B. Perfid și crud

În afară de mințitul în mod obișnuit, ce alte manifestări au antihriștii? Tocmai am vorbit despre calitățile esențiale ale bunătății și sincerității în umanitatea normală și este destul de evident că antihriștilor le lipsesc complet aceste calități. Tot ceea ce este inerent umanității normale este, cu siguranță, absent la antihriști; tot ceea ce au ei sunt lucruri contrare umanității normale, lucruri negative. Așadar, ce este contrar bunătății și sincerității? (Perfidia și cruzimea.) Exact, ați spus corect – este perfidie și cruzime. Antihriștilor le lipsesc trăsături precum bunătatea și sinceritatea, în schimb, ei au elemente perfide și de cruzime, contrare bunătății și sincerității. Există cumva o legătură între a fi perfid și crud și a minți în mod obișnuit, despre care am discutat mai devreme? (Da.) Există o anumită legătură. Cum își manifestă antihriștii perfidia și cruzimea? (În capacitatea lor de a scorni minciuni și de a da vina pe alții.) A inventa minciuni și a le pune altora în cârcă implică atât a minți în mod obișnuit, cât și faptul de a fi perfid și crud; aceste două trăsături sunt strâns legate. De exemplu, dacă săvârșesc o faptă rea și nu vor să își asume responsabilitatea, creează o impresie falsă, spun minciuni și îi fac pe oameni să creadă că a fost fapta altcuiva, nu a lor. Ei aruncă vina pe altcineva, făcându-l să suporte consecințele. Acest lucru nu este doar ticălos și abject, ci este mai mult perfid și crud. Care sunt alte manifestări ale perfidiei și cruzimii antihriștilor? (Ei îi pot chinui, ataca pe oameni și se pot răzbuna pe aceștia.) A fi capabil să-i chinui pe oameni este un lucru nemilos. Ei vor face tot posibilul ca să atace și să se răzbune pe oricine reprezintă o amenințare la adresa statutului, reputației sau prestigiului lor sau oricine le este potrivnic. Uneori, îi pot folosi chiar și pe alții pentru a le face rău oamenilor – asta înseamnă perfidie și cruzime. Pe scurt, expresia „perfid și crud” indică faptul că antihriștii sunt deosebit de malițioși. Modul în care se comportă și interacționează cu oamenii nu se bazează pe conștiință și nu trăiesc în armonie, pe picior de egalitate cu ei; în schimb, la fiecare pas, ei caută să-i exploateze, să-i controleze și să-i manipuleze pe ceilalți în interesul propriu. Abordarea lor în interacțiunea cu ceilalți nu este normală sau directă; în schimb, folosesc anumite mijloace și metode pentru a-i induce în eroare pe oameni, a-i exploata și a-i folosi în mod subtil, fără ca aceștia să-și dea seama. În felul cum se comportă față de oricine, indiferent dacă pare bun sau rău la suprafață, nu există niciun fel de sinceritate. Ei se apropie de cei pe care îi consideră utili și se îndepărtează de cei pe care îi consideră inutili, neacordându-le nicio atenție. Chiar și față de persoanele relativ candide sau vulnerabile, ei se gândesc la modalități de a folosi diverse mijloace și metode pentru a-i induce în eroare și a-i prinde în capcană, făcându-i utili pentru ei. Dar atunci când oamenii sunt slabi, în dificultate sau au nevoie de ajutor, antihriștii, pur și simplu, închid ochii și sunt indiferenți față de ei. Ei nu arată niciodată iubire sau nu le oferă ajutor unor astfel de oameni; dimpotrivă, tind să îi intimideze, să îi inducă în eroare și chiar să se gândească la modalități de a-i exploata și mai mult. Dacă nu reușesc să îi exploateze, îi dau la o parte și nu arată iubire sau simpatie pentru ei – există vreo urmă de bunătate în acest lucru? Nu este aceasta o manifestare a răutății? Metoda și filosofia prin care interacționează antihriștii cu oamenii este aceea de a folosi scheme și strategii pentru a-i exploata și a-i păcăli, făcându-i pe oameni incapabili să îi vadă drept ceea ce sunt și, totuși, sunt dispuși să muncească ca niște sclavi pentru ei și să fie mereu la cheremul lor. Îi pot intimida și chinui pe cei care îi discern și care nu mai pot fi exploatați de ei. Pot chiar să dea vina cu nonșalanță pe acei oameni, provocându-i pe frați și surori să îi abandoneze, pentru ca, mai apoi, să îi alunge și să îi elimine