Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Judecata începe de la Casa lui Dumnezeu

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu

După câteva mii de ani de corupție, omul a devenit insensibil și stupid, un demon care I se împotrivește lui Dumnezeu, în așa măsură încât răzvrătirea omului împotriva lui Dumnezeu a fost documentată în cărțile de istorie și, chiar omul însuși, nu este capabil să dea socoteală despre comportamentul lui răzvrătit – căci omul a fost profund corupt de Satana și a fost dus pe cărări greșite de Satana, astfel încât nu știe unde să se întoarcă. Chiar și astăzi omul Îl trădează pe Dumnezeu: când omul Îl vede pe Dumnezeu, Îl trădează și când nu Îl poate vedea, chiar și atunci Îl trădează. Sunt chiar unii care, după ce au fost martori la blestemul și mânia lui Dumnezeu, tot Îl trădează. Aș spune deci că rațiunea omului și-a pierdut funcția originală, iar conștiința omului, de asemenea, și-a pierdut funcția originală. Omul la care mă uit este o fiară în haine umane, este un șarpe veninos și, indiferent cât de vrednic de milă încearcă el să apară înaintea ochilor Mei, nu voi avea niciodată milă de el, pentru că omul nu înțelege deloc diferența dintre alb și negru, nici diferența dintre adevăr și neadevăr. Rațiunea omului este atât de amorțită și, totuși, își dorește să obțină binecuvântare; umanitatea lui este atât de plină de rușine și, totuși, își dorește să aibă suveranitatea unui rege. Al cui rege ar putea fi oare, cu o astfel de rațiune? Cum ar putea el, cu o astfel de umanitate, să șadă pe un tron? Omul este cu adevărat lipsit de rușine! Este un nefericit îngâmfat! Acelora dintre voi care doriți să obțineți binecuvântări, vă sugerez să găsiți mai întâi o oglindă și să vă uitați la imaginea urâțeniei voatre – ai tu ce îi trebuie cuiva ca să fie rege? Ai tu fața cuiva care ar putea obține binecuvântări? Nu a avut loc nici cea mai mică schimbare în firea ta și nu ai pus niciun adevăr în practică și, totuși, încă îți dorești un viitor minunat. Te amăgești singur! Născut pe un pământ atât de murdar, omul a fost grav afectat de societate, a fost influențat de etici feudale și educat la „instituții de învățătură elevată”. Gândirea inversă, moralitatea coruptă, perspectiva plină de răutate asupra vieții, filozofia josnică, existența aceasta fără nicio valoare, stilul de viață și obiceiurile depravate – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și i-au subminat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul este și mai departe de Dumnezeu și I se împotrivește Lui mai mult ca niciodată. Firea omului devine mai vicioasă pe zi ce trece și nu există nicio singură persoană care va renunța de bunăvoie la ceva pentru Dumnezeu, nicio singură persoană care Îl va asculta de bunăvoie pe Dumnezeu și, mai mult chiar, nicio singură persoană care va căuta de bunăvoie arătarea lui Dumnezeu. În schimb, sub domeniul Satanei, omul nu face altceva decât să caute plăcere, să se dedea la corupția trupului într-o lume plină de noroi. Chiar și când aud adevărul, cei care trăiesc în întuneric nu se gândesc cum să îl pună în practică, nici nu sunt înclinați să Îl caute pe Dumnezeu chiar dacă I-au văzut arătarea. Cum ar putea o omenire atât de depravată să aibă vreo șansă la mântuire? Cum ar putea omenirea aceasta atât de decăzută să trăiască în lumină?

Firea omului ar trebui să se schimbe începând cu recunoașterea propriei substanțe și cu schimbarea produsă în gândirea lui, în natura și în perspectiva lui mentală – prin schimbări fundamentale. Doar așa vor fi realizate schimbări autentice în firea omului. Firea coruptă a omului reiese din faptul că a fost otrăvit și călcat în picioare de Satana și vine de la răul extraordinar de mare pe care l-a impus Satana asupra gândirii, moralității, înțelegerii și rațiunii lui. Tocmai pentru că aceste lucruri fundamentale ale omului au fost corupte de Satana și sunt total diferite de cum le-a creat Dumnezeu la început, omul se împotrivește lui Dumnezeu și nu înțelege adevărul. Așadar, schimbările în firea omului, ar trebui să înceapă cu schimbări la nivelul gândirii, al înțelegerii și al rațiunii, care vor duce la o schimbare a cunoașterii lui Dumnezeu și a cunoașterii adevărului. Cei care s-au născut în cea mai coruptă țară sunt și mai ignoranți cu privire la cine este Dumnezeu sau ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Cu cât sunt mai corupți oamenii, cu atât mai puțin știu despre existența lui Dumnezeu și cu atât mai săracă este rațiunea și înțelegerea lor. Sursa răzvrătirii și împotrivirii omului față de Dumnezeu este faptul că omul a fost corupt de Satana. Pentru că a fost corupt de Satana, conștiința omului a devenit amorțită, el a devenit imoral, gândurile lui sunt decăzute și are un mod de gândire înapoiat. Înainte să fi fost corupt de Satana, omul Îl urma în mod natural pe Dumnezeu și Îi asculta cuvintele. El avea, în mod natural, o conștiință și o rațiune sănătoasă și, în același timp, o umanitate normală. După ce au fost corupte de Satana, rațiunea, conștiința și umanitatea omului au devenit inerte și afectate de Satana. Așadar, el și-a pierdut ascultarea și dragostea pentru Dumnezeu. Rațiunea omului a devenit aberantă, firea lui a devenit asemenea firii unui animal și răzvrătirea lui față de Dumnezeu este mai frecventă și mai dureroasă. Și, totuși, omul nu este conștient de acest lucru și nu îl recunoaște, ci doar se împotrivește și se răzvrătește orbește. Revelația firii omului este expresia rațiunii, înțelegerii și conștiinței lui și, pentru că rațiunea și înțelegerea lui nu sunt sănătoase, iar conștiința lui a devenit extrem de inertă, atunci firea lui este una de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dacă rațiunea și înțelegerea omului nu se pot schimba, atunci schimbările în firea lui sunt în afara oricărei discuții așa cum este după inima lui Dumnezeu. Dacă rațiunea omului nu este una sănătoasă, el nu-L poate sluji pe Dumnezeu și nu este potrivit să fie folosit de Dumnezeu. „O rațiune normală” se referă la ascultarea și credința față de Dumnezeu, la dorința de Dumnezeu, de a fi fără echivoc față de Dumnezeu și a avea o conștiință față de Dumnezeu. Se referă la a avea inima și gândul la Dumnezeu și a nu se împotrivi în mod deliberat lui Dumnezeu. Cei cu o rațiune aberantă nu sunt astfel. De când a fost corupt de Satana, omul a produs anumite concepții despre Dumnezeu, nu a fost loial și nu a tânjit după Dumnezeu, ca să nu mai spunem de conștiința lui față de Dumnezeu. Omul se împotrivește voit și emite judecăți despre Dumnezeu și, mai mult chiar, aruncă invective asupra Lui, prin spate. Omul știe cu siguranță că El este Dumnezeu și, totuși, emite judecăți la adresa Lui, prin spate, nu are nicio intenție de a asculta de El și nu face altceva decât să pretindă și să ceară lucruri absurde de la Dumnezeu. Astfel de oameni – oameni cu o rațiune aberantă – nu sunt capabili să își cunoască propriul comportament josnic sau să își regrete răzvrătirea. Dacă oamenii sunt capabili să se cunoască pe ei înșiși, atunci și-au recâștigat un pic din rațiunea lor; cu cât oamenii sunt mai răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, dar nu se cunosc pe ei înșiși, cu atât mai mult rațiunea lor este una nesănătoasă.

