Datoria naratoarei în biserică este să cânte și să compună cântece și, în general, ea pune mult suflet în interpretarea și pregătirea muzicii. Însă de fiecare dată când întâmpină dificultăți și trebuie să se sacrifice puțin mai mult, încearcă mereu să facă lucruri de mântuială și să evite efortul. Proiectele ei sunt respinse unul după altul, întârziind progresul muncii. Judecată, expusă, tratată și emondată de cuvintele lui Dumnezeu, își dă seama că partea ticăloasă a naturii ei a făcut-o să fie superficială și iresponsabilă în timp ce își îndeplinea datoria, să-i înșele pe ceilalți și pe Dumnezeu, ajungând să-și piardă onoarea și integritatea și să nu mai fie demnă de încredere. Regretă profund și începe să caute și să practice adevărul pentru a rezolva firea ei coruptă când e neglijentă și, în cele din urmă, începe să-și facă datoria cu devotament.