Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Mărturii ale experienței judecății lui Hristos

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Azvârlirea lanţurilor

de Momo, oraşul Hefei, provincia Anhui

Înainte să cred în Dumnezeu, indiferent ce făceam, niciodată nu voiam să fiu mai prejos. Eram dispusă să accept orice greutate, atât timp cât asta însemna că eu puteam fi mai presus decât oricine altcineva. După ce L-am acceptat pe Dumnezeu, atitudinea mea a rămas aceeaşi deoarece am crezut ferm în zicala „Doar prin trăirea celor mai intense vitregii poate cineva să se ridice deasupra celor obişnuiţi” şi mi-am considerat atitudinea drept dovadă a motivaţiei mele. Atunci când Dumnezeu mi-a dezvăluit adevărul, mi-am dat seama, în sfârşit, că trăisem sub lanţurile Satanei, locuind pe tărâmul său.

 Nu cu mult timp în urmă, Biserica a făcut planuri pentru a o trimite pe sora cu care m-am asociat ca să ocupe o poziţie de conducere. La aflarea veştii, inima mi-a fost nimicită. Ambele ocupam roluri de conducere până când am fost din nou desemnate editori. Așadar, sora mea avea să revină la o poziţie de conducere cu potenţial nelimitat de creştere și să-L slujească pe Dumnezeu, în timp ce eu urma să rămân încă blocată la un birou, îndeplinindu-mi, în umbră, datoria. Ce fel de viitor avea să fie acesta? Ulterior, mi-am reamintit vechea zicală „Există un milion de căi spre succes”. Atât timp cât îmi îndeplineam datoria cum se cuvine, și eu puteam avea succes. Trebuie doar să-mi dublez eforturile de a urma adevărul. Dacă mă concentram pe editarea predicilor astfel încât acestea să comunice mai bine adevărul, poate că, într-o zi, șefii ar fi observat că eu am înţeles adevărul. Apoi, m-ar fi promovat şi viitorul meu ar fi fost la fel de luminos. După ce am priceput asta, norii cenușii au început să bată în retragere în favoarea unei determinări reînnoite. M-am cufundat în muncă şi, atunci când nu eram ocupată, am mâncat şi am băut cuvântul lui Dumnezeu, fără a îndrăzni s-o las mai moale, nici măcar pentru o clipă.