pe acești oameni. Pe scurt, antihriștii sunt perfizi și cruzi, complet lipsiți de bunătate și sinceritate. Ei nu îi ajută niciodată cu adevărat pe ceilalți, nu dau dovadă de simpatie sau iubire atunci când alții se confruntă cu dificultăți. În interacțiunile lor, ei complotează pentru propriul beneficiu și avantaj. Indiferent de persoana care îi abordează sau care le cere ajutor la necaz, ei își fac mereu calcule cu privire la acea persoană, gândindu-se în adâncul sufletului: „Dacă ajut această persoană, ce folos pot obține de la ea în viitor? Mă poate ajuta? Îmi poate fi de folos? Ce pot obține de la ea?” Nu este egoist și abject din partea lor să se gândească mereu la aceste chestiuni? (Ba da, este.) În alegerile din biserică, ce metode vor folosi antihriștii? (Îi vor denigra pe alții și se vor ridica pe ei înșiși, doborându-i pe cei mai buni decât ei.) Denigrarea altora și ridicarea lor este, de asemenea, perfidă și crudă. Antihriștii pot folosi, totodată, mici favoruri pentru a-i atrage pe oameni și pentru a se lăuda cu aportul lor, pentru a câștiga stimă și a-și asigura voturi. Ce altceva? (Ei nu pot evalua candidații în mod imparțial și obiectiv; își vor insufla părtinirea și propriile prejudecăți.) Aceasta implică scornirea de minciuni pentru a-i calomnia pe alții. Anterior, am avut părtășie despre destule manifestări specifice faptului că antihriștii sunt perfizi și cruzi. Perfid înseamnă a avea o multitudine de strategii, iar modul lor de a se comporta, de a se raporta la lume și de a face orice implică o strategie – lipsiți de sinceritate, cu falsitate și înșelătorie. Cruzimea se referă în principal la faptul că sunt nemiloși și la cruzimea din modul în care ei acționează, că sunt fără milă, lipsiți de sentimente umane, făcând rău altora, fiind dispuși să își atingă scopurile cu prețul de a răni pe oricine – aceasta este cruzime și este în opoziție directă cu bunătatea umană. Dacă o persoană are bunătate în umanitatea sa, atunci, în momentul în care se confruntă cu probleme obișnuite, va fi îngăduitoare cu ceilalți ori de câte ori poate și îi va ierta pe oameni. O astfel de persoană este tolerantă față de problemele și defectele altora, nu este pretențioasă și trece mai departe atunci când poate. În plus, este plină de compasiune și, ori de câte ori îi vede pe alții trecând prin dificultăți, este dispusă să îi ajute, găsind bucurie în a-i ajuta pe alții și considerând înălțarea celorlalți drept o responsabilitate personală – aceasta este bunătatea. Antihriștii posedă această trăsătură? (Nu.) Ei cred: „Dacă ești în dificultate și eu te ajut, trebuie să plătești un preț. Dacă îți ofer beneficii, eu ce câștig? Dacă te compătimesc, cine mă va compătimi pe mine? Dacă te ajut, îți vei aminti de bunătatea mea? Dacă îmi ceri să mă sacrific ca să te ajut, cred că visezi! Care este relația dintre noi? Ce beneficii îmi poți aduce? M-ai ajutat vreodată? Cine ești tu? Merită să te ajut? Dacă ai fi copila regelui sau fiul unei persoane bogate, atunci poate că faptul că te-aș ajuta mi-ar aduce ceva glorie sau profit, dar tu nu ești nimic din toate acestea. De ce ar trebui să te ajut? Ce beneficii obțin dacă te ajut?” Acesta este modul în care gândesc atunci când văd pe cineva în dificultate, pe cineva slab sau pe cineva care are nevoie de ajutor. Este aceasta bunătate? Când acești oameni văd pe cineva într-o stare de slăbiciune, nu numai că îl batjocoresc și îl ridiculizează, dar își fac și calcule în inimile lor. Unii chiar văd acest lucru ca pe o oportunitate de a se pune în valoare sau de a cuceri inima acelei persoane. Nimic din toate acestea nu înseamnă bunătate. Antihriștii profită adesea de astfel de oportunități pentru a se pune în valoare. Ei nu vor acționa decât dacă există un câștig la mijloc, dacă au un scop și o motivație. Dacă ajută pe cineva, vor să îl câștige ca aliat. Dacă ajută și se solidarizează cu două persoane, vor să câștige o pereche de aliați, să dobândească doi oameni de încredere. Altfel, nu vor mișca un deget și cu siguranță nu vor arăta iubire față de cei care au nevoie de ajutor.

