II. Nu le pasă și nu întreabă despre cheltuirea ofrandelor

O altă manifestare a conducătorilor falși în ceea ce privește protejarea ofrandelor este că nu știu cum să gestioneze ofrandele. Ei știu doar că ofrandele nu trebuie atinse, că nu trebuie însușite în mod arbitrar sau delapidate, că sunt sacre, puse deoparte ca fiind sfinte și că nimeni nu poate avea gânduri nepotrivite despre ele. Dar când vine vorba despre cum, mai exact, să gestioneze bine ofrandele, cum să fie administratori buni în protejarea lor, nu au nicio cale, niciun principiu, niciun plan sau pas specific pentru această lucrare. Astfel, în chestiuni precum înregistrarea, numărarea și protejarea ofrandelor, precum și verificarea conturilor de intrări și ieșiri și verificarea cheltuielilor, acești falși conducători sunt destul de pasivi. Când cineva trimite ceva spre aprobare, ei sunt de acord. Când cineva solicită o rambursare, ei i-o dau. Când cineva cere bani pentru un anumit scop, ei îi dau. Nu știu unde sunt păstrate diferitele aparate și echipamente. De asemenea, nu știu dacă cel care e custodele lor este potrivit și nici cum să își dea seama dacă este; nu pot vedea inimile și esențele oamenilor așa cum sunt ele de fapt. Așadar, deși în zona de gestionare a acestor oameni există înregistrări ale tuturor ofertelor care ies, dacă ne uităm la detaliile cheltuielilor din acele conturi, multe dintre cheltuieli sunt iraționale și inutile – multe dintre ele sunt excesive și o risipă. Ofrandele se pierd sub semnăturile acestor conducători și lucrători. După aparențe, ei fac o lucrare specifică, dar, de fapt, nu există niciun principiu în ceea ce fac. Ei nu efectuează verificări – fac totul mecanic, respectă reguli și reglementări, nimic mai mult. Acest lucru nu îndeplinește deloc standardele de gestionare a ofrandelor, cu atât mai puțin principiile sale. Așadar, în perioada în care conducătorii falși lucrează, există prea multe cheltuieli iraționale. Dacă există cineva acolo care să supravegheze și să gestioneze lucrurile, cum de apar aceste cheltuieli iraționale? Deoarece acești conducători și lucrători nu își asumă responsabilitatea în lucrarea lor. Fac totul mecanic și se ocupă de lucruri într-o manieră superficială și nu acționează în conformitate cu principiile. Nu îi jignesc pe alții, se comportă ca niște persoane care caută să le facă pe plac oamenilor și nu efectuează verificări adecvate. Este posibil să nu existe nici măcar o persoană cu adevărat responsabilă printre cei care gestionează ofrandele, niciuna care să poată efectua cu adevărat verificări. Conducătorii falși nu se interesează dacă persoanele care protejează ofrandele sunt potrivite sau dacă există situații periculoase în bisericile unde sunt acele persoane. În ceea ce-i privește, totul este în regulă atât timp cât ei înșiși sunt în siguranță. Când apare pericolul, primul lucru la care se gândesc este unde pot fugi și dacă banii le vor fi prădați, în timp ce nu se interesează și nici nu întreabă unde se află ofrandele sau dacă acestea sunt în pericol. La câteva luni sau chiar la jumătate de an după incident, ei pot întreba din conștiință, iar când află că unele ofrande au intrat în posesia marelui balaur roșu, că unele au fost risipite de oameni răi și că locul unde se află unele este necunoscut, se vor simți prost pentru o vreme – se vor ruga puțin, își vor recunoaște greșeala și atât. Ce fel de creaturi sunt acești oameni? Nu este o problemă să lucrezi astfel? Cum va trata Dumnezeu pe cineva care are o astfel de atitudine față de ofrande? Îl va considera un credincios adevărat? (Nu.) Atunci cum îl va considera? (Un non-credincios.) Când Dumnezeu consideră pe cineva non-credincios, oare acea persoană are vreun sentiment? Amorțește și devine ternă sufletește, iar atunci când acționează, nu are luminarea sau călăuzirea lui Dumnezeu sau vreo lumină. Nu Îl are pe Dumnezeu care să o protejeze atunci când i se întâmplă ceva, iar ea este adesea negativă și slabă, trăind în întuneric. Deși ascultă adesea predici și poate suferi și plăti un preț în lucrarea sa, pur și simplu nu face niciun progres și face o impresie jalnică. Acestea sunt „rezultatele” lor. Nu este acest lucru chiar mai greu de suportat decât pedeapsa? Spuneți-Mi, dacă acesta este rezultatul credinței cuiva în Dumnezeu, este oare un motiv de bucurie și sărbătoare sau de durere și jale? În opinia Mea, nu este un semn bun.

Conducătorii falși nu iau niciodată în serios lucrarea de gestionare a ofrandelor. Deși spun: „Oamenii nu trebuie să se atingă de ofrandele lui Dumnezeu; ofrandele lui Dumnezeu nu ar trebui să fie delapidate de nimeni și nu ar trebui să cadă în mâinile oamenilor răi” și strigă aceste sloganuri destul de bine, iar cuvintele lor sună foarte moral și decent, nu se comportă ca niște oameni. Deși nu delapidează ofrandele și nu au gânduri nepotrivite în legătură cu ele sau vreo intenție de a și le însuși, iar unii dintre ei nici măcar nu folosesc banii casei lui Dumnezeu ori nu se ating de ofrandele lui Dumnezeu pentru nicio cheltuială pe care ar putea să o aibă, cheltuindu-și propriii bani, în calitate de conducători și lucrători, nu fac nicio lucrare reală atunci când vine vorba de gestionarea ofrandelor. Nici măcar nu fac lucruri simple cum ar fi să întrebe despre situația cheltuirii ofrandelor sau să verifice cheltuielile ofrandelor. Aceștia, în mod clar, sunt conducători falși. Atitudinea lor față de ofrande este aceasta: „Eu nu le cheltuiesc și nu le delapidez și nici nu mă interesează cum le cheltuiesc alții sau dacă alții le delapidează.” Le spun acestor conducători falși că această atitudine lâncedă este foarte supărătoare. Oamenii nu ar trebui să le cheltuie și să le delapideze, dar, în calitate de conducător sau lucrător, ceea ce ar trebui să faci chiar mai mult este să gestionezi bine ofrandele și, totuși, nu ai reușit să faci acest lucru. Asta se numește neglijare a responsabilității. Aceasta este o manifestare a unui conducător fals. Poate că nu ai cheltuit niciun sfanț sau nu ai delapidat nicio ofrandă, dar pentru că nu faci lucrare reală și nu faci nicio lucrare specifică de gestionare a ofrandelor, ești caracterizat drept un conducător fals, iar acest lucru este justificat și rațional. Unii conducători nu iau sau nu folosesc niciodată ofrande – chiar dacă toți ceilalți conducători și lucrători le folosesc, ei nu o fac, iar atunci când casa lui Dumnezeu rânduiește să le dea ceva, aceștia refuză. Par destul de curați și lipsiți de lăcomie, dar atunci când sunt puși să gestioneze ofrandele, nu vor face deloc nicio lucrare specifică. Nu contează cine cheltuiește ofrandele, ei vor aproba acest lucru – nici măcar nu fac vreo anchetă și nu mai spun niciun cuvânt despre asta. Deși acești oameni nu delapidează niciun sfanț din ofrande, în zona gestionării lor, ofrandele ajung în posesia unor oameni răi și, din cauza iresponsabilității și neglijenței în responsabilitate, ofrandele pot fi risipite și irosite de oricine. Nu cumva această risipă și această irosire sunt legate de proasta lor gestionare? Nu sunt cauzate de neglijența în îndeplinirea responsabilității? (Ba da.) Oare nu au o contribuție în faptele rele ale acestor oameni? Nu cumva poartă responsabilitatea pentru ele? Aceasta este o mare responsabilitate de purtat și ei nu se pot sustrage! Ei doar rămân la replica lor: „În orice caz, eu nu delapidez ofrandele lui Dumnezeu și nici nu doresc și nu plănuiesc să o fac. Nu contează cine cheltuiește ofrandele lui Dumnezeu, eu nu o fac; nu contează cine le ia și le folosește, eu nu o fac; nu contează cine se bucură de ele, eu nu o fac. Aceasta este atitudinea mea față de ofrande – tu poți să faci ce vrei!” Există astfel de oameni? (Da.) Antihriștii cheltuiesc ofrandele pe haine de calitate, bunuri de lux și chiar mașini. Spuneți-Mi, poate acest tip de conducător fals să perceapă această problemă? Nu delapidează ei înșiși ofrandele, au această atitudine, deci nu cred cumva că este rău să le delapideze? (Ba da.) Așadar, atunci când antihriștii fac un rău atât de mare, de ce îl ignoră și nu îl opresc? De ce nu îl iau în serios? (Nu vor să jignească.) Nu este aceasta o faptă rea? (Ba da.) Acesta nu este modul în care un administrator își îndeplinește responsabilitatea pe care se cuvine să o îndeplinească. Dacă, în timpul gestionării pe care o faci, ofrandele ajung în posesia unor oameni răi, dacă sunt risipite, irosite și cheltuite într-un mod irațional, dacă se pierd în acest fel, dar totuși nu faci nicio lucrare și nici măcar nu spui un cuvânt, nu înseamnă că îți neglijezi responsabilitatea? Nu este aceasta manifestarea unui conducător fals? Dacă nu spui ceea ce ar trebui, nu faci lucrarea pe care ar trebui să o faci, nu îți îndeplinești responsabilitatea pe care ar trebui să o îndeplinești și, deși înțelegi fiecare doctrină, pur și simplu nu faci lucrare concretă, atunci ești, cu siguranță, un conducător fals. Tu consideri că: „În orice caz, eu nu delapidez ofrandele; dacă alții o fac, e treaba lor.” Atunci nu ești un conducător fals? Faptul că nu delapidezi ofrandele este treaba ta, dar ai protejat bine ofrandele? Ți-ai îndeplinit responsabilitatea cu privire la ofrande? Dacă nu ai făcut-o, ești un conducător fals. Nu-ți găsi scuze, spunând: „În orice caz, eu nu delapidez ofrandele, deci nu sunt un conducător fals!” Faptul că nu delapidezi ofrandele nu se califică drept un criteriu pentru a evalua dacă un conducător sau un lucrător este conform standardului. Adevăratul criteriu pentru a vedea dacă aceste persoane sunt conform standardului este dacă își îndeplinesc responsabilitatea, îndeplinesc ceea ce ar trebui să facă o persoană și își îndeplinesc obligația pe care ar trebui să o îndeplinească o persoană în lucrurile care i-au fost încredințate de Dumnezeu – acesta este cel mai important lucru. Așadar, în gestionarea ofrandelor, care sunt obligația și responsabilitatea ta? Le-ai îndeplinit pe toate? Este destul de clar că nu ai făcut-o. Doar faci totul mecanic; ți-e frică să nu-i jignești pe oameni, dar nu ți-e frică să-L jignești pe Dumnezeu. Nu ții cont de ofrande pentru că ți-e frică să nu-i jignești pe oameni, să nu-ți strici imaginea bună în ochii lor – dacă ai această manifestare, cu siguranță ești un conducător fals. Nu ești etichetat. Faptele sunt expuse pentru ca toată lumea să le vadă: nici măcar nu îți poți îndeplini obligațiile și responsabilitățile – ești atât de egoist! Îți gestionezi propriile lucruri, proprietatea personală, destul de bine, conștiincios și atent. Nu lași ca aceste lucruri să fie expuse intemperiilor, nu lași pe nimeni să le ia și nu lași pe nimeni să profite de tine. Dar în ceea ce privește ofrandele, nu ai deloc simțul responsabilității – nu îți asumi nici măcar o zecime din responsabilitatea pe care ți-o asumi când vine vorba de gestionarea propriilor lucruri. Cum poți fi considerat un bun administrator? Cum poți fi considerat un conducător sau un lucrător? Ești în mod evident un conducător fals. Aceasta este o manifestare a unui tip de conducător fals.

III. Restricționarea cheltuielilor raționale

Mai există un fel de conducător fals, care este, de asemenea, destul de dezgustător. După ce devin conducători, astfel de oameni văd că persoana care a protejat ofrandele a cheltuit banii în mod extravagant și ineficient, așa că o destituie. Apoi doresc să găsească o persoană care este capabilă să planifice meticulos și să facă un buget atent, care chiar economisește bani în mod exagerat și știe cum să conducă o casă în mod cumpătat. Ei cred că acesta este genul de persoană care ar fi un bun administrator, dar se dovedește că nu consideră pe nimeni ca fiind potrivit și ajung să protejeze ei înșiși ofrandele. Când frații și surorile spun că trebuie tipărite câteva exemplare ale cărților cuvintelor lui Dumnezeu pentru predicarea Evangheliei, acești conducători nu permit să se facă acest lucru, crezând că tipărirea cărților costă destul de mult; nu le pasă dacă este nevoie urgentă pentru lucrare – pentru ei, este în regulă atât timp cât economisesc bani. Pur și simplu nu știu unde ar fi cel mai în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu să-I folosească ofrandele; tot ce știu să facă este să protejeze ofrandele lui Dumnezeu și să nu lase pe nimeni să se atingă de ele. Nu cheltuiesc ceea ce ar trebui cheltuit – sigur că efectuează foarte „bine” verificări! Cum poate lucrarea să se desfășoare astfel? Oare acești conducători au principii pentru acțiunile lor? (Nu.) Ei nu permit să fie făcută lucrarea care ar trebui făcută, să fie tipărite cărțile care ar trebui tipărite sau să fie cheltuiți banii care este necesar să fie cheltuiți – nu permit nicio cheltuială rațională. Oare este asta gestionare? (Nu.) Ce este? Este lipsă de înțelegere a principiilor. Oamenii care nu înțeleg principiile nu știu cum să gestioneze ofrandele atunci când lucrează. Ei cred că trebuie să vegheze asupra banilor și să nu lase suma să scadă nici măcar cu un cent și că, indiferent de cheltuieli, banii nu trebuie atinși. Este acest lucru în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu? (Nu, nu este.) Reglementarea lucrurilor și efectuarea de verificări fără principii nu se numește gestionare. Nici cheltuielile nechibzuite, risipa și irosirea, dar nici nepermiterea cheltuirii vreunui ban și restricționarea cheltuielilor raționale din cauza verificărilor nu reprezintă gestionare. Niciunul dintre aceste lucruri nu este în conformitate cu principiile. Deoarece unii oameni nu înțeleg principiile de utilizare, alocare și gestionare a ofrandelor, apar situații ridicole și haos de tot felul. Din afară, acești conducători par să fie destul de responsabili și dedicați, dar cum este lucrarea pe care o fac? (Este lipsită de principii.) Și pentru că este lipsită de principii, lucrarea de evanghelizare din zona lor întâmpină piedici și restricții, iar unele lucrări profesionale sunt, de asemenea, restricționate din cauza verificării prea stricte a utilizării ofrandelor. La prima vedere, ei par foarte conștiincioși și responsabili în protejarea ofrandelor. În realitate, însă, pentru că nu au înțelegere spirituală și acționează doar pe baza noțiunilor și închipuirilor lor și chiar efectuează verificări pentru casa lui Dumnezeu sub pretextul că sunt cumpătați de dragul bisericii, afectează grav progresul diferitelor elemente ale lucrării bisericii fără ca măcar să știe. Pot fi caracterizați astfel de oameni drept conducători falși? (Da.) Acest lucru îi califică drept conducători falși. Într-o anumită măsură, ei au cauzat deja tulburări și perturbări în lucrarea de evanghelizare și în lucrarea bisericii. Aceste tulburări și perturbări sunt cauzate de lipsa lor de înțelegere a principiilor, precum și de faptul că lucrează nesăbuit pe baza propriilor preferințe și noțiuni și nu caută adevărurile-principii, nu discută despre lucruri sau nu cooperează cu alții. Ofrandele nu vor fi irosite sau risipite când sunt în grija lor, dar aceștia nu pot folosi ofrandele în mod rațional, conform principiilor și, doar de dragul de a le proteja, nu permit ca ele să fie folosite. În consecință, lucrarea de răspândire a Evangheliei este întârziată, iar desfășurarea normală a lucrării casei lui Dumnezeu este afectată. Așadar, pe baza acestei manifestări, nu este deloc excesiv să îi caracterizăm drept conducători falși. De ce sunt caracterizați astfel de oameni și drept conducători falși? Pentru că nu știu cum să facă lucrare, iar înțelegerea lor despre cum să trateze ofrandele și modalitățile de a le trata sunt foarte denaturate! Așadar, pot oare să facă bine altă lucrare? Cu siguranță că nu. Nu există cumva o problemă cu modul de înțelegere al acestor oameni? (Ba da.) Modul lor de înțelegere este denaturat, ei respectă reglementările, sunt prefăcuți și sunt pseudo-spirituali. Nu iau în considerare lucrarea casei lui Dumnezeu și nu acționează în conformitate cu principiile – nu pot găsi principiile pentru a acționa și se ghidează doar după propria inteligență meschină și propria voință și respectă reglementările. De aceea lucrarea lor duce la tulburări și perturbări. Modul lor de lucru este stupid și stângaci – este dezgustător. Astfel de oameni sunt, în mod evident, conducători falși. Oare există cineva care spune: „Eu protejez ofrandele foarte bine, fac această lucrare foarte atent și totuși sunt caracterizat ca fiind un conducător fals. Nu le voi mai gestiona atunci! Cine vrea să le cheltuiască, să le folosească, să le ia, o poate face!”? Există cineva care are acest gând? Care este, atunci, scopul nostru în expunerea diferitelor stări și manifestări ale diverselor tipuri de conducători falși? (Acela de a-i face pe oameni să priceapă principiile și să evite să meargă pe calea conducătorilor falși.) Exact! Este vorba de a-i face pe oameni să înțeleagă principiile, să fie capabili să își facă lucrarea bine și să își îndeplinească responsabilitățile în conformitate cu principiile, să nu se bazeze pe închipuiri și noțiuni, să nu aibă voință sau impetuozitate umană, să nu lase o teorie pe care și-au imaginat-o să înlocuiască adevărurile-principii, să nu pretindă că sunt spirituali și să nu folosească ceea ce ei cred că este spiritualitate ca o contrafacere sau înlocuire a principiilor. Astfel de oameni există printre conducători și lucrători și merită să îi luăm ca pe un avertisment.

IV. Acapararea ofrandelor și faptul că se bucură de ele

Mai există un tip de conducător fals, iar lucrarea pe care acesta o face când vine vorba de gestionarea ofrandelor este și mai dezastruoasă. El crede că, în calitate de conducător sau lucrător, nu poate să stea mereu cu ochii pe ofrande sau să fie atât de atent atunci când vine vorba de acestea. Crede că trebuie doar să efectueze bine lucrarea administrativă a bisericii și să îndeplinească bine lucrarea din cadrul vieții bisericești și cea de intrare în viață a aleșilor lui Dumnezeu și, în plus, să se asigure că diferitele tipuri de lucrări profesionale sunt făcute bine. Ei cred că ofrandele sunt bani și obiecte cu care Dumnezeu înzestrează biserica și că acești bani și aceste obiecte au rolul de a satisface nevoile conducătorilor și lucrătorilor în viața și în lucrarea lor. Ideea care decurge de aici este că ofrandele sunt pregătite pentru conducători și lucrători și că, odată ce o persoană a fost aleasă în calitate de conducător sau lucrător, Dumnezeu îi permite să se bucure de aceste ofrande și că lucrătorii și conducătorii au prioritate când vine vorba de a le aloca, a se bucura de ele și a le cheltui – și astfel, din momentul în care ajunge conducător sau lucrător, o astfel de persoană devine stăpânul ofrandelor, gestionarul și proprietarul lor. Atunci când intră în contact cu ofrandele, în activitatea lor, oamenii de acest fel nu le înregistrează, nu le numără, nu le protejează, nici nu controlează conturile ofrandelor intrate și ieșite, cu atât mai puțin inspectează situația cheltuirii și alocării lor. În schimb, ei verifică și înțeleg exact ce ofrande există și dacă sunt unele de care conducătorii și lucrătorii se pot bucura. Acesta este tipul de atitudine pe care acești conducători și lucrători o au față de ofrande. În opinia lor, ofrandele nu trebuie să fie înregistrate, numărate, protejate sau să li se inspecteze intrările și ieșirile ori situația cheltuielilor – astfel de lucruri nu au nimic de-a face cu ei – trebuie doar să aloce ofrandele conducătorilor și lucrătorilor, acordându-le prioritate atunci când vine vorba de a se bucura de acestea. În opinia lor, ceea ce spun conducătorii și lucrătorii reprezintă principiul – este decizia lor cum să cheltuiască și să aloce ofrandele. Cred că atunci când cineva este ales conducător sau lucrător înseamnă că a fost deja desăvârșit și că, asemenea unui preot, are privilegiul de a se bucura de ofrande și că are ultimul cuvânt, drept de utilizare și drept de alocare atunci când vine vorba de ofrande. În unele biserici, înainte ca lucrurile pe care frații și surorile le oferă să poată fi înregistrate, numărate și depozitate de personalul adecvat, conducătorii și lucrătorii le-au verificat, sortat și filtrat deja, păstrând ceea ce pot folosi, mâncând ceea ce pot mânca, îmbrăcându-se cu ceea ce pot purta și alocând direct lucrurile care nu le sunt necesare celor care au nevoie de ele, luând astfel deciziile în locul lui Dumnezeu. Acesta este principiul lor. Ce se întâmplă aici? Oare chiar se cred preoți? Nu este acest lucru extrem de lipsit de rațiune? (Ba da.) Alți conducători și lucrători văd că unei familii îi lipsesc două scaune, că alteia îi lipsește o sobă și că cineva are o sănătate precară și trebuie să ia suplimente, iar apoi folosesc banii din casa lui Dumnezeu pentru a cumpăra toate aceste lucruri. Alocarea, consumul, cheltuirea și dreptul de utilizare a tuturor ofrandelor aparțin acestor conducători și lucrători – are sens acest lucru? Oare această abordare nu este cauzată de o problemă cognitivă? Pe ce bază iau ei deciziile? Au conducătorii și lucrătorii dreptul de a controla ofrandele? (Nu.) Ofrandele trebuie să fie gestionate de ei, nu controlate și folosite. Nu au privilegiul de a se bucura de ele. Sunt conducătorii și lucrătorii comparabili cu preoții? Cu oamenii care au fost desăvârșiți? Sunt ei proprietarii ofrandelor? (Nu.) Atunci de ce hotărăsc ei să folosească ofrandele pentru a cumpăra lucruri pentru o familie sau alta, fără autorizație – de ce au acest drept? Cine le-a dat acest drept? Se stipulează oare în rânduielile de lucru că: „Primul lucru pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să-l facă după ce și-au preluat poziția este să-și asume controlul total asupra finanțelor casei lui Dumnezeu”? (Nu.) Atunci de ce o parte dintre conducători și lucrători cred acest lucru? Care este problema acolo? Când un frate sau o soră oferă un veșmânt scump și a doua zi e purtat de un conducător sau un lucrător, ce se întâmplă? De ce ofrandele făcute de frați și surori cad în mâinile unui individ? „Individ” înseamnă aici nimeni altul decât conducătorul sau lucrătorul. Acesta nu doar că nu reușește să gestioneze bine ofrandele, dar deschide calea în a le acapara și a se bucura personal de ele. Care este problema aici? Dacă privim acest conducător sau lucrător prin prisma faptului că nu face lucrare concretă în ceea ce privește gestionarea ofrandelor, acesta poate fi caracterizat ca fiind un conducător fals – dar dacă îl privim prin prisma faptului că își însușește și se bucură personal de ofrande, acesta poate fi caracterizat sută la sută ca fiind un antihrist. Așadar, care este, mai exact, modul rațional de a caracteriza persoana în cauză? (Ca fiind un antihrist.) Este atât un conducător fals, cât și un antihrist. În ceea ce privește gestionarea ofrandelor, conducătorii falși le examinează pe toate și însărcinează oameni să le gestioneze. Dar înainte de a face acest lucru, își însușesc o parte dintre ele și decid, fără autorizație, să aloce o altă parte. Cât despre lucrurile ce rămân – pe care nu le vor sau pe care nu le pot identifica, dar nu doresc să le distribuie – le pun deoparte, pentru moment. Când vine vorba de locul unde se află aceste ofrande, dacă există o persoană potrivită pentru a le proteja, dacă ar trebui să fie inspectate în mod regulat, dacă cineva le fură sau dacă cineva și le însușește, conducătorii falși, în mod egal, nu se preocupă de aceste lucruri. Principiul lor este acesta: „Am pus deja mâna pe lucrurile de care ar trebui să mă bucur și pe lucrurile de care am nevoie. Cine vrea să ia lucrurile rămase, de care nu am nevoie, poate să le ia; cine vrea să le gestioneze poate să le gestioneze. Aparțin celui care pune primul mâna pe ele – profită acela în mâinile căruia pică.” Ce fel de principiu și logică sunt acestea? Astfel de oameni sunt pur și simplu diavoli și fiare!

Odată, un conducător fals a spus că există o mulțime de lucruri în magazie, iar Eu am întrebat dacă le-a înregistrat. El a spus: „Nici măcar nu știu ce sunt unele dintre acele lucruri, așa că nu am cum să le înregistrez.” I-am spus: „E o prostie. Cum să nu ai cum să le înregistrezi? Ar trebui să existe înregistrări ale lor de când au fost aduse aici pentru prima dată!” „A fost cu mult timp în urmă, nu am cum să știu.” Ce fel de discuție este asta? Își asumă el responsabilitatea? (Nu.) Am spus: „Sunt niște haine – vedeți care dintre frați și surori au nevoie de ele și dați-le.” „Unele dintre ele sunt demodate. Nimeni nu este interesat.” Am spus: „Dă lucrurile de care frații și surorile au nevoie și ocupă-te corespunzător de ceea ce nu au nevoie.” Nu a urmat acest îndemn. A fost el conștiincios și sârguincios? Când i se cere să facă o lucrare, se tot plânge, spunând lucruri negative și evidențiind dificultățile. Ceea ce nu spune este că va gestiona aceste lucruri bine, conform principiilor. Nu are deloc intenția de a se supune. Indiferent ce i-ar cere cineva, el continuă să vorbească despre dificultăți, ca și cum, dacă ar lăsa acea persoană fără cuvinte continuând astfel, ar câștiga și ar avea avantaj, iar apoi și-ar termina lucrarea. Ce fel de creatură este această persoană? Nu ai fost făcut conducător sau lucrător ca să poți crea probleme sau evidenția dificultăți și probleme, ci ca să poți rezolva problemele și să gestionezi dificultățile. Dacă ești cu adevărat capabil în lucrarea ta, atunci, după ce ai prezentat problemele și dificultățile, ai trece la discutarea modului în care le-ai gestiona și rezolva în conformitate cu principiile. Conducătorii falși pot doar să scandeze sloganuri, să predice doctrine, să rostească vorbe mari și să discute despre justificări și scuze obiective – nu au nicidecum capacitate reală de muncă, iar în ceea ce privește gestionarea ofrandelor, sunt, de asemenea, incapabili să acționeze în conformitate cu principiile sau să-și îndeplinească responsabilitatea. Atât de înguști la minte și de incapabili sunt și, cu toate acestea, tot mai simt că, acum că sunt în poziția de conducător sau de lucrător, au privilegii și statut, au o identitate distinsă și sunt proprietarii și utilizatorii ofrandelor. Acest tip de conducător fals știe doar cum să se bucure de privilegiul de a cheltui ofrandele. El nu poate vedea sau descoperi niciun caz de cheltuire irațională și fără discernământ a ofrandelor și e posibil chiar să vadă, însă nu face nimic pentru a-l rezolva. De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece aceste persoane știu doar să se bucure de sentimentul de superioritate care vine odată cu statutul de conducător sau de lucrător – nu înțeleg deloc cerințele lui Dumnezeu către conducători și lucrători sau principiile pentru a face lucrarea casei lui Dumnezeu. Sunt doar niște neisprăviți, niște gunoaie și niște înguști la minte. Nu este dezgustător faptul că astfel de oameni confuzi încă își doresc să se bucure de beneficiile statutului? Ce ați înțeles din faptul că am expus acest tip de conducător fals? De îndată ce o asemenea persoană devine conducător sau lucrător, vrea să pună la cale comploturi cu privire la ofrande, iar ochii îi sunt ațintiți asupra ofrandelor. Dintr-o privire, se poate vedea că de mult timp tânjește să cheltuiască bani în mod extravagant și să risipească ofrandele. Acum, în sfârșit, are ocazia; poate cheltui banii în mod arbitrar în acest fel și poate folosi ofranda lui Dumnezeu după bunul plac, bucurându-se de lucruri pentru care nu a muncit. Adevărata sa față lacomă este astfel complet expusă. Ați văzut în trecut și vedeți în prezent astfel de oameni în rândul conducătorilor și al lucrătorilor? Ei interpretează întotdeauna greșit responsabilitățile și definiția conducătorilor și lucrătorilor și, de îndată ce devin conducători sau lucrători, se consideră stăpânii casei lui Dumnezeu, se cataloghează ca făcând parte din rândul preoților și se cred persoane distinse. Nu este acest lucru un pic lipsit de minte? Se întâmplă cumva ca, odată ce o persoană devine conducător sau lucrător, să nu mai fie coruptă? Oare se transformă imediat într-o persoană sanctificată? Odată ce devine conducător, nu mai știe cine este și crede că se cuvine să se bucure de ofrande – nu sunt astfel de oameni înguști la minte? Astfel de oameni sunt cu siguranță înguști la minte, nu au rațiunea umanității normale. Chiar și după ce am avut părtășie în acest fel, ei încă nu știu care sunt îndatoririle și responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor. Există cu siguranță astfel de conducători și de lucrători, iar manifestările unor asemenea oameni sunt destul de evidente și proeminente.

Acestea sunt, practic, manifestările diferitelor tipuri de conducători falși cu privire la protejarea ofrandelor. Cei care au probleme mai grave nu intră în categoria conducătorilor falși – ei sunt antihriști. Așadar, trebuie să pricepeți bine această sferă de aplicare. Dacă cineva este un conducător fals, înseamnă că așa este – nu poate fi caracterizat ca fiind un antihrist. Antihriștii sunt mult mai răi decât conducătorii falși în ceea ce privește umanitatea, acțiunile, manifestările și esența. Majoritatea conducătorilor falși au un calibru slab, sunt înguști la minte, nu au capacitate de lucru, au o percepție denaturată și nu au înțelegere spirituală, caracterul lor este josnic, sunt egoiști și abjecți și nu sunt bine intenționați. Acest lucru îi face să nu fie capabili și să nu facă lucrare reală în legătură cu protejarea ofrandelor și afectează gestionarea rațională și protejarea adecvată a ofrandelor. O parte dintre ofrande chiar cad în mâinile oamenilor răi din cauza conducătorilor falși care sunt neglijenți în responsabilitățile lor, nu fac lucrare reală și nu acționează în conformitate cu principiile și cerințele casei lui Dumnezeu – și acest tip de problemă apare destul de des. Diferitele manifestări ale conducătorilor falși cu privire la protejarea ofrandelor sunt în esență expuse astfel: caracterul lor este josnic, sunt egoiști și abjecți, înțelegerea le este distorsionată, le lipsește capacitatea de lucru, calibrul lor este slab, nu caută deloc adevărurile-principii și sunt ca niște oameni tonți și înguști la minte. Unii ar putea spune: „Recunoaștem toate celelalte manifestări pe care le-ai expus, dar dacă sunt tonți și înguști la minte, cum ar putea deveni conducători?” Recunoașteți că unii conducători și lucrători sunt tonți și înguști la minte? Există astfel de oameni? Unii ar putea spune: „Aveți o părere prea proastă despre noi. Suntem cu toții oameni moderni, absolvenți de facultate sau de liceu – avem putere excelentă de discernământ cu privire la această societate și la omenire. Cum am putea alege o persoană îngustă la minte să fie conducătorul nostru? Acest lucru nu se poate întâmpla!” Ce este imposibil în asta? Cei mai mulți dintre voi sunteți înguști la minte și de o inteligență inadecvată, așa că vă este foarte ușor să alegeți o persoană îngustă la minte pentru a fi conducător. De ce spun că mare parte dintre voi sunteți înguști la minte? Pentru că majoritatea dintre voi, indiferent cât de mult ați experimentat, nu puteți vedea esența lucrurilor așa cum e de fapt și nu puteți pricepe principiile. Puteți persevera în respectarea reglementărilor ani la rând, adoptând în mod repetat aceeași abordare, fără schimbare, rămânând incapabili să pricepeți principiile oricum vi s-ar face părtășie despre adevăr. Care este problema aici? Calibrul vostru este prea slab. Nu puteți pătrunde esența sau rădăcina problemelor și sunteți incapabili să găsiți tiparele de dezvoltare a lucrurilor, cu atât mai puțin să urmați principiile pe care ar trebui să le aveți când faceți lucrurile – asta se numește să fii îngust la minte. Cât timp vă ia tuturor să pricepeți principiile pentru lucrurile care au legătură cu îndatoririle voastre? Există unii oameni care fac lucrare bazată pe text de mai mulți ani, dar chiar și acum, articolele și scenariile pe care le scriu sunt tot vorbe goale. Ei încă nu pot înțelege principiile și nu știu ce este realitatea sau cum să spună ceva real. Asta înseamnă să ai un calibru prea slab și o inteligență prea scăzută. Cu inteligența pe care o aveți, oare nu v-ar fi foarte ușor să alegeți o persoană îngustă la minte drept conducător? Și nu numai că l-ați selecta, ci vi l-ați și dori foarte mult drept conducător. Când ar trebui să fie destituit, nu ai vrea să se întâmple asta. Doi ani mai târziu, când îl vei fi văzut exact așa cum e de fapt și ai fi dobândit înțelegere, atunci ai fi putut să discerni faptul că este un conducător fals, dar la vremea respectivă, indiferent ce ți s-ar fi spus, nu ai fi permis să fie destituit. Nu cumva ești chiar mai îngust la minte decât el? Oare de ce spun Eu că unii conducători și lucrători au o inteligență redusă? Pentru că nu știu să facă decât cea mai simplă lucrare. Când vine vorba de o lucrare puțin mai complicată, nu știu cum să o realizeze, când întâmpină o mică dificultate, nu știu cum să o gestioneze, iar când li s-a dat o lucrare suplimentară, nu știu ce să facă. Nu arată asta că există o problemă cu inteligența lor? Conducători ca aceștia nu sunt selectați oare de voi? Și voi vă prosternați în semn de admirație față de ei: „Ei cred în Dumnezeu fără să caute un partener de cuplu și se consumă pentru Dumnezeu de mai bine de douăzeci de ani. Au, în mod sigur, voință să îndure și sunt cu adevărat serioși în ceea ce privește lucrarea lor.” „Totuși, înțeleg ei principiile în lucrarea lor?” „Dacă ei nu înțeleg, atunci cine?” Și, când este inspectată, lucrarea lor se dovedește a fi un dezastru total – ei nu sunt capabili să pună în aplicare nicio lucrare. Li se spun principiile pentru lucrarea lor, dar nu știu niciodată cum să o efectueze. Tot pun întrebări și nu știu ce să facă decât dacă li se spune direct. Dacă li se spun principiile, este același lucru cu a nu li se spune nimic; chiar dacă principiile sunt enumerate, unul câte unul, ei tot nu vor ști cum să pună în aplicare lucrarea. Există conducători ca aceștia? Indiferent cum li se spun principiile, ei nu le înțeleg și nu sunt capabili să pună în aplicare lucrarea. Dacă aveți părtășie cu ei sau îi instruiți cu privire la aceleași cuvinte sau lucruri de mai multe ori și tot nu vor înțelege, iar problema va rămâne complet nerezolvată după aceea – ei tot vor întreba ce să facă și nu va fi de ajuns dacă un singur rând este omis. Nu sunt ei înguști la minte? Nu cumva acești conducători înguști la minte sunt aleși de voi? (Ba da.) Nu puteți nega asta, nu-i așa? Cu siguranță există astfel de conducători.

Diferitele manifestări ale conducătorilor falși despre care am avut părtășie astăzi se referă, în principal, la lucrarea de gestionare a ofrandelor. Prin expunerea făcută de noi a diferitelor manifestări ale conducătorilor falși, oamenii ar trebui să știe că gestionarea ofrandelor este o lucrare importantă pentru conducători și lucrători și că nu ar trebui să o ignore. Deși această lucrare a treburilor generale este diferită de alte lucrări, este legată de operațiunile normale ale celorlalte lucrări din casa lui Dumnezeu. Așadar, gestionarea ofrandelor este o lucrare foarte importantă, crucială. În ce fel este importantă? Lucrurile protejate în activitatea de gestionare a ofrandelor aparțin lui Dumnezeu – ca s-o spun într-un mod oarecum nepotrivit, aceste lucruri sunt proprietatea personală a lui Dumnezeu, astfel încât conducătorii și lucrătorii ar trebui să fie cu atât mai mult sinceri, conștiincioși și sârguincioși în ceea ce privește această lucrare. Dacă ne uităm la această lucrare din punct de vedere al naturii sale, nu cred că este exagerat să o includem în categoria lucrărilor administrative. Motivul pentru care o includem în categoria activităților administrative este că efectuarea acestei activități are legătură cu atitudinile oamenilor față de Dumnezeu și față de bunurile Sale. Așadar, este necesar ca oamenii să aibă atitudinea corectă și să înțeleagă principiile exacte atunci când fac această lucrare. Motivul pentru care o punem în categoria lucrărilor administrative este acela de a-i face pe conducători și pe lucrători să înțeleagă că este foarte important să facă această lucrare și că această lucrare este o sarcină foarte apăsătoare și o povară foarte grea. Este acela de a-i face să înțeleagă că nu ar trebui să abordeze acest lucru ca și cum ar fi o lucrare obișnuită de treburi generale – că trebuie să aibă o cunoaștere exactă și profundă a importanței acestei lucrări, iar apoi să ajungă să fie sinceri, conștiincioși și sârguincioși în ceea ce o privește. Oamenii pot fi neatenți față de ceilalți oameni – chiar dacă apar greșeli, nu este o mare problemă. Dar îi îndemn pe oameni să nu fie confuzi, să nu fie superficiali și să nu fie numai gura de ei, fără fapte, în modul în care Îl abordează pe Dumnezeu. Să facă bine lucrarea de gestionare a ofrandelor este o însărcinare importantă pentru conducători și lucrători, dată de Dumnezeu.

8 mai 2021