Dintotdeauna a admirat-o și a respectat-o pe sora ei mai mare. O consideră o persoană capabilă să sufere și să se sacrifice pentru datoria sa, care face multe fapte bune și urmează adevărul. Dar sora ei este izolată pentru reflecție în urma tulburărilor provocate în biserică. Lucrul acesta o derutează și începe să se întrebe: oare toate comportamentele bune ale surorii ei sunt o iluzie? Ce înseamnă mai exact să urmezi adevărul? Cum ar trebui să discernem oamenii? Și cum poate ea trata renunțarea și sacrificiul oamenilor în conformitate cu adevărul?