Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor în ceea ce privește protejarea ofrandelor

I. Protejarea adecvată a ofrandelor

În continuare vom trece în revistă care anume sunt responsabilitățile pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le îndeplinească atunci când vine vorba de protejarea ofrandelor. În ceea ce privește ofrandele, conducătorii și lucrătorii trebuie să înțeleagă mai întâi ce sunt acestea. Atunci când oamenii oferă o zecime din ceea ce încasează, acest lucru este o ofrandă; când spun clar că oferă bani sau bunuri lui Dumnezeu, acestea sunt ofrande; când spun clar că oferă un bun bisericii și casei lui Dumnezeu, acel lucru este o ofrandă. După ce au înțeles definiția și conceptul de ofrande, conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă o pricepere clară, să gestioneze ofrandele pe care le fac oamenii și să efectueze o verificare adecvată în această privință. În primul rând, trebuie să găsească oameni de încredere, a căror umanitate este conform standardului, care să acționeze drept custozi pentru a ține în mod organizat evidența ofrandelor și pentru a le proteja. Aceasta este prima sarcină din lucrarea pe care trebuie să o efectueze conducătorii și lucrătorii. Acești custozi ai ofrandelor pot fi de calibru mediu și incapabili să fie conducători sau lucrători, dar vor fi de încredere și nu vor sustrage nimic. Cât sunt în posesia lor, ofrandele nu vor dispărea sau nu vor fi amestecate și vor fi protejate în mod corespunzător. În rânduielile de lucru sunt reguli pentru asta. Doar o persoană de încredere, a cărei umanitate este conform standardului, va fi potrivită. Când oamenii cu o umanitate slabă văd ceva frumos, îl râvnesc și caută mereu șanse să și-l însușească. Orice s-ar întâmpla, ei caută mereu să profite. Astfel de oameni nu pot fi folosiți. O persoană a cărei umanitate este conform standardului trebuie să fie cel puțin onestă, cineva în care oamenii au încredere. Dacă este însărcinată cu protejarea ofrandelor sau cu gestionarea bunurilor bisericii, aceasta își va face treaba bine, meticulos, sârguincios și cu mare grijă. Are o inimă cu frică de Dumnezeu și nu își va însuși aceste lucruri, nu le va da cu împrumut și așa mai departe. Pe scurt, atunci când îi pui ofrandele în mâini, poți fi sigur că niciun cent nu va lipsi și niciun singur obiect nu va fi pierdut. O astfel de persoană trebuie găsită. Mai mult, casa lui Dumnezeu are o regulă conform căreia nu trebuie găsită doar o astfel de persoană; două sau trei este cel mai bine – unele dintre ele să țină evidența, iar altele să se ocupe de protejare. Odată ce au fost găsite aceste persoane, ofrandele trebuie împărțite pe categorii și trebuie să se facă o evidență organizată a celor care protejează, ce categorie de lucruri protejează și cât. După ce au fost găsite persoanele potrivite și lucrurile au fost protejate și înregistrate pe categorii, se termină cumva aici povestea? (Nu.) Atunci ce ar trebui făcut în continuare? Conturile de încasări și cheltuieli trebuie verificate la fiecare trei până la cinci luni pentru a vedea dacă sunt corecte – adică dacă persoana care ține evidența a făcut înregistrările în mod corect, dacă ceva a fost omis atunci când a fost înregistrat, dacă suma totală este în concordanță cu rapoartele de încasări și cheltuieli și așa mai departe. Astfel de muncă de contabilitate trebuie făcută meticulos. Conducătorii și lucrătorii care nu sunt foarte pricepuți la astfel de activități ar trebui să aranjeze ca o persoană care este cât de cât pricepută în acest domeniu să le efectueze, apoi să facă inspecții regulate și să asculte rapoartele acesteia. În concluzie, indiferent dacă ei înșiși înțeleg sau nu munca de contabilitate și de planificare generală, nu pot lăsa nesupravegheată lucrarea de protejare a ofrandelor, nici nu o pot ignora și pur și simplu să nu întrebe de ea. În schimb, trebuie să efectueze inspecții regulate, întrebând cum sunt conturile care au fost verificate și dacă acestea corespund, iar apoi să verifice punctual unele înregistrări ale cheltuielilor pentru a vedea care a fost situația recentă a lor, dacă a existat vreo risipă, în ce situație se află evidența contabilă și dacă încasările se potrivesc cu ceea ce s-a cheltuit. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă un control ferm asupra tuturor acestor circumstanțe. Aceasta este una dintre sarcinile implicate în protejarea ofrandelor. Ați spune că această sarcină este ușoară? Există un anumit grad de dificultate în ce o privește? Unii conducători și lucrători spun: „Nu-mi plac cifrele; mă doare capul când le văd.” Ei bine, atunci găsește o persoană potrivită care să te ajute cu inspecțiile și supravegherea; pune-o să te ajute să verificați aceste lucruri. S-ar putea să nu îți placă sau să nu fii bun la această lucrare, dar dacă știi cum să-i folosești pe oameni și faci acest lucru corect, tot vei putea să faci bine această lucrare. Folosește persoane potrivite pentru a face acest lucru, iar tu poți doar să le asculți rapoartele. Și asta funcționează. Respectă acest principiu: verifică și numără în mod regulat toate bunurile protejate împreună cu persoana responsabilă de această activitate și apoi pune câteva întrebări cu privire la cheltuielile importante. Poți realiza acest lucru? (Da.) De ce trebuie să facă această lucrare conducătorii și lucrătorii? Pentru că protejează ofrandele – este responsabilitatea ta.

