19. Ce este ipocrizia?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Care este definiția termenului „fariseu”? Este cineva ipocrit, fals și care joacă teatru în tot ceea ce face, pretinzând că este bun, blând și pozitiv. Așa sunt ei într-adevăr? Sunt ipocriți și, astfel, tot ce este manifestat și dezvăluit în ei este fals, totul este o prefăcătorie – nu este adevărata lor față. Adevărata lor față este ascunsă în inimile lor; nu se află la vedere. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, dacă nu înțeleg adevărul, atunci ce devin cunoștințele lor religioase și teoriile pe care le-au dobândit? Devin ele cuvinte doctrinare despre care vorbesc adesea oamenii? Oamenii folosesc aceste așa-numite doctrine corecte pentru a se preface și a se prezenta frumos. Oriunde merg, lucrurile despre care vorbesc, lucrurile pe care le spun și comportamentul lor exterior par corecte și bune pentru ceilalți. Toate sunt în conformitate cu noțiunile și gusturile omului. În ochii altora, ei sunt cucernici și smeriți. Sunt răbdători, toleranți și iubitori față de alții. De fapt, totul este fals – totul este o prefăcătorie. La exterior, Îi sunt devotați lui Dumnezeu, dar, în spatele scenei, tot ceea ce fac este de mântuială. La suprafață, ei au renunțat la familie și carieră, lucrează din greu și se sacrifică, dar, de fapt, profită în secret de biserică și îi fură ofrandele! Tot ceea ce dezvăluie la exterior, tot comportamentul lor este fals! Acesta este sensul cuvintelor „fariseu ipocrit”. De unde vin acești oameni, „fariseii”? Apar ei oare printre necredincioși? Cu toții apar printre credincioși. De ce devin astfel acești credincioși? Oare cuvintele lui Dumnezeu i-au făcut astfel? Motivul pentru care devin astfel este mai ales faptul că au ales calea greșită. Ei consideră cuvintele lui Dumnezeu un instrument cu care se înarmează; ei se înarmează cu aceste cuvinte și le tratează ca pe o sursă de venit pentru a-și asigura traiul, pentru a câștiga ceva cu eforturi minime. Nu fac decât să predice doctrine religioase și nu au urmat niciodată calea lui Dumnezeu. Așa-zisul lor comportament bun și așa-zisa lor conduită bună, puținul acela la care au renunțat și pentru care s-au sacrificat este în totalitate forțat; totul este un teatru pe care îl joacă. Sunt în întregime falși; totul este o prefăcătorie. În inimile acestor oameni nu există nicio fărâmă de venerație față de Dumnezeu și nici măcar nu cred cu adevărat în Dumnezeu. Mai mult decât atât, ei fac parte din necredincioși. Dacă oamenii nu urmează adevărul, vor merge pe o astfel de cale și vor deveni farisei. Nu este înspăimântător?

Fragment din „Șase indicatori ai progresului în viață” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

A urmări să ai un comportament bun superficial și a face apoi tot posibilul pentru a crea o imagine falsă a ta, folosind aparența spiritualității; a juca rolul unei persoane spirituale; a crea aparența spiritualității în ceea ce spui, faci și dezvălui; a face câteva lucruri care, în noțiunile și închipuirile oamenilor, sunt lăudabile – toate acestea înseamnă a urmări o spiritualitate falsă și înseamnă ipocrizie. Tu te bazezi pe cuvinte și teorii răsunătoare, spunând oamenilor să facă fapte bune, să fie oameni buni și să se concentreze asupra urmăririi adevărului, dar în propriul tău comportament și în îndeplinirea datoriei tale, nu ai căutat niciodată adevărul, nu ai acționat niciodată conform principiilor adevărului, nu ai înțeles niciodată la ce anume se referă adevărul, care este voia lui Dumnezeu, care sunt standardele pe care El le cere omului – nu ai luat niciodată în serios nimic din toate acestea. Când întâmpini unele probleme, acționezi pe deplin conform propriei tale voințe și Îl lași pe Dumnezeu deoparte. Reprezintă oare aceste acțiuni exterioare și stări interioare teama de Dumnezeu și ferirea de rău? Dacă nu există nicio legătură între credința oamenilor și strădaniile lor de a urmări adevărul, indiferent de cât de mulți ani cred ei în Dumnezeu, nu vor fi în stare să se teamă de Dumnezeu în mod sincer și să se ferească de rău. Și atunci pe ce fel de cale pot umbla asemenea oameni? Cu ce anume se echipează ei în fiecare zi? Nu cu vorbe și teorii? Nu-și petrec ei zilele înarmându-se și împodobindu-se cu vorbe și teorii pentru a deveni mai asemănători fariseilor, mai asemănători oamenilor care aparent Îl slujesc pe Dumnezeu? Ce înseamnă toate aceste acțiuni? Ei le fac pur și simplu mecanic; își etalează credința și fac ceremonii religioase, încercând să-L înșele pe Dumnezeu pentru a-și atinge scopul de a fi binecuvântați. Ei nu se închină nici pe departe lui Dumnezeu.

