Asta înseamnă să pui adevărul în practică

septembrie 29, 2019

de Fan Xing, orașul Zhumadian, provincia Henan

Mai demult, am făcut echipă cu o soră în îndeplinirea unor sarcini. Pentru că eu eram arogantă și încrezută, și nu umblam după adevăr, aveam idei preconcepute despre sora aceasta, anumite păreri pe care le-am ținut în inima mea și nu le-am discutat cu ea în mod deschis. Când ne-am despărțit, nu am căutat adevărul și nu am căutat o relație de lucru armonioasă. Mai târziu, biserica m-a trimis să lucrez împreună cu o altă soră și atunci am făcut o promisiune înaintea lui Dumnezeu: De acum încolo nu voi mai umbla pe căile eșecului. Mi-am învățat lecția, și mi-am propus ca de data aceasta să abordez o comunicare deschisă și să obțin o relație de lucru armonioasă cu sora aceasta.

De fiecare dată când apărea un conflict sau o neînțelegere atunci când ne împlineam împreună sarcinile, luam inițiativă de a comunica cu sora și spuneam ce aveam pe inimă. O întrebam ce nu făceam eu bine. Sora îmi arăta atunci că eram arogantă și încrezută, și că respingeam întotdeauna punctele ei de vedere atunci când comunicam cu ea. Spunea că uneori, scoteam în evidența circumstanțele ei și o etichetam pe nedrept, și că în timpul adunărilor, luam singură toate deciziile legate de citirea cuvântului lui Dumnezeu. Dădeam din cap, acceptând toate aceste lucruri pe care le spunea sora despre mine. Și mă gândeam: „Din moment ce spui că sunt arogantă, atunci voi vorbi cu mai multă smerenie de acum înainte și voi fi mult mai atentă să vorbesc cu înțelepciune și tact. Dacă văd anumite probleme la tine, le voi menționa fără a exagera atunci când ți le comunic. Dacă tu nu le recunoști, atunci nu voi mai vorbi despre ele. În timpul adunărilor, voi mânca și voi bea orice îmi vei cere să mănânc și să beau, și voi asculta de tot ceea ce îmi vei spune. Nu-i așa că în felul acesta se va rezolva orice problemă? Atunci, nu vei spune că nu pot lucra cu nimeni din cauza aroganței mele.” Apoi, am început să pun în practică aceste lucruri. Înainte să vorbesc, mă gândeam cum să fac să nu cumva să contrazic ideile surorii. Când părerile noastre nu se potriveau, acceptam punctual ei de vedere și puneam în aplicare idea ei. Când o vedeam pe sora că face ceva greșit, nu îi explicam clar acest lucru. Însă după ce am abordat acest comportament o vreme, mi-am dat seama că ideologia mea care spunea „leapădă-te de trupul tău și pune în practică adevărul” nu schimbase deloc relația noastră. Dimpotrivă, i-a accentuat și mai mult ideile preconcepute despre mine. Văzând aceste rezultate, am simțit că am dat greș. M-am gândit atunci: „Am încercat cât am putut de bine să pun în practică adevărul, de ce nu văd rezultate? Nu mi-e deloc ușor să mă înțeleg cu sora aceasta, nu are nici un pic de sensibilitate.” Așa că, m-am lăsat cuprinsă de negativitate și inima mea era plină de durere.

Într-o zi, un lider a venit la noi să vadă cum merge lucrarea noastră și ne-a întrebat despre cum ne merge în această perioadă. Și atunci am vorbit despre situația mea. După ce m-a ascultat, liderul a spus: „Metoda aceasta a ta nu pune în practică adevărul. În interiorul tău ești necurată. Faci asta pentru interesul tău, și nu în acord cu adevărul.” Apoi am citit două pasaje din cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „La exterior, pare că pui adevărul în practică, dar în realitate, natura acțiunilor tale nu arată că pui adevărul în practică. Există mulți oameni care, odată ce au anumite comportamente exterioare, cred: «Nu îmi îndeplinesc datoriile? Nu mi-am abandonat familia și slujba? Nu pun adevărul în practică îndeplinindu-mi îndatoririle?» Dar Dumnezeu nu recunoaște că pui adevărul în practică. Toți aceia ale căror acțiuni sunt întinate de motive și scopuri personale nu practică adevărul. Strict vorbind, acest fel de comportament va fi probabil condamnat de Dumnezeu; nu va fi lăudat sau amintit de El. Analizând acest lucru și mai mult, tu faci rău și comportamentul tău este în opoziție cu Dumnezeu. Din exterior, aceste lucruri pe care le faci par că se conformează cu adevărul: nu întrerupi și nu deranjezi nimic și nu ai făcut o stricăciune mare și nu ai încălcat vreun adevăr. Pare să fie logic și rezonabil, totuși esența acțiunilor tale aparține facerii de rău și împotrivirii față de Dumnezeu. De aceea, trebuie să stabilești dacă a existat o schimbare în firea ta și dacă pui adevărul în practică uitându-te la intențiile din spatele acțiunilor tale în lumina cuvintelor lui Dumnezeu. Nu este hotărât pe baza cuvintelor sau opiniilor oamenilor. Mai degrabă, depinde de Dumnezeu care spune dacă te conformezi sau nu voii Sale, dacă acțiunile tale posedă sau nu realitatea adevărului și dacă îndeplinesc sau nu cerințele și standardele Lui. Doar a te măsura după cerințele lui Dumnezeu este precis” („Ce ar trebui să știi despre transformarea firii tale” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). „Ideile umane de obicei li se par oamenilor bune și corecte și li se pare că nu ar încălca foarte mult adevărul. Oamenii simt că a face lucrurile într-o asemenea manieră ar însemna a pune adevărul în practică; simt că a face lucrurile în felul acesta ar însemna a se supune lui Dumnezeu. De fapt, ei nu Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu și nu se roagă lui Dumnezeu în legătură cu acest lucru și nu se străduiesc să îl îndeplinească bine, în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu pentru a-I mulțumi voia. Ei nu posedă această stare adevărată, nici nu au o astfel de dorință. Aceasta este cea mai mare greșeală pe care oamenii o fac în practica lor. Tu crezi în Dumnezeu, dar nu Îl păstrezi pe Dumnezeu în inima ta. Cum să nu fie acesta un păcat? Nu te înșeli de unul singur? Ce fel de efecte poți culege dacă vei continua să crezi astfel? Mai mult, în ce fel poate fi manifestată semnificația credinței?” („Căutarea voii lui Dumnezeu este de dragul practicării adevărului” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Am încercat să înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și să le compar cu așa zisa mea tentativa de „punere in practică a adevărului.” Și inima mea a luat foc. Deci, felul în care făceam eu lucrurile nu avea ca scop sa-I fie pe plac lui Dumnezeu. Ci avea ca scop protejarea vanității mele. Îmi era teamă că liderul va spune că natura mea era vicioasă, că nu căutam adevărul, și că nu puteam lucra bine cu nimeni. Pe lângă asta, mă gândeam că ar fi un pretext bun să îmi ușurez situația cu sora respectivă și să scap de rușine și de suferința provocată de acest conflict. Că poate reușesc să schimb impresia pe care și-au făcut-o oamenii despre mine, și că vor vedea că m-am schimbat. Era evident că așa zisa mea strategie de „a pune adevărul în practică” era pentru a împlini scopurile mele. Tot ce am făcut am făcut de față cu ceilalți și nu a avut la bază dorința de a-I fi pe plac lui Dumnezeu. Nu m-am disprețuit pe mine însămi și nu m-am lepădat de firea mea pentru că nu am fost conștientă de natura mea arogantă și încrezută. Iar asta s-a reflectat în felul în care lucram cu sora, pentru că nu am recunoscut în mine această natură arogantă și încrezută, și pentru că aveam despre mine o părere prea înaltă, am crezut că sunt mai bună decât alții, și ori de câte ori vorbeam, mă urcam pe un piedestal și îi desconsideram pe ceilalți. Când aveam ceva de făcut, îmi plăcea să preiau controlul, făceam totul după cum mă tăia pe mine capul, fără să țin cont de ideile celorlalți. Când sora mi-a arătat problemele pe care le aveam, nu am căutat adevărul din spatele spuselor ei, ca să analizez și că înțeleg substanța naturii mele. Ba mai mult, nu am căutat să înțeleg cum să pun în practică aceste lucruri în acord cu cerințele lui Dumnezeu și cu adevărul. Am schimbat doar câteva din acțiunile mele, crezând că dacă nu mai făceam anumite lucruri greșite, puneam în practică adevărul. De fapt, tot ceea ce puneam în practică, era un adevăr bazat pe definiția pe care eu o dădeam eu adevărului. Erau doar acțiuni externe și nu aveau nimic de-a face cu cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu putea considera că eu puneam în practică adevărul. Pentru că practicile mele nu erau în acord cu cerințele lui Dumnezeu, și tot ce făceam, făceam ca să îmi satisfac dorințele mele personale, să împlinesc scopurile mele, și de aceea acțiunile mele erau rele în ochii lui Dumnezeu; mă împotriveam lui Dumnezeu.

După ce am devenit conștientă de acest lucru, am început în mod conștient să consult cuvântul lui Dumnezeu ca să reușesc să înțeleg natura mea coruptă. Când exprimam cumva această corupție din mine, sau când îmi dădeam seama că nu aveam dreptate, expuneam deschis situația respectivă, o analizam și căutam sursa problemei în funcție de cuvântul lui Dumnezeu. Când am început să fac asta vorbirea și acțiunile mele au fost vizibil îmbunătățite și știam ce poziție trebuia să abordez. Aveam respect pentru oameni și mă supuneam cu răbdare. Lepădarea de sine a devenit mult mai ușoară și puteam avea discuții de la inimă la inimă. Relaționarea noastră a devenit mult mai armonioasă decât în trecut.

Prin aceste experiențe, am ajuns să înțeleg că punerea adevărului în practică trebuie bazată pe cuvântul lui Dumnezeu și trebuie fundamentată pe principiile adevărului. Dacă cineva părăsește cuvântul lui Dumnezeu, atunci totul devine o acțiune exterioară, adică aplicarea în practică a unui adevăr al lor personal. Chiar dacă făceam lucrurile corect și bine, ceea ce făceam eu nu putea fi considerat punerea în practică a adevărului, și mai mult decât atât, nu avea cum să schimbe starea mea. De acum, indiferent ce voi face, vreau ca doar cuvintele lui Dumnezeu să fie principiile pe care îmi bazez acțiunile, vreau să pun în practică cuvântul lui Dumnezeu pe deplin, astfel încât comportamentul meu să fie în acord cu adevărul și cu voia lui Dumnezeu, ca astfel să Îi fiu pe plac lui Dumnezeu.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Lasă un răspuns