22. Ce înseamnă a-l urma pe om?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Unii oameni nu se bucură de adevăr, cu atât mai puțin de judecată. În schimb, se bucură de putere și bogății; astfel de oameni sunt considerați snobi. Ei caută în lume numai acele confesiuni cu influență și pe acei pastori și învățători care vin din seminarii. În ciuda faptului că au acceptat calea adevărului, ei rămân sceptici și nu sunt capabili să se dedice cu totul. Ei vorbesc despre sacrificarea pentru Dumnezeu, dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar Hristos este dat la o parte. Inimile lor sunt pline de faimă, bogăție și glorie. Ei nu cred deloc că un astfel de om modest este capabil să cucerească atât de mulți, că unul atât de neînsemnat este capabil să desăvârșească oameni. Ei nu cred deloc că acești nimeni aflați printre praf și grămezi de bălegar sunt oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel de oameni ar face obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar întoarce cu susul în jos și toți oamenii s-ar prăpădi de râs. Ei cred că dacă Dumnezeu ar alege astfel de nimeni pentru a fi desăvârșiți, atunci acei mari oameni ar deveni Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate cu necredință; într-adevăr, departe de necredință, ei sunt bestii absurde. Căci ei acordă valoare doar poziției, prestigiului și puterii; ceea ce pun ei la loc de cinste sunt grupurile mari și confesiunile. Ei nu au nici un respect față de toți cei conduși de Hristos; ei sunt simpli trădători care I-au întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.

Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație proeminentă. Nu iubești frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei ușuratici care se asociază cu lumea ticăloasă. Râzi de durerea lui Hristos care nu are loc unde să-Și plece capul, dar admiri acele cadavre care pun stăpânire pe jertfe și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te duci cu bucurie în brațele acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, doar litere și doar control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către poziția lor în inima tuturor Satanelor, și către influența și autoritatea lor. Și, totuși, continui să păstrezi o atitudine de a te împotrivi și a refuza să accepți lucrarea lui Hristos. Acesta este motivul pentru care spun că nu ai credința recunoașterii lui Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este în totalitate pentru că ai fost forțat. În inima ta domnesc mereu multe imagini grandioase; nu poți uita fiecare cuvânt și fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, întotdeauna superiori și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn de slavă. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi grandios.

Fragment din„Ești tu oare un adevărat credincios al lui Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Există oameni care sunt deseori înșelați de către cei care, în aparență, par spirituali, par nobili, par să aibă o imagine măreață. Cât despre cei care pot să discute despre slove și doctrine, cei ale căror vorbe și fapte par a fi demne de admirație, admiratorii lor nu au luat niciodată în considerare esența acțiunilor lor, nici principiile din spatele faptelor lor și nici țelurile pe care aceștia le au. Admiratorii lor nu s-au întrebat niciodată dacă acești oameni Îl ascultă cu adevărat pe Dumnezeu, nici dacă sunt sau nu oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Nu au deslușit niciodată esența umanității acestor oameni. În schimb, încă din prima clipă în care i-au cunoscut, puțin câte puțin, au ajuns să-i admire pe acești oameni, să-i venereze, iar, la final, acești oameni au devenit idolii lor. Chiar mai mult, în mințile anumitor oameni, idolii pe care îi venerează, despre care cred că pot să-și abandoneze familiile și locurile de muncă și să plătească prețul în aparență – acești idoli sunt cei care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, cei care pot cu adevărat să primească un rezultat bun și o destinație bună. În mințile lor, acești idoli sunt oamenii pe care îi laudă Dumnezeu. Ce îi face pe oameni să creadă așa ceva? […]

Există o singură cauză principală care îi face pe oameni să comită astfel de fapte ignorante, să aibă puncte de vedere ignorante sau puncte de vedere și practici unilaterale. Iar azi vă voi vorbi despre ea. Motivul este că, deși poate oamenii Îl urmează pe Dumnezeu, chiar dacă se roagă lui Dumnezeu în fiecare zi și citesc cuvântul Lui în fiecare zi, ei nu înțeleg cu adevărat voia lui Dumnezeu. Aceasta este cauza principală a acestei probleme. Dacă cineva înțelege inima lui Dumnezeu, dacă înțelege ce apreciază și ce disprețuiește El, dacă înțelege ce vrea și ce respinge Dumnezeu, dacă înțelege ce fel de persoană iubește Dumnezeu și ce fel de persoană detestă El, dacă înțelege ce standard aplică Dumnezeu cerințelor pe care le are de la omenire, dacă înțelege ce abordare are Dumnezeu pentru desăvârșirea omului, poate acel cineva să mai aibă idei personale? Poate acel cineva să plece și să venereze o altă persoană? Ar putea o persoană obișnuită să devină idolul acelui cineva? Dacă cineva înțelege voia lui Dumnezeu, punctul său de vedere e mai rațional decât atât. Acel cineva nu va idolatriza în mod arbitrar o persoană coruptă, nici nu va crede, în timp ce pășește pe calea punerii în practică a adevărului, că aderarea arbitrară la câteva reguli și principii simple este echivalentă cu punerea în practică a adevărului.

