Când începe o nouă datorie, protagonista își face griji că va fi desconsiderată dacă nu poate face bine lucrarea. Ca să-și mențină vanitatea și imaginea, începe să se deghizeze și să se ascundă. Când nu înțelege sau nu poate să facă ceva, nu caută părtășie, lucru care duce la întârzieri în lucrare și o face să trăiască în negativism și durere. Din cuvintele lui Dumnezeu, găsește o cale de practică și înțelege că, doar practicând adevărul și fiind o persoană onestă, poate scăpa de sub robia firii ei corupte și poate găsi libertatea și ușurarea.