VI. A se implica în relații nepotrivite

A șasea chestiune care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii este a se implica în relații nepotrivite. Atât timp cât oamenii intră în contact și pot să se întrunească, va exista viață colectivă și vor rezulta diverse relații care decurg din acest lucru. Așadar, care dintre aceste relații sunt potrivite și care sunt nepotrivite? Să vorbim mai întâi despre ceea ce constituie relații potrivite și apoi să avem părtășie despre cele nepotrivite. Când frații și surorile se întâlnesc și se salută, ar putea să spună lucruri precum: „Cum îți merge în ultima vreme? Ești sănătos? Copilul tău începe liceul anul viitor? Cum merge afacerea soțului tău?” Se consideră astfel de salutări reciproce o relație potrivită? (Da.) De ce spuneți asta? Pentru că, atunci când se întâlnesc întâmplător doi oameni care nu s-au văzut de mult timp, a spune câteva cuvinte de întâmpinare este eticheta de bază, precum și cea mai elementară manifestare a grijii și întâmpinării. Toate acestea sunt cuvinte, acțiuni și subiecte relevante pe care oamenii le aduc în discuție în limitele umanității normale. Judecând după conversația lor de până acum, se pare că relația lor este destul de potrivită. Dialogul lor se bazează atât pe etichetă, cât și pe umanitatea normală și, din aceste două puncte, se poate determina că relația dintre cei doi oameni care poartă o conversație este potrivită, reprezentând o relație interpersonală normală. Dacă doi oameni se cunosc foarte bine, însă atunci când se întâlnesc sunt amândoi încruntați și nu vorbesc unul cu celălalt, iar când se uită unul la altul, ochii lor sunt plini de ostilitate, este aceasta o relație normală? (Nu, nu este.) De ce nu este normală? Cum anume ar trebui definită? Când doi oameni se întâlnesc, dar niciunul nu-l salută pe celălalt sau nici măcar nu spune: „Bună!” și, cu atât mai puțin, nu se angajează într-o conversație sau într-un dialog normal, este evident că manifestările lor nu reflectă ceea ce se așteaptă de la umanitatea normală. Relația lor nu este o relație interpersonală normală; este oarecum sucită, însă tot nu constituie o relație nepotrivită, încă e destul de departe de asta. În general, dacă relația dintre doi oameni este fondată pe baza umanității normale, în care indivizii pot să interacționeze și să se asocieze normal și conform principiilor și să se ajute, să se sprijine și să se aprovizioneze reciproc, toate acestea indică relații potrivite între oameni. Înseamnă a gestiona lucrurile ca pe o afacere, a nu face tranzacții, fără interese încurcate, cu atât mai puțin cu ură, iar acțiunile nu sunt determinate de dorințe trupești. Toate acestea fac parte din sfera relațiilor potrivite. Oare această sferă nu este cam mare? Relațiile interpersonale normale implică dialog și comunicare în limitele umanității normale, interacționând și asociindu-se cu alții și lucrând împreună pe baza conștiinței și rațiunii umanității normale. La un nivel mai înalt, implică interacțiune și asociere conform adevărurilor-principii. Aceasta este o definiție generală a relațiilor interpersonale potrivite dintre oameni. A se saluta când se întâlnesc este cea mai normală formă de interacțiune. A fi capabili să salute și să poarte o conversație fără să își dea aere, să nu simuleze afecțiunea când aceasta nu există, să nu se poarte cu superioritate, să vorbească fără să-i asuprească pe ceilalți sau să se preamărească, vorbind și comunicând normal – așa ar trebui să vorbească și să comunice aceia care au umanitate normală și este modul fundamental de interacțiune în cadrul relațiilor interpersonale normale. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui, cel puțin, să aibă conștiință și rațiune și să interacționeze, să se asocieze și să lucreze împreună cu ceilalți conform principiilor și standardelor pe care Dumnezeu le cere de la oameni. Aceasta este cea mai bună abordare. Acest lucru poate să Îl mulțumească pe Dumnezeu. Așadar, care sunt adevărurile-principii impuse de Dumnezeu? Ca oamenii să fie înțelegători cu ceilalți atunci când aceștia sunt slabi și negativi, ținând cont de durerea și dificultățile celorlalți, și apoi să se intereseze despre aceste lucruri, să ofere ajutor și sprijin și să le citească din cuvintele lui Dumnezeu, ca să-i ajute să-și rezolve problemele, permițându-le să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și să nu mai fie slabi, și aducându-i înaintea lui Dumnezeu. Nu este în conformitate cu principiile această cale de practicare? Practicarea în felul acesta este în conformitate cu adevărurile-principii. Firește, relațiile de acest fel sunt cu atât mai mult în conformitate cu adevărurile-principii. Când oamenii provoacă intenționat tulburări și perturbări sau își fac intenționat datoria într-un mod superficial, dacă vezi asta și ești capabil să le arăți aceste lucruri, să îi admonestezi și să-i ajuți conform principiilor, atunci asta este în conformitate cu adevărurile-principii. Dacă te faci că nu vezi sau le scuzi comportamentul și îi acoperi și chiar mergi până într-acolo încât să spui lucruri frumoase pentru a-i lăuda și a-i aproba, aceste moduri de a interacționa cu oamenii, de a gestiona problemele și de a te ocupa de ele sunt, în mod clar, contrare adevărurilor-principii și nu au nicio bază în cuvintele lui Dumnezeu. Așadar, aceste moduri de a interacționa cu oamenii și de a trata problemele sunt în mod clar nepotrivite, iar acest lucru chiar nu este ușor de descoperit dacă ele nu sunt disecate și discernute conform cuvintelor lui Dumnezeu. Oamenii care nu înțeleg adevărul nu sunt în măsură să recunoască aceste chestiuni și, chiar dacă recunosc că acestea constituie probleme, nu le este ușor să le rezolve. Am spus deseori că toată omenirea coruptă trăiește după firea Satanei, iar aceste manifestări sunt dovada acestui lucru. Acum vedeți clar acest lucru?

Părtășia noastră de azi se axează în principal pe expunerea manifestărilor a patru tipuri de relații nepotrivite care provoacă perturbări și tulburări vieții bisericești. Cine sunt cei care se implică în relații nepotrivite în cadrul bisericii? Ce anume constituie o relație nepotrivită? Ce chestiuni include implicarea în relații nepotrivite? Fiindcă subiectul nostru principal implică diverse persoane, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii, această discuție despre relațiile nepotrivite este limitată la cei care provoacă perturbări și tulburări vieții bisericești. Nu vom parcurge de-a valma toate tipurile de relații nepotrivite, iar chestiunile din afara vieții bisericești nu sunt treaba noastră. Trebuie să înțelegeți în mod pur acest lucru, fără nicio abatere. Așadar, când vine vorba de implicarea în relații nepotrivite, care chestiuni și care relații dintre oameni sunt nepotrivite? Care relații nepotrivite provoacă perturbări și tulburări vieții bisericești și majorității oamenilor? Merită să avem părtășie despre aceste chestiuni? (Da.) Acestea sunt chestiuni care trebuie abordate în mod clar în părtășia noastră.

