Azvârlirea lanţurilor

ianuarie 3, 2017

de Momo, orașul Hefei, provincia Anhui

Înainte să cred în Dumnezeu, indiferent ce făceam, niciodată nu voiam să fiu mai prejos. Eram dispusă să accept orice greutate, atât timp cât asta însemna că eu puteam fi mai presus decât oricine altcineva. După ce L-am acceptat pe Dumnezeu, atitudinea mea a rămas aceeași deoarece am crezut ferm în zicala „Doar prin trăirea celor mai intense vitregii poate cineva să se ridice deasupra celor obișnuiți” și mi-am considerat atitudinea drept dovadă a motivației mele. Atunci când Dumnezeu mi-a dezvăluit adevărul, mi-am dat seama, în sfârșit, că trăisem sub lanțurile Satanei, locuind pe tărâmul său.

Nu cu mult timp în urmă, Biserica a făcut planuri pentru a o trimite pe sora cu care m-am asociat ca să ocupe o poziție de conducere. La aflarea veștii, inima mi-a fost nimicită. Ambele ocupam roluri de conducere până când am fost din nou desemnate editori. Așadar, sora mea avea să revină la o poziție de conducere cu potențial nelimitat de creștere și să-L slujească pe Dumnezeu, în timp ce eu urma să rămân încă blocată la un birou, îndeplinindu-mi, în umbră, datoria. Ce fel de viitor avea să fie acesta? Ulterior, mi-am reamintit vechea zicală „Există un milion de căi spre succes”. Atât timp cât îmi îndeplineam datoria cum se cuvine, și eu puteam avea succes. Trebuie doar să-mi dublez eforturile de a urma adevărul. Dacă mă concentram pe editarea predicilor astfel încât acestea să comunice mai bine adevărul, poate că, într-o zi, șefii ar fi observat că eu am înțeles adevărul. Apoi, m-ar fi promovat și viitorul meu ar fi fost la fel de luminos. După ce am priceput asta, norii cenușii au început să bată în retragere în favoarea unei determinări reînnoite. M-am cufundat în muncă și, atunci când nu eram ocupată, am mâncat și am băut cuvântul lui Dumnezeu, fără a îndrăzni s-o las mai moale, nici măcar pentru o clipă.

