Buna gestionare a bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu este responsabilitatea tuturor aleșilor lui Dumnezeu

După ce ați înțeles responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor, oare ați înțeles și principiile pe care fiecare frate și soră ar trebui să le priceapă în felul cum tratează diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu? Poate că nu sunteți conducători și lucrători, dar ar trebui totuși să îndepliniți responsabilitatea de supraveghere. Acesta este dreptul aleșilor lui Dumnezeu. De asemenea, în privința diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu – cărți și instrumente de tot felul, mâncare, băuturi, obiecte zilnice și așa mai departe – fiecare trebuie să le trateze cu dragoste și grijă. Toți trebuie, de asemenea, să efectueze verificări, reparații și întrețineri regulate ale diferitelor lucruri pe care le folosesc și trebuie să le utilizeze în mod rațional. Nu le lăsa să se deterioreze și să fie irosite în posesia ta sau nu dispune de ele la întâmplare! Unii spun: „Acest lucru nu este al meu, oricum. Nu l-am cumpărat cu banii mei. Casa lui Dumnezeu mi l-a dat – este proprietate publică. Nu e nevoie să-mi pese când este întreținut și reparat sau unde este depozitat. Nu pot să-l iau cu mine ca și cum l-aș fi sustras.” Este acesta un gând rațional? Nu cumva este destul de egoist și lipsit de umanitate? (Ba da.) Așadar, ce principii ar trebui urmate în utilizarea bunurilor materiale din casa lui Dumnezeu? Dacă ceva ți-a fost alocat spre folosință, atunci trebuie să îl repari și să ai grijă de el cât timp îl folosești. Ești pe deplin responsabil; fără îndemnul sau supravegherea altcuiva, trebuie să tratezi, să prețuiești și să protejezi obiectul ca și cum ar fi proprietatea ta. Asta înseamnă să ai umanitate. Indiferent de starea în care se afla obiectul atunci când ți-a fost dat, atunci când nu mai ai voie să îl folosești sau ai terminat cu el, trebuie să îl restitui persoanei care îl protejează, fără să fie deloc avariat și în starea sa inițială. Acest lucru este ceea ce se numește să ai rațiune; este ceva ce ar trebui să existe în umanitate. Spui că tu crezi în Dumnezeu, că ai conștiință și rațiune, că iubești adevărul, îl urmărești și i te supui, dar, dacă nu ai nici măcar cea mai mică fărâmă de umanitate pe care ar trebui să o ai în ceea ce privește tratarea unui bun material, cum poți vorbi despre iubirea adevărului sau despre practicarea lui? Nu este un pic prea găunos? Dacă nici măcar nu îți poți îndeplini responsabilitatea pe care ar trebui să o ai în tratarea unui bun material, înseamnă că umanitatea ta nu este bună – „lipsă de umanitate” este un mod obișnuit de a spune acest lucru. În plus, indiferent de modul în care folosești propriile lucruri, dacă ești neglijent sau meticulos în felul în care le tratezi, este dreptul tău. Nimeni nu se va amesteca. Însă casa lui Dumnezeu are principii pentru folosirea lucrurilor sale. Toate aceste principii sunt bazate pe conștiință și rațiune și, deși nu se ridică la înălțimea adevărului, sunt, cel puțin, conforme cu standardele umanității. Dacă nici măcar nu poți atinge acest standard pentru umanitate, dacă nu poți barem trata și folosi corect instrumentele și proviziile pe care ți le distribuie casa lui Dumnezeu, atunci faptul dacă poți înțelege adevărul și poți intra în adevărul-realitate este o problemă – trebuie pus sub semnul întrebării. Așadar, atunci când vine vorba de modul în care tratezi aceste lucruri, ai dreptul să le folosești și, în mod firesc, ai și responsabilitatea de a le repara, întreține și îngriji. Trebuie să iei aceste lucruri în serios. Dacă, asemenea non-credincioșilor, spui: „Nu este al meu oricum. Nu l-am cumpărat cu banii mei. Dacă un lucru public se strică, asta e – pur și simplu cumperi unul nou sau îl repari, în cel mai rău caz. Totuși, nu este ca și cum aș fi avut vreo pierdere.” Dacă așa gândești, atunci ai probleme – ești în pericol. Nu ai un caracter integru și nu ești bine intenționat. Să folosești lucrurile proprii cu moderație, dar să tratezi lucrurile din casa lui Dumnezeu ca fiind