A. Relații nepotrivite între sexe

Care este cel mai obișnuit tip de relație nepotrivită, ușor de înțeles și de caracterizat, din viața bisericească? (Relațiile dintre sexe.) Aceasta este prima ipostază care le vine în minte oamenilor atunci când se gândesc la relații nepotrivite. Unii oameni, oricând se află într-un grup, flirtează mereu cu sexul opus; fac gesturi și spun expresii sugestive, vorbesc într-o manieră deosebit de expresivă și le place să se dea în spectacol. Ca să folosim un termen nepotrivit, își etalează sexualitatea. În fața sexului opus, le place să pară spirituali, amuzanți, romantici, gentlemeni, eroici, carismatici și învățați, printre alte calități; le place în special să se dea în spectacol. De ce se dau în spectacol? Nu ca să lupte pentru statut, ci ca să atragă sexul opus. Cu cât le acordă atenție mai mulți membri ai sexului opus, aruncându-le priviri admirative, pline de venerație și de adorație, cu atât mai entuziasmați și mai energici devin. Pe măsură ce petrec mai mult timp participând la viața bisericească și intră în contact cu mai mulți oameni, aceștia vizează câteva persoane, flirtând și schimbând priviri cu unii membri ai sexului opus, vorbind deseori într-o manieră provocatoare, chiar și cu un strop de hărțuire sexuală. Este potrivită această relație între oameni? (Nu.) Aceasta constituie implicarea în relații nepotrivite. Astfel de indivizi chiar folosesc timpul dedicat adunării pentru a se da în spectacol, vorbind în așa fel încât să pară deosebit de spirituali și fermecători în fața persoanei de care le place sau de care sunt interesați, apelând la gesturi și priviri sugestive, afișând o expresie triumfătoare și entuziasmată, chiar făcând pe grozavii, și toate acestea cu ce scop? Pentru a atrage sexul opus într-o relație nepotrivită. În ciuda dezgustului resimțit de mulți frați și surori față de acest lucru și în ciuda numeroaselor avertismente din partea celor din jurul lor, ei tot nu se opresc și persistă în seducția lor nechibzuită. Dacă asemenea relații nepotrivite implică doar doi oameni care flirtează unul cu celălalt în afara vieții bisericești și nu afectează viața bisericească sau lucrarea bisericii, atunci problema poate fi lăsată deoparte, deocamdată. Totuși, dacă cei care se implică în relații nepotrivite adoptă de obicei astfel de comportamente în cadrul vieții bisericești și le provoacă tulburări celorlalți, ar trebui să fie avertizați și restricționați. Dacă nu se corectează în ciuda repetatelor admonestări și au tulburat deja grav viața bisericească, ar trebui să fie îndepărtați din biserică prin votul aleșilor lui Dumnezeu. Este potrivită această abordare? (Da.) Dacă sunt doar tineri care ies împreună în mod normal, și ei ar trebui să fie discreți în timpul adunărilor, ca să nu-i afecteze pe ceilalți. Biserica este un loc pentru venerarea lui Dumnezeu, citirea prin rugăciune a cuvintelor Sale și trăirea vieții bisericești; afecțiunile personale nu ar trebui aduse în viața bisericească, să îi tulbure pe ceilalți. Dacă le provoacă tulburări celorlalți, dacă le afectează dispoziția în timpul adunărilor și citirea cuvintelor lui Dumnezeu, înțelegerea și cunoașterea cuvintelor Sale, făcându-i pe mai mulți oameni să fie distrași și mai tulburați, atunci, o astfel de relație este caracterizată ca o relație nepotrivită. Chiar și relațiile de cuplu legitime, dacă le provoacă tulburare celorlalți, vor fi caracterizate ca relații nepotrivite, ca să nu mai vorbim de seducerea sexului opus în afara relațiilor de cuplu. Prin urmare, dacă cineva se implică în relații nepotrivite în cadrul vieții bisericești, nu ar trebui să i se permită tacit sau să fie tolerat, ci ar trebui să primească avertismente, restricții și chiar să fie îndepărtat conform principiilor. Aceasta este lucrarea pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o îndeplinească. Dacă se descoperă că o persoană se implică în relații nepotrivite și le-a provocat tulburări celor mai mulți oameni din biserică, determinându-i pe ceilalți, prin prezența sa, să fie distrași și prinși în mrejele unor gânduri desfrânate, ducând chiar și la despărțirea familiilor și determinarea unor credincioși noi să-și piardă interesul pentru adunări, cititul cuvintelor lui Dumnezeu sau chiar și pentru credința însăși, devenind în schimb mai îndrăgostiți de persoana pe care o adoră, dorindu-și să fugă cu ea, să-și trăiască zilele împreună și să-și abandoneze credința – dacă gravitatea situației a escaladat până la acest nivel, însă conducătorii și lucrătorii nu o iau în serios, crezând că e vorba doar de dorințe carnale umane, că nu este nimic grav și că e ceva ce toți oamenii normali fac, fără să recunoască gravitatea problemei sau, cu atât mai puțin, fără să-și dea seama cât de departe poate să ajungă problema, ci mai degrabă ignorând-o, fiind deosebit de amorțiți și obtuzi în răspunsul lor la aceste probleme, provocând în cele din urmă efecte adverse majorității celor din biserică – atunci natura acestor incidente constituie perturbări și tulburări grave. De ce spun că acestea constituie perturbări și tulburări grave? Pentru că aceste incidente tulbură și strică ordinea normală a vieții bisericești. Prin urmare, odată ce asemenea indivizi apar în biserică, ar trebui să fie restricționați, oricât de puțini sau numeroși ar fi, asigurându-se că fiecare caz este abordat și, dacă situația este gravă, trebuie să fie izolați. Dacă izolarea nu dă rezultate, iar ei continuă să seducă sexul opus, să tulbure viața bisericească și să strice ordinea normală a bisericii, atunci ar trebui să fie îndepărtați din biserică, în conformitate cu principiile. Este potrivită această abordare? (Da.) Impactul unor asemenea lucruri asupra vieții bisericești și asupra lucrării bisericii este extrem de dăunător; sunt asemănătoare ciumei și trebuie să fie eradicate.

