Cât timp am avut părtășie despre responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor? (Patru luni și jumătate.) După ce am avut părtășie despre acest lucru atât de mult timp, aveți acum o înțelegere oarecum mai clară despre lucrarea specifică pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o facă? (Da, înțelegerea noastră cu privire la acest lucru este oarecum mai clară.) Ar trebui să fie mai clară decât înainte. Părtășia Mea este atât de specifică și de clară, încât, dacă cineva tot nu o înțelege, asta ar însemna că are un intelect îndoielnic, nu-i așa? (Ba da.) Privind acest lucru acum, credeți că este ușor să fiți conducători și lucrători buni? (Nu este ușor.) De ce calități este nevoie? (O persoană trebuie să aibă calibrul și umanitatea necesare conducătorilor și lucrătorilor, precum și adevărul-realitate și un simț al răspunderii.) Trebuie să aibă cel puțin conștiință, rațiune și loialitate și, pe urmă, calibru și capacitate de lucru. Când o persoană are toate aceste calități, poate să fie un conducător sau lucrător bun și să-și îndeplinească responsabilitățile.

Punctul doisprezece: Identificați prompt și cu exactitate diverșii oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și transformați lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele (Partea a doua)

La ultima adunare am avut părtășie despre al doisprezecelea punct al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor: „Identificați prompt și cu exactitate diverșii oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii; opriți-le, restricționați-le și transformați lucrurile; în plus, aveți părtășie despre adevăr pentru ca aleșii lui Dumnezeu să dobândească discernământ prin astfel de lucruri și să învețe din ele.” În cadrul acestui punct, am avut mai întâi părtășie despre oamenii, evenimentele și lucrurile care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii. Dacă își doresc să oprească și să restricționeze diverși oameni, evenimente și lucruri care provoacă perturbări și tulburări în cadrul bisericii și dacă vor să facă bine această lucrare, conducătorii și lucrătorii trebuie mai întâi să știe și să-și dea seama care oameni, evenimente și lucruri perturbă și tulbură lucrarea bisericii și ordinea normală a bisericii. După aceea, ei trebuie să le coreleze cu oamenii, evenimentele și lucrurile din lucrarea concretă a bisericii și din viața bisericească și apoi să îndeplinească diverse sarcini, precum oprirea și restricționarea lor. Aceasta este o cerință pentru conducători și lucrători. La ultima noastră adunare am avut părtășie despre diverși oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea bisericii și viața bisericească, începând cu cei care au legătură cu viața bisericească. De asemenea, am împărțit în categorii oamenii, evenimentele și lucrurile din viața bisericească a căror natură este aceea de a provoca perturbări și tulburări. Câte chestiuni au fost în total? (Unsprezece. Prima: a vorbi deseori pe lângă subiect în timpul părtășiei despre adevăr; a doua: a rosti cuvinte și doctrine pentru a-i induce în eroare pe oameni și a le câștiga stima; a treia: a pălăvrăgi despre chestiuni de familie, a-și construi relații personale și a se ocupa de chestiuni personale; a patra: a forma clici; a cincea: a lupta pentru statut; a șasea: a semăna discordie; a șaptea: a-i ataca și a-i chinui pe oameni; a opta: a răspândi noțiuni; a noua: a vărsa negativitate; a zecea: a răspândi zvonuri nefondate; și a unsprezecea: a încălca principiile pentru alegeri.) A șasea chestiune este a semăna discordie, a cărei natură este de a provoca perturbări și tulburări, însă, în comparație cu celelalte fapte rele, este o problemă minoră. Schimbați-o cu „a se implica în relații nepotrivite” și natura ei este mult mai gravă decât cea a semănării discordiei. A șaptea chestiune este a-i ataca și a-i chinui pe oameni. Schimbați-o cu „a se implica în atacuri reciproce și în dispute verbale” – nu are aceasta o natură mai gravă, nu este mai specifică și mai potrivită? (Ba da.) Atacurile reciproce și disputele verbale sunt tipuri de probleme care au loc de obicei în viața bisericească și care au legătură cu perturbările și tulburările. Modificarea acestor două chestiuni le face mai potrivite și mai apropiate de problemele care apar în viața bisericească. A unsprezecea chestiune este a încălca principiile pentru alegeri. Schimbați-o cu „a manipula și a perturba alegerile”. Este doar o schimbare ce ține de cuvinte; natura ei rămâne aceeași, doar că i se intensifică gradul – acum are mai multă legătură cu natura de a provoca perturbări și tulburări.