Ofrandele pe care oamenii le fac lui Dumnezeu sunt pentru ca El să Se bucure de ele, dar oare le folosește? Are Dumnezeu vreo întrebuințare pentru acești bani și aceste obiecte? Nu sunt oare aceste ofrande către Dumnezeu menite să fie folosite pentru răspândirea lucrării Evangheliei? Nu sunt menite pentru toate cheltuielile lucrării casei lui Dumnezeu? Deoarece au legătură cu lucrarea casei lui Dumnezeu, atât gestionarea, cât și cheltuirea ofrandelor implică responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Nu contează cine oferă acești bani sau de unde provin aceste obiecte, atât timp cât ele aparțin casei lui Dumnezeu, ar trebui să le gestionezi bine și să urmărești ulterior această lucrare, să o inspectezi și să îți pese de ea. Dacă ofrandele aduse lui Dumnezeu nu pot fi cheltuite în mod corespunzător pentru a răspândi lucrarea Evangheliei lui Dumnezeu, ci sunt risipite și irosite fără motiv sau chiar acaparate sau luate în posesie de oameni răi, este oare potrivit acest lucru? Nu este aceasta o neglijare a datoriei din partea conducătorilor și lucrătorilor? (Ba da.) Este o neglijare a datoriei din partea lor. Așadar, conducătorii și lucrătorii trebuie să facă această lucrare. Este de datoria lor. Gestionarea bună a ofrandelor, permițându-le să fie folosite corect în răspândirea lucrării Evangheliei și în orice lucrare legată de gestionarea lui Dumnezeu, este o responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor și nu ar trebui să fie trecută cu vederea. Frații și surorile reușesc, cu grijă, să economisească puțini bani pentru a-i oferi lui Dumnezeu. Să presupunem că, din cauza faptului că lucrătorii și conducătorii sunt neglijenți și nepăsători în îndatoririle lor, acești bani cad în mâinile oamenilor răi – toți sunt risipiți și irosiți nechibzuit de oamenii răi sau chiar acaparați de ei. În consecință, conducătorii și lucrătorii nu au suficienți bani pentru cheltuielile de călătorie sau pentru cele de trai și nu sunt suficienți bani nici măcar atunci când vine timpul să scoată de sub tipar cărțile cuvintelor lui Dumnezeu sau să cumpere dispozitivele și uneltele necesare. Nu înseamnă asta o întârziere a lucrării? Atunci când banii oferiți de frați și surori intră în posesia oamenilor răi în loc să fie folosiți în mod corespunzător și e nevoie de bani de cheltuială pentru lucrarea casei lui Dumnezeu, dar nu sunt suficienți, oare lucrarea bisericii nu este îngreunată? Nu cumva au eșuat conducătorii și lucrătorii în a-și îndeplini responsabilitatea? (Ba da.) Pentru că lucrătorii și conducătorii nu și-au îndeplinit responsabilitatea și nu au gestionat bine ofrandele și nu au fost buni administratori sau nu au pus suflet în îndeplinirea responsabilității lor cu privire la această lucrare, s-au înregistrat pierderi în ceea ce privește ofrandele și unele lucrări ale bisericii au fost paralizate sau oprite pentru un timp. Nu poartă oare conducătorii și lucrătorii o mare responsabilitate pentru acest lucru? Este o nelegiuire. Poate că tu nu ai acaparat, risipit sau irosit aceste ofrande și poate că nu le-ai băgat în propriul buzunar, dar această situație s-a produs pentru că ai fost neglijent și nu ți-ai respectat datoria. Nu ar trebui să îți asumi responsabilitatea pentru acest lucru? (Ba da.) Aceasta este o responsabilitate foarte mare!