Manifestările principale ale perfidiei și cruzimii antihriștilor sunt reprezentate de faptul că există un scop deosebit de clar în tot ceea ce fac. Primul lucru la care se gândesc sunt propriile interese; iar metodele lor sunt detestabile, crude, sordide, josnice și necurate. Nu există deloc sinceritate în felul în care fac lucrurile, în felul în care tratează oamenii și în principiile după care îi tratează. Maniera în care tratează oamenii este de a profita de ei și de a-i juca pe degete, iar când oamenii nu mai au o valoare utilă pentru ei, se debarasează de ei. Dacă ai o valoare utilă pentru ei, pretind că le pasă de tine: „Cum mai ești? Ai întâmpinat vreo dificultate? Te pot ajuta să-ți rezolvi dificultățile. Spune-mi dacă ai probleme. Sunt aici pentru tine. Cât de norocoși suntem să avem o relație atât de bună!” Par atât de atenți. Cu toate acestea, dacă vine o zi în care nu mai ai nicio valoare utilă pentru ei, te vor abandona, te vor da la o parte și te vor ignora de parcă nu te-ar fi întâlnit niciodată. Când chiar ai o problemă și mergi să-i cauți pentru ajutor, atitudinea lor se schimbă brusc, cuvintele lor nu mai sună la fel de frumos ca atunci când au promis prima dată că te vor ajuta – și de ce se întâmplă asta? Din cauza faptului că nu ai nicio valoare utilă pentru ei. Prin urmare, încetează să-ți acorde atenție. Și asta nu este tot: dacă află că ai făcut ceva greșit sau găsesc ceva pe care îl pot folosi ca pârghie, devin extrem de cinici față de tine și s-ar putea chiar să te condamne. Ce crezi despre această metodă? Este oare o manifestare a bunătății și sincerității? Când antihriștii manifestă acest tip perfidie și cruzime în comportamentul lor față de ceilalți, există vreo urmă de umanitate implicată? Au ei cea mai mică sinceritate față de oameni? În niciun caz. Tot ceea ce fac este pentru profitul, mândria și reputația proprie, pentru a-și oferi statut și renume printre alții. Pe toți cei pe care îi întâlnesc, dacă pot profita de ei, o vor face. Pe cei de pe urma cărora nu pot profita, îi disprețuiesc și nu le acordă atenție; chiar dacă îți asumi să te apropii de ei, aceștia te ignoră și nici nu se uită la tine. Însă dacă vine o zi în care au nevoie de tine, atitudinea lor față de tine se schimbă brusc și devin foarte atenți și amabili, fapt care te nedumerește. De ce s-a schimbat atitudinea lor față de tine? (Pentru că ai valoare utilă pentru ei.) Așa este: când văd că ai valoare utilă, atitudinea lor se schimbă. Există astfel de oameni în preajma voastră? Atunci când acești oameni interacționează cu alții, nu este ușor de observat că fac ceva evident rău. Din expresiile lor zilnice, din limbajul și din comportamentul lor, de asemenea, nu pare să existe nicio problemă evidentă. Cu toate acestea, dacă observați cu atenție modul în care interacționează cu oamenii, în special modul în care interacționează cu cei mai apropiați și cu cei mai dragi lor, dacă vedeți cum îi exploatează pe alții și cum îi tratează după aceea, atunci, prin aceasta, puteți observa intențiile, atitudinile și metodele antihriștilor în interacțiunea lor cu ceilalți. Toți aceștia caută doar câștigul personal, trăiesc după filosofia Satanei și sunt lipsiți de orice umanitate normală.