Într-o zi, am văzut următorul pasaj într-o predică: „Tot ceea ce te constrânge de la a-L urma pe Dumnezeu și a căuta adevărul este unul dintre lanțurile Satanei. Indiferent de care dintre lanțurile Satanei ești legat, atunci locuiești pe domeniul său” („Sarcini pe care slujitorii lui Dumnezeu trebuie să le îndeplinească” din Predici și părtășie despre intrarea în viață III). După ce am auzit acest lucru, nu am putut să nu mă întreb „Sub care dintre lanțurile Satanei trăiesc? Care dintre otrăvurile sale mă împiedică să urmez adevărul?” Pe când încercam în liniște să cântăresc această întrebare, mi s-a readus aminte de situația mea recentă. După ce sora mea a fost trimisă la noua sa slujbă, nu am rămas pasivă. De fapt, am devenit și mai devotată în a mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu, în a mă ruga la Dumnezeu și a-mi îndeplini, în mod activ, datoria. La suprafață, am părut chiar mai sârguincioasă în a urma adevărul decât înainte dar, dacă tragi cortina și analizezi, iscusința mea de a accepta să fiu mai prejos se datora numai faptului că nutream ambiția de a deveni într-o zi faimoasă și de a mă ridica deasupra tuturor celorlalți. Dorința mea arzătoare de a fi cea mai bună dintre cei mai buni a reprezentat motivul pentru care nu am devenit pasivă și, în schimb, am urmat mai activ adevărul – însă așa-zisul meu obiectiv al căutării adevărului era doar o iluzie, un obiectiv necurat. Eu am ales o căutare de moment a adevărului pentru a-mi îndeplini scopurile egoiste. Gândindu-mă la trecut, la anii petrecuți urmându-L pe Dumnezeu, mi-am dat seama că toate sacrificiile mele au fost plătite cu otrava Satanei, aceea că „Doar prin trăirea celor mai intense vitregii poate cineva să se ridice deasupra celor obișnuiți”. Este modul în care aceasta m-a legat precum un lanț invizibil și m-a îndrumat să mă străduiesc să mă evidențiez din mulțime și să devin cea mai bună. Când deja aveam o funcție, eram neîncetat în căutarea uneia și mai mari; când mi-am pierdut funcția sau nu am izbutit să avansez, nu am devenit pasivă; tot păream dispusă să plătesc prețul pentru a căuta adevărul. Oricum, nu s-a întâmplat deoarece am înțeles adevărul și am fost dispusă să mă sacrific pentru acesta. Pur și simplu, în strădania de a ieși în evidență, am vrut să folosesc aparența sacrificiului. Atunci am înțeles, în sfârșit, că atitudinea mea, reflectată de zicala „Doar prin trăirea celor mai intense vitregii poate cineva să se ridice deasupra celor obișnuiți” a fost, de fapt, una dintre otrăvurile Satanei, care-mi curgea prin vene. Fusesem păcălită; otrava mă vlăguise de întreaga omenie. Am fost arogantă și ambițioasă, lipsită de simțul perspectivei. Totul s-a petrecut chiar sub nasul meu. Am crezut că ambiția mea era, de fapt, un testament către năzuința mea. Am crezut că firea mea arogantă, de a nu fi mai prejos fără voia mea, reprezenta un semn al motivației mele. Am venerat, în locul adevărului, ereziile Satanei și le-am văzut ca pe o emblemă a onoarei în loc de o literă stacojie. Cât de proastă am fost să fiu astfel păcălită de Satana, să nu reușesc să separ binele de rău? Am înțeles, într-un final, cât am fost de jalnică. Am învățat și cât de viclean și de mârșav este Satana. Satana face uz de erezii pentru a ne înșela și pentru a ne corupe. Ne conduce pe căi greșite și noi jurăm loialitate uneltirilor sale înșelătoare. Toate acestea sunt înfăptuite fără știrea noastră. Credem că urmăm adevărul și că ne sacrificăm pentru adevăr, însă, de fapt, trăim în autoamăgire. Otrăvurile Satanei sunt într-adevăr puternice! Dacă nu ar fi fost luminarea de la Dumnezeu, eu nu aș fi înțeles niciodată adevărul, cum că am fost coruptă de către Satana și desigur că nu aș fi înțeles asta din pricina uneltirilor sale înșelătoare. Dacă nu ar fi fost luminarea de la Dumnezeu, eu aș fi continuat să trăiesc sub lanțurile Satanei până când, într-un final, Satana m-ar fi devorat în întregime.

În acea clipă, am cugetat la cuvintele lui Dumnezeu: „ Dacă ești foarte bucuros să fii un făcător de servicii în casa lui Dumnezeu, lucrând cu sârguință și conștiincios în anonimat, dăruind mereu și neluând niciodată, atunci Eu spun că ești un sfânt credincios, deoarece nu cauți nicio recompensă și, pur și simplu, ești un om onest” („Trei avertismente” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat modalitatea de practică: ca una dintre lucrările lui Dumnezeu, eu ar trebui să-L iubesc și să-L mulțumesc necondiționat și să-mi îndeplinesc datoria cu evlavie. Acesta este simțul pe care una dintre creațiile lui Dumnezeu ar trebui să îl aibă. Acesta este un scop potrivit cu voia Lui. Începând de astăzi, voi face tot posibilul să caut adevărul. Mă voi bizui pe adevăr pentru a înțelege înșelăciunea Satanei și pentru a-i arunca lanțurile. Nu voi mai căuta nimic trupesc. În schimb, voi trudi în obscuritate, îndeplinindu-mi datoria pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Chiar dacă, la final, rămân fără nimic, voi continua, în mod voit, fără nicio urmă de regret, deoarece eu sunt doar una dintre creațiile neînsemnate ale lui Dumnezeu. A-L mulțumi pe Creator este singurul meu scop adevărat în viață.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Eliberarea inimii

de Zheng Xin, Statele Unite În octombrie 2016, soțul meu și cu mine am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pe când eram în...

Lasă un răspuns