II. Verificarea conturilor

În lucrarea lor, pe lângă implementarea corectă a diferitelor rânduieli de lucru și faptul că sunt capabili să aibă părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele, conducătorii și lucrătorii trebuie să protejeze bine ofrandele. Ei trebuie să găsească oameni potriviți, în conformitate cu cerințele casei lui Dumnezeu, pentru a efectua gestionarea organizată a ofrandelor și, din când în când, trebuie să verifice conturile. Unii întreabă: „Cum pot să le verific când circumstanțele nu permit acest lucru?” „Circumstanțele nu permit acest lucru” – este acesta un motiv pentru a nu cerceta conturile? Le poți verifica chiar și atunci când circumstanțele nu permit acest lucru; dacă nu poți merge tu însuți, trebuie să trimiți o persoană de încredere și potrivită pentru a efectua supravegherea și pentru a vedea dacă respectivul custode protejează ofrandele într-un mod adecvat, dacă există discrepanțe în conturi, dacă acel custode este de încredere, ce stări a avut în ultima vreme și dacă a fost negativ, dacă s-a simțit speriat atunci când s-a confruntat cu anumite situații și dacă este posibil să trădeze. Să presupunem că ai auzit că familia lui a stat prost cu banii – este posibil ca el să-și însușească în mod necuvenit ofrandele? Prin părtășie și analizând situația, s-ar putea să vezi că acel custode prezintă destulă încredere, că știe că nu trebuie să se atingă de ofrande și că, indiferent cât de insuficienți au fost banii pentru familia sa, nu a pus mâna pe ofrande, iar după o lungă perioadă de observație, se poate dovedi că se poate avea încredere deplină în custode. În plus, trebuie verificat dacă mediul casei în care sunt păstrate ofrandele este periculos, dacă surorile și frații au fost arestați de marele balaur roșu acolo, dacă cel care păzește ofrandele s-a confruntat cu vreun pericol, dacă ofrandele sunt depozitate într-un loc adecvat și dacă ar trebui sau nu transferate. Mediul și circumstanțele din casele custozilor trebuie să fie inspectate frecvent, astfel încât să se poată avea în orice moment reacții și planuri adecvate. Cât faci asta, trebuie, de asemenea, să te interesezi din când în când ce echipe au achiziționat recent dispozitive noi și cum au fost obținute acestea. În cazul în care au fost cumpărate, trebuie să întrebi dacă cineva a revizuit cererile și le-a aprobat înainte de a fi cumpărate, dacă au fost cumpărate la un preț ridicat sau la un preț de piață rezonabil, dacă s-au cheltuit bani care nu trebuiau cheltuiți și așa mai departe. Să spunem că, în urma verificării și revizuirii conturilor, nu se constată probleme cu registrele, dar se descoperă că unii cumpărători au risipit frecvent ofrandele într-un mod extravagant. Indiferent cât de scump este un lucru, ei îl vor cumpăra; mai mult, atunci când știu foarte bine că vor fi reduceri de preț la un produs, că va fi mai ieftin, nu așteaptă, ci îl cumpără imediat și cumpără lucrurile bune, cele de calitate superioară, cele mai noi modele. Acești cumpărători cheltuiesc banii fără principii și în mod extravagant și cheltuiesc ofrandele pentru a cumpăra lucruri pentru casa lui Dumnezeu ca și cum ar face ceva pentru dușmanul lor. Nu cumpără niciodată lucruri practice în conformitate cu principiile, ci intră, pur și simplu, în orice magazin și cumpără lucruri direct, indiferent de costul și calitatea lor. După ce articolele au fost aduse, se strică după câteva zile de folosință, iar acești cumpărători nu le repară atunci când sunt stricate – cumpără altele noi. În cazul în care, atunci când se cercetează conturile și se analizează cheltuielile financiare, se constată că unii oameni au risipit în mod grav și au irosit ofrandele, cum trebuie gestionată această situație? Acei oameni ar trebui să primească un avertisment disciplinar sau ar trebui să fie obligați să plătească despăgubiri? Ambele sunt necesare, desigur. Dacă se constată că nu sunt bine intenționați, că sunt pur și simplu non-credincioși, neîncrezători, că sunt diavoli, atunci problema nu poate fi rezolvată doar dându-le un avertisment disciplinar sau emondându-i. Nu contează cum are cineva părtășie despre adevăr cu ei, nu-l vor accepta; indiferent de modul în care sunt emondați, nu îl vor lua în serios. Dacă li se cere să plătească despăgubiri, o vor face, dar vor continua să acționeze în același mod în viitor și nu se vor schimba. Cu siguranță nu vor acționa în conformitate cu cerințele casei lui Dumnezeu; în schimb, vor acționa într-un mod intenționat, nechibzuit și lipsit de principii. Cum trebuie tratate acest tip de persoane? Pot fi folosite în continuare? Nu ar trebui să fie; dacă sunt, atunci conducătorii și lucrătorii sunt mari nătărăi – sunt pur și simplu prea nesăbuiți! Atunci când astfel de neîncrezători sunt descoperiți, ar trebui să fie destituiți, eliminați și înlăturați imediat din biserică. Nici măcar nu sunt calificați să presteze servicii – nu sunt apți să facă acest lucru!

Atunci când conducătorii și lucrătorii cercetează conturile și cheltuielile, s-ar putea să nu găsească doar cazuri de risipă și irosire sau unele cheltuieli iraționale – s-ar putea să descopere, de asemenea, că unii dintre oamenii care fac această lucrare au un caracter precar, că sunt josnici și egoiști și că au cauzat pierderi lucrării bisericii. Dacă descoperiți acest tip de situație, cum ar trebui să o gestionați? Este ușor: trebuie să o gestionați și să o rezolvați pe loc – destituiți-i pe acei oameni, apoi alegeți oameni potriviți pentru a face lucrarea. Oameni potriviți înseamnă cei a căror umanitate este conform standardului, care au conștiință și rațiune și care sunt capabili să gestioneze lucrurile în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu. Atunci când fac cumpărături pentru casa lui Dumnezeu, vor cumpăra lucruri rentabile care sunt și relativ practice și durabile, lucruri care chiar trebuie cumpărate. Nu sunt neapărat hotărâți să cumpere lucruri ieftine, dar nici nu simt nevoia să cumpere cele mai scumpe lucruri; în cadrul unui grup de produse similare, ei le vor alege pe cele care au recenzii și renume destul de bune, precum și prețuri adecvate și, desigur, dacă au garanția mai lungă, cu atât mai bine. Acesta este genul de persoane pe care trebuie să le găsiți pentru a face cumpărăturile pentru casa lui Dumnezeu. Aceștia trebuie să fie corecți în sufletul lor, să ia în considerare casa lui Dumnezeu în acțiunile lor și să gândească bine lucrurile; de asemenea, trebuie să se ocupe de lucruri în conformitate cu cerințele casei lui Dumnezeu, acționând și comportându-se educat, fără echivoc și transparent. Odată ce ați găsit o astfel de persoană, puneți-o să se ocupe de câteva lucruri pentru casa lui Dumnezeu și observați-o. Dacă pare cât de cât potrivită, poate fi folosită. Dar povestea nu se termină odată ce acest lucru a fost rânduit – mergând mai departe, trebuie să vă întâlniți cu ea, să aveți părtășie cu ea și să-i inspectați lucrarea. Unii se întreabă: „Acest lucru se face pentru că nu este de încredere?” Nu este vorba în întregime de o lipsă de încredere – uneori, chiar dacă sunt de încredere, tot trebuie făcute inspecții. Și ce trebuie inspectat? Să se observe dacă au existat abateri în practica lor în situații în care nu au înțeles principiile sau dacă au avut o înțelegere denaturată. Este necesar să îi ajuți prin efectuarea de verificări. De exemplu, să presupunem că ei spun că există un produs foarte popular pe piață, dar nu știu dacă este nevoie de el în casa lui Dumnezeu și sunt îngrijorați că, dacă nu îl cumpără acum, s-ar putea să nu se mai vândă în viitor. Te întreabă cum să procedeze în această situație. Dacă nu știi, atunci ar trebui să îi pui să întrebe pe cineva care este implicat în această activitate profesională. Acel profesionist va spune apoi că produsul este o noutate care nu va fi de folos în majoritatea timpului și că nu este nevoie să cheltuie bani pe el. Având ca referință opinia profesionistului, se decide că nu este nevoie ca acel produs să fie cumpărat, că dacă ar fi cumpărat ar fi o risipă, iar dacă nu ar fi cumpărat acum, nu ar fi nicio pierdere. Până într-acolo trebuie să își facă treaba conducătorii și lucrătorii. Indiferent cât de important sau de banal este un lucru, dacă îl pot vedea, se pot gândi la el sau pot afla despre el, atunci trebuie să îl urmărească ulterior și să îl inspecteze în mod uniform și să facă acest lucru în modul stabilit, în conformitate cu cerințele casei lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă să îți îndeplinești responsabilitatea.

Unii oameni solicită adesea achiziționarea unor obiecte, cerând casei lui Dumnezeu să cumpere aceste produse, iar în urma unei analize și a unor verificări atente, de obicei se constată că doar unul din cele cinci lucruri solicitate trebuie cumpărat, iar celelalte patru nu este nevoie să fie cumpărate. Ce trebuie făcut în astfel de cazuri? Obiectele pe care le solicită trebuie examinate și luate în considerare într-un mod strict, ele nu trebuie cumpărate în grabă. Nu trebuie cumpărate doar pentru că acei oameni spun că le sunt necesare pentru lucrare – nu trebuie să li se permită acestor oameni să solicite lucruri în mod arbitrar, după bunul plac, sub pretextul că sunt pentru lucrarea lor. Indiferent de motivul pe care îl folosesc acești oameni și indiferent de urgența lor, conducătorii și lucrătorii sau persoanele care se ocupă de gestionarea ofrandelor trebuie neapărat să aibă o inimă statornică. Trebuie să inspecteze și să verifice conștiincios aceste lucruri; nu poate exista nici cea mai mică eroare. Lucrurile care trebuie neapărat achiziționate se impune să fie cercetate și să primească