Fragment din „Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Unii oameni au o predilecție spre a atrage atenția asupra lor. În prezența fraților și a surorilor lor, ei spun că sunt îndatorați față de Dumnezeu, dar, pe la spatele lor, nu practică adevărul și procedează cu totul altfel. Nu sunt ei farisei religioși? Un om care Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat și care deține adevărul este unul care Îi este credincios lui Dumnezeu, dar în exterior nu se arată ca fiind astfel. El este dispus să practice adevărul când se ivesc ocazii și nu vorbește și nu se poartă într-o manieră care este împotriva conștiinței sale. El demonstrează înțelepciune când apar ocaziile și este principial în fapte, indiferent de circumstanțe. Un astfel de om este cel care slujește cu adevărat. Există unii care adesea arată un pretins devotament îndatoririi lor față de Dumnezeu. Ei își petrec zilele cu sprâncenele încruntate de griji, afișează un aer afectat și simulează o înfățișare deplorabilă. Câtă josnicie! Și dacă i-ai întreba „În ce fel ești tu dator față de Dumnezeu? Te rog, spune-mi!” ei ar rămâne fără cuvinte. Dacă Îi ești credincios lui Dumnezeu, atunci nu vorbi despre aceasta în public, ci folosește-ți practica actuală pentru a-ți arăta dragostea pentru Dumnezeu, și roagă-te Lui cu o inimă sinceră. Cei care folosesc doar cuvinte pentru a se înțelege cu Dumnezeu sunt cu toții ipocriți! Unii vorbesc despre îndatorirea lor față de Dumnezeu în fiecare rugăciune, și încep să plângă ori de câte ori se roagă, chiar și fără mișcarea Duhului Sfânt. Oamenii de felul acesta sunt stăpâniţi de ritualuri religioase și de concepții; ei trăiesc după astfel de ritualuri și concepții, crezând întotdeauna că asemenea acțiuni Îl mulțumesc pe Dumnezeu, și că evlavia superficială sau lacrimile de tristețe sunt ceea ce Dumnezeu agreează. Ce bine poate să vină din partea unor astfel de persoane absurde? Pentru a-și demonstra umilința, unii pretind că sunt amabili atunci când vorbesc în prezența altora. Unii sunt slugarnici în mod deliberat în fața altora, precum un miel fără nicio putere. Acesta este felul de a fi al oamenilor Împărăției? O persoană din Împărăție ar trebui să fie plină de viață și liberă, inocentă și deschisă, sinceră și minunată; una care trăiește într-o stare de libertate. Aceasta are integritate și demnitate și poate mărturisi ferm peste tot pe unde merge; este o persoană care este iubită atât de Dumnezeu, cât și de oameni. Aceia care sunt novici în credință au prea multe practici exterioare; ei trebuie să treacă mai întâi printr-o perioadă de tratare și de frângere. Cei care cred în Dumnezeu în inimile lor nu pot fi deosebiți la exterior de ceilalți, dar acțiunile și faptele lor sunt demne de laudă în fața altora. Numai despre astfel de oameni se poate spune că trăiesc cuvântul lui Dumnezeu. Dacă predici Evanghelia în fiecare zi unei persoane și alteia, aducându-i la mântuire, și cu toate acestea, în final, tu totuși trăiești după reguli și doctrine, atunci nu Îi poți aduce slavă lui Dumnezeu. Astfel de tipuri de oameni sunt oameni religioși și, de asemenea, ipocriți.

