III. Firea-esență a antihriștilor

A. Ticăloșia

2. Ce fac antihriștii față de Dumnezeu

În timpul ultimei adunări, am avut părtășie și am sintetizat, în primul rând, firea-esență a unui antihrist, selectând trei trăsături din cele șase firi ale omenirii corupte, pentru a le diseca. Aceste trei trăsături sunt faptul că sunt scârbiți de adevăr, ferocitatea și ticăloșia. Data trecută am avut părtășie despre ticăloșie și, prin disecarea manifestărilor ticăloase ale antihriștilor, și anume faptul că, pe tot parcursul zilei, gândurile lor sunt pline de răutate, i-am identificat pe antihriști și, prin aceste manifestări, le-am confirmat firea-esență ticăloasă. Disecăm faptul că, pe tot parcursul zilei, gândurile lor sunt pline de răutate prin prisma a două aspecte: în primul rând, ce gândesc atunci când au de-a face cu alții, ce abordări și manifestări dezvăluie esența lor coruptă; în al doilea rând, ce gândesc despre Dumnezeu. Am terminat părtășia despre cum îi tratează ei pe oameni. În ceea ce privește ideile, noțiunile, punctele de vedere și motivațiile pe care le au antihriștii și chiar acțiunile prestabilite din mintea lor față de Dumnezeu, am avut parțial părtășie despre asta data trecută, de exemplu, îndoială, scrutare, și ce altceva? (Suspiciune și prudență.) Îndoială, scrutare, suspiciune și prudență. Acum, haideți să avem părtășie despre testarea lui Dumnezeu de către antihriști.

e. Testarea

Care sunt manifestările testării? Ce abordări sau gânduri manifestă o stare sau o esență specifică testării? (Dacă am comis o fărădelege sau am făcut ceva rău, întotdeauna vreau să-L cercetez pe Dumnezeu, să cer un răspuns clar și să văd dacă voi avea un final sau o destinație bună.) Acest lucru are de-a face cu gândurile; deci, în general, atunci când o persoană vorbește sau acționează ori când se confruntă cu ceva, care dintre manifestările ei reprezintă testarea? Dacă cineva a comis o fărădelege și simte că Dumnezeu Și-ar putea aminti sau condamna fărădelegea, iar ei înșiși sunt nesiguri, neștiind dacă Dumnezeu îi va condamna cu adevărat sau nu, găsesc o modalitate de a testa, de a vedea care este cu adevărat atitudinea lui Dumnezeu. Încep prin a se ruga, iar dacă nu există nicio iluminare sau luminare, se gândesc să renunțe complet la metodele lor precedente de urmărire. Anterior, au făcut întotdeauna lucrurile într-o manieră superficială, alocând doar 30% din efortul lor acolo unde puteau folosi 50% sau 10% acolo unde puteau folosi 30%. Acum, dacă pot folosi 50% din efortul lor, o vor face. Își vor asuma lucrarea murdară sau obositoare pe care alții o evită, făcând-o întotdeauna înaintea altora și asigurându-se că majoritatea fraților și surorilor văd asta. Mai important chiar, vor să vadă cum privește Dumnezeu această problemă și dacă fărădelegea lor poate fi răscumpărată. Când se confruntă cu dificultăți sau cu lucruri pe care majoritatea oamenilor nu le pot depăși, vor să vadă ce va face Dumnezeu, dacă îi va lumina și îi va călăuzi. Dacă pot simți prezența lui Dumnezeu și concesia specială din partea Sa, ei consideră că Dumnezeu nu Și-a amintit sau nu le-a condamnat fărădelegea, dovedind că poate fi iertată. Dacă se sacrifică în acest fel și plătesc un așa preț, dacă atitudinea lor se schimbă semnificativ, dar tot nu simt prezența lui Dumnezeu și cu siguranță nu simt nicio diferență perceptibilă față de situația de dinainte, atunci este posibil ca Dumnezeu să fi condamnat fărădelegea lor precedentă și să nu-i mai vrea. Din moment ce Dumnezeu nu-i vrea, ei nu vor depune la fel de mult efort în viitor, atunci când își vor face datoria. Dacă Dumnezeu încă îi vrea, nu îi condamnă și mai există speranța că vor primi binecuvântări, ei vor fi mai sinceri în a-și face datoria. Sunt aceste manifestări și idei o formă de testare? Este aceasta o abordare specifică? (Da.) Chiar acum, ați menționat doar un aspect teoretic, dar nu ați aprofundat în mod explicit manifestarea detaliată a testării lui Dumnezeu și care sunt abordările și planurile concrete pe care le au în inimile lor cu privire la această chestiune sau nu ați expus care sunt punctele de vedere și stările antihriștilor atunci când se implică în această activitate.

