În poveștile lui Noe și Avraam și în povestea lui Iov, ce anume din comportamentul și vorbirea lor, din atitudinea lor și din fiecare cuvânt și faptă pe care le-au manifestat atunci când acțiunile și cuvintele lui Dumnezeu s-au abătut asupra lor, au mișcat atât de mult generațiile următoare? Ceea ce i-a mișcat cel mai mult pe oameni în ceea ce privește atitudinea acestor trei persoane față de cuvintele lui Dumnezeu și comportamentul, vorbirea și atitudinea lor după ce au auzit cuvintele Lui și după ce au auzit ce a poruncit și a cerut El, este cât de pură și perseverentă a fost sinceritatea lor față de Dumnezeu, Creatorul. Pentru oamenii din ziua de azi, această puritate și perseverență ar putea fi numite prostie și obsesie; dar pentru Mine, puritatea și perseverența lor au fost cele mai emoționante și mai înduioșătoare trăsături ale lor, și chiar mai mult decât atât, trăsături care par atât de inaccesibile pentru alți oameni. La aceste persoane am apreciat și am văzut cu adevărat cum arată o persoană bună; din comportamentul și vorbirea lor, precum și din atitudinea lor atunci când s-au confruntat cu vorbele lui Dumnezeu și când au ascultat cuvintele Lui, înțeleg cum sunt oamenii pe care Dumnezeu îi consideră drepți și desăvârșiți. Și care este cel mai impresionant sentiment pe care îl simt după ce citesc și înțeleg poveștile acestor oameni? Este amintirea profundă, atașamentul și adorația față de aceste persoane. Nu înseamnă asta că Mă simt emoționat? De ce am un astfel de sentiment? În lunga istorie a omenirii, nu a existat niciodată o carte de istorie care să se axeze pe consemnarea, elogierea și răspândirea poveștilor acestor trei oameni și nimeni nu a folosit poveștile lor pentru a educa generațiile următoare, tratându-i ca pe niște oameni demni de urmat de generațiile următoare. Dar există un lucru pe care oamenii din lume nu îl știu: în momente diferite, fiecare dintre acești trei bărbați a auzit ceva diferit de la Dumnezeu, fiecare a primit o însărcinare diferită de la El, fiecare a avut cerințe diferite din partea Lui, fiecare a făcut ceva diferit pentru El și a finalizat o lucrare diferită care le-a fost încredințată de Dumnezeu – totuși, toți au avut un lucru în comun. Care a fost acesta? Toți s-au ridicat la înălțimea așteptărilor lui Dumnezeu. După ce L-au auzit pe Dumnezeu vorbind, au fost capabili să accepte ceea ce Dumnezeu le încredințase și le ceruse, iar după aceea au fost capabili să se supună fiecărui lucru spus de Dumnezeu, au fost capabili să se supună tuturor lucrurilor pe care L-au auzit pe Dumnezeu cerându-le. Ce au făcut ei pentru a se ridica la înălțimea așteptărilor lui Dumnezeu? Dintre toți oamenii, ei au devenit exemple pentru ascultarea, acceptarea și supunerea față de cuvintele lui Dumnezeu și pentru aducerea mărturiei răsunătoare pentru Dumnezeu în fața Satanei. Din moment ce ei au fost modele pentru omenire, desăvârșiți și drepți în ochii lui Dumnezeu, care este, de fapt, cea mai importantă informație pe care ne-o transmite acest lucru? Că acesta este genul de persoană pe care Dumnezeu o dorește, o persoană care este capabilă să înțeleagă ceea ce spune El, care își folosește inima pentru a asculta, a percepe, a pricepe, a înțelege, a se supune și a pune în aplicare cuvintele Creatorului; acest gen de persoană este iubită de Dumnezeu. Indiferent cât de mari sunt testele și încercările la care Dumnezeu o supune înainte de a-i confirma faptele drepte, imediat ce aduce mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu, ea devine ceea ce este cel mai de preț în mâinile Lui și cineva care va trăi pentru totdeauna în ochii lui Dumnezeu. Acesta este faptul pe care ni-l spune. Aceasta este ceea ce doresc să vă spun prin părtășia despre poveștile lui Noe și Avraam, și ceea ce ar trebui să înțelegeți. Implicația este că cei care încă nu înțeleg cuvintele Creatorului și încă nu știu că ascultarea cuvintelor Creatorului este responsabilitatea, obligația și datoria lor și nu sunt conștienți că acceptarea și supunerea față de cuvintele Creatorului este atitudinea pe care oamenii creați ar trebui să o aibă, indiferent câți ani Îl urmează pe Dumnezeu – asemenea oameni sunt cei care vor fi eliminați de Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea asemenea oameni, El îi detestă. Așadar, câți oameni sunt în cele din urmă capabili să asculte, să accepte și să se supună complet cuvintelor Creatorului? Oricât de mulți pot. Cei care Îl urmează pe Dumnezeu de mulți ani și, totuși, disprețuiesc adevărul, încalcă cu nerușinare principiile și care sunt incapabili să accepte și să se supună cuvintelor lui Dumnezeu, indiferent dacă acestea sunt rostite în trup sau pe tărâmul spiritual, se vor confrunta în cele din urmă cu un singur final: eliminarea.

Au trecut 30 de ani de când Dumnezeu S-a întrupat și a venit să lucreze pe pământ. El a rostit multe cuvinte și a exprimat multe adevăruri. Indiferent de modul în care vorbește, indiferent de metodele pe care le folosește pentru a vorbi și indiferent cât de mult cuprinde ceea ce spune, El are o singură cerință față de oameni: să fie capabili să asculte, să accepte și să se supună. Cu toate acestea, există mulți care nu pot înțelege sau îndeplini această cerință simplă. Acest lucru este foarte supărător și arată că omenirea este profund coruptă, are mari dificultăți în a accepta adevărul și nu poate fi mântuită cu ușurință. Chiar și acum, în contextul în care recunosc că omul a fost creat de Dumnezeu și faptul că Dumnezeu întrupat este Dumnezeu Însuși, oamenii tot I se împotrivesc lui Dumnezeu, Îl sfidează și resping cuvântul și cerințele Lui. Ei chiar examinează, analizează, resping și sunt indiferenți față de cuvintele rostite de întruparea lui Dumnezeu, fără să înțeleagă cum ar trebui ființele create să trateze cuvântul lui Dumnezeu și ce atitudine ar trebui să aibă față de cuvântul Lui. Acest lucru este cu adevărat trist. Chiar și acum, oamenii nu știu cine sunt, ce poziție ar trebui să ocupe sau ce ar trebui să facă. Unii oameni chiar se plâng constant de Dumnezeu, spunând: „De ce exprimă Dumnezeu întotdeauna adevăruri în lucrarea Sa? De ce ne cere mereu să acceptăm adevărul? Atunci când vorbește și lucrează, Dumnezeu ar trebui să ne consulte și nu ar trebui să ne îngreuneze întotdeauna situația. Nu avem niciun motiv să Îl ascultăm în mod absolut, ne dorim respectarea drepturilor omului și libertate, ar trebui să votăm prin ridicare de mâini cerințele pe care Dumnezeu ni le înaintează și ar trebui, de asemenea, să purtăm cu toții discuții și să ajungem la consensuri. Casa lui Dumnezeu ar trebui să adopte democrația și toată lumea ar trebui să ia deciziile finale împreună.” Chiar și acum, mulți oameni au această părere și, deși nu o spun în mod deschis, o păstrează în inimile lor. Dacă Eu nu am dreptul să îți cer nimic, dacă nu am dreptul să îți cer să asculți ceea ce spun Eu și să cer supunerea ta absolută față de ceea ce spun Eu, atunci cine are? Dacă tu crezi că Dumnezeul din Ceruri este îndreptățit să facă acest lucru și că Dumnezeul din Ceruri este îndreptățit să îți vorbească din cer prin tunet, foarte bine! Asta înseamnă că nu va trebui să fiu răbdător și serios sau să-Mi răcesc gura de pomană vorbind cu tine – nu vreau să-ți mai spun nimic. Dacă tu crezi că Dumnezeul din Ceruri are dreptul să-ți vorbească din cer, din nori, atunci dă-i drumul și ascultă, du-te și caută cuvintele Lui – așteaptă ca Dumnezeul din Ceruri să-ți vorbească din cer, din nori, în mijlocul focului. Dar există un lucru care trebuie să îți fie clar: dacă acea zi va veni cu adevărat, atunci va veni momentul morții tale. Mai bine ar fi dacă acea zi nu ar veni. „Mai bine ar fi dacă acea zi nu ar veni” – ce înseamnă aceste cuvinte? Dumnezeu a devenit om pentru a vorbi personal omului, față în față pe pământ, pentru a emite adevăruri care le spun oamenilor tot ceea ce ar trebui să facă, însă oamenii sunt disprețuitori și nerușinați; în inimile lor, ei se împotrivesc în secret și se întrec cu Dumnezeu. Ei nu doresc să asculte, crezând că Dumnezeu pe pământ nu are dreptul să încerce să îi guverneze pe oameni. Această atitudine a oamenilor Îl face pe Dumnezeu fericit sau Îl supără? (Îl supără.) Și ce va face Dumnezeu când este supărat? Oamenii se vor confrunta cu furia lui Dumnezeu – înțelegeți acest lucru, nu-i așa? Furia lui Dumnezeu, nu testarea lui Dumnezeu; acestea sunt două concepte separate. Când furia lui Dumnezeu se abate asupra oamenilor, aceștia sunt în pericol. Credeți că Dumnezeu este furios față de cei pe care îi iubește? Este El furios față de cei care sunt demni de a trăi în lumina chipului Său? (Nu.) Ce fel de persoană Îl înfurie pe Dumnezeu? Cei care L-au urmat timp de mulți ani și, totuși, încă nu înțeleg cuvintele Lui, care încă nu știu că ar trebui să asculte cuvintele Lui, cărora le lipsește conștiința de a accepta și de a se supune cuvintelor Lui, Dumnezeu simte aversiune și repulsie față de asemenea oameni și nu dorește să îi mântuiască. Înțelegeți acest lucru, nu-i așa? Așadar, care ar trebui să fie atitudinea oamenilor față de Dumnezeu, față de Dumnezeu întrupat și față de adevăr? (Ar trebui să ascultăm, să acceptăm și să ne supunem.) Așa este. Trebuie să ascultați, să acceptați și să vă supuneți. Nimic nu este mai simplu decât asta. După ce ascultați, trebuie să acceptați în inima voastră. Dacă nu sunteți capabili să acceptați ceva, trebuie să căutați până când sunteți capabili să acceptați complet – apoi, de îndată ce acceptați, trebuie să vă supuneți. Ce înseamnă a se supune? Înseamnă a practica și a pune în aplicare. Nu respingeți lucrurile după ce le-ați auzit, promițând în aparență că le veți face, notându-le, scriindu-le, auzindu-le cu urechile voastre, dar continuând să le tratați superficial, după care pur și simplu procedați la fel ca înainte și faceți ce vreți când vine timpul să acționați, uitând lucrurile pe care le-ați scris și tratându-le ca fiind neimportante. Asta nu înseamnă să te supui. Adevărata supunere față de cuvintele lui Dumnezeu înseamnă să le asculți și să le înțelegi cu inima ta și să le accepți cu adevărat – să le accepți ca pe o responsabilitate de la care nu te poți sustrage. Nu este vorba doar de a spune că cineva acceptă cuvintele lui Dumnezeu; în schimb, este vorba de a accepta cuvintele Lui din inimă, de a transforma acceptarea cuvintelor Lui în acțiuni practice și de a pune în aplicare cuvintele Lui, fără nicio abatere. Dacă tot ceea ce gândești, tot ceea ce îți pui în minte să faci și prețul pe care îl plătești sunt pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu, aceasta este punerea în aplicare a cuvintelor Lui. Ce implică „supunerea”? Implică practica și punerea în aplicare, transformarea cuvintelor lui Dumnezeu în realitate. Dacă scrii cuvintele lui Dumnezeu și cerințele Lui într-un caiet și le pui pe hârtie, dar nu le consemnezi în inima ta și faci cum vrei când vine timpul să acționezi, iar din exterior pare că ai făcut ceea ce ți-a cerut Dumnezeu, dar ai făcut-o conform propriei tale voințe, atunci asta nu înseamnă că asculți, că accepți și că te supui cuvintelor lui Dumnezeu, ci înseamnă că disprețuiești adevărul, nesocotești cu nerușinare principiile și ignori rânduielile casei lui Dumnezeu. Este răzvrătire.

Odată, i-am încredințat cuiva să facă un lucru. În timp ce i-am explicat sarcina, a notat-o cu atenție în caietul său. Am văzut cât de atent era în consemnarea acesteia – părea să aibă un sentiment de povară pentru lucrare și să aibă o atitudine atentă și responsabilă. După ce i-am transmis ce are de făcut, am început să aștept să mă pună la curent; au trecut două săptămâni și, totuși, nu răspunsese. Prin urmare, Mi-am luat responsabilitatea de a-l găsi și am întrebat cum decurge sarcina pe care i-o dădusem. El a spus: „O, nu – am uitat de asta! Mai spune-mi o dată despre ce era vorba.” Ce părere aveți de răspunsul său? Acesta era genul de atitudine pe care o avea atunci când îndeplinea o sarcină. M-am gândit: „Această persoană chiar nu este de încredere. Pleacă de lângă Mine, și repede! Nu vreau să te mai văd!” Așa am simțit Eu. Așadar, vă voi spune o realitate: nu trebuie să asociați niciodată cuvintele lui Dumnezeu cu minciunile unui șarlatan – a face acest lucru este detestabil pentru Dumnezeu. Sunt unii care spun că sunt la fel de buni precum cuvântul lor, că se țin mereu de cuvânt. Dacă așa este, atunci, când vine vorba de cuvintele lui Dumnezeu, pot ei să facă așa cum spun acele cuvinte când le aud? Pot ei să le pună în aplicare la fel de atent ca atunci când se ocupă de treburile personale? Fiecare propoziție a lui Dumnezeu este importantă. Nu vorbește în glumă. Oamenii trebuie să pună în aplicare și să execute ceea ce spune El. Când Dumnezeu vorbește, Se sfătuiește cu oamenii? Cu siguranță, nu. Îți adresează El întrebări cu variante multiple de răspuns? În niciun caz. Dacă îți poți da seama că însărcinarea și cuvintele de la Dumnezeu reprezintă ordine, că omul trebuie să facă ceea ce spun acestea și să le ducă la bun sfârșit, atunci ai obligația să le îndeplinești și să le execuți. Dacă tu crezi că sunt doar o glumă cuvintele lui Dumnezeu, doar remarci ocazionale care pot fi făcute sau nu, după bunul plac, și le tratezi ca atare, atunci ești cam lipsit de rațiune și nu ești vrednic să fii numit o persoană. Dumnezeu nu-ți va mai vorbi niciodată. Dacă o persoană face întotdeauna propriile alegeri când vine vorba de cerințele lui Dumnezeu, de poruncile Sale și de însărcinarea dată de El și tratează aceste lucruri cu o atitudine superficială, atunci este un tip de persoană pe care Dumnezeu o detestă. În lucrurile pe care ți le poruncesc și ți le încredințez direct, dacă ai întotdeauna nevoie de Mine să te supraveghez și să te îndemn, să te urmăresc, făcându-Mă să Mă îngrijorez și să pun întrebări mereu, fiind nevoie să verific totul pentru tine, la fiecare pas, atunci ar trebui să fii eliminat. Există multe persoane de acest fel printre cei eliminați în prezent din casa lui Dumnezeu. Le dau indicații cu privire la câteva lucruri și apoi îi întreb: „Ați notat toate astea? Este clar? Mai aveți întrebări?” La care ei răspund: „Am notat totul, nu sunt probleme aici, nu trebuie să-Ți faci griji!” Sunt foarte ușor de acord să le facă, chiar ducându-și mâinile la inimă și jurându-Mi. Însă continuă ei, de fapt, să pună în aplicare aceste lucruri, după ce sunt de acord? Nu, ei dispar pur și simplu fără urmă și fără să se mai știe nimic de ei. Ei fac lucrurile care le convin imediat, acționând rapid și decisiv. Sunt imediat de acord cu lucrurile pe care le încredințez, dar apoi le ignoră pur și simplu, iar când îi verific mai târziu în legătură cu asta, aflu că nu au făcut absolut nimic. Asemenea persoane nu au niciun fel de conștiință sau rațiune. Nu sunt buni de nimic și nu merită să-și facă datoria. Ei sunt mai prejos decât un porc sau un câine. Atunci când o persoană are un câine de pază, când sunt plecați, câinele este capabil să supravegheze casa și curtea atunci când vin necunoscuți. Există o mulțime de oameni care nu sunt la fel de buni în a face lucrurile precum câinii. Unii oameni trebuie întotdeauna să aibă pe cineva care să-i supravegheze pentru a-și îndeplini măcar puțin din datorie și trebuie întotdeauna să aibă pe cineva care să-i emondeze și să-i supravegheze înainte să facă ceva. Este aceasta îndeplinirea unei datorii? Acești oameni sunt mincinoși! Dacă nu aveau de gând să o facă, atunci de ce au fost de acord cu asta? Nu înseamnă asta a-i înșela în mod deliberat pe oameni? Dacă au crezut că sarcina va fi dificilă, de ce nu au spus-o mai devreme? De ce au promis că o vor îndeplini și apoi nu au continuat să o facă? Dacă îi înșală pe alți oameni, nu li se poate face nimic, dar dacă Îl înșală pe Dumnezeu, care sunt consecințele? Trebuie să ne ocupăm de o asemenea persoană și să fie eliminată! Nu credeți că oamenii care disprețuiesc adevărul și încalcă cu nerușinare principiile sunt oameni răi? Toți sunt oameni răi, toți sunt demoni și ar trebui eliminați! Pentru că acești oameni acționează fără motiv, încalcă principiile, sunt răzvrătiți și neascultători, își întemeiază propria împărăție și pentru că sunt leneși și iresponsabili, ei au adus mari pierderi bisericii! Cine își poate permite să despăgubească asemenea pierderi? Nimeni nu își poate asuma o asemenea responsabilitate. Acești oameni se plâng și rămân sceptici și nemulțumiți atunci când sunt emondați. Nu sunt oare acești oameni niște diavoli lipsiți de rațiune? Sunt cu adevărat de neajutat și ar fi trebuit să fie eliminați demult!

Înțelegeți care este scopul poveștilor lui Noe și Avraam despre care am avut părtășie astăzi? Sunt prea înalte cerințele lui Dumnezeu pentru om? (Nu.) Ce îi cere Dumnezeu omului este ceea ce ar trebui să fie fundamental la o ființă umană creată; cerințele Lui nu sunt deloc înalte și sunt cele mai practice și mai realiste. Oamenii trebuie să aibă credință adevărată și supunere absolută pentru a fi aprobați de Dumnezeu; doar cei care au aceste două lucruri sunt cu adevărat mântuiți. Dar pentru cei care au fost profund corupți, pentru cei care disprețuiesc adevărul și sunt scârbiți de lucrurile pozitive și pentru cei care sunt ostili adevărului, nu există nimic mai dificil decât aceste două lucruri! Acest lucru este realizabil doar de către cei care au o inimă curată și deschisă față de Dumnezeu, care au umanitate, rațiune și conștiință și care iubesc lucrurile pozitive. Se regăsesc aceste lucruri în voi? Și în cine se regăsesc perseverența și puritatea pe care ar trebui să le aibă oamenii? În ceea ce privește vârsta, voi toți cei care stați aici sunteți mai tineri decât Noe și Avraam, însă în ceea ce privește puritatea, nu vă puteți compara cu ei. Puritatea, inteligența și înțelepciunea nu se regăsesc în voi; pe de altă parte, șiretlicurile mărunte nu lipsesc. Deci, cum poate fi rezolvată această problemă? Există vreo cale de a îndeplini cerințele lui Dumnezeu? Există vreun făgaș? De unde să începem? (Prin ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu.) Așa este: învățând să asculți și să te supui. Unii oameni spun: „Uneori, ce spune Dumnezeu nu este adevărul și nu este ușor să te supui. Dacă Dumnezeu ar spune câteva cuvinte adevărate, supunerea ar fi ușoară.” Sunt corecte aceste cuvinte? (Nu.) Ce ați descoperit în povestirile lui Noe și Avraam despre care am vorbit astăzi? Ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu și supunerea față de cerințele lui Dumnezeu este datoria obligatorie a omului. Iar dacă Dumnezeu spune ceva care nu este în acord cu noțiunile omului, acesta nu trebuie să analizeze sau să examineze acest lucru. Oricine ar fi cel pe care Dumnezeu îl condamnă sau îl elimină, dând naștere unor noțiuni și împotriviri în rândul oricâtor oameni, identitatea lui Dumnezeu, esența Sa, firea Sa și statutul Său sunt neschimbătoare pentru totdeauna. El este veșnic Dumnezeu. Din moment ce nu aveți nicio îndoială că El este Dumnezeu, singura voastră responsabilitate, singurul lucru pe care ar trebui să îl faceți este să ascultați ce spune El și să practicați conform cuvântului Lui; aceasta este calea practicii. O ființă creată nu ar trebui să examineze, să analizeze, să discute, să respingă, să contrazică, să se răzvrătească împotriva cuvintelor lui Dumnezeu sau să le nege; acest lucru este detestat de Dumnezeu și nu este ceea ce El dorește să vadă în om. Cum trebuie, mai exact, tratate cuvintele lui Dumnezeu? Cum ar trebui să practicați? De fapt, este foarte simplu: învățați să le ascultați, să le auziți cu inima, să le acceptați cu inima, să le înțelegeți și să le pricepeți cu inima, iar apoi duceți-vă să le practicați și să le puneți în aplicare cu inima. Ceea ce auzi și înțelegi în inima ta ar trebui să fie strâns legat de practica ta. Nu le separa pe cele două; totul – ceea ce practici, la ce te supui, ceea ce faci cu mâna ta, pentru ce alergi – ar trebui să fie corelate cuvintelor Lui, apoi ar trebui să practici în concordanță cu aceste cuvinte și să le pui în aplicare prin acțiunile tale. Aceasta este ceea ce înseamnă să te supui cuvintelor Creatorului. Aceasta este calea de practicare a cuvintelor lui Dumnezeu.

18 iulie 2020