Ori de câte ori astfel de oameni religioși se adună, ei întreabă: „Soră, cum ți-a mers zilele acestea?” Ea răspunde: „Mă simt datoare față de Dumnezeu și simt că nu pot să-I îndeplinesc dorința inimii.” Un altul spune: „Și eu, la rândul meu, Îi sunt dator lui Dumnezeu și nu pot să-I fac pe plac.” Aceste câteva cuvinte și propoziții exprimă singure lucrurile abjecte din adâncul inimilor lor. Asemenea cuvinte sunt dintre cele mai detestabile și extrem de respingătoare. Natura acestor oameni se opune lui Dumnezeu. Aceia care se concentrează pe realitate comunică orice este în inimile lor și își deschid inimile în comunicare. Nu există niciun fel de exercițiu fals, nicio politețe sau veselie goală. Ei sunt întotdeauna neprefăcuți și nu se conduc după reguli pământești. Există și cei care au o înclinație spre etalare, chiar fără niciun rost. Când cineva cântă, el începe să danseze, fără să realizeze că orezul din oala sa a ars deja. Astfel de oameni nu sunt evlavioși, nici onorabili, și sunt mult prea ușuratici. Acestea toate sunt manifestări ale lipsei simțului realității! Când unii oameni comunică despre problemele vieții în spirit deși nu vorbesc despre îndatorirea față de Dumnezeu, ei păstrează o dragoste adevărată pentru El în inimile lor. Îndatorirea ta față de Dumnezeu nu are nimic de a face cu ceilalți; tu ești îndatorat față de Dumnezeu, nu față de om. Deci, ce rost are să vorbești în mod constant despre aceasta celorlalți? Trebuie să pui accentul pe intrarea în realitate, nu pe zelul exterior sau pe expunere.

Ce reprezintă faptele bune de suprafață ale omului? Ele reprezintă trupul și nici măcar cele mai bune dintre practicile exterioare nu exprimă viața, ci doar temperamentul tău individual. Practicile exterioare ale omului nu pot îndeplini dorința lui Dumnezeu. Vorbești în mod constant despre îndatorirea ta față de Dumnezeu și, cu toate acestea, tu nu poți să susții viața altora sau să îi determini pe alții să Îl iubească pe Dumnezeu. Crezi că asemenea acțiuni Îl vor mulțumi pe Dumnezeu? Tu crezi că aceasta este dorința inimii lui Dumnezeu, că aceasta este de la spirit, dar de fapt, este absurd! Tu crezi că ceea ce te mulțumește pe tine și ceea ce îți dorești este ceea ce Îl bucură și pe Dumnezeu. Poate ceea ce te mulțumește pe tine să Îl mulțumească și pe Dumnezeu? Poate caracterul uman să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Ceea ce te mulțumește pe tine este exact ceea ce Dumnezeu nu poate să sufere, iar obiceiurile tale sunt ceea ce Dumnezeu detestă și respinge. Dacă te simți îndatorat, atunci du-te și roagă-te înaintea lui Dumnezeu. Nu este nevoie să vorbești altora despre aceasta. Dacă nu te rogi în fața lui Dumnezeu și în schimb atragi în mod constant atenția asupra ta în prezența altora, poate aceasta să îndeplinească dorința inimii lui Dumnezeu? Dacă acțiunile tale sunt întotdeauna de fațadă, aceasta înseamnă că ești cel mai neroditor dintre oameni. Ce fel de om este acela care are fapte bune numai de suprafață, dar este lipsit de realitate? Astfel de oameni sunt farisei ipocriți și oameni religioși! Dacă nu încetați cu practicile voastre exterioare și nu puteți face schimbări, atunci elementele ipocriziei din voi vor crește și mai mult. Cu cât elementele ipocriziei sunt mai mari, cu atât rezistența față de Dumnezeu este mai puternică, iar în final, astfel de oameni vor fi lepădați, cu siguranță!

Fragment din „În credință, ar trebui să ne concentrăm pe realitate – implicarea în ritualuri religioase nu este credință” în Cuvântul Se arată în trup

O viață spirituală normală este o viață trăită înaintea lui Dumnezeu. Atunci când se roagă, inima se poate liniști în fața lui Dumnezeu și, prin rugăciune, putem căuta luminarea Duhului Sfânt, putem cunoaște cuvintele lui Dumnezeu și înțelege voia lui Dumnezeu. Mâncând și bând din cuvintele Lui, oamenii pot dobândi o înțelegere mai clară și mai detaliată a lucrării actuale a lui Dumnezeu. De asemenea, pot dobândi o nouă cale de practică și nu se vor agăța de cele vechi; tot ceea ce practică va fi pentru a realiza creșterea în viață. În ceea ce privește rugăciunea, aceasta nu înseamnă să rostești câteva cuvinte cu sunet plăcut sau să verși lacrimi în fața lui Dumnezeu pentru a arăta cât de îndatorat Îi ești; mai degrabă, scopul său este antrenarea în folosirea spiritului, permițându-ne să ne liniștim inima înaintea lui Dumnezeu, să ne instruim pe noi înșine pentru a căuta îndrumare din cuvintele lui Dumnezeu în toate chestiunile, astfel încât inima să ne poată fi atrasă de o nouă lumină în fiecare zi și astfel încât să nu fim pasivi sau leneși și să putem păși pe calea cea dreaptă a punerii în practică a cuvintelor lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor se concentrează în zilele noastre pe metode de practică, însă nu o fac pentru a urmări adevărul și a obține creșterea în viață. Aici au luat-o pe un drum greșit. Există, de asemenea, oameni capabili să primească lumină nouă, dar metodele lor de practică nu se schimbă. Ei își aduc vechile noțiuni religioase în timp ce caută să primească cuvintele lui Dumnezeu de astăzi, așa că ceea ce primesc este tot doctrină colorată de noțiuni religioase; ei nu primesc pur și simplu lumina de astăzi. Drept urmare, practicile lor sunt alterate; sunt aceleași practici vechi în ambalaje noi. Oricât de bine ar practica, sunt niște ipocriți. Dumnezeu îi conduce pe oameni să facă lucruri noi în fiecare zi, cerând ca în fiecare zi să capete o nouă perspectivă și înțelegere și să nu fie de modă veche și repetitivi. Dacă crezi în Dumnezeu de mulți ani, totuși metodele tale de practică nu s-au schimbat deloc și dacă ești încă zelos și ocupat cu problemele externe, dar nu ai o inimă liniștită pe care să o aduci înaintea lui Dumnezeu pentru a te bucura de cuvintele Lui, atunci nu vei obține nimic.

Fragment din „Despre o viață spirituală normală” în Cuvântul Se arată în trup

De ce crezi în Dumnezeu? Mulți oameni sunt încurcați când li se adresează această întrebare. Aceștia au întotdeauna două puncte de vedere total diferite despre Dumnezeul concret și despre Dumnezeul din ceruri, ceea ce arată faptul că ei cred în Dumnezeu nu pentru a asculta de El, ci pentru a primi anumite beneficii sau pentru a scăpa de suferință sau de nenorocire. Numai atunci sunt ei oarecum ascultători, dar ascultarea lor este condiționată, este de dragul propriilor perspective și este forțată. Așadar, de ce crezi în Dumnezeu? Dacă este doar de dragul perspectivelor tale și al destinului tău, atunci ai face mai bine să nu crezi deloc. O astfel de credință este autoamăgire, auto-reasigurare și auto-apreciere. În cazul în care credința ta nu este construită pe temelia ascultării de Dumnezeu, atunci vei fi pedepsit, în cele din urmă, pentru că te-ai opus lui Dumnezeu. Toți cei care nu caută să asculte de Dumnezeu în credința lor se împotrivesc lui Dumnezeu. Dumnezeu le cere oamenilor să caute adevărul, să înseteze după cuvintele lui Dumnezeu, să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și să le pună în practică, pentru a reuși să asculte de Dumnezeu. Dacă așa sunt într-adevăr și motivațiile tale, atunci Dumnezeu sigur te va înălța și sigur va fi milostiv faţă de tine. Nimeni nu poate să pună la îndoială acest lucru și nimeni nu poate schimba asta. Dacă motivațiile tale nu sunt de dragul de a asculta de Dumnezeu şi ai alte scopuri, atunci tot ceea ce spui și faci – rugăciunile tale către Dumnezeu și chiar fiecare dintre acțiunile tale – vor fi în opoziție cu Dumnezeu. Poate că vorbești frumos și ești blând, fiecare acțiune și expresie de-a ta dând bine şi poți părea a fi ascultător, dar, când vine vorba de motivațiile și părerile tale asupra credinței în Dumnezeu, toate lucrurile pe care le faci se opun lui Dumnezeu și sunt rele. Oamenii care par ascultători precum oile, dar ale căror inimi adăpostesc intenții rele, sunt lupi îmbrăcați în haine de oi, ei Îl ofensează pe Dumnezeu în mod direct și Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre ei. Duhul Sfânt îi va dezvălui pe fiecare dintre ei, pentru ca toți să vadă că aceia care sunt ipocriți sigur vor fi detestați și respinși de Duhul Sfânt. Nu te îngrijora: Dumnezeu Se va ocupa de ei și va face ce crede de cuviință cu fiecare în parte.