Toți cei care sunt înclinați spre seducerea sexului opus o fac oriunde se duc, adoptând neobosit aceste comportamente. Țintele seducției și hărțuirii lor sunt deseori persoane tinere și atrăgătoare, dar uneori implică și persoane de vârstă medie – caută din inițiativă oportunități de a seduce pe oricine li se pare atrăgător. Dacă intenționează să-i seducă pe alții, unii oameni nu pot rezista ispitei și vor fi păcăliți, ceea ce duce ușor la relații nepotrivite. Fiindcă statura oamenilor este prea mică și lor le lipsește credința autentică în Dumnezeu, precum și înțelegerea adevărului, cum ar putea să învingă aceste ispite și să se împotrivească unor astfel de tentații? Statura oamenilor este prea mică; sunt îndeosebi slabi și lipsiți de puteri când se confruntă cu ispite și tentații. Le este dificil să rămână neafectați. A fost un bărbat care era conducător și încerca să seducă orice femeie frumoasă vedea; uneori, nu era de-ajuns să seducă una singură – putea seduce trei sau patru femei, făcându-le pe toate să fie captivate de el până la a-și pierde pofta de mâncare și a nu mai putea dormi, ba chiar până la a-și pierde dorința de a-și face îndatoririle. Așa era „farmecul” acestui bărbat. Dacă doar ar fi interacționat normal cu femeile, fără să încerce în mod deliberat să le seducă, influența lui nu ar fi fost atât de extinsă. Doar când a jucat teatru intenționat și a sedus femeile, tot mai multe persoane au fost duse de nas, crescând numărul celor care au fost seduse să aibă relații nepotrivite cu el. Femeile au devenit incapabile să se împotrivească și au căzut în aceste ispite. Acesta a fost „farmecul” dorinței carnale; ceea ce a făcut el a creat ispite, tentații și tulburări pentru ambele părți. Un bărbat care seduce mai multe femei deodată – avea inima chinuită sau ce era cu el? Cărei femei să îi dea atenție mai întâi, pe care să o satisfacă mai întâi – n-ar fi epuizat mintal? (Ba da.) Dacă era atât de epuizant, de ce a continuat să se comporte așa? Aceasta este ticăloșie; acesta era soiul de creatură care era el, aceasta era natura lui. Odată ce victimele sunt seduse și cad în ispită, le este ușor să scape de ea? Odată ce au căzut în capcana ispitei, le va fi greu să scape. A mânca, a dormi, a umbla, a realiza îndatoriri – indiferent ce fac, mințile lor se gândesc mult la această persoană, inimile lor sunt mistuite de această persoană. Asemenea tulburări sunt extrem de grave! Ceea ce urmează este gândirea constantă la modul în care să o mulțumească pe această persoană, cum să se arunce în brațele ei, cum să o cucerească, cum să o monopolizeze, cum să concureze și să lupte cu alți rivali. Nu sunt acestea consecințele faptului de a fi tulburat? Este ușor să scapi de o asemenea stare? (Nu este ușor.) Consecințele devin grave. În acest moment, mai poate inima cuiva să fie liniștită înaintea lui Dumnezeu? Când citește cuvintele lui Dumnezeu, mai poate fi absorbit de ele? Mai poate avea lumină? În timpul adunărilor, va mai avea chef să contemple și să aibă părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu și să-i asculte pe ceilalți împărtășind cuvintele lui Dumnezeu? Nu; inima sa va fi plină de dorințe carnale, de obiectul adorației sale, lipsită de orice lucruri importante – nici măcar Dumnezeu nu va mai fi în inima sa. Ceea ce urmează este să chibzuiască la modul în care să experimenteze iubirea, cum să fie romantic și așa mai departe, iar dorința de a crede în Dumnezeu s-a pierdut cu totul. Sunt bune aceste consecințe? Este asta ceea ce oamenii vor să vadă? (Nu.) Sunt consecințele faptului de a fi sedus și de a cădea în ispită ceva ce oamenii pot să prevină? Pot oamenii să controleze aceste