Lucrul care vi se cere astăzi – să lucrați împreună în armonie – este similar cu slujirea pe care Iahve le-a cerut-o israeliților: în caz contrar, încetați pur și simplu să mai slujiți. Deoarece sunteți oameni care Îl slujesc direct pe Dumnezeu, trebuie cel puțin să fiți capabili de loialitate și supunere în slujirea voastră și, de asemenea, să puteți învăța lecțiile într-un mod practic. Mai ales pentru aceia dintre voi care lucrează în biserică, ar îndrăzni vreunul dintre frații și surorile de rang mai mic să vă trateze? Ar îndrăzni cineva să vă spună greșelile în față? Voi stați la înălțime, deasupra tuturor celorlalți; domniți ca niște regi! Nici măcar nu studiați și nu pătrundeți în aceste tipuri de lecții practice și, totuși, încă mai vorbiți despre a-L sluji pe Dumnezeu! În prezent, ți se cere să conduci mai multe biserici, dar nu numai că nu renunți la tine însuți, ci chiar te agăți de propriile noțiuni și opinii, spunând lucruri de genul: „Cred că acest lucru ar trebui să se facă astfel, deoarece Dumnezeu a spus că nu ar trebui să fim reținuți de alții și că, în zilele noastre, nu ar trebui să ne supunem orbește.” Prin urmare, fiecare dintre voi își menține propria opinie și nimeni nu se supune celuilalt. Deși știi clar că slujirea ta e în impas, tot spui: „După mine, calea mea nu e prea departe de cea bună. În orice caz, toți avem o poziție: tu vorbești despre a ta, iar eu voi vorbi despre a mea; tu ai părtășie despre viziunile tale, iar eu voi vorbi despre intrarea mea.” Nu vă asumați niciodată responsabilitatea pentru numeroasele lucruri care ar trebui tratate sau cu care doar vă descurcați, fiecare dând frâu liber propriilor păreri și protejându-și cu prudență propriul statut, reputația și renumele. Niciunul dintre voi nu este dispus să se smerească și nicio parte nu va lua inițiativa de a renunța la sine și de a compensa neajunsurile celuilalt, astfel încât viața să poată progresa mai rapid. Când vă coordonați, ar trebui să învățați să căutați adevărul. Puteți spune: „Nu înțeleg clar acest aspect al adevărului. Tu ce experiență ai cu asta?” Sau puteți spune: „Tu ai mai multă experiență decât mine în ceea ce privește acest aspect; poți, te rog, să-mi oferi vreo îndrumare?” Nu ar fi un bun mod de a proceda în legătură cu asta? Ați ascultat o mulțime de predici și aveți ceva experiență în a sluji. Dacă nu învățați unul de la celălalt, nu vă ajutați unii pe alții și nu vă compensați reciproc neajunsurile atunci când lucrați în biserici, atunci cum puteți învăța vreo lecție? Ori de câte ori întâmpinați ceva, ar trebui să aveți părtășie unul cu celălalt, astfel încât viața voastră să vă poată aduce beneficii. Mai mult decât atât, ar trebui să aveți cu atenție părtășie despre toate lucrurile înainte de a lua vreo decizie. Doar dacă faceți asta, în loc să acționați numai superficial, vă asumați responsabilitatea pentru biserică. După ce vizitați toate bisericile, ar trebui să vă adunați laolaltă și să aveți părtășie despre orice chestiune pe care o descoperiți și orice problemă pe care ați întâmpinat-o în lucrarea voastră, iar apoi ar trebui să comunicați despre luminarea și iluminarea pe care le-ați primit – aceasta este o practică indispensabilă a slujirii. Trebuie să obțineți o cooperare armonioasă în scopul lucrării lui Dumnezeu, pentru folosul bisericii și pentru a vă îmboldi frații și surorile. Ar trebui să vă coordonați unul cu altul, corectându-l pe celălalt și ajungând la un rezultat mai bun al lucrării, astfel încât să vă pese de voia lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata cooperare și numai cei care se implică în ea vor câștiga adevărata intrare. În timp ce cooperați, unele cuvintele pe care le spuneți pot fi nepotrivite, dar asta nu contează. Să aveți părtășie despre asta mai târziu și să obțineți o înțelegere clară în această privință; nu neglijați asta. După acest fel de părtășie, puteți compensa neajunsurile fraților și surorilor voastre. Numai mișcându-vă astfel tot mai profund în lucrarea voastră puteți dobândi rezultate mai bune. Fiecare dintre voi, ca oameni care Îl slujesc pe Dumnezeu, trebuie să fie capabil să apere interesele bisericii în tot ceea ce face, în loc să se gândească pur și simplu la propriile interese. Este inacceptabil să acționați singuri, sabotându-vă mereu unul pe altul. Oamenii care se comportă astfel nu sunt potriviți să-L slujească pe Dumnezeu! Astfel de oameni au o fire teribilă; nu rămâne în ei nici urmă de umanitate. Ei sunt sută la sută Satana! Sunt fiare! Asemenea lucruri se petrec printre voi chiar și acum; chiar mergeți atât de departe încât vă atacați unul pe altul în timpul părtășiei, căutând intenționat pretexte și înroșindu-vă la față în timp ce vă certați din cauza unui lucru banal, niciunul dornic să se lase deoparte, fiecare ascunzându-și de celălalt gândurile lăuntrice, urmărind cu băgare de seamă cealaltă parte și fiind mereu în gardă. Oare acest tip de fire se potrivește slujirii lui Dumnezeu? Poate o astfel de lucrare ca a ta să-i aprovizioneze cu ceva pe frații și surorile tale? Nu doar că nu ești în stare să-i îndrumi pe oameni către un curs de viață corect, dar chiar le injectezi propriile tale firi corupte fraților și surorilor tale. Nu le faci rău altora? Conștiința ta este oribilă și e putredă până la miez! Tu nu pătrunzi în realitate și nici nu pui adevărul în practică. În plus, îți expui fără nerușinare natura diabolică înaintea celorlalți. Pur și simplu nu știi de rușine! Acești frați și surori ți-au fost încredințați, însă tu-i duci în iad. Nu ești un om a cărui conștiință a putrezit? N-ai absolut nicio rușine!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujiți așa cum au slujit israeliții”