Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvinte clasice de la Hristos al zilelor de pe urmă

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

XI Cuvinte clasice privind intrarea în realitatea adevărului

(VI) Cuvinte despre cum să-ți înțelegi propria fire și natură satanică

70. Oricine îşi poate folosi propriile cuvinte și faptele pentru a-și prezenta adevărata față. Această față adevărată este, desigur, natura lor. Dacă ești o persoană care vorbește într-o manieră foarte ocolitoare, atunci ai o natură strâmbă. Dacă natura ta este foarte vicleană, atunci modul în care faci lucrurile este foarte alunecos și șiret, și este foarte ușor ca oamenii să fie păcăliți de tine. Dacă natura ta este foarte sinistră, cuvintele tale ar putea fi plăcute auzului, dar faptele tale nu pot să-ți acopere mijloacele sinistre. Dacă natura ta este foarte leneșă, atunci tot ceea ce spui are ca scop evitarea vinei şi a responsabilităţii pentru lenea şi superficialitatea ta și faptele tale vor fi foarte lente și de mântuială și foarte bune pentru a acoperi adevărul. Dacă natura ta este foarte empatică, atunci cuvintele tale vor fi chibzuite și faptele tale se vor conforma, de asemenea, foarte mult adevărului. Dacă natura ta este foarte loială, atunci cuvintele tale trebuie să fie sincere și modul în care faci lucrurile trebuie să fie plin de bun-simț, fără ca stăpânul tău să aibă multe motive să se îndoiască de tine. Dacă natura ta este foarte desfrânată ori avară, atunci inima ta va fi adesea plină de astfel de sentimente și vei face involuntar unele lucruri deviante și imorale, pe care oamenii le vor uita cu greu şi care, în plus, îi vor dezgusta.

Fragment din „O problemă foarte serioasă: trădarea (1)” în Cuvântul Se arată în trup

71. Ca oamenii să se înțeleagă, trebuie să își înțeleagă adevăratele stări; cel mai important lucru în înțelegerea propriei stări este de a pricepe propriile gânduri și idei. În fiecare perioadă de timp, gândurile oamenilor au fost controlate de un lucru major; dacă poți să îți stăpânești gândurile, poți să stăpânești lucrul de la baza lor. Oamenii nu-și pot controla gândurile și ideile, dar au nevoie să știe de unde vin aceste gânduri și idei, care sunt motivele din spatele lor, ce le controlează și care este natura lor. După ce starea ta s-a transformat, gândurile și ideile tale, dorințele pe care le urmărește inima ta – care au izvorât din acele părți ale ființei tale care au fost transformate – vor fi diferite. Acele gânduri și idei care originează din acele părți ale ființei tale care nu s-au schimbat, lucrurile pe care nu le înțelegi clar și cele pe care nu le-ai înlocuit cu experiențele adevărului, sunt mârșave, murdare și urâte. Oamenii de astăzi, care au experimentat ani de zile lucrarea lui Dumnezeu, au oarece simț și cunoștință privind aceste chestiuni. Cei ce au experimentat lucrarea lui Dumnezeu pentru o perioadă scurtă de timp nu înțeleg încă aceste lucruri; ele încă le sunt neclare. Ei nu știu unde le este călcâiul lui Ahile sau în ce zone le este ușor să cadă. Nu știți deocamdată ce fel de persoana sunteți și, deși alți oameni pot vedea într-o anumită măsură ce fel de persoana sunteți, voi nu puteți discerne. Nu vă puteți distinge clar gândurile sau intențiile obișnuite și nu înțelegeți clar care este esența acestor chestiuni. Cu cât înțelegi mai în profunzime un aspect, cu atât te vei transforma mai mult în acea privință; astfel, lucrurile pe care le faci vor fi în acord cu adevărul, vei fi în stare să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu și te vei afla mai aproape de voia lui Dumnezeu. Doar căutând în felul acesta poți obține rezultate.

Fragment din „Oamenii care au întotdeauna cerințe pentru Dumnezeu sunt cel mai puțin înțelegători” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

72. Cum înțelegi natura umană? A-ți înțelege natura înseamnă, de fapt, a-ți analiza profunzimea sufletului; implică ceea ce este în viața ta. Este logica Satanei și a numeroaselor puncte de vedere ale Satanei după care trăiești dintotdeauna; adică, este viața Satanei cea după care ai trăit. Doar dezvăluindu-ți părțile profunde ale sufletului poți să-ți înțelegi natura. Cum pot fi dezvăluite aceste lucruri? Nu pot fi descoperite și analizate printr-o simplă acțiune sau două; de multe ori, tot nu-ți vei recunoaște natura nici după ce faci ceva, și s-ar putea să mai treacă alți trei sau cinci ani înainte să poți obține un strop de conștientizare și înțelegere. Prin urmare, vei obține rezultate numai după ce ai reflectat și ai ajuns să te cunoști în multe situații și ai practicat o dezvăluire profundă a naturii tale. Pe măsură ce obții o înțelegere tot mai profundă a adevărului și după ce mai cugeți asupra ta și ajungi să te înțelegi, treptat, poți să ajungi să cunoști esența naturii tale.

Acum, pentru a-ți cunoaște natura, trebuie să îndeplinești câteva lucruri. În primul rând, trebuie să înțelegi clar ceea ce îți place. Lucrul acesta nu se referă la ce îți place să mănânci sau să porți; mai degrabă, se referă la tipurile de lucruri de care te bucuri, la lucrurile pe care le invidiezi, la lucrurile cărora te închini, la lucrurile pe care le cauți și la lucrurile cărora le acorzi atenție în inima ta, la tipurile de persoane cu care îți place să intri în contact, la tipurile de persoane la care te închini și la tipurile de persoane pe care le idolatrizezi în inima ta. De exemplu, celor mai multe persoane le plac oamenii cu reputație, oamenii care vorbesc și se îmbracă elegant sau îi plac pe aceia care se pricep la discursuri măgulitoare; unii oameni îi plac pe aceia care se prefac. Cele menționate mai sus se referă la tipul de oameni cu care le place să interacționeze. În ceea ce privește lucrurile de care se bucură oamenii, acestea includ faptul de a fi dispuși să facă anumite lucruri ușor de făcut, de a se bucura să facă lucruri pe care alții le consideră bune și care i-ar determina pe oameni să cânte laude și să ofere complimente. În naturile oamenilor, există o caracteristică generală a lucrurilor care le plac. Adică le plac lucrurile și oamenii pe care alții îi invidiază din cauza aparențelor, le plac lucrurile și oamenii care arată frumos și somptuos și le plac lucrurile și oamenii care îi fac pe alții să li se închine datorită aparențelor. Lucrurile care le plac oamenilor sunt minunate, orbitoare, superbe și mărețe. Toți oamenii se închină acestor lucruri. Se poate observa că oamenii nu au niciun strop de adevăr și nici nu au asemănarea ființelor umane adevărate. În venerarea acestor lucruri nu există nici cea mai măruntă semnificație și, totuși, oamenii încă le plac.

[…] toate lucrurile care îți plac, asupra cărora te concentrezi, cărora te închini, pe care le invidiezi și lucrurile la care te gândești zilnic în inima ta sunt reprezentative pentru natura ta. Sunt suficiente încât să dovedească faptul că natura ta este amatoare de nedreptate și că, în situații grave, natura ta este rea și incurabilă. Ar trebui să-ți analizezi natura în acest fel; adică, să examinezi atent ce îți place și de ce anume te lepezi în viața ta. Poate că, temporar, ești bun cu o persoană, dar acest lucru nu dovedește că o placi. Ceea ce îți place cu adevărat este exact ceea ce e în natura ta; chiar dacă ai avea oasele rupte, tot te-ai bucura de lucrul acela și nu ai putea niciodată să te lepezi de el. Acest lucru nu este ușor de schimbat.

Fragment din „Ce ar trebui să știi despre transformarea firii tale” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

73. Ce înseamnă să-ți cunoști propria natură? Cum poate fi cunoscută? Din ce aspecte este cunoscută? În plus, cât de specific ar trebui privită natura unei persoane prin lucrurile dezvăluite de aceasta? În primul rând, poți să vezi natura unei persoane din interesele sale. De exemplu, unii adoră mai ales să danseze, alții adoră în special cântăreții sau vedetele de film, iar unii idolatrizează îndeosebi un anumit popor celebru. Care este natura acestor oameni, dacă ne uităm la interesele lor? Voi da un alt exemplu simplu: unii ar putea să idolatrizeze într-adevăr un anumit cântăreț, chiar până în punctul în care sunt obsedați de fiecare mișcare, fiecare zâmbet și fiecare cuvânt al cântărețului. Ei chiar fotografiază tot ce poartă cântărețul și îl imită. Ce arată acest nivel de idolatrizare despre natura unei persoane? Arată că o astfel de persoană are numai acele lucruri în inima sa, și nu pe Dumnezeu. Toate lucrurile pe care această persoană le gândește, le iubește și le caută sunt dezvăluite complet de Satana; ele ocupă inima acestei persoane, care este abandonată acelor lucruri. Care este problema aici? Dacă un lucru este iubit până la extrem, atunci acela poate să devină viața unei persoane și să-i ocupe inima, dovedind pe deplin că persoana se închină la idoli și nu-L vrea pe Dumnezeu și că, în schimb, îl iubește pe diavol. Prin urmare, putem concluziona că natura unei astfel de persoane este una care îl iubește pe diavol și i se închină, care nu iubește adevărul și nu-L vrea pe Dumnezeu. Acesta este un mod întru totul corect de a vedea natura cuiva. Așa se analizează natura unei persoane. De exemplu, unii oameni îl idolatrizează în special pe Pavel. Le place să iasă și să țină discursuri și să lucreze, le place să se întâlnească și să vorbească; le place ca oamenii să îi asculte, să li se închine și să îi înconjoare. Le place să aibă statut în mintea altora și apreciază când alții le prețuiesc imaginile. Să le analizăm naturile din aceste comportamente: ce fel de natură au oamenii cu astfel de comportamente? Dacă ei se comportă într-adevăr în acest fel, atunci este de-ajuns pentru a arăta că sunt aroganți și încrezuți. Ei nu I se închină deloc lui Dumnezeu; ei caută un statut mai înalt și vor să aibă autoritate asupra celorlalți, să-i posede și să aibă statură în mintea lor. Aceasta este o imagine clasică a Satanei. Aspectele naturii lor care ies în evidență sunt aroganța și îngâmfarea, refuzul de a I se închina lui Dumnezeu și o dorință de a fi venerați de alții. Astfel de comportamente vă pot oferi o imagine foarte clară despre natura lor.

Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

74. Când vine vorba de cunoașterea naturii oamenilor, cel mai important lucru este să o cunoaștem din perspectiva viziunilor lor asupra lumii, a viziunilor despre viață și a valorilor. Toți cei care sunt ai diavolului trăiesc pentru sine. Părerile lor despre viață și maximele provin, în principal, din spusele Satanei, ca de exemplu: „Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul”. Cuvintele rostite de acei regi diavoli, de cei importanți și de filosofii pământului au devenit viața lor. În special, majoritatea cuvintelor lui Confucius, care este apreciat de chinezi ca fiind un „înțelept”, au devenit viața oamenilor. Există, de asemenea, faimoasele proverbe din budism și taoism, precum și clasicele zicale des citate ale diverselor figuri renumite; toate acestea sunt descrieri ale filosofiei și naturii Satanei. Ele sunt, de asemenea, cele mai bune ilustrări și explicații privind natura Satanei. Toate aceste otrăvuri care au fost inculcate în inima omului provin de la Satana; nici cea mai mică parte din ele nu provine de la Dumnezeu. De asemenea, astfel de minciuni și prostii se opun direct cuvântului lui Dumnezeu. Este absolut clar că realitățile tuturor lucrurilor pozitive provin de la Dumnezeu și că toate acele lucruri negative care-i otrăvesc pe oameni provin de la Satana. Prin urmare, poți discerne natura unei persoane și cui aparține ea din perspectivele sale asupra vieții și din valorile sale. Satana îi corupe pe oameni prin educație și influența guvernelor naționale, a celebrității și măreției. Aberațiile lor au devenit viața și natura omului. „Fiecare pentru sine, iar ceilalți cum le e norocul” este o bine-cunoscută zicală satanică care a fost insuflată în fiecare și a devenit viața umană. Există alte câteva cuvinte ale filosofiei de viață, care sunt, de asemenea, ca acestea. Satana folosește frumoasa cultură tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa oamenii, determinând omenirea să cadă și să fie înghițită de un abis nemărginit al distrugerii, în final, oamenii sunt distruși de Dumnezeu pentru că ei îl slujesc pe Satana și I se opun lui Dumnezeu. Imaginează-ți că îi adresezi unei persoane active în societate vreme de câteva decenii următoarea întrebare: „Trăiești de atâta timp în lume și ai atâtea realizări; după ce zicale celebre îți trăiești viața?“ Va spune: „Cei ce fac daruri persoanelor oficiale nu sunt striviți de ele, iar cei ce nu lingușesc nu obțin nimic.ˮ Nu sunt oare asemenea cuvinte reprezentative pentru firea sa? Este în firea sa să nu se dea înapoi de la niciun mjloc pentru a obține o poziție; ceea ce o însuflețește este faptul că este o persoană oficială. Există încă multe otrăvuri satanice în viața oamenilor, în modul în care ei gestionează lucrurile, în comportamentul lor și în tratarea celorlalți – ei sunt aproape fără o fărâmă de adevăr – de exemplu: filosofiile lor de viață, modurile lor de a face lucrurile, iar maximele lor sunt pline de otrăvurile marelui balaur roșu și toate vin de la Satana. Deci, ceea ce curge prin oasele și sângele oamenilor sunt toate lucrurile Satanei. Oare secretul și drumul către success al acestor oficiali, cei ce sunt la putere și cei ce dobândesc succesul nu sunt reprezentanți absoluți ai naturii lor? Ei au realizat atâtea lucruri mari în lume și nimeni nu poate vedea dincolo de schemele care se află în spatele lor. Asta arată că natura lor este atât de perfidă și de veninoasă. Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane, iar natura omului este vizibil coruptă, rea și reacționară, plină de și cufundată în filosofiile Satanei – este în totalitate o natură răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu. Firea omului poate fi făcută cunoscută tuturor dacă e analizată astfel.

Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

75. În cazul în care cunoașterea de sine a oamenilor este prea superficială, li se va părea imposibil să rezolve probleme, iar firile vieții lor pur și simplu nu se vor schimba. Este necesar să te cunoști la un nivel profund – ceea ce înseamnă să-ți cunoști natura – și să știi ce elemente sunt incluse în acea natură, cum iau naștere și de unde provin. Mai mult decât atât, chiar ești capabil să urăști aceste lucruri? Ți-ai văzut vreodată sufletul urât și natura malefică? Dacă ești într-adevăr în stare să vezi adevărul despre tine, atunci vei începe să te detești. Atunci când te vei detesta și, apoi, vei pune cuvântul lui Dumnezeu în practică, vei putea să te lepezi de trup și să ai puterea de a îndeplini adevărul fără dificultăți. De ce mulți oameni își urmează preferințele trupești? Este deoarece se consideră a fi destul de buni; simt că sunt corecți și îndreptățiți, că nu au defecte și că au întru totul dreptate. Prin urmare, aceștia pot acționa presupunând că dreptatea este de partea lor. Când o persoană recunoaște care este adevărata sa natură – cât de urâtă, cât de demnă de dispreț și cât de demnă de milă este – atunci ea nu este peste măsură de mândră de sine, nu este prea arogantă și nu este prea încântată de ea însăși ca înainte. O astfel de persoană simte: „Trebuie să practic ceva din cuvântul lui Dumnezeu într-o manieră cinstită și realistă. Dacă nu, atunci nu mă voi ridica la standardul de a fi uman și mă voi rușina să trăiesc în prezența lui Dumnezeu.” Ea se vede cu adevărat ca fiind măruntă, cu adevărat neînsemnată. În acest moment, devine ușor pentru ea să îndeplinească adevărul și va părea că este oarecum așa cum trebuie să fie un om. Oamenii sunt în stare să se lepede de trup numai atunci când se detestă cu adevărat. Dacă nu se detestă, nu vor putea să se lepede de trup. Să te detești cu adevărat include câteva lucruri: în primul rând, să-ți cunoști propria natură; și, în al doilea rând, să te vezi nevoiaș și jalnic, să te vezi ca fiind extrem de mic și nesemnificativ și să-ți vezi sufletul deplorabil și murdar. Când cineva vede pe deplin ceea ce este cu adevărat, iar acest rezultat este obținut, atunci câștigă într-adevăr cunoașterea de sine și se poate spune că a ajuns să se cunoască pe deplin. Doar atunci poate să se urască cu adevărat, mergând atât de departe până la a se blestema, și poate să simtă cu adevărat că a fost profund corupt de Satana, încât nici măcar nu mai seamănă cu o ființă umană. Apoi, într-o zi, când amenințarea morții va apărea, o astfel de persoană va gândi: „Aceasta este dreapta pedeapsă a lui Dumnezeu. Dumnezeu este, într-adevăr, drept; sunt atât de murdară și de coruptă încât ar trebui să fiu distrusă de Dumnezeu, iar un suflet ca al meu nu se cade să trăiască pe pământ.” În acest moment, această persoană nici nu se va plânge de Dumnezeu și nici nu I se va împotrivi, cu atât mai puțin nu Îl va trăda pe Dumnezeu. Dacă un om nu se cunoaște și, totuși, se consideră a fi destul de bun, atunci când moartea îi va bate la ușă, omul acesta va gândi: „M-am descurcat atât de bine în credința mea. Cât de mult am căutat! Am dat atât de mult, am suferit atât de mult, dar, în cele din urmă, Dumnezeu îmi cere acum să mor. Nu știu unde este dreptatea lui Dumnezeu. De ce îmi cere El să mor? Dacă și o persoană ca mine trebuie să moară, atunci cine va fi mântuit? Nu va fi sfârșitul rasei umane?” În primul rând, această persoană are noțiuni despre Dumnezeu. În al doilea rând, această persoană se plânge și nu dă dovadă de niciun pic de ascultare. Este ca în cazul lui Pavel: când a fost aproape să moară, nu se cunoștea pe sine, iar când pedeapsa lui Dumnezeu a fost aproape, a fost prea târziu să se căiască.

Fragment din „Cunoașterea proprie este îndeosebi cunoașterea naturii umane” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

76. Pentru a le permite oamenilor să se cunoască pe ei înșiși, Dumnezeu a folosit multe metode diferite. El le permite oamenilor să dobândească treptat o cunoaștere de sine prin experiență. Fie că este vorba de încercări, judecată sau mustrare, Dumnezeu le permite oamenilor să experimenteze fără încetare prin cuvintele Lui și în faptele reale. Oamenii experimentează judecata, mustrarea și disciplinarea cuvintelor lui Dumnezeu și, de asemenea, experimentează luminarea și iluminarea cuvintelor lui Dumnezeu. În același timp, El le permite oamenilor să-și recunoască răzvrătirea, corupția și natura. Deci care este scopul final al tuturor acestor lucruri? Acest scop final este de a permite fiecărei persoane care experimentează lucrarea lui Dumnezeu să știe ce sunt oamenii. La ce se referă „ce sunt oamenii”? Se referă la a le permite oamenilor să-și recunoască propria identitate, poziție, datorie și responsabilitate. Este pentru a te lăsa să afli singur cine ești. Acesta este un scop final al faptului că Dumnezeu le permite oamenilor să se cunoască pe ei înșiși.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (III)” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

77. Fiecare lucru în parte care există în inimile noastre se împotrivește lui Dumnezeu. Asta include lucrurile pe care le credem bune și chiar și pe cele pe care deja le credem pozitive. Am enumerat aceste lucruri ca adevăruri, ca parte a umanității normale și ca lucruri pozitive; cu toate acestea, din perspectiva lui Dumnezeu, sunt lucruri pe care El le disprețuiește. Cât de vast este abisul dintre ceea ce credem noi și adevărul despre care vorbește Dumnezeu? Este incomensurabil. Prin urmare, trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine. De la ideile, punctele de vedere și acțiunile noastre până la educația culturală pe care am primit-o, fiecare dintre aceste lucruri merită să fie aprofundat și cercetat amănunțit. Unele dintre aceste lucruri provin din medii sociale, altele din familii, altele din educația școlară, iar altele din cărți. Unele provin și din închipuirile și noțiunile noastre. Aceste lucruri sunt cât se poate de înspăimântătoare, pentru că ele ne subjugă și ne controlează cuvintele și acțiunile, ne domină mințile și ne ghidează motivațiile, intențiile și obiectivele în ceea ce facem. Dacă nu dezgropăm aceste lucruri, nu vom accepta niciodată pe deplin cuvintele lui Dumnezeu în noi și niciodată nu vom accepta și pune în practică fără rețineri cerințele lui Dumnezeu. Atât timp cât îți păstrezi propriile idei, puncte de vedere și convingeri privitoare la lucrurile pe care le consideri corecte, nu vei accepta niciodată pe deplin sau fără rezerve cuvintele lui Dumnezeu și nici nu le vei practica în forma lor originală; sigur le vei pune în practică numai după ce le-ai prelucrat mai întâi în minte. Acesta va fi felul tău de a face lucrurile și tot acesta va fi felul tău de a-i ajuta pe ceilalți. Deși părtășești un pic despre cuvintele lui Dumnezeu, ai mereu impurități. Totuși, crezi că un astfel de comportament înseamnă că pui în practică adevărul, că ai înțeles adevărul, că te afli în posesia tuturor lucrurilor. Oare starea omenirii nu este jalnică? Nu este înfricoșătoare?

Fragment din „Doar prin cunoașterea părerilor tale nechibzuite te poți cunoaște pe tine însuți” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

78. Pentru a te cunoaște pe tine însuți, trebuie să cunoști ceea ce dezvălui despre propria-ți corupție, propriile slăbiciuni vitale, firea, natura și esența ta. De asemenea, trebuie să cunoști, până la ultimul detaliu, acele lucruri care sunt dezvăluite în viața ta de zi cu zi – motivele tale, perspectivele tale și atitudinea ta despre fiecare lucru – fie că ești acasă sau în biserică, atunci când te afli la adunări, când mănânci și bei din cuvintele lui Dumnezeu sau în fiecare chestiune pe care o întâmpini. Prin aceste lucruri, trebuie să ajungi să te cunoști pe tine însuți. Pentru a te cunoaște la un nivel mai profund, trebuie să integrezi cuvintele lui Dumnezeu; numai cunoscându-te pe baza cuvintelor Lui poți dobândi rezultate.

Fragment din „Importanța și calea urmăririi adevărului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

79. Cheia pentru dobândirea unei schimbări a firii este cunoașterea propriei naturi, iar lucrul acesta trebuie să se întâmple în conformitate cu revelațiile de la Dumnezeu. Numai din cuvântul lui Dumnezeu poate cineva să-și cunoască natura hidoasă, să recunoască în propria natură diferitele otrăvuri ale Satanei, să își dea seama că este nechibzuit și ignorant și să recunoască elementele slabe și negative din natura sa. După ce acestea sunt pe deplin cunoscute și ești cu adevărat în stare să te urăști și să te lepezi de trup, să duci la îndeplinire în mod constant cuvântul lui Dumnezeu și să ai voința de a te supune absolut lucrării Duhului Sfânt și cuvântului lui Dumnezeu, atunci vei fi pornit pe calea lui Petru.

Fragment din „Cunoașterea proprie este îndeosebi cunoașterea naturii umane” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

80. Cum îți poți da seama care este substanța unei persoane? Nu poți spune care sunt natura și esența unei persoane atunci când fie că nu face nimic, fie că face un lucru banal. Acestea sunt arătate în ceea ce persoanele dezvăluie când li se întâmplă ceva în viața de zi cu zi, în motivele din spatele acțiunilor lor, în intențiile și dorințele din spatele a ceea ce fac și în calea pe care merg. Și, chiar mai important, aceste lucruri sunt arătate în modul în care ei reacționează atunci când se confruntă cu un mediu rânduit de Dumnezeu, când se confruntă cu ceva făcut lor de către Dumnezeu personal, când sunt puși la încercare și rafinați sau sunt tratați și emondați sau, altfel, atunci când Dumnezeu personal îi iluminează și îi îndrumă. Astfel de lucruri dezvăluie natura și esența lor. Cu ce au legătură toate acestea? Au legătură cu acțiunile unei persoane, cu modul în care trăiește și principiile după care se comportă. De asemenea, au legătură cu direcția și țelurile căutării lor, cu mijloacele prin care caută și calea pe care pășesc, cu lucrurile după care trăiesc și cu temelia existenței lor.

Fragment din „Cum să discernem natura și esența lui Pavel” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

81. Esențial privind auto-reflecția și cunoaștere de sine este următorul lucru: cu cât simți mai mult că în anumite domenii te-ai descurcat bine sau că ai făcut ceea ce era corect și cu cât crezi mai mult că poți satisface voia lui Dumnezeu sau că ești demn de a te lăuda în acele domenii – cu atât merită mai mult să te cunoști pe tine însuți și cu atât merită mai mult să intri în profunzimea lor pentru a vedea ce impurități există în tine și să vezi ce lucruri din tine nu pot satisface voia lui Dumnezeu. Să-l luăm ca exemplu pe Pavel. Pavel era deosebit de învățat și a suferit foarte mult în lucrarea sa de predicare. Mulți oameni l-au adorat în mod deosebit. Drept urmare, după ce a săvârșit multă lucrare, a presupus că, pentru el, va fi pusă deoparte o coroană. Lucrul acesta l-a determinat să meargă din ce în ce mai departe pe calea greșită, până când, în cele din urmă, a fost pedepsit de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Pavel nu s-a concentrat pe căutarea adevărului din cuvintele Domnului Isus; nu a crezut decât în propriile noțiuni și închipuiri. El a crezut că, atât timp cât va face câteva lucruri bune și va da dovadă de un comportament bun, va fi lăudat și răsplătit de Dumnezeu. Până la urmă, propriile noțiuni și închipuiri i-au orbit duhul și i-au acoperit adevăratul chip. Totuși, oamenii nu știau acest lucru și, fără ca faptul acesta să fie scos la lumină de către Dumnezeu, ei au continuat să-l considere pe Pavel un standard pe care să-l atingă, un exemplu după care să trăiască, și l-au privit ca pe cineva căruia tânjeau să i se asemene. Pavel a devenit obiectul căutării și al imitației lor. Această poveste despre Pavel servește drept avertisment pentru fiecare persoană care crede in Dumnezeu, și anume că, ori de câte ori simțiți că v-ați descurcat deosebit de bine sau credeți că sunteți deosebit de înzestrați într-o anumită privință și că nu trebuie să vă schimbați sau să fiți tratați într-o anumită privință, ar trebui să încercați să vă cunoașteți mai bine în acea privință. Lucrul acesta se întâmplă pentru că în mod sigur nu ai dezgropat acele aspecte ale sinelui tău în care crezi că te-ai descurcat bine, nu le-ai acordat atenție și nu le-ai analizat amănunțit pentru a vedea dacă într-adevăr conțin ceva care se împotrivește lui Dumnezeu.

Fragment din „Doar prin cunoașterea părerilor tale nechibzuite te poți cunoaște pe tine însuți” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

82. Cunoașterea oamenilor privind propria lor natură este prea superficială și este mult prea îndepărtată de cuvintele lui Dumnezeu de judecată și revelație. Aceasta nu este o greșeală în ceea ce dezvăluie Dumnezeu, ci mai degrabă lipsa oamenilor de înțelegere profundă a propriei naturi. Oamenii nu au o înțelegere fundamentală sau substanțială despre ei înșiși; în schimb, se concentrează și își dedică energia către acțiuni și expresii exterioare. Chiar dacă cineva ar spune ceva în mod ocazional ceva despre înțelegerea propriei persoane, nu ar fi foarte profund. Nimeni nu s-a gândit vreodată că este acest tip de persoană sau că are acest tip de natură datorită faptului că a făcut acest tip de lucru sau pentru că a dezvăluit ceva. Dumnezeu a dezvăluit natura și esența omenirii, dar oamenii înțeleg că modul lor de a face lucrurile și modul lor de a vorbi este imperfect și deficient; de aceea, este o sarcină extenuantă ca oamenii să pună adevărul în practică. Oamenii cred că greșelile lor sunt doar manifestări de moment, care sunt dezvăluite fără grijă, mai degrabă decât că sunt revelări ale naturii lor. Oamenii care se percep astfel nu sunt capabili să pună adevărul în practică pentru că nu sunt în stare să accepte adevărul ca adevăr și nu însetează după el; de aceea, când pun adevărul în practică, ei urmează regulile doar în mod superficial. Oamenii nu își consideră propria natură ca fiind prea coruptă și nu cred că sunt atât de răi încât ar trebui să fie distruși sau pedepsiți. Nu li se pare mare lucru să mintă din când în când și se consideră a fi mult mai buni decât erau în trecut; totuși, într-adevăr, conform standardelor, există o mare diferență în asta, deoarece oamenii doar au unele acțiuni care nu încalcă adevărul în exterior, când, de fapt, ei nu pun adevărul în practică.

Fragment din „Înțelegerea naturii și punerea adevărului în practică” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

83. Înainte ca oamenii să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu şi să dobândească adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei şi îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce eşti egoist? De ce trebuie să îţi protejezi propria poziție? De ce sunt emoțiile tale atât de puternice? De ce iubești acele lucruri nedrepte? De ce le iubeşti pe cele rele? Care este rădăcina iubirii acestor lucruri? De unde vin ele? De pe acum, voi toți ați ajuns să înțelegeți că motivul principal din spatele acestor lucruri este că ele conțin otrava Satanei. Iar în legătură cu ce este otrava Satanei, aceasta poate fi pe deplin exprimată în cuvinte. De exemplu, dacă îi întrebi pe unii răufăcători de ce fac ceva, ei vor răspunde: „Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul”. Această singură frază exprimă sursa problemei: logica Satanei a devenit viața oamenilor și, indiferent de ceea ce fac, fie că este vorba de un scop sau altul, ei fac aceasta doar pentru ei înșiși. Toți oamenii cred în „Fiecare pentru sine, iar ceilalți cum le este norocul”. Aceasta este viața și filosofia omului și reprezintă, de asemenea, natura omului. „Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul” – această afirmație a Satanei este tocmai otrava lui, iar, când este interiorizată de om, ea devine natura lui. Natura Satanei este demascată prin această afirmație; îl reprezintă în totalitate. Această otravă devine viața omului și fundamentul existenței sale; umanitatea coruptă a fost, în mod constant, stăpânită de aceasta timp de mii de ani. Tot ce face Satana este pentru sine. Vrea să Îl depășească pe Dumnezeu, să se elibereze de El, să-și exercite el însuși puterea și să posede toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat. După ce a fost corupt de Satana, omul a devenit arogant, încrezut, egoist, josnic și preocupat doar de propiul câștig. Prin urmare, natura omului este natura Satanei. De fapt, moto-urile multor oameni pot să le reprezinte și să le oglindească natura. Oricât ar încerca oamenii să o mascheze, în tot ceea ce fac și în tot ceea ce spun, ei nu își pot ascunde natura. Există unii care nu spun niciodată adevărul și se pricep să se prefacă, dar, după ce alții interacționează cu ei o vreme, natura lor este dezvăluită. În final, alții trag această concluzie: acea persoană nu rostește niciodată un cuvânt adevărat și este înșelătoare. Această afirmație este o mărturie și o ilustrare a naturii unei astfel de persoane; filosofia lor de viață este de a nu spune nimănui adevărul și, de asemenea, de a nu crede pe nimeni. Natura omului conține multă filozofie satanică în ea. Uneori, nici măcar tu însuți nu ești conștient de asta și nu o înțelegi și, totuși, fiecare moment din viața ta se bazează pe ea. În plus, crezi că această filozofie este destul de corectă și rezonabilă. Filozofia Satanei a devenit adevărul oamenilor și ei trăiesc în conformitate deplină cu filozofia Satanei, fără să i se împotrivească nici măcar un pic. De aceea, ei își revelează constant natura satanică și, în toate aspectele, trăiesc conform acestei filozofii satanice. Natura Satanei este viața omului.

Fragment din „Cum să apuci pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Anterior:(V) Cuvinte despre înțelegerea lucrării Duhului Sfânt și identificarea lucrării duhurilor rele

Următorul:(VII) Cuvinte despre cum să fii o persoană cinstită

Conținuturi Similare