consecințe? Poate să depindă de ei să decidă? Pot ei să atingă nivelul de a fi capabili să se oprească atunci când își doresc asta în inimile lor? Nimeni nu poate face asta. Aceasta este consecința tulburărilor provocate asupra oamenilor de asemenea relații nepotrivite. Când Dumnezeu este absent din inima cuiva, iar acea persoană nu își mai dorește să citească ale Sale cuvinte, care sunt consecințele? Mai este speranță pentru mântuire? Speranța pentru mântuire devine nulă. Totul este pierdut; acele doctrine sărăcăcioase înțelese înainte, determinarea și hotărârea de a se consuma pentru Dumnezeu și dorința de a dobândi mântuirea lui Dumnezeu sunt toate alungate – acestea sunt consecințele. Oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, Îl resping în inimile lor și sunt și ei respinși de către Dumnezeu. Această consecință nu este ceva ce își dorește să vadă cineva care crede în Dumnezeu și Îl urmează, nici nu este un fapt pe care îl poate accepta orice adept al lui Dumnezeu. Totuși, odată ce oamenii cad în asemenea ispite și sunt prinși în vârtejul relațiilor nepotrivite, li se pare dificil să se elibereze și sunt cu atât mai incapabili să se controleze. Prin urmare, asemenea relații nepotrivite ar trebui restricționate. În cazurile grave, cei care tulbură și hărțuiesc neîncetat sexul opus ar trebui să fie înlăturați din biserică prompt și rapid, astfel încât să nu tulbure viața bisericească și, cu atât mai mult, ca să-i împiedice pe mai mulți oameni să cadă în mrejele ispitei. Este rezonabilă această abordare? (Da.)

În al doisprezecelea articol al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor, aceștia trebuie să depună cel mai mare efort în fiecare sarcină pentru a se asigura că aleșii lui Dumnezeu pot să ducă o viață bisericească normală, protejându-i pe frați și surori de orice interferențe și tulburări din viața bisericească. Asta înseamnă protejarea tuturor fraților și surorilor care pot duce o viață bisericească normală. Ce anume ar trebui să fie protejat? Frații și surorile ar trebui să fie protejați, astfel încât să poată veni în liniște înaintea lui Dumnezeu, în timpul adunărilor, și să citească prin rugăciune, în pace, cuvintele lui Dumnezeu și să le împărtășească; în același timp, frații și surorile ar trebui să fie capabili să se roage lui Dumnezeu în asentiment, să caute intențiile Lui, să caute luminare și iluminare de la El, să dobândească prezența Lui și să primească binecuvântările și îndrumarea Sa. Acesta este cel mai mare și cel mai important interes al tuturor fraților și surorilor și este esențial pentru toți; are legătură cu posibilitatea lor de a fi mântuiți și de a avea o destinație bună. Prin urmare, este necesar să fie restricționați, izolați sau îndepărtați cu rigurozitate cei care se implică în relații nepotrivite în cadrul bisericii; trebuie supravegheați cu strictețe mai ales cei care se implică în relații între sexe. Ce înseamnă supraveghere? Dacă este doar un caz minor, ar trebui să fie expuși și emondați, opriți și restricționați prompt și împiedicați să-i afecteze pe ceilalți. Dacă este un caz grav, este necesar să se acționeze decisiv și fără ezitare; ar trebui să fie îndepărtați din biserică cât mai curând posibil, pentru a-i împiedica să-i tulbure pe mai mulți oameni. Dacă își doresc să provoace tulburări, lăsați-i să o facă afară în lume, tulburând pe oricine vor ei; e suficient să spunem că niciunul dintre frații și surorile care urmăresc adevărul în viața bisericească nu ar trebui să fie tulburați de ei. Acestea sunt principiul și țelul principal ale lucrării conducătorilor și lucrătorilor în ceea ce privește această a douăsprezecea responsabilitate.