Diverșii oameni, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură viața bisericească

V. A lupta pentru statut

Ultima dată am avut părtășie până la a patra chestiune, a forma clici. Acum vom trece la părtășia despre a cincea chestiune, a lupta pentru statut. Problema luptei pentru statut este una care apare deseori în viața bisericească și nu e ceva neobișnuit să vezi asta. Ce stări, comportamente și manifestări aparțin practicii luptei pentru statut? Despre care manifestări ale luptei pentru statut se poate spune că fac parte din problema perturbării și tulburării lucrării lui Dumnezeu și a ordinii normale a bisericii? Indiferent despre ce chestiune sau categorie avem părtășie, aceasta trebuie să se refere la ceea ce se specifică la punctul doisprezece despre „diverse persoane, evenimente și lucruri care perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu și ordinea normală a bisericii”. Trebuie să atingă nivelul de perturbare și tulburare și trebuie să aparțină acestei naturi, numai atunci merită să fie subiect al părtășiei și disecării. Ce manifestări ale luptei pentru statut sunt asociate cu această natură a perturbării și tulburării lucrării casei lui Dumnezeu? Cea mai comună este lupta oamenilor cu liderii de biserică pentru statut, care se manifestă în ei în principal prin detectarea anumitor lucruri despre conducători și a greșelilor lor, pentru a-i ponegri și condamna și pentru a le expune în mod intenționat dezvăluirile de corupție, eșecurile și neajunsurile din umanitatea și calibrul lor, mai ales când vine vorba de abateri și greșeli pe care le-au săvârșit în lucrarea lor sau când s-au ocupat de oameni. Aceasta este cel mai frecvent întâlnită și cea mai flagrantă manifestare a luptei cu liderii de biserică pentru statut. În plus, acestor oameni nu le pasă cât de bine își fac lucrarea conducătorii de biserică, dacă acționează sau nu conform principiilor și dacă există sau nu probleme cu umanitatea lor și sunt pur și simplu sfidători cu acești conducători de biserică. De ce sunt sfidători? Pentru că și ei vor să fie conducători de biserică, aceasta este ambiția lor, dorința lor și, astfel, sunt sfidători. Indiferent cum lucrează conducătorii de biserică sau cum se ocupă de probleme, acești oameni descoperă mereu lucruri despre ei, îi judecă și îi condamnă, ba chiar merg până la a exagera lucrurile, a denatura faptele și a exagera cât de mult posibil. Ei nu folosesc principiile pe care casa lui Dumnezeu le cere conducătorilor și lucrătorilor pentru a evalua dacă acești conducători acționează conform principiilor, dacă sunt oameni potriviți, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul și dacă au conștiință și rațiune. Nu-i evaluează pe conducători potrivit acestor principii. În schimb, pe baza propriilor intenții și scopuri, caută constant nod în papură și născocesc plângeri, găsind lucruri de care să-i acuze pe conducători sau lucrători, răspândind pe la spatele lor zvonuri că fac lucruri care nu sunt în acord cu adevărul sau expunându-le neajunsurile. De exemplu, ar putea spune: „Conducătorul cutare a făcut o dată o greșeală și a fost emondat de Cel de mai sus, dar niciunul dintre voi nu a știut asta. Vedeți, știu atât de bine să se prefacă!” Nu țin cont și nu le pasă dacă acest conducător sau lucrător este o țintă a cultivării făcute de casa lui Dumnezeu sau dacă este conform standardului în calitate de conducător sau lucrător, pur și simplu continuă să îl judece, distorsionând faptele și făcând mișcări meschine împotriva lui, pe ascuns. Și cu ce scop fac aceste lucruri? Ca să lupte pentru statut, nu-i așa? În tot ceea ce spun și fac există un scop. Ei nu țin cont de lucrarea bisericii, iar evaluarea pe care le-o fac conducătorilor și lucrătorilor nu se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin pe rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu sau pe principiile pe care Dumnezeu le cere omului, ci pe propriile intenții și scopuri. Contrazic tot ceea ce spun conducătorii sau lucrătorii și apoi își oferă propriile „perspective”. Indiferent cât din ceea ce spun conducătorii și lucrătorii este în conformitate cu adevărul, ei nu acceptă nimic. Resping orice spun conducătorii și lucrătorii și își promovează propriile opinii diferite. În special când un conducător sau un lucrător e sincer și-și deschide inima, vorbind despre autocunoașterea sa, ei sunt și mai mulțumiți și cred că și-au găsit ocazia. Ce ocazie? Ocazia de a-l denigra pe acest conducător sau lucrător, de a-i anunța pe toți că acest conducător sau lucrător are un calibru slab, că poate fi slab, că și el este un om corupt, că