În umanitatea lor, antihriștii posedă trăsături precum perfidia și cruzimea. Se pot înțelege cu cei care sunt onești, buni și sinceri în relațiile lor cu oamenii și cu lucrurile? Sunt ei dispuși să se apropie de astfel de oameni? (Nu, nu sunt.) Cum îi privesc pe acești oameni? Ei spun: „Acești oameni sunt cu toții mari fraieri și chiar se exprimă atât de direct. Ar trebui să te gândești bine înainte de a vorbi – de ce vorbești atât de sincer? De ce este modul tău de a te exprima întotdeauna atât de direct?” Acești oameni sunt fraieri demni de milă pentru antihriști, iar aceștia îi privesc de sus. Când acești oameni văd pe cineva care este bun și care tratează oamenii cu sinceritate, aceștia ajută cu adevărat persoana respectivă atunci când întâmpină dificultăți și are nevoie de ajutor, îi vor binele persoanei respective și își doresc să îi ofere beneficii, ajutor și înălțare – antihriștii îi consideră pe acești oameni fraieri și proști. Antihriștii nu cred că aceste elemente pozitive ale umanității sunt lucruri bune sau frumoase pe care oamenii ar trebui să le posede. În schimb, în adâncul inimii, simt dispreț, repulsie și aversiune față de aceste trăsături esențiale pentru umanitatea normală. Ei îi numesc pe oamenii onești, fraieri; spun același lucru despre oamenii buni și chiar mai mult despre oamenii sinceri. Cei care cred în Dumnezeu cu o onestitate relativă și care își îndeplinesc îndatoririle cu o onestitate oarecare, care au o inimă bună și nu rănesc sau nu fac rău altor oameni, care îi iubesc și îi compătimesc pe alții, care pot renunța la propriile câștiguri și își pot învinge dificultățile pentru a-i ajuta pe alții, care se simt împovărați și responsabili atunci când îi văd pe cei care sunt slabi și au nevoie de ajutor – în adâncul sufletului, antihriștii nutresc și mai mult dispreț față de acești oameni. În ceea ce îi privește pe cei care sunt relativ sinceri în credința lor în Dumnezeu, care au o inimă cu frică de Dumnezeu, care acceptă controlul lui Dumnezeu în toate lucrurile, care sunt capabili să își îndeplinească îndatoririle cu sinceritate, loialitate și responsabilitate și pe cei care își abordează îndatoririle cu o atitudine sinceră – antihriștii le disprețuiesc și urăsc în adâncul sufletului pe aceste persoane, evitându-le în mod vizibil și distanțându-se de ele în exterior. În ochii antihriștilor, toate aceste elemente pozitive, care sunt esențiale pentru umanitatea normală, nu reprezintă nimic pozitiv. Ele nu sunt demne de laudă sau promovare. În schimb, antihriștii cred că propriile lor scheme, strategii, moduri lăuntrice de a trata oamenii și cruzimea sunt lăudabile. În orice moment, indiferent de ceea ce fac în mintea lor, ei își contemplă și își perfecționează metodele și schemele. Indiferent de amploarea problemei, ei cred că merită și că este necesar să acționeze în acest fel; altfel, ar duce la pierderi și le-ar afecta reputația. Dat fiind că aceste elemente există în umanitatea antihriștilor, pot accepta adevărul? Pot practica adevărul? Categoric nu. Indiferent cât de mult puneți accent pe onestitate, bunătate și alte lucruri pozitive, cerându-le oamenilor să posede aceste aspecte și să trateze oamenii, să-și trateze îndatoririle și să se ocupe de diverse chestiuni în conformitate cu această umanitate pozitivă, în adâncul inimilor antihriștilor există respingere, desconsiderare și ostilitate față de aceste lucruri. De ce? Pentru că antihriștii sunt complet lipsiți de aceste lucruri pozitive; ceea ce posedă în esența lor este un caracter perfid și crud, care aparține unei naturi demonice. Este oare vreo distanță între acest caracter și a fi onest, bun și sincer, așa cum cere Dumnezeu? Nu numai că există distanță între cele două, dar ele sunt exact unul opusul altuia – două caractere distincte ca natură. Se aliniază vreuna dintre manifestările și dezvăluirile perfidiei și cruzimii antihriștilor la umanitatea normală? Se aliniază la adevăr? Cu siguranță că nu; toate sunt intrigi și scheme de-ale Satanei. Natura manifestată de intrigile și schemele Satanei este tocmai perfidă și crudă, elemente care nu ar trebui să existe în umanitatea normală, așa cum cere Dumnezeu. Pe baza diferitelor manifestări ale perfidiei și cruzimii despre care s-a făcut părtășie, gândiți-vă dacă există oameni în jurul vostru care posedă o astfel de umanitate. Antihriștii, cu acest caracter perfid și crud, ar fi, fără îndoială capabili să acționeze. Acțiunile lor ar fi vizibile, ușor de auzit și accesibile celorlalți. Dacă sunt accesibile, oamenii ar trebui să le simtă și să fie capabili să recunoască și să discearnă astfel de indivizi. Caracterul perfid și crud al antihriștilor ar trebui să fie o manifestare destul de comună și evidentă. Nu este vorba de o idee, de un gând sau de o intenție ascunsă, ci mai degrabă de umanitatea lor revelată și de metodele, mijloacele și strategiile acțiunilor lor. Oamenii ar trebui să fie capabili să perceapă acest aspect.