dumnezeu, încercând totodată să atragă mai mulți oameni care să simpatizeze cu ei și să le accepte noțiunile despre Dumnezeu. Oare asemenea oameni ar trebui să fie opriți și restricționați? (Da.) Subiectele, gândurile și punctele de vedere despre care au părtășie nu reflectă o înțelegere pură a adevărului, nici nu îi ajută pe oameni să se supună lui Dumnezeu și să aibă credință autentică în El. În schimb, îi determină să se îndepărteze de Dumnezeu, provoacă înțelegeri greșite, pavăză și chiar respingere față de Dumnezeu și îi fac pe cei care ascultă noțiunile răspândite de acești oameni să se avertizeze în tăcere: „Nu voi mai crede niciodată în dumnezeu”, exact ca ei. Aceasta este tulburarea pe care le-o provoacă altora noțiunile răspândite de asemenea oameni.