Fragment din „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să asculți de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Să poți să distingi dacă pastorii sau bătrânii sunt farisei ipocriți și antihriști sau nu este un lucru care nu poate fi realizat doar privind modul în care ei îi tratează pe oameni la exterior. Ideea principală este să vezi modul în care Îl tratează pe Domnul și adevărul. La exterior, ei pot părea iubitori față de credincioși, dar Îl iubesc oare pe Domnul? Dacă sunt iubitori față de oameni, dar sunt plini de plictiseală și de ură față de Domnul și de adevăr, și Îl judecă și Îl condamnă pe Hristos din zilele de pe urmă – Dumnezeu Atotputernic, atunci nu sunt ei farisei ipocriți? Nu sunt ei antihriști? Par că predică și lucrează din greu la exterior, dar dacă o fac pentru a fi încununați și recompensați, atunci aceasta înseamnă că ei se supun și sunt fideli Domnului? Pentru a ști dacă cineva este ipocrit, trebuie să privești în interiorul inimilor lor și să le vezi intențiile. Acesta este cel mai important lucru când vine vorba despre a face distincție. Dumnezeu cercetează inimile oamenilor. Deci, pentru a vedea dacă o persoană Îl iubește cu adevărat și I se supune Domnului, e important să te uiți la modul în care aceasta practică și respectă cuvântul Său și Îi respectă poruncile, și mai ales, la modul în care Îl preaslăvește pe Domnul Isus și este martorul Domnului Isus, și dacă urmează voința lui Dumnezeu. Vedem că fariseii adesea explicau Scripturile oamenilor din sinagogi, respectau regulile Bibliei pentru tot și erau și iubitori față de oameni. Dar, de fapt, tot ceea ce au făcut a fost să nu practice cuvântul lui Dumnezeu sau să respecte poruncile lui Dumnezeu, ci făceau aceste lucruri pentru a fi văzute de oameni. Așa cum Domnul Isus a spus când i-a demascat: „Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele largi şi ciucurii lungi” (Matei 23:5). Stăteau intenționat în sinagogi și la colțurile străzilor și se rugau prelung. În timpul postului, își luau intenționat niște fețe triste, pentru ca lumea să își dea seama că ei posteau. Făceau intenționat chiar și fapte bune pe stradă pentru ca toată lumea să le vadă. Au continuat chiar să păstreze tradițiile și ritualurile religioase străvechi precum „nu mânca pînă nu te speli pe mâini cu atenție”. Pentru a-i păcăli pe oameni ca să-i susțină și să-i venereze, fariseii făceau vâlvă în jurul lucrurilor mărunte pentru a se ascunde, și îi îndrumau pe oameni doar să se angajeze în venerare religioasă, în cântat și preaslăvit, sau în respectarea unor tradiții străvechi, dar nu-i conduceau pe oameni spre a practica cuvântul lui Dumnezeu, spre a respecta poruncile lui Dumnezeu și spre a pătrunde în realitatea adevărului. În plus, ei nu-i conduceau pe oameni spre a practica adevărul și aI se supune și a-L venera pe Dumnezeu. Tot ceea ce ei făceau era să folosească niște acțiuni exterioare pentru a-i deruta și a-i amăgi pe credincioși. Când Domnul Isus a venit să predice și să lucreze, pentru a-și păstra statutul și mijloacele de trai, acești farisei, care pretindeau că sunt evlavioși, s-au lepădat pe față de legile și poruncile lui Dumnezeu sub pretextul că „apără Biblia”. Au scornit zvonuri, au fost martori falși și L-au condamnat cu furie și L-au acuzat pe nedrept pe Domnul Isus, făcând tot posibilul să-i oprească pe credincioși de la urmarea Domnului Isus. În cele din urmă, au uneltit împreună cu reprezentanții puterii pentru a-L răstigni pe Domnul Isus. Prin urmare, substanța ipocrită și care urăște adevărul a fariseilor a fost demascată. Substanța lor antihristă a fost astfel complet dezvăluită. Aceasta demonstrează că substanța fariseilor era ipocrită, perfidă, înșelătoare și răuvoitoare. Erau cu toții niște pastori falși care s-au lepădat de calea lui Dumnezeu, i-au amăgit și i-au întemnițat pe oameni. Ei i-au amăgit și i-au constrâns pe credincioși, controlând lumea religioasă pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu, negându-L, condamnându-L și urându-L pe Hristos întrupat. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că ei erau antihriștii care doreau să-și ridice propria lor împărăție independentă!

Acum vedem clar exprimările diferite ale ipocriziei fariseilor, când îi comparăm cu pastorii și bătrânii religioși de azi, n-am descoperi că sunt exact precum fariseii și că sunt oameni care nu practică cuvântul Domnului sau nu respectă poruncile Domnului, și mai mult decât atât, că nu sunt oameni care să Îl preaslăvească pe Domnul și care să fie martorii Domnului? Nu sunt decât oameni care cred în Biblie, venerează Biblia și preaslăvesc Biblia orbește. Nu fac decât să respecte diferite ritualuri religioase, precum participarea la slujbe în mod regulat, veghea de dimineață, ruperea pâinii, gustarea Sfintei Cuminecături, și așa mai departe. Le vorbesc oamenilor doar despre a fi umil, răbdător, evlavios și iubitor, dar nu-L iubesc pe Dumnezeu cu inima, și, în plus, nu I se supun lui Dumnezeu și nu au deloc o inimă căreia să-i fie frică de Dumnezeu. Lucrarea lor și predica lor se concentrează doar pe respectarea și explicarea cunoștințelor din Biblie și teoriei teologice. Dar când vine vorba de modul de practicare și experimentare a cuvântului lui Dumnezeu, de modul de respectare a poruncilor lui Dumnezeu și de modul de răspândire și de oferire de mărturii pentru cuvântul Domnului, de modul în care oamenii ar trebui să urmeze voința Tatălui ceresc, de modul în care să-L iubești pe Dumnezeu, în care să I te supui, în care să-L venerezi cu adevărat, și toate aceste lucruri diferite pe care Domnul Isus le cere oamenilor, ei nu caută, nu cercetează și nu înțeleg intențiile Domnului, și, în plus, nu conduc oamenii spre practică sau supunere. Ei merg peste tot predicând cunoștințele din Biblie și cunoștințele teoriei teologice pentru a se grozăvi, a-și consolida reputația și a-i face pe oameni să-i venereze. Așadar, când Dumnezeu Atotputernic a venit pentru a exprima adevăruri și a-Și îndeplini lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, acești pastori și bătrâni, pentru dorința de a obține putere permanentă în lumea religioasă, și pentru ambiția lor de a-i controla pe credincioși și pentru a-și crea împărăția lor independentă, nu au respectat pe față cuvântul Domnului Isus, scornind zvonuri, judecând, atacând și hulindu-L pe Dumnezeu Atotputernic, fâcând tot posibilul să-i oprească pe credincioși din căutarea și investigarea căii adevărate. De exemplu, Domnul Isus i-a învățat pe oameni să fie fecioare înțelepte: Când auzi pe cineva strigând: „Iată, vine mirele!”, ar trebui să ieși și să-L întâmpini. Dar, după ce pastorii și bătrânii au auzit vești despre cea de-a doua venire a Domnului Isus, au făcut tot ce au putut pentru a închide biserica și a-i împiedica pe credincioși să caute și să investigheze calea adevărată. Domnul Isus a spus: „să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.” Și totuși, i-au incitat pe credincioși să-i calomnieze și să-i bată pe frații și surorile care depun mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Domnul Isus a cerut omului să nu mintă, să nu fie martor fals, dar pastorii și bătrânii au inventat tot felul de minciuni pentru a-L calomnia pe Dumnezeu Atotputernic, și chiar au uneltit cu afurisitul de PCC pentru a se împotrivi, a condamna lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și pentru a defăima Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Din aceasta, putem vedea că ceea ce pastorii și bătrânii au spus și au făcut nu respectă deloc învățăturile Domnului. Sunt exact precum fariseii cei ipocriți. Sunt toți oameni care conduc orbește, I se împotrivesc lui Dumnezeu și îi amăgesc pe oameni.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Anterior: 18. Ce este un fals lider sau un fals păstor? Cum poate fi identificat un fals lider sau un fals păstor?

Înainte: 20. Ce este un necredincios?

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte