Protagonista îndeplinește datoria de redactare în biserică. Ea crede că este de calibru mediu și nu are deloc realitatea adevărului, așa că urmează filosofii satanice precum: ,,Tăcerea e de aur” și ,,Cel care vorbește mult greșește mult” și deseori rămâne tăcută și nu ia niciodată inițiativa de a-și spune părerea în timpul discuțiilor, de teamă că punctele ei de vedere ar putea fi incorecte sau superficiale și toți ceilalți ar putea să o disprețuiască. Reflectând asupra ei cu o inimă scrutătoare și citind cuvintele lui Dumnezeu, își dă seama că teama ei de a-și știrbi reputația este adevăratul motiv pentru care alege să nu-și împărtășească părerile și să nu vorbească sincer, că își iubește propria imagine și reputație mult mai mult decât iubește adevărul, aceasta fiind firea vicleană și rea a Satanei. Această înțelegere o face să regrete profund. Cum practică ea adevărul și ajunge să se căiască și să se schimbe? Ce obține din această experiență? Vă rugăm să urmăriți acest video.