undă verde din partea conducătorilor, iar dacă achiziționarea lor este opțională, ele trebuie refuzate, nu aprobate. În cazul în care conducătorii și lucrătorii fac această lucrare meticulos, concret și în profunzime, cazurile de risipire și irosire a ofrandelor se vor reduce și, mai mult decât atât, desigur, cheltuielile iraționale vor fi diminuate. Efectuarea acestei activități nu înseamnă doar să te uiți cu atenție la ce încasări și cheltuieli sunt înregistrate în registrele contabile, la cifre. Acestea vin pe plan secundar. Cel mai important aspect este că trebuie să fii bine intenționat și că trebuie să tratezi fiecare cheltuială și fiecare intrare ca și cum ar fi o intrare în propriul cont bancar. Atunci le vei analiza în detaliu, le vei putea ține minte și le vei putea înțelege – iar dacă există o greșeală sau o problemă, vei putea să-ți dai seama. Dacă le vezi ca fiind conturile altcuiva sau cele publice, cu siguranță vei avea ochii și mintea orbite, fiind incapabil să descoperi vreo problemă. Unii oameni economisesc niște bani la bancă și, în fiecare lună, își citesc extrasul de cont și se uită la dobândă, apoi își controlează conturile – cât cheltuiesc în fiecare lună, câte retrageri fac și cât depun. Fiecare intrare este înregistrată în mintea lor, cunosc fiecare sumă la fel de bine ca pe propria adresă și le au clare în minte. Dacă apare o problemă undeva, o pot depista dintr-o privire și nu trec cu vederea nici cea mai mică eroare. Oamenii pot fi atât de atenți cu banii lor, dar arată ei aceeași grijă față de ofrandele lui Dumnezeu? După părerea mea, 99,9% dintre oameni nu arată, așa că atunci când ofrandele lui Dumnezeu sunt încredințate oamenilor pentru a fi păstrate, există adesea cazuri de risipă și irosire și diferite tipuri de cheltuieli iraționale, și totuși nimeni nu simte că este o problemă, nici oamenii responsabili cu această lucrare nu au niciodată mustrări de conștiință. Ca să nu mai vorbim de pierderea a o sută de dolari – chiar dacă pierd o mie sau zece mii, ei nu simt nicio mustrare, îndatorire sau acuzație în suflet. De ce sunt oamenii atât de confuzi când vine vorba de această chestiune? Nu indică asta faptul că majoritatea dintre ei nu sunt bine intenționați? Cum se face că tu ești atât de lămurit cu privire la câți bani economisiți ai în bancă? Când banii casei lui Dumnezeu sunt depozitați temporar în contul tău ca să îi protejezi, nu îi iei în serios și nu îți pasă de ei. Ce mentalitate este aceasta? Nici măcar nu ești loial când vine vorba de protejarea ofrandelor lui Dumnezeu, deci mai ești credincios în Dumnezeu? Atitudinea oamenilor față de ofrande este o dovadă a atitudinii lor față de Dumnezeu – atitudinea lor față de ofrande este foarte grăitoare. Oamenii sunt indiferenți față de ofrande și nu se preocupă de ele. Nu se întristează dacă ofrandele se pierd; nu își asumă responsabilitatea și nu le pasă. Așadar, nu au aceeași atitudine față de Dumnezeu? (Ba da.) Spune oare cineva: „Ofrandele lui Dumnezeu sunt ale Lui. Atât timp cât nu le râvnesc sau nu le acaparez, totul este în regulă. Cine le acaparează va fi pedepsit – este treaba lui și o merită. Nu are nimic de-a face cu mine. Nu am nicio obligație să mă preocup de ele”? Este corectă această afirmație? Este clar că nu. Atunci unde e greșeala? (Inima lor nu este dreaptă; ei nu apără lucrarea casei lui Dumnezeu și nu protejează ofrandele.) Cum este umanitatea acestui tip de persoane? (Este egoistă și josnică. Le pasă foarte mult de propriile lucruri și le protejează foarte bine, dar nu le pasă de ofrandele lui Dumnezeu și nici nu întreabă de ele. Umanitatea unor astfel de oameni este de o calitate atât de scăzută!) În primul rând, este egoistă și josnică. Nu sunt oare insensibili oamenii de acest fel? Sunt egoiști și josnici, insensibili și lipsiți de sentimente umane. Îl pot iubi astfel de oameni pe Dumnezeu? Oare I se pot supune? Pot avea o inimă cu frică de Dumnezeu? (Nu.) Atunci pentru ce Îl urmează astfel de oameni pe Dumnezeu? (Pentru a obține binecuvântări.) Nu este asta o nerușinare? Modul în care o persoană tratează ofrandele lui Dumnezeu este cel mai revelator pentru natura sa. Oamenii nu sunt de fapt capabili să facă nimic pentru Dumnezeu. Chiar dacă sunt capabili să facă un pic dintr-o datorie, o fac într-o măsură foarte limitată. Dacă nu poți nici măcar să tratezi corect ofrandele – care aparțin lui Dumnezeu – sau să le protejezi bine, dacă ai acest tip de viziune și atitudine, atunci nu ești un individ extrem de lipsit de umanitate? Nu este fals să spui că Îl iubești pe Dumnezeu? Nu este înșelător? Este atât de înșelător! Nu există umanitate deloc în acest tip de persoane – ar mântui Dumnezeu astfel de nemernici?