și el greșește adesea în lucrurile pe care le face și că nu este mai bun decât ceilalți. Aceasta este ocazia lor de a găsi ceva împotriva conducătorului sau lucrătorului, oportunitatea lor de a-i ațâța pe toți să-l condamne, să-l răstoarne și să-l doboare pe acel conducător sau lucrător. Iar motivația pentru toate aceste comportamente și acțiuni nu este alta decât lupta pentru statut. Dacă sunt urmate principiile pentru alegeri și principiile pentru cultivarea și folosirea oamenilor în casa lui Dumnezeu, în împrejurări normale, astfel de indivizi nu vor fi aleși niciodată în calitate de conducători sau lucrători. Ei au deslușit și au înțeles clar acest lucru, astfel încât recurg la orice mijloace pentru a-i ataca și a-i condamna pe conducători și lucrători. Indiferent cine ajunge conducător sau lucrător, ei sunt pur și simplu sfidători cu el, caută mereu nod în papură și fac comentarii critice iresponsabile la adresa lui. Chiar dacă nu e nimic în neregulă cu acțiunile sau cuvintele acestor conducători și lucrători, ei reușesc întotdeauna să le găsească vreo vină – de fapt, problemele de care se leagă nu sunt principiale, ci sunt chestiuni pur și simplu banale. Așadar, de ce insistă asupra acestor chestiuni banale? De ce sunt capabili să-i judece și să-i condamne în mod atât de deschis pe conducători și lucrători pentru astfel de lucruri? Au un singur scop, acela de a lupta pentru putere și statut. Indiferent cum are casa lui Dumnezeu părtășie despre diversele manifestări ale conducătorilor falși și ale antihriștilor, ei nu fac niciodată legătura între aceste manifestări și ei înșiși, ci le corelează numai cu liderii și lucrătorii, la toate nivelurile. Odată ce găsesc o potrivire, se gândesc: „Acum am dovezi; în sfârșit am găsit ceva ce pot să folosesc împotriva lor și am prins o ocazie bună.” Apoi devin și mai neînfrânați când expun, judecă, emit aprecieri critice și condamnă tot ce fac acești conducători și lucrători. La prima vedere, unele dintre chestiunile pe care le aduc în discuție ar putea părea puțin problematice, dar când sunt evaluate prin prisma principiilor, sunt nesemnificative. Atunci de ce le aduc în discuție? Singurul motiv pentru care o fac este să-i expună pe conducători și pe lucrători, cu scopul de a-i condamna și a-i învinge. Dacă liderii și lucrătorii cad în negativitate, imploră milă și îngenunchează în fața lor, dacă frații și surorile văd că acești conducători și lucrători sunt tot timpul negativi și slabi și că fac deseori greșeli atunci când acționează și nu îi mai aleg în calitate de conducători, dacă frații și surorile nu mai ascultă cu aceeași atenție când acești conducători au părtășie despre adevăr și dacă oamenii nu mai colaborează la fel de activ și serios când acești conducători implementează lucrarea, atunci cei care luptă pentru statut vor fi mulțumiți și vor avea o ocazie de care să profite. Acesta este scenariul pe care își doresc cel mai mult să-l vadă și ceea ce speră cel mai mult că se va întâmpla. Care este scopul lor când fac toate acestea? Nu este de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă adevărul și să-i discearnă pe conducătorii falși și pe antihriști, nici să îi conducă pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În schimb, scopul lor este să-i învingă și să-i doboare pe conducători și pe lucrători, astfel încât toată lumea să-i considere pe ei cei mai potriviți candidați pentru a sluji în calitate de conducători. În acest punct, țelul lor va fi fost atins și vor trebui doar să aștepte ca frații și surorile să-i numească drept conducători. Există astfel de oameni în biserică? Cum sunt firile lor? Acești indivizi au firea ticăloasă, nu iubesc deloc adevărul și nici nu îl practică; nu își doresc decât să dețină puterea. Dar cei care înțeleg o parte din adevăr și au un oarecare discernământ – ar fi aceștia dispuși să lase astfel de oameni să dețină puterea? Ar fi dispuși să cadă sub puterea lor? (Nu.) De ce nu? Dacă majoritatea oamenilor ar putea să vadă clar natura-esență a unor astfel de indivizi, i-ar mai alege drept conducători? (Nu.) Nu i-ar alege decât dacă tocmai s-au întâlnit cu toții și nu se cunosc prea bine. Dar odată ce se cunosc și văd clar care indivizi au calibru slab și sunt confuzi, care sunt oameni răi cu firi ticăloase și înșelătoare, care sunt dornici să lupte pentru statut și să meargă pe calea antihriștilor, care pot să urmărească adevărul și să-și facă îndatoririle cu loialitate și așa mai departe, odată ce pricep natura-esență și categoriile diverșilor oameni, alegerea conducătorilor va fi relativ corectă și în concordanță cu principiile.

Oare cei mai mulți oameni ar prefera să aleagă un conducător care luptă întotdeauna pentru statut sau ar alege pe cineva al cărui calibru și ale cărui capacități de lucru sunt relativ medii, dar care este sârguincios și statornic? Când nu este clar cum este caracterul acestor doi indivizi, care este natura-esență pe care o au sau pe ce cale sunt, pe care ar prefera să-l aleagă cei mai mulți oameni drept conducător? (Pe al doilea, cel care este statornic.) Cei mai mulți oameni l-ar alege pe al doilea. Manifestările celor care luptă tot timpul pentru statut sunt dovezi ale umanității și esenței lor. Nu pot cei mai mulți oameni să-și dea seama de manifestările lor și să le discearnă? Oamenii vor spune: „Acest om îi dă tot timpul bătăi de cap conducătoarei de biserică; ambițiile sale sunt orientate către obținerea statutului de conducător de biserică, vrea să o înlocuiască în funcția ei de conducătoare. De când această persoană a fost aleasă conducătoare de biserică, a luat-o tot timpul în vizor și a considerat-o neplăcută. O vorbește mereu pe la spate și îi găsește vină în tot ce face, legându-se de tot ce poate, și, de asemenea, o judecă și îi descoperă neajunsurile pe la spatele ei. Mai ales în timpul adunărilor sau când are părtășie despre lucrare, dacă ea nu se exprimă clar pentru un moment, o întrerupe, dând dovadă de multă nerăbdare. Ba chiar o disprețuiește, batjocorind-o, ridiculizând-o și râzând de ea; îi face probleme la fiecare pas și o pune în situații stânjenitoare.” Cu aceste comportamente expuse în fața tuturor, nu vor fi cei mai mulți oameni capabili să-l discearnă pe acest individ? (Ba da.) Atunci este propice acest lucru pentru ocuparea poziției de conducător de către el? Categoric nu. Sunt acești oameni care luptă pentru statut deștepți sau nesăbuiți? În mod clar sunt idioți, proști. Mai este un lucru grav: acești indivizi sunt diavoli, iar natura lor este neschimbătoare! Dorința lor de putere și statut este incontrolabilă, chiar până într-acolo încât își pierd rațiunea, acesta nefiind un lucru pe care îl deține umanitatea normală. Această dorință depășește limitele raționalității și ale conștiinței umanității normale, atingând nivelul lipsei de scrupule. Acești oameni vor acționa astfel în orice moment, loc sau context, fără să se gândească la consecințe, cu atât mai puțin la impactul acțiunilor lor. Acestea sunt cele mai tipice manifestări și abordări ale celor care luptă pentru statut. Oricând are loc o adunare sau o părtășie despre lucrare, de îndată ce toată lumea se adună, acești indivizi provoacă tulburări ca niște muște nesuferite, stricând viața bisericească și ordinea normală a părtășiei despre adevăr. Asemenea comportamente și abordări au natura de a provoca perturbări și tulburări. Nu ar trebui să fie restricționați astfel de indivizi? În cazuri grave, nu ar trebui să fie îndepărtați sau excluși? (Ba da.) Uneori, a se baza exclusiv pe puterea conducătorilor bisericii pentru a-i restricționa pe oamenii răi poate fi un efort oarecum izolat, slab – dacă, după ce văd clar gravitatea perturbărilor și tulburărilor provocate de oamenii răi și după ce le discern temeinic esența, frații și surorile se pot uni cu liderii bisericii pentru a opri și restricționa astfel de indivizi răi, nu ar fi acesta un lucru mai eficient? (Ba da.) Dacă cineva spune: „Restricționarea oamenilor răi este responsabilitatea conducătorilor și lucrătorilor, nu are nicio legătură cu noi, credincioșii de rând. Nu ne vom bate capul cu asta! Oamenii răi luptă pentru statut cu liderii bisericii; ei luptă pentru statut cu aceia care îl au. Noi nu avem statut; nu încearcă să ia nimic de la noi. În orice caz, pe noi nu ne afectează. Lăsați-i să lupte cât vor. Dacă acei conducători ai bisericii au capacitatea, ar trebui să-i restricționeze; dacă nu, ar trebui să-i lase în pace. Ce legătură are asta cu noi?” Este bun acest punct de vedere? (Nu.) De ce nu este bun? (Ei nu susțin ordinea normală a bisericii.) Ca să o spunem în termeni mai potriviți, la ce se referă ordinea normală a bisericii? Nu se referă la viața bisericească normală? (Ba da.) Aceasta implică viața bisericească ordonată și normală – implică mâncatul și băutul ordonat al cuvintelor lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că oamenii pot să citească prin rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, să aibă părtășie despre el și să împărtășească experiențe personale într-o viață bisericească în care Duhul Sfânt lucrează, Dumnezeu este prezent și Dumnezeu îndrumă și, în același timp, primesc și luminare și îndrumare de la Duhul Sfânt și capătă lumină. De aceste lucruri ar trebui să se bucure aleșii lui Dumnezeu în viața bisericească. Dacă unii oameni distrug această ordine normală, atunci ar trebui să fie opriți și restricționați conform principiilor și nu ar trebui să fie tolerați. Acestea nu sunt doar responsabilitatea și obligația conducătorilor și lucrătorilor, ci și ale tuturor celor care înțeleg adevărul și au discernământ. Desigur, ar fi cel mai bine dacă această lucrare ar putea fi dirijată de conducătorii bisericii, aceștia având părtășie cu frații și surorile despre natura acțiunilor acestor indivizi, pe ce tipuri de oameni se bazează acești indivizi în manifestările lor și modul în care frații și surorile ar trebui să discearnă și să deslușească asemenea indivizi. Dacă acești oameni răi nu sunt restricționați și frații și surorile sunt cu toții tulburați, induși în eroare și amăgiți de ei, iar conducătorii bisericii ajung, în schimb, să fie izolați de către acești oameni răi, atunci această biserică va deveni paralizată și inevitabil va fi cuprinsă de haos. Poate viața bisericească normală să continue în astfel de împrejurări? Dacă nu poate să continue, vor mai fi roditoare adunările bisericii? Vor mai câștiga ceva aleșii lui Dumnezeu din astfel de adunări? Dacă aleșii lui Dumnezeu nu câștigă nimic din ele, atunci sunt astfel de adunări binecuvântate sau detestate de Dumnezeu? Desigur, sunt detestate de El. Adunările fără lucrarea Duhului Sfânt și fără binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai pot fi considerate viață bisericească, ci mai degrabă devin întâlnirile unui grup social. Îi place cuiva viața bisericească dezordonată? Este edificatoare sau benefică pentru cineva? (Nu.) Dacă în această perioadă nu ai câștigat nimic de la nicio adunare în ceea ce privește intrarea ta în viață, atunci acest timp nu a avut nicio valoare sau însemnătate pentru tine; ai irosit acest timp. Nu înseamnă asta că intrarea ta în viață a suferit o pierdere? (Ba da.) Dacă, în timpul unei adunări, sunt oameni răi care luptă pentru statut, dezbat și se ceartă cu un conducător de biserică și, în consecință, oamenii ajung să se simtă neliniștiți, întreaga adunare fiind cuprinsă de o atmosferă apăsătoare, plină de energia ticăloasă a Satanei, și dacă, pe lângă dezbaterea unor subiecte precum cine are dreptate și cine greșește, nu vine nimeni înaintea lui Dumnezeu să se roage și să caute adevărul și nimeni nu acționează conform principiilor, atunci, după acest tip de adunare, credința ta în Dumnezeu se va fi intensificat sau diminuat? Vei fi înțeles și dobândit mai multe lucruri când vine vorba despre adevăr sau mintea ta va fi fost tulburată de dispute, fără ca tu să fi dobândit absolut nimic? Uneori s-ar putea să gândești: „Nu înțeleg de ce oamenii cred în Dumnezeu. Ce rost are să crezi în Dumnezeu? Cum pot acești oameni să se poarte în acest fel? Mai sunt ei credincioși în Dumnezeu?” Din cauza unei singure tulburări din partea Satanei și a diavolilor, inimile oamenilor devin tulburate și confuze; ei simt că este inutil să creadă în Dumnezeu și nu cunosc valoarea credinței în Dumnezeu, iar mințile lor devin răvășite. Dacă toată lumea poate fi vigilentă și îndeosebi sensibilă și aprigă în privința unor astfel de chestiuni, mai degrabă decât să fie amorțită și înceată, atunci, când oamenii răi spun sau fac frecvent lucruri în biserică de dragul luptei pentru statut, cei mai mulți oameni își vor da seama repede că este o problemă care trebuie rezolvată. Vor fi capabili să discearnă cu rapiditate cine manipulează aceste situații și care este firea-esență pe care o are, își vor da seama repede de gravitatea problemei și vor putea să-i oprească și să-i restricționeze pe cei răi într-o perioadă scurtă de timp, îndepărtându-i din biserică și împiedicându-i să-i tulbure și să-i constrângă în continuare pe oamenii din biserică. Nu ar fi acest lucru benefic și edificator pentru cei mai mulți oameni? (Ba da.)