Sursa revelației firii corupte a omului nu este altceva decât conștiința lui inertă, natura lui rea și rațiunea lui nesănătoasă; dacă rațiunea și conștiința omului sunt capabile să revină la normal, atunci el va fi potrivit să fie folosit de Dumnezeu. Pentru că întotdeauna conștiința omului a fost amorțită, rațiunea omului nu a fost niciodată una sănătoasă și este din ce în ce mai inertă, omul este din ce în ce mai răzvrătit față de Dumnezeu, în așa măsură încât L-a pironit pe Isus pe cruce și nu L-a primit pe Dumnezeu cel întrupat în zilele de pe urmă să intre în casa lui, condamnă trupul lui Dumnezeu și Îl privește ca fiind josnic și umil. Dacă omul ar avea măcar un pic de omenie, nu ar trata cu atâta cruzime trupul întrupat al lui Dumnezeu; dacă ar avea un pic de rațiune, nu ar trata atât de rău trupul întrupat al lui Dumnezeu; dacă ar avea un pic de conștiință, nu ar fi atât de „recunoscător” în felul acesta față de Dumnezeu întrupat. Omul trăiește în epoca în care Dumnezeu S-a întrupat și totuși nu este capabil să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru că i-a oferit o oportunitate atât de bună, ci dimpotrivă, blestemă venirea lui Dumnezeu sau ignoră complet faptul întrupării lui Dumnezeu și pare chiar să se împotrivească acestui fapt și se arată obosit de el. Indiferent cum tratează omul venirea lui Dumnezeu, Acesta Și-a continuat mereu lucrarea – chiar dacă omul n-a avut nici măcar un pic de ospitalitate față de El, ci doar Îi face, orbește, cereri. Firea omului a devenit extrem de vicioasă, rațiunea lui a devenit extrem de inertă și conștiința lui extrem de bătătorită de către cel rău și a încetat de mult să mai fie conștiința inițială a omului. Omul nu este doar nerecunoscător față de Dumnezeu întrupat care a dăruit atât de multă viață și har omenirii, ci a devenit plin de resentimente față de Dumnezeu pentru faptul că Acesta i-a dat adevărul; pentru că omul nu are nici cel mai mic interes față de adevăr și este plin de resentimente față de Dumnezeu. Nu doar că omul nu este capabil să își sacrifice viața pentru Dumnezeu întrupat, ci el încearcă să obțină beneficii de la El, pretinzând o dobândă care este de zeci de ori mai mare decât ceea ce omul I-a dat lui Dumnezeu. Oamenii cu o astfel de conștiință și rațiune iau toate acestea ca pe un dat și încă mai cred că au dat atât de mult pentru Dumnezeu și că Dumnezeu le-a dat prea puțin. Unii oameni Mi-au dat un pahar cu apă și întind mâna cerând echivalentul a[a] două pahare cu lapte sau Mi-au dat o cameră pentru o noapte și au încercat să Îmi ceară, de multe ori, un preț mai mare pentru cazare. Cu o astfel de umanitate și o astfel de conștiință, cum ați mai putea dori să câștigați viață? Ce nefericiți demni de dispreț sunteți! Din cauza acestei umanități și conștiințe a omului, Dumnezeu întrupat cutreieră țara, fără a găsi niciun adăpost. Cei care au cu adevărat conștiință și umanitate ar trebui să se închine și să slujească din toată inima pe Dumnezeu întrupat, nu datorită lucrării mari pe care a făcut-o, ci chiar dacă nu ar face nicio lucrare. Aceasta ar trebui să facă cei care au o rațiune sănătoasă și aceasta este datoria omului. Mulți oameni vorbesc chiar de condiții pentru slujirea lor față de Dumnezeu: nu le pasă dacă este Dumnezeu sau este un om și vorbesc doar de condițiile lor și urmăresc doar împlinirea dorințelor lor. Când gătiți pentru Mine, cereți plata unui bucătar-șef, când alergați pentru Mine, cereți o plată pentru alergare, când lucrați pentru Mine, cereți o plată pentru lucru, când Îmi spălați hainele, cereți plată pentru spălătorie, când dați ceva bisericii, cereți un preț prin care să recuperați ce ați dat, când vorbiți, cereți plata unui vorbitor, când distribuiți cărți, cereți o plată pentru distribuție, când scrieți, cereți o plată pentru scrisul vostru. Cei cu care am avut de-a face au cerut chiar și recompense de la Mine, în timp ce cei care au fost trimiși acasă, cer daune pentru pătarea numelui lor; cei necăsătoriți cer zestre sau o compensație pentru tinerețea lor pierdută, cei care taie o găină cer plata unui măcelar, cei care prăjesc mâncarea cer o plată pentru prăjit, iar cei care fac o supă cer și ei o plată pentru aceasta.… Aceasta este măreața și minunata voastră umanitate și acestea sunt acțiunile dictate de conștiința voastră iubitoare. Unde vă este rațiunea? Unde vă este umanitatea? Să vă spun Eu! Dacă veți continua în felul acesta, nu voi mai lucra în mijlocul vostru. Nu voi mai lucra în mijlocul unei haite de fiare îmbrăcate în haine de oameni, nu voi suferi pentru un astfel de grup de oameni ale căror fețe frumoase ascund inimi sălbatice, nu voi îndura pentru o haită de animale care nu au nici cea mai mică posibilitate să fie mântuită. Ziua în care Mă voi întoarce cu spatele la voi este ziua în care veți muri, este ziua în care întunericul va veni peste voi și ziua în care lumina vă va părăsi! Astfel vă spun! Nu voi arăta niciodată bunăvoință față de un grup ca al vostru, care este mai jos decât animalele! Există limite pentru cuvintele și acțiunile Mele, iar în condițiile în care umanitatea și conștiința voastră sunt așa cum sunt, Eu nu voi mai lucra, căci vă lipsește prea mult conștiința, Mi-ați provocat prea multă durere și comportamentul vostru deplorabil Mă dezgustă prea mult! Oamenilor cărora le lipsește umanitatea și conștiința nu vor avea niciodată șansa mântuirii. Nu voi mântui niciodată niște oameni atât de nerecunoscători și de lipsiți de suflet. Când va veni ziua Mea, voi ploua cu flăcările Mele arzătoare, toată veșnicia, peste copiii neascultării care Mi-au trezit mânia îndârjită, voi lăsa pedeapsa Mea veșnică peste acele animale care aruncau invective asupra Mea și care M-au părăsit, voi mistui cu flăcările mâniei Mele pe fiii neascultării care odată mâncau și trăiau împreună cu Mine, dar care nu au crezut în Mine, ci M-au insultat și M-au trădat. Voi supune pedepsei pe toți cei care Mi-au provocat mânia, voi face să cadă toată mânia Mea peste acele fiare care voiau odată să stea alături de Mine, dar care nu Mi s-au închinat și nu M-au ascultat, nuiaua cu care lovesc omul va cădea peste acele animale care se bucurau cândva de grija Mea și de tainele pe care le rosteam și care au încercat să obțină plăceri materiale de la Mine. Nu voi ierta pe niciunul dintre cei care încearcă să Îmi ia locul; nu voi lăsa să scape pe niciunul dintre cei care încearcă să smulgă mâncare și haine de la Mine. Deocamdată, nu vă fac rău și continuați să exagerați cu cererile pe care Mi le faceți. Când va veni ziua mâniei, nu veți mai face cereri; atunci, vă voi lăsa să vă „bucurați” din toată inima, vă voi pune cu fața la pământ și nu veți mai putea să vă ridicați vreodată! Mai devreme sau mai târziu, vă voi „plăti“ această datorie – și sper să așteptați cu răbdare ziua aceea.

Dacă aceste ființe josnice pot cu adevărat să lase deoparte dorințele lor extravagante și să se întoarcă la Dumnezeu, atunci ele mai au șansa la mântuire; dacă omul are o inimă care Îl dorește cu adevărat pe Dumnezeu, nu va fi abandonat de El. Omul nu reușește să Îl câștige pe Dumnezeu, nu pentru că Dumnezeu are sentimente sau pentru că Dumnezeu nu Își dorește să fie câștigat de om, ci pentru că omul nu dorește să Îl câștige pe Dumnezeu și pentru că nu Îl caută de urgență pe Dumnezeu. Cum ar putea cineva dintre aceia care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu să fie blestemat de El? Cum ar putea cineva cu o rațiune sănătoasă și cu o conștiință sensibilă să fie blestemat de Dumnezeu? Cum ar putea cineva care se închină lui Dumnezeu și Îi slujește Lui cu adevărat, să fie mistuit de focul mâniei Lui? Cum ar putea cineva care se bucură să asculte de Dumnezeu să fie dat afară din casa Lui? Cum ar putea cineva care nu L-ar iubi destul pe Dumnezeu să trăiască în pedeapsa lui Dumnezeu? Cum ar putea cineva care este gata să renunțe la tot pentru Dumnezeu să fie lăsat fără nimic? Omul nu este dornic să Îl urmeze pe Dumnezeu, nu este dornic să își cheltuiască ceea ce are pentru Dumnezeu și nu este dornic să își dedice tot efortul lui Dumnezeu și spune, în schimb, că Dumnezeu S-a îndepărtat și că prea mult din Dumnezeu este în contradicție cu concepțiile omului. Cu o astfel de umanitate, chiar dacă ați fost foarte generoși în eforturile voastre, tot nu veți putea să obțineți aprobarea lui Dumnezeu și să nu spuneți nimic despre faptul că nu Îl căutați pe Dumnezeu. Nu știți că voi sunteți rebuturile omenirii? Nu știți că umanitatea nimănui nu este mai prejos decât a voastră? Nu știți care este „titlul vostru onorific”? Cei care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, vă numesc pe voi tată al lupului, mamă a lupului, fiu al lupului, nepot al lupului; sunteți urmașii lupului, oameni care se trag din lup și ar trebui să vă cunoașteți propria identitate și să nu o uitați niciodată. Să nu vă gândiți că sunteți în vreun fel superiori. Sunteți cel mai rău grup de ființe neumane din omenire. Nu știți aceasta? Știți ce risc Mi-am asumat ca să lucrez printre voi? Dacă rațiunea voastră nu poate reveni la normal și conștiința voatră nu poate funcționa normal, atunci nu veți scăpa niciodată de numele de „lup”, nu veți scăpa niciodată de ziua blestemului, nu veți scăpa de ziua pedepsei voastre. V-ați născut inferiori, un lucru fără valoare. Sunteți în mod inerent o haită de lupi flămânzi, o grămadă de resturi și de gunoaie și, spre deosebire de voi, Eu nu lucrez asupra voastră ca să obțin beneficii, ci pentru că este nevoie să lucrez. Dacă veți continua să fiți răzvrătiți în felul acesta, atunci voi opri lucrarea Mea și nu voi mai lucra asupra voastră vreodată; dimpotrivă, Îmi voi muta lucrarea într-un alt grup care Îmi face pe plac și, astfel, vă voi părăsi pentru totdeauna, pentru că nu mai vreau să Mă uit către cei care sunt în vrăjmășie cu Mine. Așadar, vreți să fiți compatibili cu Mine sau în vrăjmășie cu Mine?

Notă de subsol:

a. Textul original spune „monedele de aur pentru”.

Anterior:Ai revenit la viață?

Următorul:Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui Dumnezeu

S-ar putea să vă placă și