III. Urmărirea, examinarea și inspectarea cheltuielilor de toate tipurile, efectuarea unor verificări stricte

Pentru a fi buni administratori ai casei lui Dumnezeu, prima lucrare pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să o facă bine este să gestioneze corect ofrandele. Pe lângă protejarea corespunzătoare a ofrandelor, ei trebuie să efectueze o verificare strictă în ceea ce privește cheltuirea ofrandelor. Ce înseamnă să efectueze o verificare strictă? În primul rând, înseamnă să se elimine cu desăvârșire cheltuielile iraționale și să se facă eforturi pentru ca fiecare cheltuială a ofrandelor să fie rațională și eficientă, în loc ca acestea să fie risipite și irosite. Dacă se descoperă cazuri de risipă sau de irosire, conducătorii și lucrătorii nu numai că trebuie să le pună capăt rapid, ci trebuie să îi tragă la răspundere pe făptași și, de asemenea, să identifice persoanele potrivite pentru a face lucrarea. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să știe exact unde se duce și pentru ce este făcută fiecare cheltuială din cadrul domeniului lor de gestionare – ar trebui să revizuiască aceste lucruri într-o manieră strictă. De exemplu, dacă o cameră nu are un ventilator, ei ar trebui să ofere anumite informații în legătură cu cine îl va cumpăra, cât de mult trebuie cheltuit pe el și ce funcții ar fi cel mai potrivit să aibă. Unii conducători și lucrători spun: „Suntem ocupați; nu ne putem face timp să mergem să îl cumpărăm.” Nu vi se cere să mergeți voi înșivă să îl cumpărați. Ar trebui să puneți o persoană bună, o persoană cu calibru, să se ocupe de această sarcină. Nu puneți să-l cumpere un nătâng sau o persoană rea și care nu este bine intenționată. Oamenii cu o umanitate normală știu că trebuie să cumpere lucruri cu funcții și un preț adecvate – funcțiile excesive sunt inutile și costă mult mai mult. În schimb, cei în căutare de plăceri, care nu sunt bine intenționați, cumpără lucruri nepractice, care au o amestecătură de diferite tipuri de funcții, ceea ce costă mai mulți bani. Cumpărătorii trebuie să aibă rațiune; trebuie să înțeleagă principiile. Obiectele achiziționate trebuie să fie practice, să nu coste mult și să fie considerate potrivite de către toată lumea. Dacă pui o persoană iresponsabilă, căreia îi place să cheltuiască și să risipească bani fără discernământ, să facă această achiziție, aceasta va plăti un preț ridicat pentru un aparat de aer condiționat de top, de zece ori mai mult decât ar costa să cumpere un ventilator. Ea crede că, deși costă un pic mai mulți bani, oamenii trebuie să fie prioritatea noastră – acel aparat de aer condiționat nu numai că filtrează aerul, dar poate regla și umiditatea și temperatura și are diverse temporizatoare și setări. Nu este aceasta o risipă? Aceasta este risipă și irosire. Acea persoană e pusă pe distracție și cheltuiește bani pentru plăceri, pentru a se da mare, nu pentru a cumpăra lucruri practice. Astfel de oameni sunt rău intenționați. Atunci când cumpără ceva pentru ei înșiși, găsesc modalități de a economisi bani, caută articole la preț redus și încearcă să negocieze. Economisesc bani dacă pot – cu cât mai ieftin, cu atât mai bine. Cu toate acestea, atunci când cumpără pentru casa lui Dumnezeu, indiferent câți bani cheltuiesc, nu le pasă. Nici măcar nu se obosesc să se uite la lucruri ieftine; vor doar să cumpere lucruri scumpe, de calitate superioară, de ultimă generație. Acest lucru înseamnă că nu sunt bine intenționați. Oare pot fi folosiți oamenii care nu sunt bine intenționați? (Nu.) Atunci când se ocupă de sarcini pentru casa lui Dumnezeu, oamenii care nu sunt bine intenționați fac doar lucruri absurde și fără valoare. Nu cheltuiesc bani pe lucrurile potrivite; ei doar irosesc și risipesc ofrandele, iar fiecare dintre cheltuielile lor este irațională.

Alți oameni au o mentalitate axată pe sărăcie și cred că trebuie să cumpere cele mai ieftine lucruri atunci când fac cumpărături pentru casa lui Dumnezeu, cu cât mai ieftine, cu atât mai bine. Ei consideră că astfel economisesc bani pentru casa lui Dumnezeu, așa că achiziționează exclusiv lucruri învechite, la prețuri reduse. Drept urmare, cumpără cele mai ieftine aparate, care sunt de proastă calitate. Aceste aparate se strică imediat ce sunt folosite și sunt ireparabile și inutilizabile. Apoi este necesar să cumpere altele care sunt de o calitate adecvată și care pot fi folosite în mod normal, iar astfel se mai cheltuie o sumă. Nu este aceasta o nesăbuință? Astfel de oameni sunt numiți zgârciți și au o mentalitate axată pe sărăcie. Întotdeauna vor să economisească banii casei lui Dumnezeu, dar ce se întâmplă cu toată agoniseala și cu toate economiile lor? Se transformă în risipă, în irosire a banilor. Chiar își găsesc scuze: „Nu am făcut-o intenționat, am avut intenții bune – am încercat doar să economisesc banii casei lui Dumnezeu – nu am vrut să cheltuiesc bani fără discernământ.” Oare faptul că nu au vrut să facă asta are vreun rost? De fapt, ei cheltuiesc bani fără discernământ, fac risipă, iar acest lucru consumă bani și mână de lucru. Nici astfel de oameni nu pot fi folosiți – sunt niște neghiobi, nu sunt suficient de pricepuți. Pe scurt, oamenii care nu sunt bine intenționați și neghiobii nu trebuie folosiți pentru a face cumpărături pentru casa lui Dumnezeu. Cei care ar trebui folosiți sunt oamenii pricepuți care au o anumită experiență în a face cumpărături și un anumit calibru și care privesc totul într-o manieră nedenaturată. Orice se cumpără trebuie să fie practic, iar prețul să fie rațional și, chiar dacă se strică, trebuie să fie simplu de reparat, iar piesele de schimb să fie ușor de cumpărat. Acest lucru este rațional. După ce cumpără un lucru, unii oameni văd că are o perioadă de retur de o lună și se grăbesc să îl încerce, obținând rezultatele dorite în decurs de o lună. Dacă este puțin defect și nu funcționează bine, îl înapoiază imediat și aleg altceva, reducând pierderile. Acești oameni au o umanitate relativ bună. Oamenii fără umanitate cumpără un lucru, apoi îl aruncă deoparte. Nu îl încearcă pentru a vedea dacă este ceva în neregulă cu el sau dacă este durabil și nici nu se uită cât de lungă este garanția sau cât timp au la dispoziție pentru a-l restitui – nu le pasă de nimic din toate acestea. Când, într-o zi, devin brusc interesați de acel obiect, îl iau și îl încearcă, pentru ca apoi să constate că este stricat. Verifică bonul și văd că perioada de retur a trecut, iar obiectul nu mai poate fi înapoiat. Apoi spun: „Atunci să cumpărăm altul.” Nu este asta o risipă? „Să cumpărăm altul” – cu această frază, casa lui Dumnezeu trebuie să mai dea o sumă de bani. La prima vedere, faptul că se înscriu să cumpere altul pare să fie făcut pentru lucrarea bisericii și pare o cheltuială rațională, când, de fapt, în spatele poveștii este faptul că au fost neglijenți în îndatoririle lor deoarece nu au verificat cu promptitudine articolul după ce l-au cumpărat. O sumă de ofrande este irosită, alta este plătită, iar noul obiect tot nu beneficiază de cineva bun care să îl protejeze, astfel încât și acesta este folosit doar pentru o scurtă perioadă înainte de a se strica. Este surprinzător faptul că nu există nimeni care să supravegheze aceste lucruri, care să se ocupe de problemele care apar – ce fac conducătorii și lucrătorii? Și-au neglijat complet îndatoririle cu privire la această lucrare – nu și-au îndeplinit rolul de supraveghere, inspectare și verificare, ofrandele fiind, prin urmare, risipite și irosite în acest fel. În cazul în care cumpărătorii sunt oameni responsabili, ei vor restitui prompt un articol pe care l-au cumpărat atunci când văd că nu este practic. Acest lucru reduce pierderile și risipa. Dacă sunt oameni iresponsabili, rău intenționați, ei vor cumpăra lucruri de proastă calitate, irosind astfel ofrandele. Deci cui anume ar trebui să i se atribuie această pierdere de bani? Nu cumva cumpărătorul, conducătorii și lucrătorii poartă cu toții responsabilitatea pentru acest lucru? În cazul în care conducătorii și lucrătorii ar fi gestionat această chestiune în mod conștiincios, concret și meticulos, oare nu ar fi fost descoperite aceste probleme? Nu ar fi fost compensate aceste lipsuri? (Ba da.) Dacă merg adesea la bisericile din diferite locuri pentru a inspecta situația cheltuirii ofrandelor, lucrătorii și conducătorii vor fi capabili să găsească problemele și să elimine acest tip de risipă și irosire. Dacă lucrătorii și conducătorii sunt leneși și iresponsabili, aceste cazuri de cheltuieli iraționale și de risipă și irosire vor apărea în mod repetat – vor continua să se înmulțească. Care este cauza acestei înmulțiri? Nu cumva are legătură cu faptul că lucrătorii și conducătorii nu fac lucrare adevărată și, în schimb, se situează mai presus de ceilalți și acționează ca niște funcționari ineficienți? (Ba da.) Astfel de conducători și lucrători nu au conștiință sau rațiune și nu au umanitate. Întrucât toți banii pe care biserica îi cheltuiește aparțin casei lui Dumnezeu și sunt ofrande pentru Dumnezeu, iar aceștia cred că nu au nimic de-a face cu ei, nu le pasă și nici nu întreabă de ei și îi ignoră. Majoritatea oamenilor cred că se cuvine ca banii casei lui Dumnezeu să fie cheltuiți, că este în regulă să îi cheltuiască în orice fel, că, atât timp cât nu îi bagă în buzunar sau nu îi delapidează, nu contează dacă sunt irosiți, oamenii pur și simplu cheltuind bani pentru experiență și lărgindu-și orizonturile. Conducătorii și lucrătorii doar închid ochii la asta: „Oricine poate cheltui acești bani precum dorește și poate cumpăra orice își dorește. Nu contează cât de mulți bani sunt irosiți – cel care irosește banii este responsabil pentru acest lucru și se va confrunta cu osândă și pedeapsă în viitor – acest lucru nu are nicio legătură cu mine. La urma urmei, nu eu sunt cel care îi cheltuiește și nu sunt cheltuiți banii mei.” Nu cumva non-credincioșii au aceeași opinie și aceeași atitudine față de cheltuirea fondurilor publice? Este ca și cum ar cheltui banii dușmanilor lor. Când non-credincioșii lucrează într-o fabrică, în cazul în care conducerea este permisivă, bunurile comune vor fi întotdeauna furate și duse acasă de către oameni sau distruse cu nonșalanță, iar dacă un lucru se strică, ei vor cere ca fabrica să cumpere unul nou. Când fac cumpărături pentru fabrică, vor procura numai lucruri bune și scumpe. În orice caz, banii vor fi cheltuiți arbitrar și fără nicio limită. Dacă și credincioșii în Dumnezeu au o astfel de mentalitate față de ofrande, oare pot fi mântuiți? Va lucra Dumnezeu asupra unui astfel de grup de oameni? (Nu.) Dacă oamenii au o astfel de atitudine față de ofrandele lui Dumnezeu, atunci ar trebui să știi fără să îți spun Eu ce fel de atitudine are Dumnezeu față de acești oameni.

Cel mai direct mod în care se manifestă atitudinea unei persoane față de Dumnezeu este în atitudinea ei față de ofrande. Oricare ar fi atitudinea ta față de ofrande, aceasta este atitudinea ta față de Dumnezeu. Dacă tratezi ofrandele așa cum tratezi intrările din propriul cont bancar – cu meticulozitate, grijă, precauție, rigurozitate, responsabilitate și atenție – atunci atitudinea ta față de Dumnezeu este mai mult sau mai puțin similară. Dacă atitudinea față de ofrande este ca atitudinea ta față de proprietatea publică, față de legumele de la piață – cumperi de obicei câteva din cele de care ai nevoie și nici măcar nu te uiți la legumele care nu-ți plac, le ignori indiferent unde sunt aranjate, nu-ți pasă dacă cineva le ia și le folosește, te prefaci că nu vezi când au căzut pe jos și cineva calcă pe ele, crezând că toate acestea nu au nimic de-a face cu tine, atunci asta înseamnă că vei avea probleme. Dacă acesta este genul de atitudine pe care o ai față de ofrande, oare ești o persoană responsabilă? Poate o persoană ca tine să facă bine o datorie? Este evident ce fel de umanitate ai. Pe scurt, în activitatea de gestionare a ofrandelor, principala responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, pe lângă protejarea lor adecvată, este că trebuie să monitorizeze activitatea ulterioară – cel mai important, trebuie să verifice în mod regulat conturile, să urmărească, să analizeze și să inspecteze cheltuielile de tot felul și să efectueze verificări stricte. Trebuie neapărat să elimine cheltuielile iraționale înainte ca acestea să ducă la risipă și irosire; iar dacă achizițiile iraționale au dus deja la aceste lucruri, ei trebuie să tragă la răspundere vinovații, să le dea un avertisment și să le ceară să plătească despăgubiri. Dacă nici măcar nu poți face bine această lucrare, demisionează în grabă! Să nu ocupi funcția de conducător sau lucrător, pentru că nu poți face lucrarea pe care o fac ei! Dacă nici măcar nu-ți poți asuma răspunderea pentru această lucrare și nu o poți face bine, ce lucrare poți face? Spune-Mi metodic: în total câte sarcini trebuie să facă lucrătorii și conducătorii cu privire la ofrande? (Prima este protejarea acestora. A doua este verificarea conturilor. A treia este urmărirea, examinarea și inspectarea cheltuielilor de tot felul și efectuarea unei verificări stricte; cheltuielile iraționale trebuie eliminate și cine provoacă risipă sau irosire trebuie să fie tras la răspundere și obligat să plătească despăgubiri.) Este ușor să lucrezi în conformitate cu acești pași? (Da.) Acesta este un mod de a lucra clar delimitat. Dacă nu poți face nici măcar o lucrare atât de simplă, atunci ce poți face în poziția de conducător sau lucrător – ca administrator al casei lui Dumnezeu? Există cazuri în care ofrandele sunt irosite și risipite la tot pasul, iar dacă, în calitate de conducător sau lucrător, nu ești conștient de acest lucru și nu te simți deloc vinovat în legătură cu asta, atunci oare chiar este Dumnezeu în inima ta – există măcar un loc pentru El acolo? Acest lucru este discutabil. Spui că inima ta iubitoare de Dumnezeu este mare și că ai cu adevărat o inimă cu frică de Dumnezeu, dar când ofrandele Lui sunt risipite și irosite în acest fel, cumva nu ești conștient de asta și nu te simți deloc vinovat – nu pune asta la îndoială dragostea și frica ta de Dumnezeu? (Ba da.) Chiar și credința ta este discutabilă, ca să nu mai vorbim de dragostea și de frica ta față de Dumnezeu. Dragostea și frica ta față de Dumnezeu nu dăinuie – nu sunt trainice! Buna protejare a ofrandelor este o obligație pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o îndeplinească și este, de asemenea, responsabilitatea lor de la care nu se pot sustrage. Dacă ofrandele nu sunt bine protejate, aceasta este o neglijență a datoriei din partea lor – se poate spune că toți cei care nu protejează bine ofrandele sunt conducători falși și lucrători falși.