I. Noe a construit arca

Astăzi am să încep prin a vă spune mai multe povești. Ascultați subiectul despre care voi vorbi și vedeți dacă are legătură cu vreo temă discutată până acum. Aceste povești nu sunt profunde, probabil ar trebui să le înțelegeți cu toții. Am mai spus aceste povești, sunt povești vechi. Prima este povestea lui Noe. În vremea lui Noe, omenirea era extrem de coruptă: oamenii se închinau la idoli, I se împotriveau lui Dumnezeu și comiteau tot felul de fapte rele. Acestea au fost văzute de ochii lui Dumnezeu, cuvintele rostite de ei au ajuns la urechile lui Dumnezeu, iar El a hotărât să distrugă această rasă umană cu un potop, să nimicească această lume. Așadar, toți oamenii trebuiau să fie eradicați, fără să rămână niciunul? Nu. Un om a fost norocos, el a fost privilegiat de Dumnezeu și nu avea să fie ținta distrugerii Lui: acest om a fost Noe. Noe avea să rămână după ce Dumnezeu distrusese lumea prin potop. După ce a hotărât că va încheia această epocă și va distruge această rasă umană, Dumnezeu a făcut ceva. Ce anume? Într-o zi, Dumnezeu l-a strigat din cer pe Noe. A zis: „Noe, răutatea acestei rase umane a ajuns la urechile Mele și am hotărât să distrug lumea aceasta prin potop. Va trebui să construiești o arcă din lemn de gofer. Îți voi da dimensiunile arcei, iar în ea, tu trebuie să aduni fiecare fel de viețuitoare. Când arca va fi gata și în ea vor fi adunați câte un mascul și o femelă din fiecare fel de viețuitoare create de Dumnezeu, ziua Lui va veni. În momentul acela, îți voi da un semn.” După ce a rostit aceste cuvinte, Dumnezeu a plecat și, după ce le-a auzit, Noe a început să îndeplinească fiecare sarcină spusă de Dumnezeu, fără să omită nimic. Ce a făcut el? A căutat lemnul de gofer de care i-a vorbit Dumnezeu și diversele materiale necesare pentru construirea arcei. De asemenea, s-a pregătit să adune și să aibă grijă de fiecare fel de viețuitoare. Aceste două mari misiuni s-au întipărit în inima lui. Din momentul în care Dumnezeu i-a încredințat lui Noe construcția arcei, Noe nu s-a gândit niciodată în sinea lui: „Când va distruge Dumnezeu lumea? Când îmi va oferi un semnal că o va face?” În loc să chibzuiască la astfel de chestiuni, Noe a pus cu toată convingerea la inimă fiecare lucru pe care i-l spusese Dumnezeu și apoi l-a îndeplinit. După ce a acceptat ceea ce Dumnezeu i-a încredințat, Noe a pornit să realizeze și să execute construcția arcei despre care vorbise Dumnezeu ca fiind cel mai important lucru din viața lui, fără cea mai mică urmă de neglijență. Au trecut zile, au trecut ani, zi după zi, an după an. Dumnezeu nu îl supraveghea niciodată pe Noe, împingându-l de la spate, dar, în toată această vreme, Noe a perseverat în sarcina importantă care i-a fost încredințată de Dumnezeu. Fiecare cuvânt și fiecare frază pe care le rostise Dumnezeu erau întipărite în inima lui Noe precum cuvintele cioplite într-o tablă de piatră. Nepăsător la schimbările din lumea exterioară, la batjocura din partea celor din jurul lui, la greutățile implicate sau la dificultățile pe care le-a întâmpinat, el a perseverat, în tot acest timp, în ceea ce i-a fost încredințat de Dumnezeu, fără să dispere sau să se gândească vreodată să renunțe. Cuvintele lui Dumnezeu erau întipărite în inima lui Noe și deveniseră realitatea lui de zi cu zi. Noe a preparat fiecare dintre materialele necesare pentru construcția arcei, iar forma și specificațiile cerute de Dumnezeu pentru arcă au început treptat să prindă formă cu fiecare lovitură atentă a lui Noe cu ciocanul și dalta. Prin vânt și ploaie și indiferent cum l-au batjocorit sau calomniat oamenii, viața lui Noe a mers mai departe în felul acesta, an după an. Dumnezeu a urmărit în taină fiecare acțiune a lui Noe, fără să-i spună vreodată vreun alt cuvânt, iar inima Sa a fost atinsă de Noe. Cu toate acestea, Noe nici nu a știut și nici nu a simțit acest lucru; de la început până la sfârșit, el pur și simplu a construit arca și a adunat fiecare fel de viețuitoare, cu o loialitate de neclintit față de cuvintele lui Dumnezeu. În inima lui Noe, cuvintele lui Dumnezeu reprezentau cea mai importantă instrucțiune pe care trebuia s-o urmeze și s-o ducă la bun sfârșit și ele erau direcția și scopul lui pe viață. Așadar, orice i-a zis Dumnezeu, orice i-a cerut să facă, orice i-a ordonat să facă, Noe a acceptat acel lucru pe deplin și l-a pus la inimă; l-a privit ca pe cel mai important lucru din viața lui și l-a tratat pe măsură. Nu numai că nu l-a uitat, nu numai că l-a păstrat în inima sa, ci l-a înfăptuit în viața sa de zi cu zi, folosindu-și viața ca să accepte și să ducă la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu. Și în felul acesta, scândură cu scândură, arca a fost construită. Fiecare mișcare, fiecare zi a lui Noe era dedicată cuvintelor și poruncilor lui Dumnezeu. Poate nu părea că Noe îndeplinea o sarcină importantă, dar, în ochii lui Dumnezeu, tot ceea ce a întreprins Noe, fiecare pas pe care l-a făcut pentru a realiza ceva, fiecare lucrare săvârșită de mâna lui – toate au fost prețioase, demne de a fi pomenite și vrednice de a fi imitate de această omenire. Noe a respectat ce îi fusese încredințat de Dumnezeu. A fost neclintit în credința sa că fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu era adevărat; în privința asta nu avea nicio îndoială. Drept urmare, arca a fost finalizată și fiecare fel de viețuitoare a putut trăi pe ea. Înainte ca Dumnezeu să distrugă lumea, i-a dat un semn lui Noe, care l-a făcut să înțeleagă că potopul era inevitabil și că ar trebui să se îmbarce pe arcă fără întârziere. Noe a făcut exact cum i-a spus Dumnezeu. Când s-a îmbarcat pe arcă, atunci când din ceruri s-a revărsat un mare torent, Noe a văzut cum cuvintele lui Dumnezeu se adeveriseră, cum cuvintele Lui fuseseră îndeplinite: mânia lui Dumnezeu se abătuse asupra lumii și nimeni nu putea să schimbe toate acestea.

Câți ani i-a luat lui Noe să construiască arca? (120 de ani.) Ce reprezintă 120 de ani pentru oamenii din ziua de azi? Este mai mult decât durata de viață a unei persoane normale. Poate chiar mai mult decât două vieți omenești. Și totuși, în acești 120 de ani, Noe a făcut un singur lucru, și a făcut același lucru în fiecare zi. În acea vreme preindustrială, în acea eră dinaintea comunicării informațiilor, în acea epocă în care totul se baza pe lucrul manual și pe munca fizică, Noe a făcut același lucru în fiecare zi. Timp de 120 ani, nu a renunțat și nu s-a oprit. O sută douăzeci de ani: cum putem concepe asta? Ar fi putut altcineva din rasa umană să rămână dedicat realizării unui singur lucru timp de 120 de ani? (Nu.) Faptul că nimeni nu ar fi putut rămâne dedicat realizării unui singur lucru timp de 120 de ani nu este o surpriză. Și totuși, a existat un bărbat care, timp de 120 de ani, a perseverat, fără schimbare, în ceea ce Dumnezeu îi încredințase, fără să se plângă sau să renunțe, imun la mediul extern și, în final, ducând acel lucru la bun sfârșit exact cum îi spusese Dumnezeu. Ce fel de situație a fost asta? Pentru rasa umană, acesta era un lucru rar, neobișnuit – unic chiar. În îndelungatul flux al istoriei umane, dintre toate rasele omenești care Îl urmaseră pe Dumnezeu, acesta a fost fără asemănare. Cu privire la enormitatea și dificultatea ingineriei implicate, nivelul fizic și efortul necesar și durata pe care aceasta a presupus-o, nu a fost o sarcină ușoară, motiv pentru care, când Noe a făcut acest lucru, a fost unic pentru omenire, fiind un model și un exemplu pentru toți cei care-L urmează pe Dumnezeu. Noe auzise doar câteva mesaje, iar pe vremea aceea, Dumnezeu nu exprimase multe cuvinte, așa că nu e niciun dubiu că Noe nu a înțeles foarte multe adevăruri. El nu a înțeles știința modernă sau cunoștințele moderne. A fost un om extrem de obișnuit, un membru nesemnificativ al rasei umane. Totuși, într-o privință, a fost diferit de oricine altcineva: a știut să asculte de cuvintele lui Dumnezeu, a știut cum să urmeze cuvintele lui Dumnezeu și să li se supună, a știut care era locul omului și a fost capabil să creadă cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu și să li se supună – nimic mai mult. Aceste câteva principii simple au fost suficiente pentru a-i permite lui Noe să îndeplinească tot ce Dumnezeu îi încredințase și a stăruit în asta nu doar câteva luni, nici câțiva ani, nici câteva decenii, ci mai mult de un secol. Nu este un număr incredibil? Cine ar fi putut face asta, în afară de Noe? (Nimeni.) Și de ce nu? Unii oameni spun că este din cauză că nu au înțeles adevărul – dar asta nu este în conformitate cu realitatea. Câte adevăruri a înțeles Noe? De ce a fost Noe capabil de toate aceste lucruri? Credincioșii de astăzi au citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, înțeleg într-o oarecare măsură adevărul – prin urmare, cum se face că nu sunt capabili de acest lucru? Alții spun că este din cauza firilor corupte ale oamenilor – dar nu avea și Noe o fire coruptă? De ce a fost Noe capabil să realizeze asta, iar oamenii din ziua de azi nu sunt? (Pentru că oamenii din ziua de azi nu cred cuvintele lui Dumnezeu, nici nu le tratează și nici nu le respectă ca fiind adevărul.) Și de ce nu sunt capabili să trateze cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul? De ce sunt ei incapabili să respecte cuvintele lui Dumnezeu? (Nu au o inimă cu frică de Dumnezeu.) Așadar, când oamenii nu înțeleg adevărul și nu au auzit multe adevăruri, cum apare în ei inima cu frică de Dumnezeu? (Trebuie să aibă umanitate și conștiință.) Așa este. În umanitatea oamenilor, trebuie să existe cele mai prețioase două lucruri: primul este conștiința, iar al doilea, rațiunea umanității normale. Deținerea conștiinței și a rațiunii umanității normale este standardul minim pentru a fi om; este standardul minim, cel mai de bază pentru evaluarea unui om. Dar asta le lipsește oamenilor din ziua de azi și, astfel, oricât de multe adevăruri aud și înțeleg, să aibă o inimă cu frică de Dumnezeu îi depășește. Așadar, care este diferența esențială dintre oamenii de azi și Noe? (Ei nu au umanitate.) Și care este esența acestei lipse a umanității? (Sunt fiare și demoni.) „Fiare și demoni” nu sună prea bine, dar este în conformitate cu faptele; un mod mai politicos de a o spune ar fi că nu au umanitate deloc. Oamenii fără umanitate și rațiune nu sunt ființe umane, sunt mai prejos și decât bestiile. Faptul că Noe a fost capabil să ducă la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu a fost pentru că, atunci când Noe a auzit cuvintele lui Dumnezeu, a putut să le păstreze cu fermitate în inima lui; pentru el, însărcinarea dată de Dumnezeu a fost un angajament pe viață, credința lui a fost neclintită, voința lui a fost neschimbată vreme de o sută de ani. Pentru că avea o inimă cu frică de Dumnezeu, era o persoană reală și avea rațiunea supremă că Dumnezeu i-a încredințat să construiască arca. Oamenii cu aceeași umanitate și rațiune ca Noe sunt foarte rari, ar fi foarte greu de găsit altul.

În realitate, Noe a fost în stare să facă un singur lucru. A fost foarte simplu: după ce a ascultat cuvintele lui Dumnezeu, el le-a dus la bun sfârșit și a făcut-o fără compromis. Nu a avut niciodată îndoieli și nici nu a renunțat vreodată. A continuat să facă orice i-a cerut Dumnezeu, a executat și a aplicat în felul în care El i-a cerut, fără compromisuri, fără să întrebe de ce, ori pentru profitul sau pierderea proprie. Și-a amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu va distruge lumea. Trebuie să construiești o arcă fără întârziere, iar atunci când va fi gata și potopul va veni, voi toți vă veți îmbarca în arcă, iar cei care nu s-au îmbarcat vor pieri cu toții.” Nu știa când se va întâmpla ceea ce a spus Dumnezeu, doar că lucrurile spuse de El trebuie îndeplinite, că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate, că niciun cuvânt nu este fals și că depinde de Dumnezeu când se vor întâmpla, în ce moment se vor materializa. El știa că singura lui sarcină atunci era să păstreze cu fermitate în inima lui tot ce spusese Dumnezeu, fără să piardă timp pentru a duce la bun sfârșit acele lucruri. Acestea erau gândurile lui Noe. Astfel a gândit și așa a făcut, iar acestea sunt faptele. Așadar, care este diferența esențială dintre voi și Noe? (Când auzim cuvântul lui Dumnezeu, noi nu îl punem în practică.) Acesta este comportament, care este diferența esențială? (Ne lipsește umanitatea.) Noe a avut cele două lucruri care sunt minimul pe care un om ar trebui să îl aibă: conștiința și rațiunea umanității normale. Voi nu aveți aceste lucruri. Este corect să spunem că Noe poate fi numit ființă umană, iar voi nu meritați să fiți numiți astfel? (Da.) De ce spun asta? Faptele sunt clare: cu privire la ce a făcut Noe, voi nu ați putea să faceți nici măcar o parte minusculă, nici vorbă de jumătate! Noe a fost capabil să persevereze timp de 120 de ani. Câți ani ați putea persevera voi? 100? 50? 10? Cinci? Doi? Jumătate de an? Care dintre voi ar putea persevera jumătate de an? Să mergeți și să căutați lemnul de care a vorbit Dumnezeu, să-l tăiați, să-l curățați de scoarță, să-l uscați, după care să-l tăiați în diferite forme și mărimi; ați putea voi să faceți asta timp de jumătate de an? Cei mai mulți dați din cap, nu ați putea rezista nici măcar jumătate de an. Atunci, ce ziceți de trei luni? Unii oameni spun: „Cred că și trei luni ar fi greu. Sunt mic și delicat. În pădure sunt țânțari și alte insecte, chiar și furnici și purici. Nu aș suporta dacă m-ar pișca toate. În plus, tăind lemne în fiecare zi, făcând munca aceea murdară și obositoare afară, în arșița soarelui și în bătaia vântului, aș face insolație în mai puțin de două zile. Nu este tipul de muncă pe care vreau să o fac, mi se poate porunci să fac ceva mai ușor?” Poți alege ce-ți poruncește Dumnezeu să faci? (Nu.) Dacă nu poți rezista trei luni, oare ești cu adevărat supus? Deții realitatea supunerii? (Nu.) Nu ai putea rezista trei luni. Așadar, există cineva care ar putea rezista două săptămâni? Unii spun: „Nu știu să recunosc lemnul de gofer sau să tai copaci. Nu știu nici măcar în ce parte va cădea copacul după ce-l tai; dacă va cădea pe mine? În plus, după ce tai copacii, aș putea căra cel mult unul sau două trunchiuri. Mai mult de atât mi-ar distruge spatele și umerii, nu-i așa?” Nu te poți descurca nici două săptămâni. Așadar, ce puteți face? Ce puteți realiza când vi se cere să ascultați de cuvintele lui Dumnezeu, să vă supuneți lor și să le aplicați? În afară de a utiliza calculatoare și de a da ordine, ce altceva sunteți capabili să faceți? Dacă aceasta s-ar fi petrecut pe vremea lui Noe, oare Dumnezeu v-ar chema pe voi? Categoric nu! Nu pe voi v-ar chema Dumnezeu; nu voi ați fi favorizați de Dumnezeu. De ce? Pentru că voi nu sunteți capabili să vă supuneți după ce auziți cuvintele lui Dumnezeu. Iar dacă nu ești o astfel de persoană, meriți să trăiești? Când va veni potopul, meriți să supraviețuiești? (Nu.) Dacă nu meriți, atunci vei fi nimicit. Ce fel de persoană ești tu, dacă nu reușești să aplici cuvintele lui Dumnezeu nici măcar două săptămâni? Ești o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu? Dacă, după ce auzi cuvintele lui Dumnezeu, nu ești capabil să le îndeplinești, dacă nu poți rezista jumătate de lună, dacă nu poți îndura nici măcar două săptămâni de greutăți, ce efect are asupra ta puținul adevăr pe care îl înțelegi? Dacă nu are nici cel mai mic efect de a te ține în frâu, atunci, pentru tine, adevărul nu înseamnă decât niște cuvinte și nu este de absolut niciun folos. Ce fel de persoană ești dacă înțelegi toate acele adevăruri și totuși, când ți se cere să aplici cuvintele lui Dumnezeu și să suferi 15 zile de greutăți, nu poți suporta? În ochii lui Dumnezeu, ești o ființă creată calificată? (Nu.) Ținând cont de suferința lui Noe și de cei 120 de ani de perseverență, e o diferență destul de mare între voi; nu există comparație. Motivul pentru care Dumnezeu l-a chemat pe Noe și i-a încredințat tot ce Și-a dorit să fie făcut a fost că, după părerea lui Dumnezeu, Noe era capabil să asculte de cuvintele Lui, era un om căruia i se putea încredința o misiune importantă, era demn de încredere și era un om care putea să transforme în realitate dorințele lui Dumnezeu; în ochii lui Dumnezeu, aceasta era o persoană adevărată. Și voi? Nu puteți realiza niciunul dintre aceste lucruri. Nu e greu să vă închipuiți ce sunteți cu toții în ochii lui Dumnezeu. Sunteți ființe umane? Sunteți vrednici să vă numiți ființe umane? Răspunsul este clar: nu sunteți! Am scurtat timpul cât s-a putut de mult, la 15 zile, doar două săptămâni și niciunul dintre voi nu a spus că ar putea să o facă. Ce arată acest lucru? Că loialitatea, credința și supunerea voastră nu înseamnă nimic. Ceea ce voi considerați credință, loialitate și supunere pentru Mine nu înseamnă nimic! Vă lăudați că sunteți destul de buni, dar din punctul Meu de vedere nu sunteți deloc așa!

Unul dintre lucrurile din povestea lui Noe care este incredibil, de admirat și cel mai demn de imitat sunt cei 120 de ani de perseverență, cei 120 de ani de supunere și loialitate ai lui. Vedeți, S-a înșelat Dumnezeu în alegerea persoanei? (Nu.) Dumnezeu e Dumnezeul care observă ființa lăuntrică a omului. Din întreaga mare de oameni, El l-a ales pe Noe, El l-a chemat pe Noe și Dumnezeu nu S-a înșelat alegându-l: Noe s-a ridicat la înălțimea așteptărilor Lui, a îndeplinit cu succes ceea ce Dumnezeu i-a încredințat. Aceasta este mărturie. Asta a vrut Dumnezeu, aceasta este mărturie! În voi există însă vreo urmă sau idee de mărturie? Nu există. În mod clar, o astfel de mărturie vă lipsește. Ce se dezvăluie în voi, ce vede Dumnezeu este semnul rușinii; nu există niciun lucru acolo care poate emoționa oamenii până la lacrimi când este menționat. În ceea ce privește diversele manifestări ale lui Noe, mai ales credința lui fermă în cuvintele lui Dumnezeu, care a fost statornică și neschimbată timp de un secol, și perseverența lui neclintită de-a construi o arcă, timp de un secol, și în privința credinței și voinței lui, nimeni din timpurile moderne nu se poate compara, nimeni nu-i este egal. Și, totuși, nimeni nu dă doi bani pe loialitatea și supunerea lui Noe, nimeni nu crede că este ceva în asta care să merite să fie prețuit și imitat de oameni. În schimb, ce este mai important acum pentru oameni? Să repete sloganuri și să vorbească despre doctrine. Par să înțeleagă multe adevăruri și să fi dobândit adevărul, dar, comparativ cu Noe, ei nu au realizat nici o sutime, nici o miime din ce-a făcut el. Cât de multe lipsuri au! Este o diferență enormă. Din povestea construirii arcei de către Noe, ați descoperit ce fel de oameni sunt iubiți de Dumnezeu? Ce fel de calitate, inimă și integritate se regăsesc în cei iubiți de Dumnezeu? Voi dețineți toate aceste lucruri pe care le-a făcut Noe? Dacă simți că ai credința și caracterul lui Noe, atunci ar fi oarecum scuzabil să Îi propui condiții lui Dumnezeu și să încerci să negociezi cu El. Dacă simți că nu le ai deloc, atunci am să-ți spun adevărul: ai o părere prea bună despre tine – ești un nimic. În ochii lui Dumnezeu însemni mai puțin decât un vierme. Și totuși ai în continuare neobrăzarea să încerci să-I propui condiții lui Dumnezeu și să negociezi cu El? Unii spun: „Dacă însemn mai puțin decât un vierme, atunci ce-ar fi să slujesc ca un câine în casa lui Dumnezeu?” Nu, nu ești potrivit pentru asta. De ce? Nu ai putut nici măcar să supraveghezi bine ușa casei lui Dumnezeu, așadar, în ochii Mei, nu ești nici măcar egalul unui câine de pază. Sunt aceste cuvinte dureroase pentru voi? Este neplăcut pentru voi să auziți asta? Intenția nu este să vi se rănească mândria; este o declarație bazată pe fapte, o aserțiune bazată pe dovezi și nicidecum falsă. Exact așa vă comportați, exact asta se arată în voi; exact așa Îl tratați pe Dumnezeu și, de asemenea, exact așa tratați tot ce Dumnezeu vă încredințează. Tot ce am spus este adevărat și vine din inimă. Vom încheia aici discuția despre povestea lui Noe.