Fragment din„Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatul lucrării Sale” în Cuvântul Se arată în trup

Ar fi cel mai bine pentru acei oameni care spun că Îl urmează pe Dumnezeu să deschidă ochii şi să privească bine de jur împrejur pentru a vedea în cine cred mai exact: chiar crezi în Dumnezeu, sau în Satana? Dacă ştii că lucrul în care crezi nu e Dumnezeu, ci proprii tăi idoli, atunci mai bine să nu spui că eşti credincios. Dacă într-adevăr nu ştii în cine crezi, din nou, e bine să nu spui că eşti un credincios. Să spui aşa ceva ar fi o blasfemie! Nimeni nu te forţează să crezi în Dumnezeu. Nu spuneţi că voi credeţi în Mine, căci am auzit destul aceste cuvinte demult şi nu vreau să le aud din nou, pentru că lucrul în care credeți voi sunt idolii din inimile voastre şi șerpii locali infami dintre voi. Aceia care dau din cap atunci când aud adevărul, care zâmbesc larg când aud vorbindu-se despre moarte sunt odraslele Satanei şi cu toţii reprezintă obiecte care trebuie eliminate. Există în biserică mulţi oameni care nu au discernământ, iar când are loc ceva înşelător, ei doar stau de partea Satanei. Când sunt numiţi lacheii Satanei, ei se simt foarte nedreptăţiţi. Iar unii ar putea spune că ei nu au discernământ, dar ei mereu stau de partea fără adevăr. Nu a existat niciun moment critic când ei au stat de partea adevărului, nicio singură dată când s-au ridicat şi au susținut adevărul, deci chiar sunt fără discernământ? De ce sunt tot timpul de partea Satanei? De ce nu spun niciodată vreun cuvânt care să fie drept sau rezonabil pentru adevăr? Este oare această situaţie creată de confuzia lor momentană? Cu cât o persoană are mai puţin discernământ, cu atât este mai greu să stea de partea adevărului. Ce arată asta? Nu arată oare că aceia fără discernământ iubesc răul? Nu arată că aceia fără discernământ sunt odraslele loiale ale Satanei? Cum se face că întotdeauna pot sta de partea Satanei şi să vorbească aceeași limbă ca şi acesta? Fiecare cuvânt şi faptă a lor şi expresiile lor dovedesc cu vârf şi îndesat că ei nu iubesc adevărul, ci sunt de fapt oameni care urăsc adevărul. Faptul că pot sta de partea Satanei dovedeşte cu vârf şi îndesat că Satana îi iubeşte cu adevărat pe aceşti diavoli josnici care luptă de dragul Satanei toată viaţa lor. Nu sunt oare aceste fapte foarte clare?

Fragment din„Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Ce înseamnă a-i urma pe oameni? A-i urma pe oameni este atunci când cineva îi urmează pe lucrătorii sau conducătorii cărora li se închină. Dumnezeu nu are prea mult loc în inima lui; a atârnat doar o firmă, spunând că el crede în Dumnezeu, iar, în tot ceea ce face, îi imită sau îi copiază pe oameni. În special când e o chestiune importantă, îi lasă pe oameni să hotărască, îi lasă pe oameni să-i decidă soarta, nu caută el însuşi intenția lui Dumnezeu şi e incapabil să discearnă cuvinte care sunt spuse de oameni. Atât timp cât ceea ce aude el sună rezonabil, atunci, indiferent dacă se potriveşte cu adevărul, tot îl acceptă şi ascultă de el. Aşa se manifestă cei care îi urmează pe oameni. Credinţa în Dumnezeu a unor astfel de oameni nu are principii, nu există adevăr în acţiunile lor, ascultă de oricine spune ceva raţional şi, chiar dacă idolii lor o iau pe calea greşită, ei îi urmează până la capăt. Dacă Dumnezeu îi condamnă pe idolii lor, atunci ei vor avea concepţii faţă de Dumnezeu şi se vor agăţa strâns de idolii lor. Motivele lor sunt: „Ar trebui să ascultăm de oricine e în fruntea noastră; puterea mai apropiată e mai bună decât puterea superioară.” Aceasta e o logică jalnică, pur şi simplu, dar aşa e inepţia celor care îi urmează pe oameni. Cei care îi urmează pe oameni sunt fără adevăr. Doar cei care Îl urmează pe Dumnezeu cred cu adevărat în El; cei care îi urmează pe oameni se închină idolilor, au fost fermecaţi de oameni şi, în inimile lor, nu există nici Dumnezeu, nici adevărul.

Fragment dinpărtășia celui de mai sus

Oricine e acela căruia oamenii i se închină în inimile lor e idolul lor; oricine se închină conducătorilor săi e cineva care se închină idolilor. Cel căruia oamenii i se închină este cel care are un loc în inimile lor şi cel care, inevitabil, îi va stăpâni, făcându-i sclavii lui. În timpul lucrării de propovăduire a Evangheliei, descoperim că oameni din diferite culte şi confesiuni se închină cu toţii idolilor şi sunt cu toţii controlaţi de conducătorii lor, că nici măcar nu îndrăznesc să accepte adevărul. Sunt precum nişte sclavi lamentabili. Oamenii care se închină conducătorilor lor sunt cei care se închină idolilor, inimile lor sunt, neîndoielnic, lipsite de adevăr şi nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu; astfel, Dumnezeu nu are loc în inimile lor şi sunt detestați şi blestemaţi de Dumnezeu. Dumnezeu e un Dumnezeu drept, El e un Dumnezeu gelos şi nimic nu detestă mai mult decât atunci când oamenii se închină idolilor. Nu există hulă mai mare decât a avea conducători egali lui Dumnezeu. De fapt, în inimile celor care s-au întors în faţa lui Dumnezeu ar trebui să fie doar Dumnezeu. Nimeni altcineva nu ar trebui să aibă un loc în inimile lor. Simpla prezenţă a unor astfel de lucruri în gândurile şi ideile lor este murdară, coruptă, urâtă şi detestată de Dumnezeu. În aceasta, majoritatea oamenilor sunt necuraţi şi, într-o măsură mai mică sau mai mare, cei cărora ei li se închină au un loc în inimile lor. Cât despre firea lui Dumnezeu, e inacceptabil ca oamenii să aibă fie şi cel mai mic loc pentru un om în inimile lor, iar dacă nu pot atinge puritatea de la început până la sfârşit, atunci vor fi osândiţi.

Există manifestări specifice în toţi cei care care se închină conducătorilor lor în inimile proprii. Ele pot fi identificate după cum urmează: dacă supunerea ta faţă de conducătorii tăi e mai mare decât aceea faţă de Dumnezeu, atunci te închini idolilor; dacă tânjeşti şi jinduieşti după oamenii cărora li te închini mai mult decât o faci după Dumnezeu, atunci te închini idolilor; dacă eşti mai fervent faţă de conducătorul tău decât faţă de Dumnezeu, atunci te închini idolilor; dacă, în inima ta, eşti apropiat de cei cărora li te închini şi distant faţă de Dumnezeu, atunci te închini idolilor; dacă, în inima ta, cei cărora li te închini sunt pe acelaşi loc cu Dumnezeu, atunci aceasta este o dovadă şi mai mare că îi tratezi pe oamenii cărora li te închini ca pe Dumnezeu; şi, dacă, indiferent de ceea ce ţi se întâmplă, eşti dispus să asculţi de conducătorul tău şi nu eşti dispus să vii în faţa lui Dumnezeu pentru a căuta adevărul, atunci acest lucru e suficient pentru a dovedi că nu crezi în Dumnezeu, ci în oameni. Unii oameni, poate, vor încerca să se apere, spunând: „Îi admir cu adevărat pe cutare şi cutare. Chiar au un loc în inima mea. Fără să-mi dau seama, m-am îndepărtat puţin de Dumnezeu în relaţia mea cu El”. Aceste cuvinte demonstrează adevărul chestiunii; de îndată ce o persoană are un loc în inima cuiva, acela devine distant faţă de Dumnezeu. Acest lucru este periculos şi, totuşi, unii nu-l iau în serios, nu au nici cea mai mică îngrijorare, ceea ce arată că nu cunosc firea lui Dumnezeu… a te închina oamenilor este atât de ignorant şi orbesc, este atât de corupt şi hain. A te închina oamenilor este a te închina Satanei şi demonilor, este a te închina antihriştilor, iar cei care se închină oamenilor sunt fără niciun dram de adevăr. Astfel de oameni, cu siguranţă, nu-l cunosc câtuşi de puţin pe Dumnezeu; sunt degeneraţi care sunt blestemaţi de Dumnezeu. Ce părere ai, nu e astfel realitatea?

Fragment dinpărtășia celui de mai sus

Anterior: 21. Ce înseamnă a-L urma pe Dumnezeu?

Înainte: 23. Care este diferența între grâu și neghină?

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte