Indiferent ce faci, mai întâi ar trebui să înțelegi de ce o faci, ce intenție te îndrumă să faci acest lucru, ce semnificație are fapta ta, care este natura chestiunii și dacă ceea ce faci este un lucru pozitiv sau negativ. Trebuie să ai o înțelegere clară a tuturor acestor chestiuni; aceasta este destul de necesară pentru a putea acționa principial. Dacă faci ceva pentru a-ți îndeplini datoria, atunci ar trebui să cugeți: „Cum ar trebui să fac lucrul acesta? Cum ar trebui să-mi îndeplinesc bine datoria, ca să nu o îndeplinesc doar superficial?” Ar trebui să te apropii de Dumnezeu în această privință. Apropierea de Dumnezeu înseamnă a căuta adevărul în această chestiune, a căuta calea de a practica, a căuta voia lui Dumnezeu și a căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu. Așa poți să te apropii de Dumnezeu în tot ceea ce faci. Lucrul acesta nu implică săvârșirea unei ceremonii religioase sau a unei acțiuni exterioare. Se face în scopul de a practica în conformitate cu adevărul, după ce ai căutat voia lui Dumnezeu. Dacă spui întotdeauna „Mulțumesc lui Dumnezeu” atunci când nu ai făcut nimic, dar, dacă atunci când faci ceva, continui să o faci așa cum vrei, atunci acest tip de mulțumire este doar o acțiune exterioară. Când îți îndeplinești datoria sau lucrezi la ceva, întotdeauna ar trebui să te gândești: „Cum ar trebui să îndeplinesc această datorie? Care este voia lui Dumnezeu?” Este ca tu să te apropii de Dumnezeu prin ceea ce faci și, procedând astfel, să cauți principiile și adevărul din spatele acțiunilor tale, precum și voia lui Dumnezeu, și nu te vei îndepărta de Dumnezeu în nimic din ceea ce faci. Doar o astfel de persoană crede cu adevărat în Dumnezeu. În zilele noastre, ori de câte ori oamenii se confruntă cu lucruri, indiferent de situația concretă, ei cred că pot să facă una și alta, deci nu-L au pe Dumnezeu în inima lor și acționează potrivit propriei voințe. Indiferent dacă este sau nu adecvată conduita lor, ori dacă este sau nu în conformitate cu adevărul, pur și simplu se încăpățânează să se grăbească și să acționeze în conformitate cu intențiile lor personale. De obicei, poate să pară că Dumnezeu este în inima lor, dar, când fac lucruri, Dumnezeu nu este în inima lor. Unii oameni spun: „Nu pot să mă apropii de Dumnezeu în lucrurile pe care le fac. În trecut, obișnuiam să oficiez ceremonii religioase și încercam să mă apropii de Dumnezeu, dar era în van. Nu mă puteam apropia de El.” Astfel de oameni nu-L au pe Dumnezeu în inimile lor; se au doar pe ei înșiși în inimile lor și, pur și simplu, în orice fac, nu pot pune adevărul în practică. A nu acționa în conformitate cu adevărul înseamnă a face lucrurile după propria voință și a face lucrurile după propria voință înseamnă a-L părăsi pe Dumnezeu; adică ei nu-L au pe Dumnezeu în inimile lor. Ideile umane de obicei li se par oamenilor bune și corecte și li se pare că nu ar încălca foarte mult adevărul. Oamenii simt că a face lucrurile într-o asemenea manieră ar însemna a pune adevărul în practică; simt că a face lucrurile în felul acesta ar însemna a se supune lui Dumnezeu. De fapt, ei nu Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu și nu se roagă lui Dumnezeu în legătură cu acest lucru și nu se străduiesc să îl îndeplinească bine, în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu pentru a-I mulțumi voia. Ei nu posedă această stare adevărată, nici nu au o astfel de dorință. Aceasta este cea mai mare greșeală pe care oamenii o fac în practica lor. Tu crezi în Dumnezeu, dar nu Îl păstrezi pe Dumnezeu în inima ta. Cum să nu fie acesta un păcat? Nu te înșeli de unul singur? Ce fel de efecte poți culege dacă vei continua să crezi astfel? Mai mult, în ce fel poate fi manifestată semnificația credinței?

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a