IV. Formarea clicilor

A patra manifestare a perturbării și tulburării vieții bisericești este formarea clicilor, a cărei natură este foarte gravă. Ce comportamente constituie formarea clicilor? Dacă doi oameni care cred în Dumnezeu sunt credincioși de o perioadă similară de timp, au aceeași vârstă, aceleași situații familiale, aceleași interese și personalități și așa mai departe și se înțeleg bine unul cu celălalt, deseori stând împreună în timpul adunărilor, și dacă se cunosc îndeaproape, se consideră asta formare a clicilor? (Nu.) Acesta este un fenomen comun al interacțiunii interpersonale normale, care nu constituie nicio tulburare pentru ceilalți; prin urmare, nu se consideră formare a clicilor. Așadar, la ce se referă formarea clicilor, conform celor menționate aici? De exemplu, dintre cinci frați și surori care se întrunesc, trei sunt muncitori de la oraș și doi sunt agricultori de la țară. Cei trei muncitori de la oraș stau deseori împreună, vorbind despre faptul că viața e mai bună la oraș și mai rea la țară, unde oamenilor le lipsesc educația, orizonturile largi și manierele. Îi disprețuiesc pe oamenii de la țară, vorbindu-le mereu de sus celor doi indivizi de la țară, care apoi se simt ofensați și vor să li se opună, spunând că oamenii de la oraș sunt meschini și calculează fiecare detaliu, în vreme ce oamenii de la țară sunt generoși. În timpul adunărilor nu par să fie de acord niciodată, ajungând deseori la dispute și dezbateri inutile. Se înțeleg acești cinci oameni în mod armonios? Sunt ei uniți prin cuvântul lui Dumnezeu? Sunt compatibili unul cu celălalt? (Nu.) Când oamenii de la oraș spun mereu „noi, oamenii de la oraș”, iar oamenii de la țară spun mereu „noi, oamenii de la țară”, ce fac ei? (Formează clici.) Aceasta este a patra chestiune despre care vom avea părtășie: formarea clicilor. Acest comportament de clică înseamnă formarea de grupuri și facțiuni. Formarea diverselor bande, facțiuni și a altor grupuri în funcție de regiune, de condițiile economice și de clasa socială, precum și pe baza unor puncte de vedere diferite constituie formarea clicilor. În cadrul bisericii, indiferent cine conduce aceste clici, formarea diferitelor bande și facțiuni și formarea bandelor incompatibile sunt toate fenomene ale formării clicilor. În unele locuri, o întreagă familie extinsă crede în Dumnezeu și, la un loc de adunare, în afară de doi oameni cu nume de familie diferite, restul aparțin familiei lor. Apoi, această familie formează o facțiune sau o bandă, făcând din cei doi oameni cu nume de familie diferite niște intruși. Indiferent cine din această familie se confruntă cu vreo problemă sau este emondat, dacă o persoană își exprimă supărarea, restul i se alătură pentru a reitera sentimentul. Dacă cineva acționează împotriva principiilor, ceilalți îl acoperă și îi ascund acțiunile, interzicându-le tuturor să-l expună; nu este acceptabilă nici cea mai mică pomenire a acestui lucru, cu atât mai puțin emondarea. Care este problema aici? O puteți discerne? Când membrii acestei familii se întrunesc, toți cântă aceeași melodie în sincron, văzând în ce direcție bate vântul și așteptând indicii înainte de a vorbi. Dacă instigatorul lor ia o anumită atitudine, toți ceilalți îl urmează, iar alții nu îndrăznesc să-l provoace sau să dea glas obiecțiilor. Nu constituie producerea acestui fenomen în viața bisericească perturbări și tulburări ale ordinii normale a bisericii? Oamenii din această bandă dictează care pasaje din cuvintele lui Dumnezeu să fie mâncate și băute în timpul adunărilor și toată lumea trebuie să asculte; chiar și conducătorii de biserică trebuie să-i respecte și nu pot obiecta. Ei declară cine ar trebui să fie aleși în calitate de conducători și lucrători, iar conducătorii de biserică trebuie să considere opinia lor cea mai importantă și să nu o trateze cu ușurință. În același timp, recrutează încontinuu „talente”, atrăgându-i de partea lor pe cei care îi vor asculta, în care pot avea încredere și care le sunt de folos în grupul lor pentru scopurile acestuia, extinzându-și influența încontinuu. Această clică vizează să controleze viața bisericească; instigatorul lor vrea să controleze biserica. Acest grup are o putere însemnată; ei se înhăitează pentru a acționa în biserică. Orice se întâmplă în biserică, ei vor să fie implicați. Ceilalți trebuie să le citească expresiile faciale înainte de a vorbi sau a gestiona ceva, până într-acolo, încât conținutul fiecărei adunări destinate mâncatului și băutului cuvintelor lui Dumnezeu trebuie să adere la rânduielile și dorințele lor. Chiar și atunci când conducătorii de biserică vor să facă ceva, trebuie mai întâi să îi consulte și să le asculte opiniile și ideile. Majoritatea fraților și surorilor sunt controlați de ei și multe chestiuni legate de lucrarea bisericii sunt, de asemenea, sub controlul lor. Acești oameni care formează clici perturbă și tulbură în mod grav viața bisericească și lucrarea bisericii. Este aceasta o problemă gravă? Ar trebui restricționate aceste acțiuni? Ar trebui ca ei să fie tratați? Instigatorii acestor clici ar trebui să fie restricționați și îndepărtați sau excluși, în vreme ce acelor indivizi zăpăciți care îi urmează orbește ar trebui să li se ofere mai întâi părtășie și ajutor. Dacă nu se căiesc și nu-și schimbă direcția, atunci trebuie să fie restricționați. Nu le arătați niciun pic de curtoazie!

Ce constituie formarea clicilor – este ușor de înțeles? Dacă o persoană ridică o problemă și alți câțiva îi reiterează opinia, se consideră asta formare a clicilor? (Nu.) Dacă unii frați și surori, care au o povară și un simț al dreptății relativ mai mare, apelează la ceilalți să li se alăture în îndeplinirea unei sarcini importante sau dacă îi conduc pe toți în timpul părtășiei, cu scopul de a obține rezultate la adunare și de a fi capabili să înțeleagă adevărul și intențiile lui Dumnezeu în legătură cu un subiect semnificativ, iar toți le urmează modul de a gândi în timp ce au părtășie și citesc prin rugăciune cuvintele lui Dumnezeu, se consideră asta formare a clicilor? (Nu.) În cadrul bisericii, care oameni sunt predispuși să formeze clici? Ce fel de comportament constituie formarea clicilor? (Mai mulți oameni care se acoperă și se tolerează unii pe alții sau care se complac în invidie și competiție, toate acestea perturbând și tulburând lucrarea bisericii – asta înseamnă formarea clicilor.) Acesta este un aspect. Care este punctul-cheie aici? Acoperirea și tolerarea reciprocă duc la perturbări și tulburări; a ști că e rău să faci un lucru și că nu se conformează cu adevărurile-principii, dar a ascunde totuși asta în mod deliberat, a aduce argumente sofisticate și a nu spune adevărul, preferând să prejudiciezi lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu doar pentru a-ți proteja reputația și statutul, și a-i acoperi pe cei care fac rău și provoacă perturbări și tulburări cu prețul trădării intereselor casei lui Dumnezeu – asta reprezintă formarea clicilor. Un alt scenariu implică instigarea și ademenirea oamenilor să se opună în mod colectiv rânduielilor casei lui Dumnezeu. Natura acestui lucru este gravă, este și aceasta o formă de perturbare și tulburare a lucrării lui Dumnezeu și a ordinii normale a bisericii. Care este principalul scop al formării clicilor? Este acela de a controla biserica și de a-i controla pe aleșii lui Dumnezeu.

Mai există un fel de formare a clicilor, care implică oameni care vorbesc plăcut cu scopul de a cuceri de partea lor diferite tipuri de indivizi. La prima vedere pare că toți membrii acestor tipuri de bande pot să vorbească liber și să-și exprime propriile opinii. Totuși, privind rezultatele finale, se poate vedea că, de fapt, sunt conduși de spusele unei persoane – acea persoană este busola lor. Așadar, cum îi atrage acea persoană pe ceilalți de partea ei? Vede pe cine poate să atragă de partea ei și cine este ușor de atras și le face mici favoruri, oferindu-le puțin sprijin iubitor. Apoi caută informații despre ei, descifrând ce îndrăgesc, cum le place să vorbească, personalitățile și hobbyurile lor. În același timp, este deseori de acord cu ei în conversații pentru a le câștiga inimile și, în final, îi „emoționează” treptat, făcându-i să intre în clica ei și să i se alăture, fără ca aceștia să-și dea seama. La modul general, a-i linguși pe oameni pentru a-i câștiga de partea ei reprezintă o metodă foarte blândă, e plină de „căldură umană” și este foarte eficientă. De exemplu, dacă cineva îi arată iubire altei persoane în mod regulat, este de acord cu ea în conversații și dă dovadă de înțelegere și toleranță față de ea, acea persoană își va face inconștient o impresie favorabilă despre el, se va apropia de el și apoi va fi înrolată în rândul forțelor sale. În ce fel de situații au efect astfel de bande și facțiuni? De îndată ce unul dintre adepții săi fervenți este expus, se simte nedreptățit sau îi sunt perturbate sau lezate interesele, statutul sau reputația de către cineva din afara facțiunii sale, acest tip de persoană se va ridica să vorbească în numele adeptului, luptând pentru interesele și drepturile lui – asta înseamnă că formează clici. Cele două tipuri evidente de formare a clicilor sunt acoperirea oamenilor și tolerarea lor, precum și opoziția colectivă. Totuși, formarea clicilor prin lingușire nu pare atât de puternică precum cele două tipuri pe care tocmai le-am menționat, iar membrii unor asemenea clici trec de obicei neobservați în biserică. Dar când vine vremea ca oamenii să facă o alegere, să aibă o poziție clară, astfel de facțiuni devin clar vizibile. De pildă, dacă instigatorul unei facțiuni spune că un anumit conducător de biserică are calibru, adepții lui vor da imediat o mulțime de exemple despre modul în care acel conducător își manifestă calibrul. Dacă instigatorul facțiunii spune că unui conducător de biserică îi lipsește capacitatea de lucru, are calibru slab și umanitate rea, ceilalți membri îi vor urma exemplul, vorbind despre modul în care acel conducător este incompetent și incapabil să aibă părtășie despre adevăr, că rostește cuvinte și doctrine și vor spune că toți ar trebui să aleagă persoana potrivită în locul lui. Acesta este un tip de clică invizibilă. Deși nu ies în față în mod public să acapareze puterea și să controleze oamenii din biserică, există o forță invizibilă în interiorul acestor facțiuni și bande, care controlează viața bisericească și ordinea bisericii. Aceasta este o formă mai terifiantă, mai ascunsă de formare a clicilor. Pe lângă cele două situații ușor de discernut de formare a clicilor menționate înainte, care reprezintă probleme pe care conducătorii de biserică ar trebui să le rezolve, acest tip ascuns de formare a clicilor este o problemă pe care aceștia ar trebui cu atât mai mult să o rezolve și de care ar trebui să se ocupe. Cum ar trebui să procedeze în acest sens? Trebuie să îl abordeze direct pe instigatorul acestui tip de bandă, prin părtășie. De ce să se concentreze mai întâi asupra părtășiei cu instigatorul? La prima vedere pare că membrii unei asemenea clici nu sunt controlați de nimeni, dar, în realitate, toți știu în adâncul lor de cine ascultă și își doresc să asculte de acea persoană. Prin urmare, cel pe care îl idolatrizează și care îi controlează ar trebui să fie tratat și confruntat și ar trebui să se aibă părtășie cu el despre adevăr, astfel încât să înțeleagă natura acțiunilor sale. Chiar dacă instigatorul poate că nu s-a opus în mod deschis casei lui Dumnezeu sau nu a protestat împotriva conducătorilor, el controlează dreptul acestor oameni de a vorbi, gândurile, punctele lor de vedere și calea pe care o urmează. Este un antihrist ascuns. Astfel de indivizi trebuie să fie identificați, apoi discernuți și disecați. Dacă nu se căiesc, ar trebui să fie restricționați și izolați. Apoi ar trebui făcută o investigație asupra fiecăruia dintre membrii lor, pentru a vedea care dintre ei este la fel. Mai întâi sortați-i pe acești indivizi și apoi aveți părtășie cu cei confuzi care sunt timizi, lași și au fost induși în eroare. Dacă pot să se căiască și să renunțe la a-l urma pe antihrist, atunci pot să rămână în biserică; dacă nu, ar trebui izolați. Este aceasta o abordare potrivită? (Da.) Există acest fenomen în cadrul bisericii? Ar trebui rezolvat acest tip de problemă? (Ar trebui rezolvat.) De ce ar trebui rezolvat? De când casa lui Dumnezeu a început să răspândească Evanghelia, forțele antihriștilor au fost omniprezente în viața bisericească și mulți dintre aleșii lui Dumnezeu au fost afectați, constrânși sau controlați de aceste forțe, în diferite măsuri. Oricând vorbesc sau acționează, acești oameni nu sunt într-o stare de libertate sau de eliberare, ci mai degrabă sunt dominați, influențați, controlați și întemnițați de gândurile și punctele de vedere ale unor indivizi. Acești oameni se simt obligați să vorbească și să acționeze în anumite moduri; dacă nu o fac, se îngrijorează și se tem să nu suporte consecințele care decurg din asta. Nu a afectat și nu a tulburat acest lucru viața bisericească? Este aceasta o manifestare a vieții bisericești normale? (Nu.) Acest tip de viață bisericească nu are o ordine normală, ci este controlată de oameni răi. Atât timp cât oamenii răi dețin puterea în biserică, acolo nu domnește cuvântul lui Dumnezeu sau adevărul. Conducătorii, lucrătorii și frații și surorile care înțeleg adevărul vor fi oprimați. O astfel de biserică este controlată de forțele antihriștilor. Și aceasta reprezintă o problemă și un fenomen al perturbării și tulburării lucrării lui Dumnezeu și a ordinii normale a bisericii, pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să le îndrepte și să le rezolve. Unii oameni care fac parte din banda unui antihrist se tem să nu piardă încrederea bandei lor, să nu-și piardă susținătorii, prietenii, să nu aibă niciun sprijin la nevoie și așa mai departe. Prin urmare, fac tot ce pot ca să rămână în bandă. Nu este gravă această situație? Nu ar trebui rezolvată? (Ba da.) Când apare acest tip de situație în biserică, o simt majoritatea oamenilor? O discern majoritatea oamenilor? Unii sunt controlați de cineva fără să-și dea seama, trebuie să urmeze tot timpul gândurile și punctele de vedere ale acelei persoane, afirmațiile și acțiunile ei, învățăturile ei și le este frică să spună „nu”, se tem să i se opună acelei persoane și chiar trebuie să dea din cap aprobator, fără sinceritate, și să zâmbească atunci când acea persoană vorbește, de teamă să nu o ofenseze. Există astfel de situații? Care este problema care ar trebui rezolvată aici? Conducătorii de biserică ar trebui să-l confrunte pe acel instigator antihrist, care este capabil să-i inducă în eroare și să-i controleze pe alții, și să se ocupe de el. Mai întâi ar trebui să aibă părtășie despre adevăr, pentru a le permite majorității oamenilor să-l discearnă pe acest antihrist, apoi să-l restricționeze ei înșiși pe antihrist. Dacă antihristul nu se căiește, ar trebui să fie îndepărtat prompt, pentru a-l împiedica să tulbure în continuare ordinea normală a bisericii.

În concluzie, în viața bisericească normală, frații și surorile ar trebui să poată avea părtășie în mod liber și fără constrângeri despre cuvintele lui Dumnezeu, precum și despre perspectivele, înțelegerile, experiențele și dificultățile lor personale. Desigur, ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul să facă sugestii, să critice și să expună orice acțiune a conducătorilor și lucrătorilor care încalcă principiile, având totodată dreptul să ofere ajutor și sfaturi. Toate aceste lucruri ar trebui să fie libere și toate aceste aspecte ar trebui să fie normale; nu ar trebui să fie controlați de niciun individ, făcându-i pe aleșii lui Dumnezeu să fie constrânși – aceasta nu ar fi o viață bisericească normală. Casa lui Dumnezeu are cerințe, reguli și principii pentru modul în care ar trebui să vorbească, să acționeze și să se poarte frații și surorile și pentru modul în care ar trebui să-și întemeieze relații interpersonale normale în viața bisericească și așa mai departe, iar aceste lucruri nu sunt definite de niciun individ. Când fac ceva, frații și surorile nu trebuie să verifice expresia niciunui individ, nu trebuie să urmeze ordinele niciunui individ sau să fie constrânși de nicio persoană. Nimeni nu ar trebui să servească drept busolă sau timonier; singurul lucru care poate indica direcția este cuvântul lui Dumnezeu, adevărul. Prin urmare, aleșii lui Dumnezeu trebuie să adere la cuvântul lui Dumnezeu, la adevăr și la principiile părtășiei despre adevăr la adunări. Dacă ești tot timpul constrâns de o altă persoană, căutând mereu indicii din partea ei, și nu mai îndrăznești să continui să vorbești când îi vezi privirea nemulțumită sau fruntea încruntată, dacă ești tot timpul restricționat de acea persoană în timp ce ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu și despre înțelegerea ta bazată pe experiență personală, simțindu-te mereu constrâns, incapabil să acționezi conform adevărurilor-principii, și dacă privirile, cuvintele, expresiile faciale, tonul vocii acelei persoane și amenințările insinuate prin discursul său te îngrădesc în permanență, atunci ești controlat în cadrul unei clici conduse de această persoană. Acest lucru este problematic; aceasta nu este viață bisericească, ci viața unei facțiuni conduse de un antihrist. Când este vorba de acest tip de problemă, conducătorii și lucrătorii ar trebui să intervină ca să o rezolve, iar frații și surorile au și ei obligația și dreptul de a apăra ordinea normală a bisericii. Cei care perturbă și tulbură viața bisericească, îndeosebi cei care formează clici și vor să controleze biserica, ar trebui să fie opriți, expuși și disecați, permițându-le tuturor să câștige discernământ și să deslușească esența problemei, care este încercarea de a întemeia o împărăție independentă. Biserica nu permite formarea clicilor și divizarea bisericii pentru niciun motiv. De exemplu, împărțirea în bande pe baza identității sociale și a statutului social, a vecinătății, regiunilor sau confesiunii religioase, sau împărțirea în bande pe baza nivelului de educație, a averii, rasei sau culorii pielii și așa mai departe – toate acestea contravin adevărurilor-principii și nu ar trebui să aibă loc în biserică. Indiferent ce motiv se folosește pentru împărțirea oamenilor în aceste ierarhii, ranguri, facțiuni și clici, acest lucru va perturba și va tulbura lucrarea bisericii și ordinea normală a vieții bisericești și este o problemă pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o rezolve prompt. Pe scurt, indiferent de motivele pentru care se împart în clici, facțiuni sau bande, dacă oamenii au acumulat o anumită forță și constituie o tulburare pentru lucrarea bisericii și ordinea vieții bisericești, atunci ar trebui să fie opriți și restricționați. Dacă membrii unor astfel de clici nu pot fi deconsiliați, acești răufăcători pot fi izolați și îndepărtați. Gestionarea acestor probleme face și ea parte din lucrarea și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească lucrătorii și conducătorii. Așadar, ce trebuie să se înțeleagă de aici? Faptul că, atunci când anumiți oameni au format forțe în biserică și sunt capabili să se confrunte cu conducătorii de biserică, lucrarea bisericii și cuvintele lui Dumnezeu și să li se împotrivească și sunt capabili să tulbure și să strice ordinea normală a vieții bisericești, astfel de comportamente, manifestări și situații ar trebui restricționate și tratate prompt. Când este vorba de formarea clicilor, nu se fac distincții în funcție de numărul de oameni implicați. Dacă doi oameni se înțeleg bine și nu provoacă nicio tulburare bisericii, nu e nevoie să se intervină. Totuși, odată ce încep să provoace tulburări și să formeze o forță cu scopul de a controla biserica, acești indivizi ar trebui opriți și restricționați. Dacă nu se căiesc, ar trebui să fie îndepărtați și excluși prompt. Acesta este principiul.

22 mai 2021