Într-o zi, am văzut următorul pasaj într-o predică: „Tot ceea ce te constrânge de la a-L urma pe Dumnezeu şi a căuta adevărul este unul dintre lanţurile Satanei. Indiferent de care dintre lanţurile Satanei eşti legat, atunci locuiești pe domeniul său” („Sarcini pe care slujitorii lui Dumnezeu trebuie să le îndeplinească” din Predici și părtășie despre intrarea în viață III). După ce am auzit acest lucru, nu am putut să nu mă întreb „Sub care dintre lanţurile Satanei trăiesc? Care dintre otrăvurile sale mă împiedică să urmez adevărul?” Pe când încercam în linişte să cântăresc această întrebare, mi s-a readus aminte de situaţia mea recentă. După ce sora mea a fost trimisă la noua sa slujbă, nu am rămas pasivă. De fapt, am devenit şi mai devotată în a mânca şi a bea cuvântul lui Dumnezeu, în a mă ruga la Dumnezeu şi a-mi îndeplini, în mod activ, datoria. La suprafaţă, am părut chiar mai sârguincioasă în a urma adevărul decât înainte dar, dacă tragi cortina şi analizezi, iscusința mea de a accepta să fiu mai prejos se datora numai faptului că nutream ambiţia de a deveni într-o zi faimoasă şi de a mă ridica deasupra tuturor celorlalţi. Dorinţa mea arzătoare de a fi cea mai bună dintre cei mai buni a reprezentat motivul pentru care nu am devenit pasivă şi, în schimb, am urmat mai activ adevărul – însă aşa-zisul meu obiectiv al căutării adevărului era doar o iluzie, un obiectiv necurat. Eu am ales o căutare de moment a adevărului pentru a-mi îndeplini scopurile egoiste. Gândindu-mă la trecut, la anii petrecuţi urmându-L pe Dumnezeu, mi-am dat seama că toate sacrificiile mele au fost plătite cu otrava Satanei, aceea că „Doar prin trăirea celor mai intense vitregii poate cineva să se ridice deasupra celor obişnuiţi”. Este modul în care aceasta m-a legat precum un lanţ invizibil şi m-a îndrumat să mă străduiesc să mă evidenţiez din mulţime şi să devin cea mai bună. Când deja aveam o funcție, eram neîncetat în căutarea uneia și mai mari; când mi-am pierdut funcția sau nu am izbutit să avansez, nu am devenit pasivă; tot păream dispusă să plătesc preţul pentru a căuta adevărul. Oricum, nu s-a întâmplat deoarece am înţeles adevărul şi am fost dispusă să mă sacrific pentru acesta. Pur şi simplu, în strădania de a ieşi în evidenţă, am vrut să folosesc aparența sacrificiului. Atunci am înţeles, în sfârşit, că atitudinea mea, reflectată de zicala „Doar prin trăirea celor mai intense vitregii poate cineva să se ridice deasupra celor obişnuiţi” a fost, de fapt, una dintre otrăvurile Satanei, care-mi curgea prin vene. Fusesem păcălită; otrava mă vlăguise de întreaga omenie. Am fost arogantă şi ambiţioasă, lipsită de simțul perspectivei. Totul s-a petrecut chiar sub nasul meu. Am crezut că ambiţia mea era, de fapt, un testament către năzuința mea. Am crezut că firea mea arogantă, de a nu fi mai prejos fără voia mea, reprezenta un semn al motivaţiei mele. Am venerat, în locul adevărului, ereziile Satanei şi le-am văzut ca pe o emblemă a onoarei în loc de o literă stacojie. Cât de proastă am fost să fiu astfel păcălită de Satana, să nu reușesc să separ binele de rău? Am înțeles, într-un final, cât am fost de jalnică. Am învăţat şi cât de viclean şi de mârșav este Satana. Satana face uz de erezii pentru a ne înşela şi pentru a ne corupe. Ne conduce pe căi greşite și noi jurăm loialitate uneltirilor sale înşelătoare. Toate acestea sunt înfăptuite fără ştirea noastră. Credem că urmăm adevărul și că ne sacrificăm pentru adevăr, însă, de fapt, trăim în autoamăgire. Otrăvurile Satanei sunt într-adevăr puternice! Dacă nu ar fi fost luminarea de la Dumnezeu, eu nu aş fi înțeles niciodată adevărul, cum că am fost coruptă de către Satana şi desigur că nu aș fi înțeles asta din pricina uneltirilor sale înșelătoare. Dacă nu ar fi fost luminarea de la Dumnezeu, eu aş fi continuat să trăiesc sub lanţurile Satanei până când, într-un final, Satana m-ar fi devorat în întregime.

În acea clipă, am cugetat la cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă tu ești foarte bucuros să fii făcător de servicii în casa lui Dumnezeu, lucrând cu sârguință și conștiincios în anonimat, dând mereu și neluând niciodată, atunci Eu spun că tu ești un sfânt credincios, deoarece tu nu cauți nicio recompensă și, pur și simplu, ești un om onest” („Trei avertismente” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat modalitatea de practică: ca una dintre lucrările lui Dumnezeu, eu ar trebui să-L iubesc şi să-L mulțumesc necondiţionat şi să-mi îndeplinesc datoria cu evlavie. Acesta este simțul pe care una dintre creaţiile lui Dumnezeu ar trebui să îl aibă. Acesta este un scop potrivit cu voia Lui. Începând de astăzi, voi face tot posibilul să caut adevărul. Mă voi bizui pe adevăr pentru a înțelege înşelăciunea Satanei şi pentru a-i arunca lanţurile. Nu voi mai căuta nimic trupesc. În schimb, voi trudi în obscuritate, îndeplinindu-mi datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Chiar dacă, la final, rămân fără nimic, voi continua, în mod voit, fără nicio urmă de regret, deoarece eu sunt doar una dintre creaţiile neînsemnate ale lui Dumnezeu. A-L mulțumi pe Creator este singurul meu scop adevărat în viaţă.

Anterior:Gelozia – boala cronică spirituală

Următorul:Filosofia satanică este o capcană și este dăunătoare

Conținuturi Similare