lipsite de importanță, să nu ai grijă să le prețuiești – nu este aceasta o persoană care nu e bine intenționată? Îi plac lui Dumnezeu oamenii care nu sunt bine intenționați? (Nu.) Spuneți-Mi, Dumnezeu îi scrutează pe oamenii care nu sunt bine intenționați? (Da.) Dumnezeu îi scrutează la fel atât pe cei care sunt bine intenționați, cât și pe cei care nu sunt. Când accepți scrutarea de către Dumnezeu, ce trebuie să faci dacă descoperi că așa gândești și tu? Să nu-i acorzi nicio atenție? Să lași problema necontrolată? Să nu-ți pese de ea? „Ce gândesc este treaba mea. Cine ești tu să te amesteci în asta? Dacă mă lași să folosesc ceva, atunci am dreptul să-l folosesc și, în orice caz, va fi bine dacă nu stric aparatul. De ce aveți pretenții atât de mari și atât de multe?” Este acesta un mod bun de a gândi? (Nu.) Este „lipsit de umanitate”. Dacă ai astfel de gânduri, trebuie să accepți scrutarea de către Dumnezeu și să zici: „Dumnezeule, am o fire coruptă, iar umanitatea mea este slabă. Obișnuiam să cred că sunt destul de nobil și onorabil, că am demnitate; nu m-aș fi gândit că acest mic obiect mă va dezvălui: am dorințe egoiste; nu sunt bine intenționat; am propriile scopuri mărunte. Sunt dispus să accept scrutarea și disciplina din partea Ta și să mă schimb.” Trebuie să te rogi și să te căiești înaintea lui Dumnezeu și să-L lași să te scruteze. Când ai acceptat scrutarea de către El, cum ar trebui să te schimbi? Vei spune: „A fost imoral să gândesc așa cum am făcut-o cândva – aceasta este gândirea non-credincioșilor, a neîncrezătorilor. Nu mai pot gândi așa. Trebuie să nu merg pe acel drum. Sunt credincios în Dumnezeu; trebuie să fiu o persoană cu umanitate și demnitate, trebuie să fac lucruri pe care Dumnezeu le iubește. E nevoie să îmi modific modul de a folosi instrumentele și aparatele în viitor. Trebuie să le opresc atunci când e cazul, să le repar și să le întrețin atunci când este nevoie. Trebuie să le curăț des și să le verific regulat diferitele componente pentru a asigura utilizarea lor normală. Și voi face curățenie imediat ce termin cu ele și le voi pune înapoi la păstrare, pentru a nu lăsa persoane neimplicate să umble la ele.” Apoi, când vei folosi din nou aparatele, în viitor, vei fi deosebit de atent și precaut. Părerile tale se vor modifica în mod constant, iar metodele ți se vor îmbunătăți, întorcându-te de la gândurile și acțiunile tale anterioare, egoiste și detestabile, către un simț al responsabilității, o minte care să aibă grijă de lucruri și care să își asume responsabilitatea. O schimbare în gândirea ta este începutul adevăratei tale transformări. Aceasta devine o schimbare a metodelor tale atunci când îți actualizezi felul de a gândi și gândurile în practica ta. Atunci când aceasta atinge acest nivel, Dumnezeu vede că te transformi cu adevărat și că te căiești; aceste întoarceri și schimbări pe care le faci vor fi cu adevărat acceptabile pentru Dumnezeu. Acest lucru înseamnă să practici adevărul. Care este lucrul fundamental pe care trebuie să îl aibă cineva când practică adevărul? Conștiința și rațiunea pe care se cuvine să le aibă oamenii. Și o persoană egoistă și detestabilă are conștiință și rațiune? (Nu.) S-ar putea să știi, ca o chestiune de doctrină, că nu poți să lași obiectele casei lui Dumnezeu la întâmplare, să le strici și să le irosești sau să fii iresponsabil în ceea ce le privește – dar care este atitudinea ta în inima și în gândurile tale? „Ce rost are să îmi pese de acele lucruri? Nici măcar nu sunt ale mele.” O astfel de gândire îți va ghida comportamentul, iar doctrina pe care o cunoști îți va fi oare de vreun folos atunci? Nu. Va fi doar o doctrină care nu va folosi la nimic. Numai atunci când îți vei schimba gândirea și opiniile și când te vei fi transformat cu adevărat și te vei fi căit înaintea lui Dumnezeu, comportamentul și acțiunile tale practice vor începe să se schimbe. Atunci ceea ce vei trăi va începe să aibă umanitate; atunci vei începe să intri în adevărul-realitate. O chestiune atât de mică dezvăluie umanitatea unei persoane, precum și dacă acea persoană iubește realmente adevărul.

Gestionarea diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu este o responsabilitate pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o îndeplinească, iar fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu ar trebui să ofere, împreună cu ceilalți, supraveghere, ajutor și o cooperare maximă. Aceasta este responsabilitatea tuturor. Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să servească drept exemplu. Trebuie să înceapă cu ei înșiși – numai atunci când fac o treabă bună sunt în măsură să îi supravegheze pe alții și să evalueze dacă ceea ce fac alții este adecvat și în conformitate cu principiile. Aceasta este o chestiune care îi implică pe toți, acel lucru mărunt dezvăluie umanitatea oamenilor, precum și atitudinea lor față de adevăr. Conducătorii și lucrătorii ar trebui să facă această lucrare bine și cu o vigoare extremă, în concordanță cu principiile casei lui Dumnezeu, iar fiecare frate și soră de rând ar trebui, de asemenea, să trateze această chestiune cu strictețe și prudență. Trebuie să reflectezi adesea asupra ta, dacă există probleme în umanitatea și gândirea ta, ce fel de atitudine ai. Când descoperi că există o problemă în atitudinea și gândirea ta, ar trebui să te rogi prompt și să te schimbi – și atunci când administrezi sau folosești lucrurile casei lui Dumnezeu, ar trebui să te străduiești, în parte, să nu ai mustrări de conștiință și să nu dai greș în fața lui Dumnezeu și, în parte, să fii admirat de ceilalți, să îi faci să aprobe ceea ce faci și să spună că ai umanitate, ceea ce este vizibil pentru toți. Principalul lucru este ca oamenii să respecte principiile atunci când fac acest lucru. Aceasta este obligația pe care oamenii ar trebui să o îndeplinească, un lucru pe care orice membru al casei lui Dumnezeu ar trebui să-l înfăptuiască. Nu este doar responsabilitatea conducătorilor și a lucrătorilor.

V-ați lămurit mai mult sau mai puțin cu privire la punctul zece al responsabilităților conducătorilor și lucrătorilor? După ce au înțeles principiile, oamenii ar trebui să fie mai atenți și mai meticuloși în efectuarea acestei lucrări și ar trebui să se străduiască mai mult în legătură cu ea și să nu fie leneși – practic, ei vor putea astfel să reducă daunele și risipa bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu și să împiedice ca ele să intre în posesia oamenilor răi. Acest lucru ar trebui să poată fi înfăptuit. De ce spun că este ușor de înfăptuit? Acestea sunt chestiuni care pot fi întâlnite de fiecare, acasă, în viața de zi cu zi. Este ușor să fii atent în gestionarea lucrurilor din propria casă, așa că, dacă protejezi lucrurile din casa lui Dumnezeu ca și cum ar fi ale tale, în conformitate cu cerințele casei Sale, le aloci în mod rațional, ajungi să reduci daunele și risipa și nu-i lași pe oamenii răi să intre în posesia lor, atunci îți vei îndeplini responsabilitatea de conducător și de lucrător. Prin natura sa, această lucrare pare a fi o sarcină ce privește treburile generale. De ce o numim sarcină ce privește treburile generale? Ea implică gestionarea bunurilor materiale. Gestionează-le și alocă-le bine și îți vei îndeplini responsabilitatea. De asemenea, principiul acestei lucrări este destul de simplu – implică un singur principiu, nu adevăruri complicate. Atât timp cât cineva are o povară și intențiile corecte, poate face această lucrare bine, fără să fie nevoie să înțeleagă prea mult adevăr și fără să fie nevoie să aibă parte de prea multă părtășie despre adevăr. Prin urmare, această lucrare reprezintă o singură sarcină și este o sarcină ce privește treburile generale. Este o lucrare ușor de făcut de către conducători și lucrători. Atât timp cât ești un pic mai harnic, pui mai multe întrebări, cercetezi mai mult, te preocupi mai mult și ai intenții corecte, o poți face. Nu este complicat deloc. Am terminat părtășia noastră despre punctul zece privind responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor. Este atât de simplu!

Atitudinea și manifestările conducătorilor falși în ceea ce privește bunurile materiale ale casei lui Dumnezeu

Acum că ați înțeles această responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, referitor la asta, vom continua cu disecarea manifestărilor de care conducătorii falși dau dovadă atunci când realizează această lucrare și ce lucruri care înseamnă că pot fi caracterizați drept conducători falși fac aceștia. În primul rând, atunci când conducătorii falși fac această lucrare, nu sunt capabili să protejeze diverse bunuri în mod corespunzător. Protejarea este primul element al unei lucrări importante atunci când vine vorba de tot felul de bunuri materiale. Conducătorii falși sunt dezastruoși în tot ceea ce fac; pe lângă faptul că sunt împotmoliți într-o mlaștină când vine vorba de adevăr și de diferitele principii care îl includ, sunt tot atât de dezastruoși și când vine vorba de protejarea diferitelor bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu. Nu știu ce fel de oameni să caute pentru a le gestiona sau modul în care ar trebui să fie protejate. Nu au obiective precise și nici planuri specifice, cu atât mai puțin pași detaliați pentru a face această lucrare. Dacă există cineva dispus să își dea osteneala, aceste bunuri pot fi protejate; dacă nu există, un conducător fals permite ca aceste obiecte să fie lăsate, cu nepăsare, deoparte. Nu găsește o persoană potrivită pentru a le proteja sau un loc adecvat pentru a le depozita și cu atât mai puțin are părtășie despre principiile specifice pentru protejarea lor. În același timp, nu ia nicio măsură pentru amplasarea, repararea și întreținerea viitoare a acestor bunuri materiale. Unii conducători falși sunt chiar complet ignoranți cu privire la ce obiecte are casa lui Dumnezeu – nu le pasă și nu întreabă despre acest lucru. Să spunem că noi cărți ale cuvintelor lui Dumnezeu, de exemplu, au fost tipărite de casa lui Dumnezeu. Câte cărți au rămas după ce au fost distribuite, cine a fost desemnat să le depoziteze, cum sunt depozitate și dacă sunt păstrate în locul potrivit – un conducător fals nu va ști niciunul dintre aceste lucruri și nici nu va întreba sau nu va face cercetări în legătură cu acestea. De ce nu va face cercetări? Crede că protejarea bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu este o chestiune minoră, că el este un conducător, cineva care face lucruri importante, care doar predică. Nu ține deloc cont de aceste „chestiuni minore”, ci le încredințează spre rezolvare unor oameni care nu înțeleg nimic și nu le pasă dacă sunt făcute bine sau prost. Prin urmare, nu ia deloc în serios lucrarea de protejare a bunurilor materiale ale casei lui Dumnezeu. Acesta este unul dintre motive. Celălalt motiv este că unii conducători falși sunt confuzi – mințile lor sunt o harababură. Nu au o gândire normală sau o conștiință pentru protejarea lucrurilor și nu au nicio procedură sau cale cu privire la modul în care să protejeze bunurile casei lui Dumnezeu. Astfel, nu știu câte dintre aceste lucruri sunt deteriorate și nici nu știu dacă există cazuri de risipă. Atunci când unele lucruri sunt luate de oameni răi, un conducător fals spune: „Lasă-le – în orice caz, totul este în mâinile lui Dumnezeu.” Unele bunuri importante sunt folosite de persoane, fără aprobarea nimănui; fiind luate de acestea, alții nu le pot folosi în lucrarea lor și nimeni nu îndrăznește să întrebe de ele. Un conducător fals zice: „Nu-i mare lucru. Cumpărați unul nou. Ei l-au luat, așa că lăsați-i să îl folosească mai întâi. Este doar un lucru – este la fel, indiferent cine îl folosește. Dacă nu îl folosesc în mod rațional, îi privește pe ei și relația lor cu Dumnezeu. Nu este nevoie să intervenim.” Uitați cum predică o doctrină măreață pentru a „gestiona” problema, transformând problemele mari în probleme mici și pe cele mici în nimic. Conducătorii falși nu își îndeplinesc niciuna dintre responsabilități atunci când vine vorba de protejarea diferitelor bunuri din casa lui Dumnezeu. Nu le pasă sau nu întreabă despre asta și nu rezolvă și nu gestionează nicio problemă. Chiar dacă Cel de mai sus le investighează lucrarea, ei doar vorbesc evaziv pentru a-L expedia și gata.

Unii frați și surori cumpără echipament, haine și medicamente pentru a fi folosite de casa lui Dumnezeu, iar atunci când un conducător fals vede aceste bunuri, va scormoni prin ele și își va însuși hainele, pantofii și gențile bune, lăsându-i pe ceilalți să ia doar lucrurile rămase, de care nu are nevoie. Când nătângii pe care îi conduce văd acest lucru, spun: „Conducătorul nostru a ales ce vrea – acum este rândul nostru. Când vom termina, le vom arunca lucrurile rămase, lipsite de valoare, fraților și surorilor care ne sunt subalterni.” Aceste lucruri aparțin celui în mâinile căruia ajung, indiferent cine ar fi acela, iar lucrurile rămase, care nu plac nimănui, sunt aruncate deoparte și nimeni nu le protejează. Și astfel, teoretic, diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu au parte de locuri în care să fie protejate, dar, de fapt, ele nu sunt protejate deloc – acele locuri sunt depozite de deșeuri care nu sunt gestionate de nimeni. Ei doar aruncă lucrurile într-un loc oarecare și le lasă să se adune. Sunt haine, pantofi și șosete, medicamente și electronice, precum și produse de uz zilnic și ustensile de bucătărie – este o harababură, cu tot felul de vechituri în ea, chiar și mâncarea pentru oameni și cea pentru câini sunt amestecate laolaltă. Dacă întrebi cine gestionează aceste lucruri și dacă le sortează sau dacă există instrucțiuni pentru aceste lucruri și cum trebuie să fie păstrate ori dacă nu cumva aceste lucruri sunt necesare pentru lucrarea casei lui Dumnezeu, dacă frații și surorile au nevoie de ele – nimeni nu știe răspunsurile. Este destul de normal ca frații și surorile să nu știe, dar nici conducătorii și nici lucrătorii nu au răspunsuri la niciuna dintre aceste întrebări – ei se sustrag complet responsabilității pentru aceste lucruri, spunând fie „nu știu”, fie „cineva se ocupă de asta”, neluându-te, astfel, în seamă și înșelând casa lui Dumnezeu. Acest lucru face ca aceste probleme să rămână nerezolvate. Nu este greu ca lucrătorii și conducătorii să găsească oameni potriviți pentru a gestiona diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu, nu-i așa? Conducătorii falși nu fac nici măcar lucrarea simplă de a găsi pe cineva loial care să protejeze aceste lucruri în mod corespunzător, să țină o evidență bună și să le păstreze bine sortate. Ce fac ei atunci? Când frații și surorile au oferit casei lui Dumnezeu haine sau lucruri de primă necesitate, iar conducătorii falși văd aceste lucruri, aceștia se înghesuie în jurul lor, ca o haită de lupi înfometați care devorează carnea. Probează hainele care li se potrivesc, iar și iar, alegând la nesfârșit lucruri pentru sine. Când casa lui Dumnezeu cumpără diferite tipuri de aparate și echipamente importante și costisitoare, ei se grăbesc să le aleagă pe cele bune mai întâi pentru ei. De ce le aleg pe cele bune? Ei cred că, în calitate de conducători sau de lucrători, au drepturi privilegiate de utilizare a bunurilor casei lui Dumnezeu. Indiferent ce distribuie casa lui Dumnezeu, întotdeauna aleg mai întâi lucrurile cele mai bune. Așa tratează ei bunurile casei lui Dumnezeu. Oare asta înseamnă să faci lucrare? Nu cumva aceasta este o manifestare a conducătorilor falși? Când vine vorba de lucruri care au dată de expirare – alimente și medicamente, de exemplu – conducătorilor falși pur și simplu nu le pasă de ele. Nu găsesc personal potrivit pentru a le gestiona și nici nu îi spun acestuia: „Unele dintre aceste lucruri au dată de expirare, așa că faceți imediat un inventar al lor. Grăbiți-vă să le alocați fraților și surorilor înainte de data lor de expirare, astfel încât să fie folosite în mod rațional – nu așteptați să expire; nu le lăsați să se irosească.” Conducătorii falși nu fac niciodată aceste lucruri. Când expiră ceva, pur și simplu îl aruncă. În momentul în care conducătorii și lucrătorii realizează lucrări în casa lui Dumnezeu, strict vorbind, ar trebui să fie administratorii casei lui Dumnezeu. Primul lucru pe care ar trebui să îl facă este să protejeze așa cum trebuie și în mod rațional bunurile casei lui Dumnezeu, să le supravegheze cu fermitate și să efectueze verificări corespunzătoare în acest sens. Acesta este, de asemenea, un element fundamental al lucrării casei lui Dumnezeu, dar conducătorii falși nu pot face nici măcar o lucrare atât de importantă ca aceasta. Sunt oare confuzi, au calibru slab și sunt netoți sau nu sunt bine intenționați? Dacă sunt netoți și confuzi, de unde știu să aleagă lucrurile bune pentru ei? De ce nu se despart de lucrurile lor sau nu le dau, cu nepăsare, altor oameni? De ce nu își strică sau deteriorează propriile lucruri și de ce este aceasta atitudinea lor față de lucrurile casei lui Dumnezeu? În mod clar, le lipsește moralitatea și nu sunt bine intenționați. Odată ce conducătorii și lucrătorii au dobândit un statut și au intrat în contact cu o sferă mai mare a lucrării casei lui Dumnezeu, ajung să aibă acces privilegiat la diversele bunuri materiale și proprietăți publice ale casei lui Dumnezeu și sunt cei mai informați despre aceste lucruri. Cu toate acestea, ei le ignoră, nu le protejează în mod corespunzător și lasă pe oricine să le folosească și să le ia, pur și simplu lasă să facă asta pe oricine este dispus să aibă grijă de ele, iar dacă cineva nu este dispus să aibă grijă de ele și este iresponsabil, nu le pasă și, chiar dacă află că cineva are o problemă, ei nu o rezolvă. Aceștia sunt conducători falși. În acest moment am ajuns la concluzia că, pe lângă faptul că au calibru slab și nu poartă o povară, conducătorii falși nici nu sunt bine intenționați și au un caracter slab. Din moment ce acești conducători au calibru slab și nu au abilitate de pricepere, este de înțeles faptul că se descurcă prost atunci când fac o lucrare care implică adevărul și intrarea în viață. Și din moment ce au calibru slab și nu au capacitate de lucru, faptul că se descurcă prost atunci când fac o lucrare care implică administrare este, de asemenea, ceva ce poate fi tolerat. Dar faptul că nici măcar nu sunt capabili să efectueze o lucrare care implică administrarea diferitelor bunuri din casa lui Dumnezeu – care este cea mai mică și mai simplă lucrare – demonstrează și mai clar un lucru: în cazul unora dintre conducătorii falși, problema nu este atât de simplă precum faptul că au un calibru slab și nu poartă o povară, ci mai mult, au un caracter extrem de josnic și o umanitate slabă. Prin părtășia noastră despre a zecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, a fost dezvăluită încă o manifestare a conducătorilor falși: pe lângă faptul că au calibru slab, nu poartă o povară și se complac în desfătarea trupească, mai au și caracter slab și nu sunt bine intenționați. Nu-i preocupă lucrurile care nu sunt ale lor – nici măcar nu le protejează. Ai fost făcut administrator al casei lui Dumnezeu și, totuși, muști mâna care te hrănește și nu protejezi interesele casei lui Dumnezeu în timp ce trăiești de pe urma ei; dai deoparte lucrurile din casa lui Dumnezeu cu nepăsare, ca și cum ar aparține unor străini, nu le protejezi și crezi că sunt lucruri lipsite de importanță. Aceasta nu înseamnă că eșuezi în a-ți îndeplini responsabilitățile – este o problemă legată de umanitatea ta, este o mare lipsă de moralitate! Protejarea deficitară a lucrurilor pe care ar trebui să le protejeze sau neprotejarea lor indică faptul că falșii conducători nu au umanitate și că nu sunt bine intenționați. Nu pot nici măcar să protejeze bine bunurile casei lui Dumnezeu, așa că, dacă ar fi să le aloce, ar putea să o facă în mod rațional? Nu reușesc nici măcar să acționeze conform principiilor. Ei văd cum lucrurile din casa lui Dumnezeu sunt aruncate neglijent, deteriorate și irosite, fără să le administreze cineva bun și știu prea bine în inima lor că nu este corect să facă asta – și totuși nu se ocupă de acest lucru. Asta înseamnă să fii rău intenționat. Pot aceste lepădături, care sunt rău intenționate, să aloce în mod rațional diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu? Sunt și mai puțin capabile să facă asta – dacă le pui să le aloce, vor face lucruri care sunt și mai lipsite de moralitate.

Într-o biserică-fermă în care se țin câini, persoana responsabilă cu creșterea lor se îngrijește foarte mult de cățeii nou-născuți. Îi era teamă că respectivii cățeluși nu vor primi hrana de care au nevoie, așa că a solicitat ouă ecologice pe care să le mănânce câinii. Conducătorul fals de acolo a aprobat imediat cererea; nu s-a gândit la cantitatea insuficientă de ouă ecologice. Nu sunt de ajuns nici măcar pentru hrana oamenilor, așa că de ce le-ar da câinilor? Nu este acesta un mod absurd de a se ocupa de această chestiune? Care este natura comportamentului acelui conducător fals? Cum trebuie să fie caracterizată? Nu este absurdă practica acelui conducător fals? Ceea ce spune mereu acel conducător fals, ori de câte ori deschide gura, sunt doctrine care sunt pe gustul oamenilor, dar, de fapt, el nu înțelege câtuși de puțin adevărurile-principii, așa că, atunci când se întâmplă ceva, abordează și gestionează situația în funcție de închipuirile, preferințele și dorințele subiective ale oamenilor și, în cele din urmă, a ajuns să facă un lucru atât de dezgustător precum hrănirea câinilor cu ouă ecologice. Poate fi oare considerată rațională o astfel de alocare a bunurilor casei lui Dumnezeu de către acel conducător fals? (Nu.) De ce nu poate realiza o alocare rațională? La prima vedere, se pare că acel conducător fals intervenea, se îngrijea chiar și de această chestiune foarte mică și o urmărea și că avea motive și temeiuri ample pentru a susține această cerere – dar acționa oare în concordanță cu principiile? Acționa în conformitate cu principiile cerute de casa lui Dumnezeu? Nu. Așadar, uitându-ne la natura acestei acțiuni a lui, este o faptă bună sau o faptă rea? Este o îndeplinire a propriei responsabilități sau o neglijență? Este o neglijență – este o lipsă de principii, înseamnă să faci lucruri rele în mod nesăbuit! Prin această chestiune, care credeți că este esența umanității acestui conducător fals? Nu este înțelegerea denaturată și aplicarea oarbă a reglementărilor? Lucrurile pe care le spune cu fiecare suflare sunt doctrine corecte și sună ca și cum nu ar exista nicio frază greșită în ele, dar, de fapt, sunt denaturate. Asemenea oameni sunt fals spirituali și au o înțelegere denaturată – sunt gunoaie cărora le lipsește înțelegerea spirituală. Am menționat adineauri că umanitatea conducătorilor falși constă în faptul că sunt slabi de caracter și că nu sunt bine intenționați. Le lipsesc principiile atunci când vine timpul să aloce bunurile casei lui Dumnezeu și le alocă orbește, ceea ce dezvăluie că falșii conducători au o înțelegere denaturată și aplică orbește reglementările și că sunt lipsiți de principii în acțiunile lor – acționează orbește și aleatoriu. La prima vedere, conducătorii falși par a fi foarte binevoitori și amabili, când, de fapt, bunăvoința și amabilitatea lor sunt false. Când o cățelușă a fătat pui, de exemplu, îngrijitorul de câini a spus că ar trebui să le dea câinilor o pătură nouă destinată oamenilor. Cineva a spus apoi: „Ar fi păcat să dăm o pătură nouă câinilor – ar fi mai bine să o dăm în schimb fraților și surorilor, iar pătura veche, pe care o înlocuim, să o dăm animalelor.” Ce părere aveți despre această sugestie? Alocarea lucrurilor noi oamenilor și a lucrurilor vechi animalelor este destul de rațională. Acesta este principiul; aceasta înseamnă o alocare rațională. Când se confruntă cu astfel de lucruri, cum le tratează conducătorii falși? După ce a auzit acest lucru, conducătorul fals de acolo a cugetat: „Animalele nu apucă niciodată să folosească lucruri noi. Întotdeauna folosesc lucruri vechi, murdare. Noi, oamenii, ajungem întotdeauna să folosim lucruri noi. Cuvintele lui Dumnezeu au exprimat faptul că uneori nu suntem nici măcar la fel de buni ca porcii sau câinii. Așa că nu vă luptați cu porcii și câinii pentru lucruri. Asta este o lipsă de umanitate.” Și astfel au sfârșit prin a da noua pătură acelor animale. Oamenii de acolo poate că nu au pierdut nimic dacă au folosit o pătură veche, dar modul în care a fost tratată această problemă este foarte ilustrativ pentru această problemă. Ce rol a jucat conducătorul fals în această chestiune? Ați spune că oamenii normali ar fi capabili să facă un astfel de lucru? (Nu.) Atunci ce fel de oameni ar permite ca lucrurile să ajungă în acest punct în timp ce se ocupă de această chestiune? (Niște oameni absurzi, cărora le lipsește rațiunea sau gândirea oamenilor normali.) Toate aceste răspunsuri sunt corecte – aceștia sunt niște oameni de nimic. Atunci când oamenii normali se confruntă cu așa ceva, știu cum să gestioneze situația în mod rațional, dar conducătorii falși, care pretind că sunt spirituali, dar au o înțelegere denaturată, nu știu cum să o gestioneze. Modul lor de a o gestiona pare, de asemenea, să aibă o bază și pare să fie și în acord cu principiile casei lui Dumnezeu și să fie susținut de justificări numeroase și raționale – totuși, oamenii rămân cu dilema de a nu ști dacă să râdă sau să plângă, este atât de ridicol! Cum se face că ei nu pot înțelege o logică atât de simplă, evidentă? Cum de ajung să o trateze într-un mod așa denaturat? Este dezgustător! Dacă îi pui să acționeze ca administratori, vor avea câini care prind șoareci, pisici care păzesc casa și porci în paturi – totul va fi o harababură. Sunt oare conducătorii falși capabili să aloce în mod rațional diferitele bunuri materiale ale casei lui Dumnezeu? (Nu.) Sunt un fel aparte, oameni confuzi și tipuri absurde. Pe lângă acei conducători falși care au o înțelegere deosebit de denaturată și sunt rău intenționați, majoritatea conducătorilor falși fac și ei un dezastru și o harababură din acest tip de lucrare, deși au un pic de calibru și nu au o înțelegere denaturată. Nu-și pot îndeplini nici măcar responsabilitățile minime pe care se cuvine să le îndeplinească. Așa că, atunci când îi întrebi despre această lucrare, răspunsul lor este întotdeauna același: „Cutare se ocupă de ea. Cutare știe. Dacă ai întrebări, va trebui să mă duc să-l întreb pe cutare.” Acesta este ultimul lucru pe care îl auzi despre asta. Aceasta este manifestarea pe care conducătorii falși o afișează atunci când fac această lucrare.