Dacă întâlniți situații în care oameni răi luptă pentru statut, cum vă veți ocupa de ei? Care este opinia majoritară? (Vom opri acest comportament.) Doar îl veți opri? Cum îl veți opri? Le veți interzice să vorbească sau veți spune: „Nu ne place ce spui, așadar, vorbește mai puțin la adunările viitoare”? Va funcționa asta? Te vor asculta? (Nu.) Așadar, ce ar trebui să faci? Trebuie să le expui și să le diseci temeinic intențiile, motivațiile și natura-esență conform cuvântului lui Dumnezeu, ca frații și surorile să-i poată discerne și să fie atenți în privința unor astfel de oameni și a naturii acțiunilor lor, mai degrabă decât să fie persoane care caută să le facă pe plac oamenilor și doar așteaptă ca liderii bisericii și lucrătorii să-i expună pe oamenii răi, înainte ca tu să iei atitudine și să spui: „N-ar mai trebui să fie acceptați la adunări.” Este bine să fii o persoană care caută să le facă pe plac oamenilor? (Nu, nu este.) Când se confruntă cu astfel de situații, nu preferă cei mai mulți oameni să se ferească și să evite aceste probleme, mai degrabă decât să fie în dezacord cu acei oameni răi, ca să poată evita să-i ofenseze și să le fie greu să interacționeze cu ei ulterior? Nu aderă cei mai mulți oameni la principiul pentru interacțiunile lumești de a fi persoane care caută să le facă pe plac oamenilor? (Ba da.) Atunci aceasta este problema. Să presupunem că optzeci la sută dintre oamenii unei biserici sunt persoane care caută să le facă pe plac celorlalți și, când văd astfel de indivizi răi luptând pentru statut, superioritate și poziții de conducători în viața bisericească, nimeni nu se ridică să-i oprească sau să-i restricționeze, majoritatea având următoarea perspectivă: „Cu cât mai puține probleme, cu atât mai bine. Nu-mi pot permite să-i provoc, așadar, nu pot să-i evit pur și simplu? Doar mă voi feri de ei și cu asta am rezolvat totul. N-au decât să se lupte; când vine vremea, îi va pedepsi Dumnezeu. Ce legătură are asta cu mine?” În aceste împrejurări, mai poate fi roditoare viața bisericească? Cei mai mulți oameni sunt leneși și dependenți; odată ce sunt aleși conducătorii bisericii, ei consideră că lucrarea lor s-a terminat și doar așteaptă după conducătorii bisericii să facă totul. În cazul în care îi întrebi dacă au fost distribuite în biserica lor cărți ale cuvintelor lui Dumnezeu, dacă au existat perturbări și tulburări ale vieții bisericești sau dacă cineva trâmbițează mereu cuvinte și doctrine sau luptă cu liderii bisericii pentru statut, ei spun: „Conducătorii bisericii știu totul despre aceste lucruri. Eu nu știu nimic despre ele și nu am nevoie să-mi bat capul cu ele. Conducătorii se vor ocupa de ele la momentul potrivit.” Ei nu sunt preocupați sau interesați de nimic, nu sunt informați de nimic și nici nu știu, nici nu le pasă de nimic referitor la oamenii, evenimentele sau lucrurile implicate în viața bisericească despre care ar trebui să știe. Când vine vorba de ceea ce spun și fac atunci când luptă pentru statut acești oameni răi care apar în biserică, dar și de tulburările și efectele pe care le provoacă asupra vieții bisericești, ei sunt cu totul indiferenți și nu se interesează sau nu întreabă de aceste lucruri. După ce totul s-a terminat, în cazul în care îi întrebi dacă au dobândit vreun discernământ, dacă pot să-i discearnă pe oamenii răi și care sunt manifestările oamenilor răi, ei nu pot spune nimic altceva decât: „Întreabă-i pe conducătorii bisericii; ei știu totul.” O astfel de persoană nu este un sclav? Este un sclav, este lașă și inutilă și trăiește o existență abjectă. Situațiile în care oameni răi luptă pentru statut necesită discernământ, gestionare și rezolvare. Aceasta nu este numai responsabilitatea conducătorilor bisericii; aleșii lui Dumnezeu împărtășesc cu toții această responsabilitate. Cei mai mulți conducători înțeleg câteva adevăruri în plus față de o persoană de rând, sunt atenți la aceste chestiuni și pot să vadă țelurile și esența acțiunilor acestor oameni. În același timp, cei mai mulți oameni ar trebui, de asemenea, să învețe efectiv lecții, să-și sporească discernământul și să cadă de acord cu cei care au simțul dreptății în biserică și înțeleg și urmăresc adevărul, pentru a lua măsuri potrivite împotriva acestor indivizi răi care tulbură și perturbă viața bisericească. Ar trebui să-i izoleze sau să-i îndepărteze, mai degrabă decât să stea cu mâinile în sân și doar să asculte puțină părtășie, să-și lărgească un pic orizonturile și să aibă o oarecare conștientizare în inimile lor când se confruntă cu aceste chestiuni și după aceea să-și considere lucrarea terminată. Aceasta pentru că lucrarea bisericii nu este ceva ce îi privește doar pe conducătorii de biserică și a trăi o viață bisericească bună și a păstra ordinea normală a vieții bisericești nu sunt doar responsabilitatea conducătorilor de biserică – le cere tuturor să ia atitudine și să facă un efort colectiv pentru a o păstra.

Oamenii care luptă pentru statut – tipul menționat în a cincea chestiune – apar adesea în viața bisericească. Cea mai evidentă manifestare a lor este lupta pentru statut cu liderii de biserică, urmată de lupta pentru statut cu aceia dintre frați și surori care au calibru bun și înțeleg adevărul cu puritate relativă, cu cei care au înțelegere spirituală și cei care înțeleg adevărurile-principii, provocându-i deseori pe acești indivizi. Acești oameni au adesea părtășie despre unele înțelegeri pure și o lumină pură în viața bisericească, împărtășind unele experiențe personale care sunt valoroase, și transmit o înțelegere practică; acest lucru îi ajută și îi edifică mult pe frați și surori. După ce aud părtășia lor, frații și surorile au o cale, știind cum să practice și să experimenteze cuvântul lui Dumnezeu și cum să-și rezolve propriile probleme. Sunt foarte recunoscători pentru îndrumarea lui Dumnezeu și, în același timp, îi admiră și îi stimează pe cei care au o înțelegere pură a adevărului și experiențe practice. Astfel, ei tind să-i privească pe acești oameni cu respect și să se apropie de ei. Apariția în viața bisericească a acestor lucruri pozitive care Îl mulțumesc pe Dumnezeu este ceea ce vor să vadă cel mai puțin aceia care luptă pentru statut. Ori de câte ori văd pe cineva care are părtășie despre experiențe practice, ei nu se simt în largul lor și sunt invidioși, devenind deosebit de stânjeniți. În stânjeneala lor, ei manifestă un comportament de sfidare, dispreț și nemulțumire, deseori calculând în inimile lor cum să-i facă pe cei care au experiențe practice și înțeleg adevărul să pară nesăbuiți, precum și cum să-i facă pe frați și surori să le vadă defectele și neajunsurile, să nu-i mai respecte sau să nu se apropie de ei. Prin urmare, cei care luptă pentru statut sunt nevoiți să spună unele lucruri și să întreprindă anumite acțiuni. Îi atacă și îi exclud pe cei care împărtășesc mărturii bazate pe experiență și pe cei a căror părtășie frecventă despre adevăr aprovizionează și sprijină intrarea în viață a fraților și surorilor. Deseori exploatează personajele pozitive și le expun neajunsurile, cu scopul de a-i îndepărta pe aleșii lui Dumnezeu de toți cei care au adesea părtășie despre adevăr și împărtășesc mărturii bazate pe experiență. În concluzie, cei care luptă pentru statut sunt personaje negative care se infiltrează în biserică și joacă rolul de slujitori ai Satanei.

O soră care comisese erori în relațiile ei intime înainte de a crede în Dumnezeu s-a căit după ce a devenit credincioasă și nu a mai făcut niciodată asemenea greșeli. A avut remușcări îndeosebi pentru fărădelegile ei din trecut și, astfel, s-a destăinuit și a avut părtășie cu frații și surorile. Care sunt scopul și principiul faptului de a se destăinui și a avea părtășie? Sunt de a cultiva înțelegerea reciprocă și a elimina piedicile interne dintre frați și surori. Cei mai mulți frați și surori, după ce înțeleg adevărul, pot să se destăinuie și să aibă părtășie despre propriile dezvăluiri de corupție și fărădelegile din trecut, exprimând în același timp recunoștință și laudă pentru mântuirea din partea lui Dumnezeu. Sunt potrivite o asemenea destăinuire și părtășie? (Da.) După ce înțeleg adevărul, cei mai mulți frați și surori sunt capabili să se destăinuie și să aibă părtășie în acest mod; constituie asta o problemă? (Nu.) Este foarte normal ca oamenii să fi comis anumite greșeli în privința relațiilor lor intime sau în alte privințe înainte să ajungă să creadă în Dumnezeu. Unii oameni pot să vorbească despre aceste greșeli, în vreme ce alții le ascund și se deghizează și, indiferent cum practică alții destăinuirea și dezvăluirea lor, ei înșiși nu spun nimic. Cred că aceste greșeli sunt secretele lor rușinoase pe care nu le pot spune nimănui, de teamă să nu-și piardă reputația, imaginea și poziția. Totuși, unii oameni pricep lucrurile diferit; ei consideră că, de vreme ce au ajuns să creadă în Dumnezeu și au acceptat mântuirea din partea Lui, ar trebui să se destăinuie și să aibă părtășie acum despre fărădelegile lor din trecut și căile greșite pe care au mers, să le aducă în discuție pentru a fi disecate, și că acestea sunt doar lucruri prin care au trecut în calitate de oameni corupți de Satana. Acum sunt capabili să se destăinuie, să se dezvăluie și să aibă părtășie. Fie că e pentru a face o sinteză a trecutului, fie pentru a-i pune capăt, faptul că acești oameni pot să facă acest lucru dovedește că atitudinea lor față de practicarea adevărului este următoarea: sunt dispuși să îl practice și au hotărârea de a-l practica. Modul exact în care cineva practică depinde de înțelegerea și hotărârea sa. Totuși, a se destăinui și a se dezvălui nu reprezintă în niciun caz o greșeală, cu atât mai puțin un păcat. Nu ar trebui folosite ca avantaje asupra cuiva, cu atât mai puțin nu ar trebui să devină o dovadă folosită de o persoană pentru a-l ataca. Majoritatea oamenilor pot să trateze această chestiune în mod corect, adică înțelegerea pe care o au despre acest lucru este pură și în conformitate cu adevărurile-principii. Totuși, indivizii răi nutresc intenții rele; ei insistă să descopere lucruri despre oameni pentru a-i