B. Relațiile homosexuale

Referitor la chestiunea relațiilor nepotrivite, tocmai am avut părtășie în principal despre implicarea în relații nepotrivite între sexe. Când sunt implicate seducerea, tentația, fala și tachinarea sexului opus; abordarea activă a acestuia și încercarea de a se apropia de el; și căutarea frecventă, cu sau fără intenție, de a sta alături de această persoană la adunări; când, pe lângă seducerea unei persoane, există și trecerea la alta dacă prima încercare eșuează, astfel încât sunt hărțuiți mulți membri de sex opus din biserică, atunci această problemă a devenit gravă. Acestea acoperă relațiile nepotrivite între sexe. Pe lângă relațiile cu sexul opus, există de asemenea unele relații nepotrivite între persoane de același sex. Dacă doi oameni de același sex au o relație specială de prietenie, se cunosc de mult timp și sunt destul de apropiați, atunci este potrivit să interacționeze des. Totuși, odată ce escaladează la a se implica în relații desfrânate ale trupului, și acestea ar trebui clasificate ca nepotrivite. Dacă între doi oameni de același sex contactul fizic este frecvent, într-o asemenea măsură încât ei folosesc între ei în mod obișnuit un limbaj de natură provocatoare și ambii pot fi deseori văzuți îmbrățișându-l pe celălalt sau afișând comportamente și manifestări mai evidente, atunci, cu timpul, devine clar pentru toată lumea: „Nu e vorba că acești doi oameni se ajută reciproc sau că au personalități compatibile; ei nu interacționează în limitele umanității normale. Aceasta este homosexualitate!” Acum, cei mai mulți oameni înțeleg că homosexualitatea este o relație nepotrivită, chiar având o natură mai gravă și fiind mai nepotrivită decât cea dintre sexe diferite. Dacă există asemenea relații în cadrul bisericii, acestea s-ar putea răspândi ca o ciumă, ducându-i pe unii în acest tip de ispită și tentație. Unii oameni spun că s-au dedat la homosexualitate în trecut, dar nu au făcut-o de bunăvoie. Lăsând laoparte dacă sunt cu adevărat homosexuali sau care este orientarea lor sexuală, dacă pot să cadă într-o astfel de ispită, fiind tentați – fără să vorbim deocamdată dacă au făcut-o de bunăvoie sau în mod pasiv – atunci, în primul rând, au fost tulburați de asta. Judecând după afirmația lor că nu au făcut-o de bunăvoie, aceștia au fost victime. Prin urmare, dacă homosexualii seduc și ademenesc alți oameni de același sex, cei care sunt ademeniți, chiar dacă ei înșiși nu sunt neapărat homosexuali, pot să devină așa ceva după ce au fost ademeniți de unul dintre aceștia. Nu este aceasta o situație periculoasă? De ce să spunem că acești oameni sunt homosexuali? Indivizii heterosexuali care seduc mulți oameni se încadrează în categoria promiscuității, ceea ce constituie o relație nepotrivită. Așadar, când doi oameni de același sex au o relație apropiată și se înțeleg bine, se țin de mână și se îmbrățișează, toate acestea fiind lucruri normale, cum pot ele să escaladeze până într-acolo încât sunt definiți drept homosexuali? Din cauza relației sexuale dintre ei – odată ce se atinge acest nivel al relației, aceasta devine homosexuală. Când își petrec brațele peste umerii celuilalt, se agață de gâtul celuilalt sau se cuprind de mijloc, acesta nu este un contact fizic normal între indivizi de același sex; mai degrabă este un contact fizic stârnit de dorințe carnale, având o natură diferită și, astfel, încadrându-se în categoria relațiilor nepotrivite. Pentru cei mai mulți oameni din biserică, este edificatoare sau nu vederea unor astfel de homosexuali? (Nu, nu este edificatoare.) Se simt tulburați majoritatea oamenilor după ce văd acest lucru? Dacă nu ai fi informat de situație și și-ar petrece brațul după gâtul sau mijlocul tău sau chiar te-ar săruta pe față, te-ai simți tulburat? (Da.) După ce te simți tulburat, ai avea inima ușurată sau neliniștită? (M-aș simți dezgustat.) Atunci ai simți că ai păcătuit? Dacă nu înțelegi exact care este esența acestui tip de problemă și ești doar atins de o persoană de același sex sau ai un contact fizic cu ea, fără să îi dai prea multă atenție după aceea, atunci nu este o mare problemă. Totuși, dacă te gândești la asta și o faci neîncetat, iar apoi nu poți să renunți la această persoană, la fel ca atunci când cineva tânjește după sexul opus, indiferent dacă tu te împotrivești sau nu în conștiința ta subiectivă, atunci apariția acestor gânduri în mintea ta indică faptul că ai fost deja tulburat, nu-i așa? Prin urmare, natura relațiilor homosexuale, acest tip de relație nepotrivită, este mult mai gravă. Unii oameni nu reușesc să vadă diferența dintre promiscuitatea care are loc între heterosexuali și homosexualitate și tratează aceste două chestiuni ca fiind echivalente. De fapt, problema homosexualității este mult mai gravă decât cea a promiscuității dintre heterosexuali.

Dacă apar în biserică indivizi care se implică în relații homosexuale și nu sunt restricționați, aceștia constituie o amenințare și le provoacă tulburări tuturor. Ce fel de tulburări? La prima vedere, cei mai mulți oameni nu pot detecta nicio problemă cu umanitatea acestora atunci când interacționează cu ei, dar interacțiunea prelungită le încețoșează gândurile și le întunecă inimile. Își pierd entuziasmul pentru credința în Dumnezeu și, fără să întâmpine nicio problemă aparte, nu mai sunt dispuși să creadă în Dumnezeu, își pierd interesul pentru citirea cuvintelor Sale, se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu în inimile lor și nutresc gânduri rele de renunțare la credința lor. Prin urmare, astfel de relații homosexuale nepotrivite nu ar trebui să fie doar oprite și restricționate în cadrul bisericii; și cei care se implică în ele ar trebui să fie înlăturați prompt din biserică. Este un lucru categoric. Odată ce sunt descoperiți, indiferent de îndatoririle pe care le fac sau de statutul lor, asemenea indivizi trebuie să fie înlăturați prompt din biserică, fără nicio îngăduință! Aceasta este reglementarea bisericii. De ce s-a instituit această reglementare? E întemeiată pe motive solide. Dumnezeu a creat oamenii ca bărbați și femei; după ce l-a creat pe Adam, partenera lui a fost Eva, nu un alt Adam. A lua asemenea măsuri împotriva celor care se implică în relații homosexuale se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și este absolut corect. Unii ar putea spune: „De ce să nu li se ofere acestor oameni o șansă să se căiască? Sunt tineri; nu ar trebui să li se permită să comită unele acte ridicole?” Nu! Alte acte ridicole ar putea fi tratate diferit, în funcție de circumstanțe și natură, dar acest act ridicol precis nu este în mod categoric doar un act ridicol; categoric nu poate fi tolerat și oricine comite un asemenea act în cadrul bisericii trebuie să fie înlăturat prompt! Dacă o întreagă biserică ar fi alcătuită din homosexuali, atunci toți ar fi înlăturați. O asemenea biserică nu este de dorit, nici măcar una! Acesta este principiul. Unii spun: „Câțiva oameni sunt implicați într-o relație homosexuală cu o singură persoană, dar nu i-au sedus pe alții sau nu au început să tulbure pe nimeni altcineva. Ar trebui să ne ocupăm de astfel de oameni și să fie îndepărtați?” Dacă într-adevăr sunt homosexuali, a-i lăsa să rămână în biserică echivalează cu a pune o bombă cu ceas printre aleșii lui Dumnezeu – sigur va exploda, mai devreme sau mai târziu. Chiar dacă nu tulburaseră, nu seduseseră sau nu hărțuiseră niciun individ de același sex, asta nu înseamnă că nu o vor face pe viitor. Poate că nu au găsit încă o persoană care să-i atragă, de care să le placă sau poate că nu e momentul potrivit și tuturor încă le lipsește cunoașterea și înțelegerea reciprocă. Dar, odată ce momentul este potrivit și adecvat pentru asemenea oameni, ei vor trece la acțiune. Prin urmare, astfel de indivizi categoric nu trebuie niciodată să fie tolerați sau să li se permită să rămână în cadrul bisericii, deoarece sunt nefirești și non-umani. Biserica nu vrea asemenea oameni. A se ocupa în acest mod de cei implicați în astfel de relații nepotrivite nu este un lucru greșit sau excesiv. Totuși, unii oameni spun: „Câțiva homosexuali par să fie destul de buni; nu au făcut nimic rău, respectă legile și reglementările, sunt respectuoși cu cei mai în vârstă și îi iubesc pe cei tineri, fac mereu fapte bune, unii chiar au daruri și aptitudini, iar alții sunt deosebit de milostivi și de ajutor în biserică. Ar trebui să-i lăsăm să rămână în biserică.” Este corect acest gând? (Nu.) Indiferent dacă gândurile tale sunt greșite sau corecte, trebuie să fii capabil să deslușești natura homosexualilor. Principiul de practică al bisericii pentru indivizii implicați în relații homosexuale este ca aceștia să fie îndepărtați. Acesta este un decret administrativ pe care nimeni nu poate să-l încalce; toți trebuie să practice conform acestui principiu.

Manifestările acestor două tipuri de relații nepotrivite despre care tocmai am avut părtășie sunt cele mai ușor de discernut, de deslușit și de clasificat de către oameni. Referitor la cei implicați în astfel de relații nepotrivite, în primul rând conducătorii și lucrătorii trebuie să-și îndeplinească responsabilitățile, folosind măsuri precum oprirea, restricționarea, izolarea și îndepărtarea pentru a se ocupa de ei. În al doilea rând, frații și surorile ar trebui, de asemenea, să-i discearnă și să păstreze distanța față de cei implicați în aceste două tipuri de relații nepotrivite, astfel încât să evite să fie ademeniți și să cadă în ispită, lucru care le-ar putea afecta credința în Dumnezeu și urmărirea adevărului pentru a dobândi mântuirea. Odată ce cad în ispită, le este greu să scape de ea. Cei mai mulți oameni ar trebui să fie capabili să discearnă aceste două tipuri de persoane. Nu vă purtați cum se comportă oamenii în societate, pretinzând că nu vedeți cine cu cine flirtează, lipsiți de o opinie sau o atitudine corectă față de cei care se dedau la promiscuitate, capabili să interacționați normal cu asemenea indivizi atât timp cât nu sunt implicate propriile interese, vorbind cum ar vorbi oricine în mod obișnuit, de parcă totul ar fi în regulă. Au asemenea oameni principii în modul în care îi tratează pe alții? Deloc. Toți non-credincioșii trăiesc după filosofii pentru interacțiuni lumești, străduindu-se să nu ofenseze pe nimeni ca să se protejeze, dar casa lui Dumnezeu este cu totul diferită de societatea non-credincioasă. În casa lui Dumnezeu, adevărul deține puterea. Dumnezeu le cere oamenilor să-i trateze pe ceilalți pe baza adevărurilor-principii. Toți aleșii lui Dumnezeu acceptă adevărul și se echipează cu el și îl folosesc pentru a-i discerne și a-i trata pe ceilalți, nu doar ca să mențină viața bisericească și să-i protejeze pe frați și surori, ci, mai important, ca să se protejeze pe ei înșiși de suferința provocată de ispită și să evite să fie ademeniți în ispită. Cu cât mai devreme poți să-i discerni pe astfel de indivizi și să te îndepărtezi de ei, cu atât vei fi mai capabil să te îndepărtezi de ispită și să fii protejat. Acesta este modul în care ar trebui să-i tratezi pe indivizii implicați în relații nepotrivite; este în acord cu adevărurile-principii și în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu.