B. A îndura umilința și a purta o povară grea

A doua manifestare a practicii de a dormi pe vreascuri și a linge fiere este îndurarea umilinței și purtarea unei poveri grele. A îndura umilința și a purta o povară grea este și un mod de a gândi, o mentalitate și o atitudine față de lucrurile pe care le susțin oamenii din lume. În societate și în lume, este un mod de gândire relativ pozitiv și pe care omenirea îl consideră relativ optimist, orientat spre viitor și pozitiv. Așadar, ce vrem să disecăm? Ce este rău în a îndura umilința și a purta o povară grea? De ce nu este adevărul? În esență, nu are nimic de-a face cu adevărul. La ce Mă refer când spun că nu are nimic de-a face cu adevărul? Vreau să spun că, dacă vrei să practici adevărul, trebuie să procedezi complet în conformitate cu principiile cuvintelor lui Dumnezeu și în conformitate cu standardele și indicațiile cerute de Dumnezeu. Nu ar trebui să amesteci atitudinile și opiniile față de realizarea lucrurilor și metodele și mijloacele așa-ziselor ideologii, mentalități și așa-zisei integrități a omului. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și nu au nimic de-a face cu aceste lucruri. Atunci de ce este rău să înduri umilința și să porți o povară grea? De ce spun că nu este adevărul? Nu merită să disecăm acest lucru? (Ba da.) Să începem prin a explica sensul literal al expresiei; apoi va fi mai ușor de înțeles. A îndura umilința și a purta o povară grea înseamnă să fii capabil să înduri toată rușinea, durerea și înjosirea de dragul responsabilităților tale, al poverilor sau al misiunii pe care ți-o asumi și o accepți. Acesta este sensul de bază al expresiei. Atunci, în ce medii și situații se folosește de obicei această expresie? Dacă cineva spune că o persoană îndură umilința și poartă o povară grea, atunci acea persoană se află în prezent într-o situație în care și-a încheiat misiunea și a atins scopul pe care și-a dorit să-l îndeplinească? (Nu.) Așadar, de obicei, când cineva vorbește despre a îndura umilința și a purta o povară grea, se referă la o persoană neimportantă, aflată într-o situație în care nu are absolut niciun statut și niciun nimb, cu atât mai puțin vreo putere. Aceasta se află într-o astfel de situație, însă trebuie să-și asume responsabilitățile, să-și asume misiunea pe care trebuie să o îndeplinească, să nu se descurajeze, să nu recurgă la compromisuri și să nu renunțe. Nu este acesta și un tip de mentalitate? Pe ce pune accentul această mentalitate? Pe „a îndura” și „a suporta”. „A îndura” înseamnă să fie răbdător și să reziste la ceva. Pe lângă faptul că îndură ceva, trebuie totodată să-și asume și să poarte o povară grea și o responsabilitate, să reușească să se ridice la înălțimea așteptărilor tuturor și să nu dezamăgească persoana care i-a încredințat această însărcinare. Ce fel de mentalitate este aceasta? (Perseverență.) Cuprinde acest element al semnificației, dar este cel mai elementar și superficial nivel de semnificație. Ce mai cuprinde? Să analizăm astfel. Ce înseamnă „umilința” în contextul „a îndura umilința”? (Înjosire și rușine.) Este atunci când toți cei din jurul acestei persoane o fac de rușine și o fac să simtă că a suferit o înjosire. Ce comportamente îi fac în special pe oameni să se rușineze și să simtă că au suferit o înjosire? (Batjocorirea, defăimarea și remarcile caustice în privința lor.) Așa este, batjocorirea și defăimarea lor, precum și acțiunile de a-i lua peste picior, de a te juca cu ei și de a face remarci caustice în privința lor. Așadar, ce înseamnă „povară grea” în contextul „a purta o povară grea”? (Responsabilitate și o însărcinare.) Ce includ responsabilitatea și însărcinarea? Includ un tip de misiune și o sarcină grea – această sarcină grea poate fi încredințată cuiva de alți oameni, poate fi un scop pentru care luptă cineva sau o misiune la care se gândește singur. Ce fel de misiuni cred oamenii că întreprind? (Să te distingi și să aduci onoare străbunilor tăi.) (Să fii cel mai bun.) Toate acestea sunt exemple. În principiu, sunt aspirațiile proprii ale oamenilor. Pentru a atinge și a materializa aceste obiective, în circumstanțele lor actuale, ei sunt capabili să îndure înjosiri, ridiculizări, defăimări, remarci caustice și chiar bătaia de joc a oamenilor din jurul lor. Ce îi determină să îndure toate acestea? De exemplu, există o persoană care aspiră să devină general de armată de rang înalt. Înainte de a dobândi putere, există o zi în care este umilit de un grup de bătăuși, care spun: „Tu, general de armată? În momentul de față nici măcar nu ai un cal – cum să devii general? Dacă vrei să fii general, târăște-te mai întâi printre picioarele mele!” Toți cei din jurul lor izbucnesc în râs. El cugetă un moment în sinea lui: „Nu-i nimic în neregulă să vrei să devii general de armată. De ce își bat joc de mine și mă iau peste picior? Dar nu pot să fiu nechibzuit și să-mi etalez abilitățile acum. Judecând după cum merg lucrurile astăzi, voi lua bătaie dacă nu fac cum spun ei și, dacă lucrurile nu merg bine, aș putea să-mi pierd viața. Atunci cum pot să fiu general? De dragul idealurilor mele, nu mă costă nimic să mă târăsc printre picioarele unui bătăuș. Sunt tot eu, nu-i așa?” În acest punct, se așază în genunchi, își pune ambele mâini pe pământ și se târăște ca un câine printre picioarele acelui bătăuș. În timp ce se târăște, îi este greu să suporte acest lucru și îl doare inima, de parcă ar fi fost înjunghiat cu un cuțit – în inima lui există ură! Se gândește: „Într-o zi, când chiar voi deveni general, o să te tai într-un milion de bucăți!” Asta gândește în inima lui, dar pe dinafară trebuie să îndure – nu-i poate lăsa pe ceilalți să vadă ce gândește. După ce se târăște printre picioarele bătăușului, grupul de bătăuși este mulțumit și îl cruță, dându-l la o parte cu o lovitură rapidă de picior. El se ridică, se scutură de praf și chiar spune: „Bună lovitură. Te voi numi «șef» de acum înainte.” Ce gândește în sinea lui și ce arată la exterior sunt lucruri complet diferite. Cum este capabil să facă asta? Are un singur scop: „Trebuie să continui să trăiesc. Îndur toate acestea așa încât să vină ziua în care voi deveni general și voi fi cel mai bun. Merită să sufăr această greutate și această umilință astăzi. Mâine trebuie să muncesc și mai mult și să depun eforturi ca să-mi ating scopul. Indiferent ce dificultăți întâmpin și câtă suferință și înjosiri îndur, trebuie să devin general! După ce devin general, primul lucru pe care trebuie să-l fac este să-l ucid pe acest nemernic și să mă răzbun pentru umilința prin care am trecut târându-mă printre picioarele lui!” Indiferent dacă devine general în viitor, „rezistența” este cel mai înalt principiu al său în acel moment. Există strategii sau planuri secrete inerente acestui lucru? (Da.) Există planuri secrete. El îndură pentru că nu poate să facă nimic altceva; care este scopul? Să se poată răzbuna într-o zi pentru toată această înjosire. Rezistența lui se bazează pe zicale precum: „Unde e viață, e speranță” și „Niciodată nu este prea târziu pentru un gentleman să se răzbune” – toate acestea sunt planuri. Aceste planuri au fost cele care l-au impulsionat să îndure umilința de a se târî printre picioarele bătăușului. Din acest moment înainte, dorința din inima lui de a deveni general este și mai mare și mai intensă; nu va renunța în niciun caz. Așadar, pentru ce a îndurat înjosirea și umilința? Ca să susțină o cauză dreaptă sau să-și păstreze adevărata demnitate? A făcut-o de dragul propriei ambiții. Este atunci ceva pozitiv sau negativ? (Negativ.) Judecând de la acest nivel al semnificației, această „rezistență” a fost categoric impulsionată de interesul, dorința și ambiția personală. Există adevăr în această rezistență? (Nu.) Dacă nu există adevăr, atunci există umanitate normală? (Nu.) Acest lucru nu este drept, nici nu este integru, cu atât mai puțin fără cusur; mai degrabă, este plin de dorințe, planuri secrete și calcule – nu este pozitiv.

Tipul de gândire și mentalitate de a îndura umilința și a purta o povară grea, care este promovat în cadrul acestei rase umane ticăloase, este în principiu exact ca povestea pe care am spus-o adineaori, în care, dacă o persoană vrea să realizeze lucruri importante, trebuie neapărat să poată îndura ceea ce omul obișnuit nu poate. La ce se referă în principal această rezistență? (La a îndura rușinea.) Nu. Sunt adevărate sau false lucrurile pe care această rezistență îi determină pe oameni să le trăiască? (False.) Acesta e aspectul important. Toate lucrurile pe care le trăiesc oamenii, cuvintele pe care le rostesc și comportamentul de care dau dovadă de dragul ambițiilor și idealurilor lor sunt false, toate sunt involuntare; toate aceste lucruri sunt antrenate de condiția prealabilă a tuturor acestor dorințe, a interesului personal și a așa-ziselor aspirații și obiective ale oamenilor. Toate aceste lucruri pe care le trăiesc oamenii sunt măsuri temporare; nicio fărâmă din ele nu este onestă sau adevărată; nicio fărâmă nu este scoasă la lumină, deschisă sau sinceră; toate sunt măsuri temporare. Nu sunt toate acestea comploturi înșelătoare? Măsurile temporare sunt atunci când oamenii îndură ceva temporar în acest mod; ei rostesc temporar cuvinte care sună plăcut, conving și păcălesc; își acoperă deocamdată adevărata identitate, cugetul, gândurile, opiniile și chiar ura și nu-i permit celeilalte persoane să le vadă. În schimb, vor ca persoana cealaltă să vadă acea latură a lor care este slabă și incapabilă, fragilă și timidă. Își acoperă complet adevărata față – pentru ce fac asta? O fac pentru ca, într-o bună zi, să poată pune bazele unei cauze importante, să devină cei mai buni, să-i controleze și să-i domine pe alții. Ce afișează oamenii atunci când practică și manifestă expresia „a îndura umilința și a purta o povară grea”? Cei care procedează așa au o atitudine onestă? Au o adevărată înțelegere a propriei persoane și simt remușcări? (Nu.) De exemplu, alții spun: „Cineva ca tine vrea să fie general?” Ei cugetă la asta, apoi spun: „Nu pot să o fac. Nu voi fi general. Glumeam.” Sunt adevărate sau false cuvintele pe care le spun? (False.) Ce gândesc ei în sinea lor? „Doar cineva ca mine poate să devină general!” Asta gândesc în sinea lor, dar este în regulă să o spună cu voce tare? (Nu.) De ce nu? Pentru a evita să ia bătaie și pentru a-și ascunde capacitățile reale, aceștia spun: „Glumeam. Nu sunt atât de îndrăzneț încât chiar să vreau să fiu general. Tu semeni mai mult cu un general de rang înalt – ești un viitor generalisim. Este un grad chiar mai mare decât cel de general!” Sunt adevărate aceste cuvinte? (Nu.) Unde sunt adevăratele lor cuvinte? (În inima lor.) Așa este, își păstrează adevăratele cuvinte în inima lor și nu le spun cu voce tare. De ce nu le spun cu voce tare? Se tem că vor lua bătaie dacă o fac, prin urmare nu le spun și nu le dezvăluie; nu spun nimănui, ascunzându-și mereu capabilitățile reale. Ce înseamnă ascunderea capabilităților reale? Este atunci când o persoană nu le permite altora să-i vadă adevăratele capacități; le acoperă și nu le lasă să iasă la iveală, pentru a evita ca alți oameni să-și țină garda sus și să acționeze contrar intereselor sale. Nu este acesta și adevăratul sens al expresiei „Să dormi pe vreascuri și să lingi fiere”? (Ba da, este.) Să dormi pe vreascuri și să lingi fiere; să înduri umilința și să porți o povară grea; să nu-ți uiți niciodată scopurile, dorințele și ura; și să nu-i lași niciodată pe alții să-ți vadă adevărata față și capacitățile reale. Unii oameni capabili nu spun multe când se află într-un grup; sunt tăcuți și reticenți și, chiar dacă spun ceva, dezvăluie doar jumătate din ceea ce gândesc. Ceilalți oameni au mereu dificultăți în a pricepe sau înțelege ce vor de fapt să spună și se gândesc: „De ce vorbesc într-un mod atât de enigmatic? De ce este atât de greu să spună ceva din inimă? Ce se întâmplă aici?” De fapt, aceștia au în inima lor gânduri pe care nu le exprimă și în aceasta constă firea coruptă. Sunt alții care nu vorbesc astfel, dar când fac lucruri, ascund mereu adevărata amploare a capacităților lor. În ce scop își ascund adevărata amploare a capacităților? Se tem că, dacă o văd oamenii capabili sau figurile redutabile, vor deveni invidioși, le vor purta pică și le vor face rău. În grupuri, cei care îi complimentează mereu pe alții, care vorbesc mereu de bine despre ceilalți și spun întruna că toți ceilalți sunt mai buni decât ei nu sunt oameni de cel mai sinistru fel? (Ba da.) Nu știi niciodată cum sunt cu adevărat în interior. Din exterior, vezi că nu vorbesc despre acest lucru, așa încât crezi că nu au ambiții, dar de fapt te înșeli. Unii oameni de acest fel sunt cei care îndură umilința și poartă o povară grea. Este ca în filme, unde există adesea astfel de scene – unii oameni fac deseori lucruri bune când ies din casă, poartă haine vechi și uzate și sunt mereu agresați când se află în grupuri; așa sunt în fața celorlalți. Totuși, când ajung acasă, intră într-o cameră secretă. Camera secretă are o hartă pe perete, iar ei au plasat deja informatori care să monitorizeze lucrurile în optzeci la sută din locurile de pe hartă. Cu toate acestea, oamenii care interacționează frecvent cu ei tot îi agresează și habar nu au de ambițiile lor. Într-o zi, când toate locurile de pe hartă sunt sub controlul lor și obiectivul lor este pe deplin atins, oamenii care s-au luat de ei vor fi complet uluiți și vor spune: „Se pare că această persoană este un diavol – ambițiile sale sunt de-a dreptul excesive! S-a prefăcut atâția ani. Nimeni nu a văzut-o așa cum este în realitate.” Ei spun: „Ce am făcut a fost să îndur umilința și să port o povară grea. Dacă n-aș fi îndurat așa cum am făcut-o și nu v-aș fi trimis pe o pistă falsă, dacă v-aș fi spus totul, aș fi reușit să realizez o acțiune de o asemenea amploare?” Ce caracteristici au în comun cei care sunt răi și cei cu ambiții extreme? Un aspect este că tenacitatea și perseverența lor le depășesc pe cele ale oamenilor obișnuiți. De asemenea, planurile lor secrete le depășesc pe cele ale oamenilor obișnuiți și, dacă o persoană de rând interacționează cu ei, va fi jucată pe degete. Ce înseamnă a fi jucat pe degete? Înseamnă că nimeni nu-i vede în mod clar. Tot ce pot să vadă sunt lucrurile pe care le spun și le fac în aparență. Să nu crezi că vei putea să găsești indicii despre ceea ce gândesc în sinea lor plecând de la ceea ce fac și spun. Nu asta înseamnă să fii jucat pe degete de ei? Tenacitatea și perseverența sunt cuvinte pozitive în sine, dar planurile lor secrete au făcut ca tenacitatea și perseverența lor să fie negative. De asemenea, au ambiții și dorințe care le depășesc pe cele ale oamenilor obișnuiți. Omul de rând are ambiții și dorințe, dar când simte că nu poate obține ceva, renunță și nu este dispus să treacă prin acea suferință. În plus, este mereu deschis în legătură cu persoanele cu care vrea să lupte; nu are planuri secrete. Pe de altă parte, oamenii răi de acest fel au ambiții extreme și desfășoară mereu planuri secrete și comploturi înșelătoare. Nu-și vor abandona în niciun moment ambițiile și dorințele; vor lupta până la capăt – până la moarte.

Manualele relatează povestea lui Goujian, regele Împărăției Yue, care a dormit pe vreascuri și a lins fiere. La rândul lor, părinții își învață copiii despre aceasta. Unii copii care aud povestea se gândesc: „E grozav să fii o persoană obișnuită. De ce este absolut necesar ca oamenii să aibă asemenea ambiții excesive? Cine ar putea să doarmă pe vreascuri și să lingă fiere? Aceasta nu e o suferință la care să poată rezista oamenii obișnuiți.” Doar cei cu ambiții au hotărârea de a suferi așa; există un plan secret inerent. Totuși, omenirea promovează o mentalitate de acest fel. De exemplu, există o expresie care spune: „Oricât de multe greutăți și înjosiri suferă, oricât de groaznice sunt circumstanțele lor, oamenii nu trebuie să-și piardă niciodată din vedere aspirațiile.” Această societate promovează idei precum a dormi pe vreascuri și a linge fiere și a îndura umilința și a purta o povară grea pentru a-i îndemna pe oameni și a-i motiva să lupte pentru fericirea și obiectivele lor, așadar de ce criticăm acest lucru ca fiind greșit? Întreaga omenire este coruptă de Satana. Există vreun membru al rasei umane ale cărui scopuri să fie îndreptate către adevăr și în direcția corectă? (Nu.) Prin urmare, cu cât omenirea doarme mai mult pe vreascuri și linge fiere și cu cât îndură mai mult umilința și poartă o povară grea, cu atât forțele Satanei vor deveni mai sălbatice, cu atât vor fi mai numeroase bătăliile și masacrele omenirii, cu atât mai ticăloasă va deveni omenirea și cu atât mai întunecată va deveni societatea. Dimpotrivă, dacă ești capabil să asculți de rânduielile Cerurilor și să te aliniezi la ordinea naturală a tuturor lucrurilor, dacă ești capabil să iei lucrurile așa cum sunt, să respecți această ordine și să aștepți rânduielile Cerurilor, atunci nu ai nevoie să înduri umilința și să porți o povară grea. Trebuie să te trezești și să-ți vii în fire. Este corect să fii capabil să asculți de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu. Pe lângă aceasta, în tot ceea ce fac, oamenii ar trebui cel puțin să fie capabili să se conformeze conștiinței lor și, la o etapă mai înaltă, să se conformeze legilor pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru omenire. Mai este atunci nevoie ca oamenii să poarte o mască și să poarte o povară grea? (Nu.) Nu, nu este nevoie. Prin această părtășie, înțelegeți ce fel de comportament este, mai exact, să înduri umilința și să porți o povară grea? Este pozitiv sau negativ scopul de a îndura umilința și de a purta o povară grea? (Negativ.) Dacă cineva ar spune că o persoană îndură umilința și poartă o povară grea pentru a deveni conducător, că o persoană îndură umilința și poartă o povară grea pentru a duce la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu și pentru a fi răsplătită sau că o persoană îndură umilința și poartă o povară grea pentru a urmări desăvârșirea – au vreo bază aceste cuvinte? (Nu, nu au.) A îndura umilința și a purta o povară grea sunt filosofii întru totul satanice; nu există deloc adevăr în ele și, de îndată ce auzi aceste cuvinte, este clar că sunt denaturate. Dacă cineva spune că o persoană îndură umilința și poartă o povară grea pentru a aștepta rânduielile lui Dumnezeu și a se supune suveranității Lui, este acesta un lucru corect? (Nu.) În ce mod nu este corect? Cele două nu corespund între ele – Dumnezeu nu are nevoie să înduri umilința și nici să suferi înjosiri. Ce diferență esențială există între a îndura umilința și a purta o povară grea, așa cum am discutat despre ele aici, și faptul că oamenii cred în Dumnezeu și se supun Lui? (A îndura umilința și a purta o povară grea este o încercare de a se elibera de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu.) A îndura umilința și a purta o povară grea înseamnă că oamenii au propriile planuri, aspirații, dorințe și scopuri pe care le urmăresc. Sunt acestea în conformitate cu standardele pe care Dumnezeu le cere oamenilor și cu scopurile de urmărit pe care le dă oamenilor? (Nu.) Nu, nu sunt. Ce își propun oamenii să câștige pentru ei înșiși îndurând umilința și purtând o povară grea? Ceea ce își propun să câștige este interesul propriu, iar acesta nu are nicio legătură cu soarta pe care Dumnezeu o orchestrează pentru om și pe care o stăpânește ca suveran.

Oricine practică îndurarea umilinței și purtarea unei poveri grele are o intenție și un scop. De exemplu, când un proaspăt absolvent de facultate ajunge pentru prima dată într-o companie pentru a face un stagiu, membrii cu vechime ai personalului spun: „Absolvenții de facultate care vin aici trebuie să facă munca de jos timp de trei ani.” El gândește în sinea lui: „Chiar dacă sunt absolvent de facultate, nu am de gând să cedez în fața voastră!” Gândește așa în sinea lui, dar nu îndrăznește să se exprime cu voce tare. Pe dinafară, trebuie să zâmbească forțat; în fiecare zi trebuie să urmeze regulile, să fie flexibil, să se ploconească și să îndure atunci când alții îi găsesc vină. Care este scopul său când îndură asta? Este ca, într-o bună zi, să poată rânji triumfător, să devină secretarul managerului sau al șefului și să-i calce în picioare pe cei care s-au luat de el. Nu gândește așa? Unii oameni spun: „Așa ar trebui să gândească și așa ar trebui să procedeze. În caz contrar, va înghiți mizeriile altora tot restul vieții sale. Cine vrea să sufere așa? În plus, cum se pot descurca oamenii dacă nu au aspirații? Omul se luptă în sus; apa curge în jos – așa este în viață. Un soldat care nu vrea să fie general nu este un soldat bun.” Aceste cuvinte devin mottoul său, dar este doar o logică satanică. El trebuie să îndure în acest fel pentru a-și atinge scopul – zi de zi, an de an, fiind politicos și respectuos cu toată lumea. Într-o zi, șeful său îi spune: „Randamentul tău a fost bun în acești trei ani. Începând de săptămâna viitoare, vei deveni agent de vânzări.” La auzul acestora, inima îi este nefericită: „Am trudit trei ani doar ca să devin agent de vânzări! Mă gândeam că voi deveni director executiv de vânzări!” Dar trebuie să mulțumească pentru promovare. Încă nu și-a atins scopul, așa că trebuie să îndure în continuare. El continuă să îndure umilința și să poarte o povară grea, dându-și toată silința să-și urmeze șeful, bând și zâmbind fals și, după ce îndură acest lucru timp de zece ani, își îndeplinește în sfârșit scopul. Într-o zi, șeful îi spune: „Ți-ai făcut treaba bine. Te voi promova ca asistent.” Auzind aceasta, este deosebit de fericit în sinea lui – în sfârșit a reușit! Ce rezultat este acesta? În ochii lui, este acum mai presus decât toți ceilalți. Nu a făcut toate acestea de bunăvoie? (Nu.) Pentru cine a făcut toate acestea? (Pentru el însuși.) Pentru el însuși. Nu există nimic pozitiv sau care ar trebui adoptat, cu atât mai puțin ceva care să fie demn de laudă și preamărire. Dar acest tip de mentalitate este promovat în societatea zilelor noastre – să înduri umilința și să porți o povară grea, fofilându-te cu coada între picioare. Așadar, ce fel de expresie este aceasta pe care o promovează oamenii: „a îndura umilința și a purta o povară grea”? (O expresie rea.) În ce mod este rea? Oamenii îndură umilința și poartă o povară grea doar din cauza intențiilor și motivațiilor proprii și pentru a-și satisface ambițiile și dorințele proprii. Nu este de dragul unor obiective corecte. De aceea spun că nimic din aceasta nu merită să fie adoptat, nimic nu merită să fie lăudat sau aplaudat și, cu siguranță, nu merită amintit. Să mai aruncăm o privire la ce se întâmpla în palat în vremurile străvechi. A fost un împărat care a murit. Împărăteasa a văzut că fiul ei era încă mic și ar fi fost complet incapabil să controleze curtea dacă ar fi urcat pe tron, așa că, pentru a se asigura că fiul ei va domni ca împărat, a îndurat umilința și a purtat o povară grea, căsătorindu-se cu fratele mai mic al fostului împărat, iar cei doi l-au crescut împreună pe fiul ei. Care a fost scopul ei când a îndurat umilința și a purtat o povară grea? A fost titlul de împărat al fiului ei. Când titlul de împărat al fiului ei ar fi fost asigurat, statutul ei ar fi fost acela de împărăteasă mamă. Aceasta se numește a îndura umilința și a purta o povară grea. Ce umilință îndura ea? Nu a rămas castă; de îndată ce a murit împăratul, s-a căsătorit imediat cu fratele lui mai mic, fapt care i-a creat o reputație proastă. Oamenii au criticat-o și au judecat-o pe la spate și nici măcar cărțile de istorie nu au prezentat-o într-o lumină favorabilă. I-a păsat oare? De fapt, înainte de a se căsători cu fostul ei cumnat, s-a gândit la repercusiuni, deci de ce a procedat totuși așa? Pentru a asigura titlul de împărat al fiului ei și pentru a-și proteja titlul de împărăteasă mamă. Acesta e singurul motiv pentru care ar fi suportat o asemenea reputație proastă și ar fi suferit de bunăvoie această greutate. Aceasta se numește a îndura umilința și a purta o povară grea. Ce a câștigat ea îndurând toată această înjosire? A câștigat un beneficiu și mai mare. Acesta a fost scopul ei când a îndurat umilința și a purtat o povară grea. Odată ce a obținut acest beneficiu însemnat, toată acea reputație proastă nu a însemnat nimic. În schimbul acestei proaste reputații, a obținut putere și statut pentru ea și fiul ei. Așadar, a fost pozitiv sau negativ faptul că a îndurat umilința și a purtat o povară grea? (Negativ.) Dacă ne uităm doar la comportamentul ei, a fost capabilă să se lepede de ea însăși și, din perspectiva fiului ei, a existat o latură altruistă a înjosirii și suferinței pe care le-a îndurat, așa că oamenii ar trebui să o laude și să spună: „Ce mamă extraordinară!” Dar când se uită la dorințele și ambițiile ei și la adevăratul ei scop, oamenii ar trebui să o critice; acțiunile ei merită să fie judecate.

Au nevoie oamenii care cred în Dumnezeu să îndure umilința și să poarte o povară grea? (Nu.) Dacă acceptă cuvintele lui Dumnezeu și Îi acceptă judecata, mustrarea, emondarea, încercările și rafinarea și Îi acceptă chiar și blestemele și condamnarea față de oameni, trebuie ei să îndure umilința și să poarte o povară grea? (Nu.) Acest lucru este sigur. Folosirea expresiei „a îndura umilința și a purta o povară grea” în contextul credincioșilor nu are categoric niciun temei și este condamnată. De ce este greșit să folosim această expresie în acest context? Cum dovedește cineva că acest comportament nu este corect în acest context? Nu este acceptabil doar să recunoști verbal și sub aspectul doctrinei faptul că această expresie este greșită; trebuie să știi cu ce adevăruri are legătură. Înainte, încă mai credeai că, pentru a accepta desăvârșirea și mântuirea din partea lui Dumnezeu, oamenii trebuie să învețe să îndure umilința și să poarte o povară grea, să doarmă pe vreascuri și să lingă fiere, să adopte mentalitatea lui Goujian, regele Împărăției Yue, și să nu se dea niciodată bătuți – erai pur și simplu un neghiob și nu aveai capacitatea de a înțelege adevărul. Acum, după părtășia Mea, gândești: „Această expresie nu este bună. Înainte, foloseam mereu această expresie – cum am putut să fiu atât de prost?” Poți vedea că nu înțelegi adevărul și că ai o capacitate de înțelegere slabă. Trebuie să înțelegi ce anume este greșit la această expresie. Odată ce ești cu adevărat capabil să înțelegi ce este în neregulă cu ea, vei avea o înțelegere temeinică a expresiei. Dacă vezi în mod clar doar o parte a expresiei, văzând limpede partea ei negativă, dar fără să vezi clar partea pe care oamenii o consideră pozitivă și proactivă, înseamnă că nu înțelegi încă adevărul. După ce ați ascultat părtășia Mea de adineaori, veți fi capabili să disecați și să analizați aceste lucruri în conformitate cu aceste metode ale Mele? De ce, în casa lui Dumnezeu, nu este necesară practica de a îndura umilința și a purta o povară grea? De ce spun că această metodă și această mentalitate sunt condamnate de casa lui Dumnezeu și nu sunt în acord cu adevărul? (Dumnezeule, din câte înțeleg eu, în casa lui Dumnezeu, să accepți judecata și mustrarea cuvintelor Lui și chiar să fii înlocuit sau condamnat nu înseamnă să înduri umilință. Mai degrabă, este modul în care lucrează Dumnezeu pentru a-i mântui pe oameni, iar scopul este de a ne conduce pe calea urmăririi adevărului. Acest lucru nu are absolut nicio legătură cu a îndura umilința și a purta o povară grea. Dacă oamenii pot pricepe corect, vor ști că aceasta este iubirea și înălțarea lui Dumnezeu și că acceptarea judecății și mustrării Lui este marea grijă și protecție a lui Dumnezeu și mântuirea Lui pentru oameni.) Este corectă această afirmație? (Da.) Dacă nu puteți vedea în mod clar judecata și mustrarea, atunci, în inima voastră, vor lua naștere opoziția și plângerile și veți practica expresia filosofică satanică „a îndura umilința și a purta o povară grea”, gândindu-vă: „O, nu! Trebuie să îndur umilința și să port o povară grea și să adopt mentalitatea lui Goujian, regele Împărăției Yue.” Apoi, veți grava cuvintele „să înduri umilința și să porți o povară grea” în partea de sus a biroului pentru a vă îmboldi și a vă motiva, transformându-le în mottoul vostru. Nu va atrage aceasta necazuri? Desigur, după părtășia de astăzi, cu siguranță nu veți face acest lucru, dar veți transforma oare alte expresii în mottourile voastre, precum această expresie pe care nu am disecat-o, „Să-ți ascunzi lumina și să-ți aduni puterile în întuneric”? Nu este la fel natura ei? Aceste lucruri fac parte din cultura tradițională chineză. Sunt acestea otrăvurile Satanei? Toate sunt otrăvurile Satanei; toate sunt filosofiile Satanei pentru interacțiuni lumești.

În trecut, pe când lucram în bisericile din China continentală, când tocmai Îmi începusem lucrarea, casa lui Dumnezeu a rânduit ca unii dintre frați și surori să-și îmbunătățească nivelul de educație. Care era situația la acea vreme? Unii oameni aveau o vârstă înaintată și unii trăiau în zone mai izolate. Nivelul lor de educație era relativ scăzut și nu știau să citească bine. De exemplu, cuvintele lui Dumnezeu vorbesc despre „calibru slab”, „firea lui Dumnezeu”, „intenția lui Dumnezeu” și alți termeni ficși, dar ei nu înțelegeau sau nu știau ce înseamnă. Ulterior, casa lui Dumnezeu le-a spus fraților și surorilor că își pot îmbunătăți educația în timpul lor liber și că ar trebui să știe cel puțin ce înseamnă unele expresii, unii termeni și unele substantive fixe. În caz contrar, când citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu ar înțelege nici măcar sensul cuvintelor și al expresiilor în sine, deci cum ar putea să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu? Și dacă nu ar putea să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu, cum ar putea să practice adevărul? După aceasta, frații și surorile au început să depună efort pentru a învăța aceste lucruri. Este un lucru bun, dar unii oameni cu o înțelegere denaturată au exploatat situația. În timpul adunărilor, unii conducători au vorbit exclusiv despre îmbunătățirea educației, despre modul în care frații și surorile ar trebui să se alfabetizeze, beneficiile alfabetizării și ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi alfabetizați. Au vorbit despre o mulțime de asemenea doctrine. Aceste lucruri nu sunt adevărul și nu este nevoie să vorbim prea mult despre ele. Imediat ce sunt spuse aceste lucruri, oamenii le pot înțelege; nu este nevoie să avem părtășie despre ele la adunări de parcă ar fi adevărul. Unii conducători nu doar au folosit o mare parte din timpul adunărilor având părtășie despre aceste lucruri de parcă ar fi adevărul, ci s-au gândit și la un nou șiretlic, testându-i în mod special pe frați și surori cu privire la cuvinte folosite rareori. Dacă frații și surorile nu puteau să răspundă, nu păreau atunci conducătorii foarte educați? În acea perioadă de timp au existat unii conducători falși care nu au făcut o lucrare reală – nu au avut părtășie despre experiențele de viață, despre adevăr sau cuvintele lui Dumnezeu, ci au avut în schimb părtășie doar despre alfabetizare. Cum se numește acest lucru? Se numește a nu-ți face slujba adecvată. Nu este aceasta o problemă? (Ba da.) De ce vorbesc despre această problemă? La ce vă folosește? Sunteți capabili să faceți așa ceva? Există cineva care intenționează să acționeze așa? Dacă acționați așa, atunci sunteți cu adevărat oameni confuzi! Există unii oameni care Mă văd vorbind despre aceste expresii și își adună toate puterile, începând să se pregătească și spunând: „Se pare că este atât de ușor să ai părtășie despre adevăr. Este suficient doar să am părtășie despre expresii. Poți să ai părtășie despre expresii, iar eu voi avea părtășie despre vorbele de duh din două părți, jargon, zicale și proverbe.” Nu înseamnă asta că nu-ți faci slujba adecvată? (Ba da.) Ce fel de oameni sunt aceștia? Au ei înțelegere spirituală? (Nu.) Nu au înțelegere spirituală și nu înțeleg adevărul. Ce cred ei? „Stai acolo și turui întruna când n-ai nimic de făcut și ne duci de nas cu câteva expresii. Dacă Ți-aș urma metodele, aș putea să am și eu părtășie!” Oamenii care nu au înțelegere spirituală privesc doar suprafața lucrurilor și Mă imită orbește. Acești conducători ar trebui înlocuiți, deoarece imită acest comportament și oricine procedează ca ei ar trebui să fie de asemenea înlocuit. De ce vorbesc despre asta? Vă atrag atenția înainte să recurgeți la acest comportament, așa încât să nu mergeți pe calea greșită. Pot să vorbesc despre aceste lucruri, dar dacă vorbești tu despre ele, poți să o faci într-un mod inteligibil? Nu poți. Așadar, de ce vorbesc despre aceste zicale și expresii? Cu ce condiție vorbesc despre ele? Când oamenii înțeleg conceptul și definiția adevărului și apoi, dacă pe această bază, Eu aprofundez și disec mai multe lucruri pe care ei le consideră adevărul, oamenii nu pot pricepe acest lucru; nu știu cum ar trebui să cugete la el și nu știu cu care alte lucruri ar trebui să-l asocieze. V-am spus câteva povești despre expresii tocmai fiindcă nu înțelegeți. A fost necesar. Unii oameni cred că se află la nivel universitar când vine vorba de adevăr și se întreabă de ce reiau aceste cursuri de școală generală. Ei nu pot înțelege că acesta nu este un curs de școală generală, că este deja un curs universitar. Încă nu ați absolvit ca să mergeți la universitate; ați rămas la școala generală în tot acest timp, dar credeți că ați absolvit universitatea și aveți o părere bună despre voi. Din păcate, acest sentiment este greșit; este un sentiment eronat – sunteți încă departe de a absolvi facultatea. Prin urmare, vă reamintesc: nu faceți lucrurile despre care tocmai am vorbit. Aveți părtășie cu sinceritate despre ceea ce înțelegeți, iar dacă nu înțelegeți, nu vorbiți prostii. Părtășia despre adevăr nu înseamnă să bateți câmpii; nimeni nu are timp de pierdut ascultându-te cum bați câmpii. Nu Mă imita orbește și nu vorbi despre Goujian, regele Împărăției Yue, despre istoria modernă sau istoria antică, fiindcă Eu am vorbit despre practica de a dormi pe vreascuri și a linge fiere. La ce folosește să vorbești despre acele lucruri? Sunt oamenii dispuși să le asculte? Chiar dacă sunt dispuși să asculte, acele lucruri nu sunt adevărul.

Tocmai am vorbit despre modul în care oamenii care cred în Dumnezeu și Îl urmează nu au nevoie să îndure umilința și să poarte o povară grea, cu atât mai puțin să practice aceste lucruri. De ce nu poate cineva să practice o expresie atât de „bună” și o mentalitate atât de „nobilă”? Unde este problema? De ce nu poate cineva să aibă mentalitatea de a îndura umilința și a purta o povară grea? Vorbind despre doctrină, motivul este că a îndura umilința și a purta o povară grea nu este adevărul; această expresie nu a fost rostită de Dumnezeu; nu este cerința lui Dumnezeu pentru omenire și nici un principiu de acțiune pe care l-a dat celor care Îl urmează. De ce spun că această expresie nu este adevărul și nu este un principiu de practicare? În primul rând, să ne uităm la cuvântul „umilință” din expresia „a îndura umilința și a purta o povară grea”. La ce se referă „umilința”? La înjosire și rușine. Așadar, când oamenii cred în Dumnezeu și El este suveran asupra destinului lor, sunt ei umiliți prin supunerea față de Dumnezeu? Îndură ei o înjosire? (Nu.) Este nevoie ca oamenii să îndure și să spună: „Ca să ajung la supunerea față de Dumnezeu, trebuie să sting focul din inima mea, să înăbuș mânia din inima mea, să înăbuș doleanțele din inima mea și să înăbuș sentimentul neîmpăcat din inima mea. Ar trebui să îndur și să nu scot niciun sunet. Pentru mine, toate aceste lucruri sunt umilință, așa că le voi înăbuși”? Practică ei adevărul făcând asta? (Nu.) Ce practică ei? Răzvrătire, falsitate și prefăcătorie. Pentru a obține practicarea adevărului, supunerea față de adevăr și supunerea față de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să-l faci nu este să înduri vreun fel de durere și nu este nevoie să înduri niciun fel de înjosire. Sunt o umilință suveranitatea și rânduielile pe care le are Dumnezeu pentru tine și cerințele Lui de la tine? (Nu.) El nu te umilește. Dumnezeu nu te umilește dându-te în vileag, judecându-te, mustrându-te, încercându-te și rafinându-te. În schimb, în timp ce dă în vileag dezvăluirile firilor tale corupte, El te determină să te înțelegi pe tine însuți, să te eliberezi de ele și să te răzvrătești împotriva lor și apoi să acționezi conform cerințelor Sale. Ce efect va avea acest lucru? Vei putea să te supui lui Dumnezeu, să înțelegi adevărul, să devii o persoană plăcută de Dumnezeu și să devii o persoană pe care Dumnezeu o aprobă. Prin urmare, este o înjosire vreunul dintre lucrurile la care ești supus de-a lungul procesului și al perioadei în care realizezi acestea? Există lucruri prin care te umilește Dumnezeu? (Nu.) Când Dumnezeu te dă în vileag, de exemplu, când îți expune aroganța, ticăloșia, înșelăciunea, intransigența sau răutatea, nu sunt acestea fapte? (Ba da.) Toate acestea sunt fapte. Indiferent de felul cuvintelor cu care Dumnezeu te dă în vileag, pe care ți le spune, toate sunt fapte. Indiferent dacă oamenii sunt capabili să recunoască acest lucru și indiferent cât de mult sunt capabili să înțeleagă și să accepte, toate aceste lucruri sunt fapte. Nu sunt lipsite de temei, nici nu sunt exagerări și, cu siguranță, nu sunt menite să-ți însceneze ceva. Sunt așadar aceste lucruri menite să te umilească? (Nu.) Nu doar că nu sunt menite să te umilească, ci sunt menite ca un îndemn și o avertizare de a nu merge pe calea oamenilor răi și de a nu-l urma pe Satana, sunt menite să te facă să mergi pe calea corectă în viață. Rezultatul și efectul pe care aceste lucruri le au asupra ta sunt pozitive. Natura acestor acțiuni ale lui Dumnezeu este întru totul adecvată. El face aceste lucruri ca să te mântuiască, iar ele sunt complet în conformitate cu adevărul. Aceasta este greutatea pe care ar trebui să o sufere oamenii și greutatea pe care trebuie să o sufere pentru a se elibera de firile lor corupte, a satisface intențiile lui Dumnezeu și a deveni adevărate ființe create. Atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii este de a accepta în mod proactiv această greutate, în loc să o îndure ca pe o înjosire. Această greutate nu este o umilință, nu este o batjocură sau o zeflemea la adresa oamenilor și nu este nicidecum o tachinare a lor de către Dumnezeu. Ea apare doar pentru că oamenii au o fire coruptă, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și nu iubesc adevărul. Această durere apare înlăuntrul oamenilor din cauza cuvintelor lui Dumnezeu și a cerințelor Lui pentru oameni, așadar există vreo parte din această durere pe care Dumnezeu o dă în mod intenționat sau în mod suplimentar oamenilor și pe care aceștia nu ar trebui să o sufere? Nu există nimic de felul acela. Dimpotrivă, dacă oamenii suferă prea puțin din cauza acestei dureri, nu se pot elibera de firile lor corupte. Indiferent cât de grave sunt firile răzvrătite ale oamenilor și indiferent cât de multe sunt ei capabili să admită și să accepte atunci când Dumnezeu le expune firile corupte, în cele din urmă, ceea ce le dă El nu este umilință, iar ceea ce suferă ei nu este înjosire. În schimb, este ceea ce oamenii ar trebui să sufere; este o durere pe care o persoană care a fost profund coruptă de Satana ar trebui să o sufere; oamenii ar trebui să sufere această durere. De ce spun că ar trebui să o sufere? Pentru că sunt atât de profund răzvrătiți față de Dumnezeu și au devenit satane. Dacă vor să se elibereze de aceste firi corupte și să accepte mântuirea lui Dumnezeu, oamenii trebuie să sufere această greutate. Este ceva întru totul corect și adecvat; este o cale pe care oamenii trebuie să o parcurgă și este o greutate pe care trebuie să o sufere. Nu Dumnezeu le dă această greutate. Este ca atunci când ai probleme cu stomacul după ce bei apă rece. Cine este de vină? Apa rece? (Nu.) Cine ți-a adus această greutate? (Noi înșine.) Ți-ai făcut-o cu mâna ta. Acest rezultat și acest proces pe care le suferă oamenii sunt propriile fapte; nu există nicio înjosire sau umilință despre care să vorbim aici. Unii oameni nu înțeleg în acest mod; nu acceptă adevărul. Ce cred ei? „Casa lui Dumnezeu m-a lăsat să fiu conducător; m-a propus pentru acest titlu și mi-am îndeplinit cu bucurie slujba de conducător. Nu m-am gândit niciodată că voi fi demis de casa lui Dumnezeu pentru că nu mi-am făcut treaba bine și am comis greșeli. Ce am devenit? Mai am integritate și demnitate? Mai am vreo libertate umană? Mai am autonomie?” Ei cred că oamenii nu ar trebui să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu fără să aibă de ales în această chestiune și că, dacă se supun absolut, atunci sunt oameni neghiobi, lipsiți de demnitate și care trăiesc într-o manieră prea slabă și nedreptățită. Prin urmare, acest tip de persoană crede că, atunci când acceptă judecata, mustrarea și emondarea, oamenii trebuie să sufere o umilință, așa cum spune zicala: „Când o persoană stă sub o streașină joasă, n-are de ales decât să-și plece capul.” Uitați, aceasta e o altă filosofie satanică. Această expresie bine cunoscută îi face să plece capul. Ce gândesc ei? Se supun de bunăvoie sau îndură umilința și poartă o povară grea? (Ultima variantă.) Ei cred că îndură umilința și poartă o povară grea. Nu se supun de bunăvoie. Supunerea lor nu este voluntară și nici pură. Mai exact, nu au de ales decât să se supună. Prin urmare, consideră această lipsă de alternativă drept un tip de umilință. Întrucât acest tip de persoană poate gândi așa, tratează oare practicarea supunerii față de cuvintele lui Dumnezeu ca pe practicarea adevărului? Nu. Nu tratează supunerea ca pe adevăr. În schimb, tratează îndurarea umilinței și purtarea unei poveri grele ca pe adevăr. Nu este diferită natura acestor lucruri? (Ba da.) Deși atât oamenii care se supun de bunăvoie, cât și cei care îndură umilința și poartă o povară grea se supun și, chiar dacă niciunii dintre ei nu provoacă necazuri sau nu se împotrivesc, iar pe dinafară par ascultători, cuminți și buni, aceste lucruri sunt totuși diferite în ceea ce privește natura. Oamenii care se supun în mod sincer tratează supunerea drept responsabilitatea, datoria și obligația lor; o tratează ca pe datoria lor obligatorie și ca pe adevăr. Chiar dacă aceia care nu se supun în mod sincer nu se împotrivesc la exterior, în inima lor cred că îndură umilință și poartă o povară grea, iar în ochii lor, a îndura umilința și a purta o povară grea este adevărul suprem. Ei tratează îndurarea umilinței ca pe practicarea adevărului și cum tratează ei supunerea? O tratează ca pe îndurarea umilinței, nu drept practicarea adevărului. Nu este tocmai pe dos? Cum se numește asta? (Procedează complet invers.) Procedează complet invers. Tratează adevărul ca pe o filosofie pentru interacțiuni lumești; tratează doctrina și filosofiile omului pentru interacțiuni lumești ca pe adevăr. Nu au inversat albul și negrul? (Ba da.) Au inversat albul și negrul. Atunci cum ar trebui rezolvată această problemă? Oamenii trebuie să înțeleagă că această greutate pe care o suferă nu este umilință și nici nu încearcă cineva să-i umilească. Așadar, ce cauzează greutatea pe care o suferă oamenii? (Firile lor corupte.) Așa este. Dacă nu ai avea firi corupte și ai înțelege adevărul, dacă ai putea să te supui lui Dumnezeu, ai putea să te supui complet suveranității și rânduielilor Lui și ai putea să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău, atunci nu ai avea nevoie să suferi această greutate. Prin urmare, această umilință nu există. Înțelegi, nu-i așa?