ridiculiza, a se juca cu ei și a-i judeca. Asemenea fapte rele sunt destul de evidente. Cei care sunt capabili să se dezvăluie, să se destăinuie și să aibă părtășie despre corupția lor și despre căile greșite pe care le-au urmat au inimi înfometate și însetate de dreptate când abordează adevărul și cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, în timp ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei dobândesc în mod inconștient unele înțelegeri și perspective practice. Aceste înțelegeri și perspective practice îi ajută să găsească o cale de practică în fața dificultăților și a multitudinii de situații care au loc în viața lor, ducând la o înțelegere autentică a adevărului, bazată pe experiență. A avea părtășie despre aceste înțelegeri autentice bazate pe experiență este edificator și de ajutor celorlalți; frații și surorile îi vor privi pe acești oameni cu admirație și respect, spunând: „Experiențele tale practice sunt minunate. După ce le-am auzit, pot să empatizez profund. Văd că a ta cale de practică este corectă și binecuvântată de Dumnezeu. Și eu sunt dispus să renunț la noțiunile și prejudecățile mele și să mă debarasez de piedici; vreau să practic adevărul într-un mod simplu și să primesc luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu ca tine. Aceasta este calea cea dreaptă.” Nu sunt aceste manifestări destul de normale? Nu este foarte adecvat să ia naștere o astfel de relație între frați și surori? Acesta este un tip de relație interpersonală care diferă de tipul regăsit printre cei care nu cred în Dumnezeu; este o relație aprobată de Dumnezeu și pe care El Își dorește să o vadă. Numai când există o astfel de relație normală între frați și surori, poate să fie normală și viața bisericească. Totuși, vor exista mereu unii oameni răi sau unii cu intenții malițioase, care se ridică să-i atace, să-i denigreze și să-i excludă pe cei cu experiențe practice, pe cei care sunt însetați și înfometați de adevăr și pe cei care îi admiră și îi stimează pe oamenii cu experiență. De ce îi atacă pe acești oameni? Scopul lor nu este altul decât să lupte pentru un anumit statut în cadrul bisericii. Fiindcă nu iubesc, nici nu urmăresc adevărul, se dau drept urmăritori ai adevărului, plăsmuind experiențe false pentru a-i induce în eroare pe toți și a le câștiga stima. Asta înseamnă a folosi metodele Satanei de a-i induce în eroare și a-i controla pe oameni pentru a dobândi statutul și puterea dorite de ei. Asemenea incidente au loc frecvent în bisericile de pretutindeni și sunt vizibile tuturor. Dacă vi se pare că unii frați și surori dețin o parte din adevărul-realitate, că pot avea părtășie în timpul adunărilor despre o înțelegere autentică, bazată pe experiență, a cuvintelor lui Dumnezeu și au câștigat laudele multor oameni, însă, din anumite motive, sunt atacați, acuzați sau făcuți să sufere de unii oameni, atunci ar trebui să fiți atenți și să discerneți ce fel de oameni adoptă acest comportament. De ce sunt deseori atacați și excluși cei care urmăresc adevărul? Ce se întâmplă, de fapt, aici? Fără îndoială, acest lucru indică o problemă.

În viața bisericească ar trebui să se acorde o atenție deosebită celor care le găsesc frecvent vină conducătorilor și lucrătorilor. În plus, unii oameni își bat joc, iau în derâdere sau îi atacă adesea pe cei care urmăresc relativ adevărul și tânjesc după cuvintele lui Dumnezeu. Aceste personaje negative ar trebui să fie și ele monitorizate îndeaproape și supravegheate, pentru a vedea care sunt următoarele lor acțiuni. Dacă cineva poate să expună neajunsurile conducătorilor de biserică sau să-i atace pe oamenii care dețin adevărul-realitate fără niciun motiv întemeiat, în timp ce participă la viața bisericească, există categoric o problemă și un motiv în spatele acestui lucru; cu siguranță nu este fără pricină. Frații și surorile ar trebui să le acorde o atenție serioasă unor astfel de indivizi, pentru că nu este o chestiune măruntă. Uneori, după ce a auzit doar o mărturie de experiență practică și a simțit bucurie deplină în inimă sau după ce tocmai a dobândit puțină lumină și înțelegere, un om poate să devină confuz din cauza câtorva cuvinte amăgitoare rostite de oameni răi, pierzându-se astfel tot ce acel om tocmai dobândise. Tocmai când a început să își clădească un pic de credință, el este tulburat de oameni răi și se întoarce la statutul lui inițial; tocmai când începe să capete puțină sete de adevăr și de cuvântul lui Dumnezeu, alături de un pic de hotărâre de a practica adevărul, el este tulburat de oameni răi, pierzându-și curajul și motivația, după care vrea să plece repede din acest loc conflictual. Sunt grave aceste consecințe? Sunt foarte grave. Astfel, în biserică, dacă există cineva care stârnește tot timpul dispute din cauza unui lucru care nu este în conformitate cu dorințele sale, dacă se ceartă în legătură cu cine are dreptate și cine greșește, dacă dezbate răul și binele și chiar contestă cine este superior sau inferior, atunci oamenii ar trebui să fie atenți la asemenea indivizi și să-i trateze cu precauție. Vedeți ce rol joacă în biserică, ce consecințe provoacă și, prin asta, puteți să deslușiți care este natura-esență pe care o au.