Unii oameni sunt constant lipsiți de cunoaștere sau experiență privind atotputernicia lui Dumnezeu și felul în care El scrutează adâncurile inimii umane. De asemenea, le lipsește o percepție autentică a scrutării inimii umane de către Dumnezeu, așa că, în mod firesc, sunt plini de îndoieli cu privire la această chestiune. Deși în dorințele lor subiective vor să creadă că Dumnezeu scrutează adâncurile inimii umane, le lipsesc dovezile concludente. În consecință, plănuiesc anumite lucruri în inimile lor și, în același timp, încep să le execute și să le pună în aplicare. Pe măsură ce le pun în aplicare, ei observă continuu dacă Dumnezeu știe cu adevărat despre acestea, dacă lucrurile vor fi expuse și, în caz că rămân ascunse, dacă cineva își poate da seama sau dacă Dumnezeu le poate dezvălui prin vreun mijloc anume. Desigur, oamenii obișnuiți pot avea, mai mult sau mai puțin, unele incertitudini cu privire la atotputernicia lui Dumnezeu și la scrutarea adâncurilor inimii umane din partea Sa, dar antihriștii nu sunt doar nesiguri – în același timp, sunt plini de îndoială și cu totul prudenți față Dumnezeu. De aceea, ei dezvoltă multe abordări pentru a-L testa pe Dumnezeu. Deoarece se îndoiesc de scrutarea inimii umane de către Dumnezeu și, mai mult, chiar neagă faptul că Dumnezeu o scrutează, ei se gândesc adesea la anumite chestiuni. Apoi, cu puțină teamă sau cu un sentiment inexplicabil de groază, răspândesc în secret aceste gânduri în privat, inducându-i în eroare pe unii oameni. Între timp, își prezintă treptat, neîncetat, argumentele și ideile. Pe măsură ce le prezintă, urmăresc dacă Dumnezeu le va împiedica sau le va expune acest comportament. Dacă îl expune sau îl definește, ei se retrag rapid, trecând la o altă abordare. Dacă pare că nimeni nu știe despre el și nimeni nu-i poate vedea exact așa cum sunt, devin și mai convinși în inimile lor că intuiția și cunoașterea lor despre Dumnezeu sunt corecte. În opinia lor, scrutarea inimii umane de către Dumnezeu este practic inexistentă. Ce fel de abordare este aceasta? Aceasta este abordarea testării.

Din cauza firii lor inerent ticăloase, antihriștii nu vorbesc sau nu acționează niciodată direct. Nu tratează lucrurile cu o atitudine onestă și sinceră, nu vorbesc folosind cuvinte cinstite și nu acționează cu o atitudine cordială. Nimic din ceea ce spun sau fac nu este direct, ci mai degrabă ocolit și pe furiș, ei neexprimându-și niciodată direct gândurile sau motivațiile. Pentru că ei cred că, dacă le-ar exprima, acestea ar fi pe deplin înțelese și văzute drept ceea ce sunt de fapt, ambițiile și dorințele lor ar ieși la iveală, făcându-i pe ceilalți oameni să nu-i mai considere superiori și nobili sau să nu-i mai admire și venereze. Prin urmare, ei încearcă întotdeauna să își mușamalizeze și să își ascundă motivele și dorințele dezonorante. Deci, cum procedează ei când vorbesc și acționează? Folosesc diverse metode. Așa cum printre non-credincioși există o expresie: „sondarea unei situații”, antihriștii adoptă o abordare similară. Atunci când vor să facă ceva și au o anumită opinie sau atitudine, nu o exprimă niciodată în mod direct; mai degrabă folosesc anumite metode, cum ar fi feluri subtile, de cercetare sau prin care-i trag pe oameni de limbă pentru a aduna informațiile pe care le caută. Din cauza firii lor ticăloase, antihriștii nu caută niciodată adevărul și nici nu vor să îl înțeleagă. Singurele lor preocupări sunt faima, câștigul și statutul proprii. Se implică în activități care le pot oferi faimă, câștig și statut, evitându-le pe cele care nu le oferă astfel de lucruri. Întreprind cu nerăbdare activități legate de reputație, statut, de moduri prin care să iasă în evidență și de glorie, în timp ce evită lucrurile care protejează lucrarea bisericii sau care i-ar putea jigni pe alții. Prin urmare, antihriștii nu abordează nimic cu o atitudine de căutare; în schimb, folosesc metoda testării pentru a explora situațiile și apoi decid dacă să continue – atât de șireți și ticăloși sunt antihriștii! De exemplu, atunci când vor să știe ce fel de părere are Dumnezeu despre ei, nu se evaluează prin cuvintele lui Dumnezeu pentru a ajunge să se cunoască. În schimb, se interesează în jurul lor și sunt atenți la subînțelesul limbajului, observând tonul și atitudinea conducătorilor și ale Celui de mai sus și căutând în cuvintele lui Dumnezeu pentru a vedea cum stabilește El finalul oamenilor de genul lor. Folosesc aceste căi și metode pentru a vedea unde se încadrează în casa lui Dumnezeu și pentru a afla care va fi finalul lor. Nu implică asta o anumită formă de testare? După ce unii oameni sunt emondați, de exemplu, în loc să cerceteze de ce au fost emondați, să-și analizeze firile corupte și greșelile pe care le-au dezvăluit în cursul acțiunilor lor și ce aspecte ale adevărului ar trebui să caute pentru a se cunoaște pe sine și a-și rectifica greșelile anterioare, ei le dau altora o impresie falsă, folosind mijloace indirecte pentru a afla atitudinea reală a Celui de mai sus față de ei. De exemplu, după ce au fost emondați, aduc rapid în discuție o problemă nesemnificativă prin care să-l cerceteze pe Cel de mai sus, pentru a vedea ce fel de ton are acesta, dacă este răbdător, dacă întrebările pe care le au vor primi un răspuns serios, dacă va adopta o atitudine mai blândă față de ei, dacă le va încredința sarcini, dacă îi va considera în continuare foarte buni și ce crede cu adevărat Cel de mai sus despre greșelile pe care le-au comis anterior. Toate aceste abordări sunt un fel de testare. Pe scurt, atunci când se confruntă cu astfel de situații și prezintă aceste manifestări, oare oamenii știu în inimile lor? (Da, știu.) Așadar, atunci când știți și vreți să faceți aceste lucruri, cum le gestionați? În primul rând, la cel mai simplu nivel, te poți răzvrăti împotriva ta? Unii oameni consideră că este dificil să se răzvrătească împotriva lor atunci când vine momentul. Ei se gândesc: „Las-o baltă, de data aceasta are legătură cu binecuvântările mele și cu finalul meu. Nu mă pot răzvrăti împotriva mea. Data viitoare.” Când apare „data viitoare” și se întâlnesc din nou cu o problemă care implică binecuvântările și finalul lor, ei se găsesc tot în imposibilitatea de a se răzvrăti împotriva lor. Astfel de persoane au un simț al conștiinței și, deși nu au firea-esență a unui antihrist, tot este destul de problematic și periculos pentru ei. Pe de altă parte, antihriștii nutresc adesea aceste gânduri și trăiesc într-o astfel de stare, dar nu se răzvrătesc niciodată împotriva lor, deoarece nu au un simț al conștiinței. Chiar dacă cineva îi expune și îi emondează, arătându-le starea lor, ei perseverează și nu se vor răzvrăti împotriva lor în niciun caz, nici nu se vor urî din această cauză, nici nu vor renunța la această stare și nu o vor rezolva. După ce unii antihriști sunt destituiți, ei se gândesc: „Pare un lucru normal să fii destituit, dar oarecum rușinos. Deși nu este o chestiune semnificativă, există un lucru crucial la care nu pot renunța. Dacă sunt destituit, înseamnă oare că nu voi mai fi cultivat în casa lui dumnezeu? Atunci ce fel de persoană voi fi în ochii lui dumnezeu? Voi mai avea speranță? Voi mai fi util în casa lui dumnezeu?” Reflectează la asta și vin cu un plan: „Am zece mii de yuani disponibili și acum este momentul să îi folosesc. Voi oferi acești zece mii de yuani ca ofrandă și voi vedea dacă atitudinea celui de mai sus față de mine se poate schimba puțin și dacă îmi poate face vreo favoare. În cazul în care casa lui dumnezeu acceptă banii, înseamnă că încă mai am speranță. Dacă îi respinge, asta dovedește că nu mai am speranță și îmi voi face alte planuri.” Ce fel de abordare este aceasta? Aceasta este testare. Pe scurt, testarea este o manifestare relativ aparentă a firii-esențe ticăloase. Oamenii folosesc diverse mijloace pentru a căpăta informațiile pe care le doresc, pentru a obține certitudinea și apoi pentru a atinge liniștea sufletească. Există mai multe moduri de a testa, cum ar fi folosirea cuvintelor pentru a scoate informații de la Dumnezeu, folosirea lucrurilor pentru a-L testa, gândindu-se și întorcând lucrurile pe toate părțile în mintea lor. Care este cel mai comun mod prin care Îl testezi pe Dumnezeu? (Uneori, când mă rog lui Dumnezeu, verific atitudinea Lui față de mine și văd dacă am pace în inimă. Folosesc această metodă pentru a-L testa pe Dumnezeu.) Această metodă este folosită destul de frecvent. O altă metodă este aceea de a vedea dacă cineva are ceva de spus în timpul părtășiei de la adunare, dacă Dumnezeu îi oferă luminare sau iluminare, și de a folosi acest lucru pentru a testa dacă Dumnezeu este încă alături de el, dacă îl iubește în continuare. De asemenea, pe parcursul îndeplinirii datoriei, își dorește să vadă dacă Dumnezeu îl luminează sau îl călăuzește, dacă are gânduri, idei sau intuiții speciale, folosind aceste lucruri pentru a testa ce fel de atitudine are Dumnezeu față de el. Toate aceste metode sunt destul de frecvente. Altceva? (Dacă am luat o hotărâre față de Dumnezeu în rugăciune, dar nu reușesc să o îndeplinesc, observ dacă Dumnezeu mă va trata în concordanță cu jurământul pe care l-am făcut.) Acesta este, de asemenea, un fel de testare. Indiferent de metoda pe care oamenii o folosesc pentru a-L trata pe Dumnezeu, dacă au o conștiință vinovată în legătură cu acest lucru și apoi dobândesc cunoștințe despre aceste acțiuni și firi și le pot remedia prompt, atunci problema nu este atât de semnificativă – aceasta este o fire coruptă normală. Cu toate acestea, dacă cineva poate face acest lucru în mod constant și cu obstinație, chiar dacă știe că este greșit și detestat de Dumnezeu, dar insistă în privința lui, fără să se răzvrătească niciodată împotriva lui sau să renunțe la el, aceasta este esența unui antihrist. Firea-esență a unui antihrist este diferită de cea a oamenilor obișnuiți, deoarece acesta nu reflectează niciodată asupra propriei persoane și nu caută adevărul, ci folosește în mod constant și cu obstinație diverse metode pentru a-L testa pe Dumnezeu, a-I testa atitudinea față de oameni, concluzia Sa cu privire la un individ și care sunt gândurile și ideile Sale despre trecutul, prezentul și viitorul unei persoane. El nu caută niciodată intențiile lui Dumnezeu, adevărul și mai ales cum să se supună adevărului pentru a obține o schimbare a firii lui. Scopul din spatele tuturor acțiunilor lui este de a sonda gândurile și ideile lui Dumnezeu – acesta este un antihrist. Această fire a antihriștilor este în mod clar ticăloasă. Atunci când se angajează în aceste acțiuni și prezintă aceste manifestări, nu există nicio urmă de vinovăție sau remușcare. Chiar dacă se leagă de aceste lucruri, nu dau dovadă de nicio căință sau intenție de a se opri, ci perseverează în calea lor. În felul în care Îl tratează pe Dumnezeu, în atitudinea și în abordarea lor, este evident că Îl consideră pe Dumnezeu drept adversarul lor. Nu există nicio idee sau atitudine de cunoaștere a lui Dumnezeu, de iubire față de El, de supunere sau de teamă față de Dumnezeu în gândurile și în punctele lor de vedere; ei își doresc pur și simplu să obțină informațiile pe care le vor de la Dumnezeu și își folosesc propriile metode și mijloace pentru a afla atitudinea precisă a lui Dumnezeu față de ei și cum îi definește El. Ceea ce este mai grav e că, deși își aliniază propriile abordări la cuvintele revelației lui Dumnezeu, chiar dacă există cea mai mică conștientizare a faptului că acest comportament este detestat de Dumnezeu și nu este ceea ce ar trebui să facă o persoană, ei nu vor renunța niciodată la el.

În trecut, în casa lui Dumnezeu exista un regulament cu privire la cei care fuseseră excluși sau îndepărtați. Dacă, ulterior, dădeau dovadă de căință adevărată și perseverau în citirea cuvintelor lui Dumnezeu, în răspândirea Evangheliei și în a fi martori pentru Dumnezeu, căindu-se cu adevărat, puteau fi readmiși în biserică. S-a întâmplat să fie cineva care a îndeplinit aceste criterii după ce a fost îndepărtat, iar biserica a trimis pe cineva să-l găsească, să aibă părtășie cu el și să-i spună că a fost reprimit în biserică. După ce a auzit acest lucru, a fost destul de mulțumit, dar s-a întrebat: „Este acceptarea autentică sau există vreo idee ascunsă la mijloc? Mi-a văzut dumnezeu cu adevărat căința? Mi-a arătat cu adevărat milă și m-a iertat? Acțiunile mele din trecut chiar au fost ignorate?” Nu i-a venit să creadă și s-a gândit: „Chiar dacă mă vor înapoi, ar trebui să fiu reținut și să nu fiu imediat de acord, nu ar trebui să mă comport ca și cum aș fi suferit enorm și aș fi fost atât de jalnic în acești ani după ce am fost exclus. Trebuie să mă arăt puțin rezervat și să nu întreb imediat ce sunt primit înapoi unde pot participa la viața bisericii sau ce îndatoriri pot să fac. Nu pot să par prea entuziasmat. Deși mă simt extraordinar de fericit în sinea mea, trebuie să-mi păstrez calmul și să văd dacă sunt cu adevărat dorit înapoi de casa lui dumnezeu sau dacă aceasta este de fapt nesinceră, vrând să mă folosească la anumite sarcini.” Având în vedere acest lucru, el a declarat: „În perioada de după ce am fost exclus, am reflectat și mi-am dat seama că greșelile pe care le-am făcut au fost prea semnificative. Pierderile pe care le-am cauzat intereselor casei lui dumnezeu au fost imense, iar eu nu le voi putea repara niciodată. Sunt cu adevărat un diavol și o satană blestemată de dumnezeu. Cu toate acestea, reflecția asupra mea este incompletă. Deoarece casa lui dumnezeu vrea să mă aducă înapoi, trebuie să mănânc și să beau și mai mult din cuvintele lui dumnezeu și să reflectez și să mă cunosc mai bine. În prezent, nu sunt demn să mă întorc în casa lui dumnezeu, nu sunt vrednic să-mi fac datoria în casa lui dumnezeu, nu sunt vrednic să mă întâlnesc cu frații și cu surorile mele și, cu siguranță, mi-e prea rușine să dau ochii cu dumnezeu. Mă voi întoarce în biserică doar atunci când voi simți că mă cunosc și că am reflectat suficient asupra mea, astfel încât toată lumea să mă poată valida.” În timp ce spunea acest lucru, era și agitat, gândindu-se: „Doar mă prefac că spun asta. Ce se întâmplă în cazul în care conducătorii se vor înțelege să nu mă lase să mă întorc în biserică? Nu aș fi terminat?” În realitate, era destul de neliniștit, dar tot trebuia să vorbească în acest fel și să pretindă că nu era prea nerăbdător să se întoarcă în biserică. Ce a vrut să spună cu aceste lucruri? (El testa dacă biserica îl va accepta cu adevărat înapoi.) Este necesar acest lucru? Nu este ceva ce ar face satanele și diavolii? O persoană normală s-ar comporta în acest fel? (Nu, nu s-ar comporta așa.) O persoană normală nu ar face-o. Este ticălos să poată face un astfel de pas după ce i s-a dat o așa oportunitate minunată. Să fie reprimit în biserică este o expresie a iubirii și a milei lui Dumnezeu, iar el ar trebui să reflecteze și să-și cunoască propria corupție și carențele, căutând modalități de a se revanșa pentru datoriile din trecut. Dacă cineva încă poate să-L testeze pe Dumnezeu în acest fel și să-I trateze mila așa, atunci nu reușește cu adevărat să-I aprecieze bunătatea! Faptul că oamenii dezvoltă astfel de idei și abordări este cauzat de esența lor ticăloasă. În principal, atunci când oamenii Îl testează pe Dumnezeu, ceea ce manifestă și dezvăluie teoretic se referă întotdeauna la testarea gândurilor lui Dumnezeu, precum și la opiniile și definițiile Sale despre oameni, printre altele. Dacă oamenii caută adevărul, ei se vor răzvrăti împotriva lor și vor renunța la astfel de practici, acționând și comportându-se în concordanță cu adevărurile-principii. Totuși, indivizii cu firea-esență a unui antihrist nu numai că nu pot renunța la astfel de practici și nu le consideră odioase, dar, de multe ori, se apreciază pe sine pentru că au astfel de mijloace și metode. Ei pot gândi: „Uite cât de inteligent sunt! Nu sunt ca voi, fraierii, care știți doar să vă supuneți și să ascultați de dumnezeu și de adevăr – nu sunt ca voi deloc! Încerc să folosesc mijloace și metode pentru a afla aceste lucruri. Chiar dacă trebuie să mă supun și să ascult, tot am de gând să le dau de capăt. Să nu credeți că puteți ascunde ceva de mine sau să mă înșelați și să mă păcăliți!” Acestea sunt gândul și punctul lor de vedere. Antihriștii nu afișează niciodată supunere, teamă sau sinceritate și cu atât mai puțin loialitate în felul în care-L tratează pe Dumnezeu întrupat. Și cu asta încheiem discuția noastră despre manifestările legate de testare.