Transformarea unui om căzut

septembrie 29, 2019

de Tong Xin, provincia Fujian

M-am născut la țară. Provin dintr-o linie de fermieri cinstiți și, pe deasupra, familia noastră era redusă la număr, astfel că eram adesea agresați. Când aveam 13 ani, un copil a fost bătut de cineva din afara satului nostru. Sătenii l-au acuzat pe nedrept pe tatăl meu că a provocat acest lucru și au spus că ne vor cerceta casa și ne vor confisca proprietatea, ne vor lua porcii și îl vor bate pe tata. A fost, de asemenea, o vreme când un alt sătean ne-a luat plasa de pescuit și a păstrat-o ca fiind a lui. Când tatăl meu s-a dus să o ia înapoi, săteanul chiar l-a lovit pe tata, bazându-se pe propria putere și influență. Tatăl meu a trebuit să se umilească deoarece știa că nu avea nici bani, nici putere. Mama ne-a spus fraților mei și mie că trebuie să luptăm pentru noi înșine în viitor și să nu trăim niciodată o viață de asuprire ca aceasta. Fiind tânăr și detestând nedreptatea din societate, eram hotărât ca în viitor să ies în evidență din mulțime și să câștig respectul oamenilor și să nu fiu niciodată asuprit. Deci, am studiat foarte mult, dar nu eram destul de inteligent și nu am putut intra la nicio universitate, astfel că am ales să caut șanse bune de reușită în armată și am intrat cu ușurință prin relații.

Când m-am alăturat pentru prima oară armatei, m-am precipitat să-mi asum toată munca dificilă și murdară și să-mi arăt atitudinea proactivă pentru a-mi impresiona liderii, astfel încât să pot fi promovat în viitor. Cu toate acestea, după câțiva ani, nu am putut obține nici măcar o poziție de lider al echipei, indiferent cât de mult am încercat. De asemenea, se râdea mereu de mine și eram agresat de camarazii mei din cauza hainelor ponosite și a reținerii mele, care doar mi-au sporit dorința de a ieși în evidență. Mai târziu, pe baza sfaturilor consăteanului meu, am aflat că evaluările și promovarea în armată nu depindeau de munca grea, ci, mai degrabă, de darurile pe care le făceai. Chiar de consideram că un astfel de lucru era dezgustător, a trebuit să apuc singura cale spre promovare. Prin urmare, m-am hotărât să-mi iau toate economiile pentru a oferi daruri liderilor mei și pentru a-mi face relații; după aceea am reușit în cele din urmă să mă înscriu la academia militară. Dar, când m-am întors în armată după absolvire, am fost însărcinat să gătesc la cantină, pentru că nu aveam destui bani pentru a face daruri și, mai târziu, am devenit un ofițer de intendență, dar numai cu numele. După câțiva ani de viață în armată, am înțeles unele zicale ca: „Funcționarii nu fac lucrurile grele pentru cei care aduc daruri” și „Nu poți realiza nimic fără să le lingi cizmele”. Dacă vrei să păstrezi o poziție sigură, trebuie să încerci toate mijloacele de a face bani și să oferi daruri, altfel nu vei obține nimic, indiferent cât de mari sunt abilitățile tale. Pentru a-mi realiza ambiția, am început să câștig bani prin mijloace necinstite: supraestimam prețul și exageram intenționat cantitatea când cumpăram mâncare, obținând niște bani murdari în plus; văzându-i și pe ceilalți ofițeri intendenți care vindeau orez, am vândut în secret un camion de orez din armată și am făcut câteva mii de yuani și așa mai departe. Deși crezusem în Isus încă din copilărie și știam în mod clar că acele lucruri pe care le făceam erau infracțiuni, eram, de asemenea, mereu îngrijorat de faptul de a fi descoperit și condamnat într-o zi, dorința de a fi promovat mă conducea încă să fac acele lucruri împotriva conștiinței mele. Odată ce am economisit niște bani, am început să-i lingușesc pe liderii mei și să le dau daruri care să le fie pe plac. De fiecare dată când liderii veneau să efectueze inspecții, mă ocupam să merg să beau cu ei, să cânt, să contactez prostituate… Am făcut toate lucrurile posibile pentru a mă pune bine cu ei. Ori de câte ori liderii aveau nevoie de vreun ajutor, eram fericit să-mi ofer serviciile. Încercam să mă apropii de oricine avea o relație bună cu liderii, pentru a primi o recomandare pozitivă. În timpul acelor ani, m-am ridicat repede la poziția de comandant al batalionului, apelând la acest fel de filosofie lumească. În cele din urmă m-am remarcat și m-am putut întoarce acasă glorios! După aceea, de fiecare dată când mă întorceam acasă, sătenii obișnuiau să se adune în jurul meu, măgulindu-mă și complimentându-mă, ceea ce-mi satisfăcea foarte mult vanitatea. Atunci, ambițiile și dorințele mele au crescut. După cum spun oamenii: „Funcționarii sunt atenți doar la cel mai de succes, nu la public”, „Folosește puterea atunci când o ai, pentru că după ce a dispărut, n-o poți folosi” și „Nu există un funcționar care să nu fie corupt”. Deci, am început să mă bucur de privilegiile unui funcționar. Obișnuiam să primesc lucruri gratuit oriunde mergeam, iar de cineva îmi cerea ajutorul, îi ceream daruri și nu îl ajutam dacă darurile erau nepotrivite. Am început să urmăresc mâncarea și îmbrăcămintea de lux și să mă răsfăț în extravaganță. Bazându-mă pe faptul că eram ca un „copil de aur” al liderilor importanți, cum ar fi comandantul și comisarul politic, am devenit chiar într-atât de arogant încât obișnuiam să agresez oamenii, fălindu-mă cu relațiile mele puternice, cerând daruri de la subordonații mei în numele acestor lideri. Acesta a fost modul în care am degenerat dintr-un simplu băiat creștin de la țară într-un om lacom, abil, înșelător și arogant.

Fiind corupt și căzut, mi-am proiectat chiar propria natură groaznică asupra altora. Am bănuit adesea, fără niciun motiv întemeiat, că frumoasa mea soție care lucra pentru o companie străină avea aventuri; acest lucru a condus la și mai multe conflicte între noi și la înstrăinare crescândă. În 2006, soția mea a ajuns la capătul răbdării și a înaintat divorțul; acest lucru mi s-a părut o mare rușine, astfel că nu am fost de acord cu el. Noaptea târziu mă gândeam adesea la viața mea. Mă gândeam în sinea mea: Am fost hotărât să ies în evidență încă din copilărie, iar atât eu, cât și soția mea am reușit în carieră. Condițiile din casa noastră sunt bune în toate privințele, iar ceilalți oameni ne invidiază, deci, de ce trăiesc într-o asemenea suferință și de ce s-a ajuns până la punctul în care soția mea vrea să divorțeze de mine? Chiar și fiul nostru suferă împreună cu noi. Oare viața mea este așa cum vreau să fie? Pentru ce anume trăiesc? Tocmai când mă simțeam pierdut și confuz, soția mea a acceptat mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Prin întâlniri frecvente și părtășie cu surori și cu frați, ea a devenit din ce în ce mai optimistă, a încetat să se certe cu mine și nu a mai menționat niciodată divorțul. În schimb, era ocupată să propovăduiască Evanghelia și să-și îndeplinească datoria. Mai târziu, condus de soția și de mama mea, am început să cred și eu în Dumnezeu Atotputernic.

Datorită vieții în biserică, am înțeles că Dumnezeu este sfânt și drept și că El urăște cel mai mult întinăciunea și corupția oamenilor. M-am gândit la căile întinate pe care le-am conceput în armată și că nu aș putea fi mântuit de Dumnezeu dacă nu mi-aș schimba vechea fire, astfel că am început să citesc avid cuvintele lui Dumnezeu, sperând că aș putea găsi o soluție în ele. Într-o zi, am citit aceste cuvinte de la Dumnezeu: „Născut pe un pământ atât de murdar, omul a fost grav afectat de societate, a fost influențat de etici feudale și educat la «instituții de învățământ superior». Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva plină de răutate asupra vieții, filozofia josnică, existența aceasta fără nicio valoare, stilul de viață și obiceiurile depravate – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și i-au subminat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul este și mai departe de Dumnezeu și I se împotrivește Lui mai mult ca niciodată” („A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu au expus secretele din adâncul inimii mele; eram foarte marcat. De-a lungul acelor ani de slujire în armată, urmasem regulile nerostite ale lumii, de dragul de a ieși în evidență. Făcusem multe lucruri care mi-au împovărat conștiința. Devenisem bogat din câștiguri ilicite și trăisem o viață întunecată și coruptă – m-am răsfățat mereu în păcat, dar nu am simțit nicio rușine. Apoi, cuvintele lui Dumnezeu nu numai că mi-au permis să deosebesc binele de rău, dar, de asemenea, m-au făcut să văd în mod clar originea căderii și a corupției mele. S-a dovedit că aceste nenorociri au venit de la Satana. Satana era cel care a transformat această țară într-o mocirlă a răului și a viciilor, în care oameni neputincioși și cinstiți erau oprimați și se luptau să supraviețuiască, în timp ce aceia influenți, puternici și tiranici prosperau. În această societate, era plin de erezii și de credințe false precum: „Fiecare pentru sine, iar ceilalți cum le e norocul”, „Funcționarii nu fac lucrurile grele pentru cei care aduc daruri”, „Nu poți realiza nimic fără să le lingi cizmele”, „Funcționarii sunt atenți doar la cel mai de succes, nu la public”, „Folosește puterea atunci când o ai, pentru că după ce a dispărut, n-o poți folosi”, și așa mai departe. Am fost prins de aceste cuvinte groaznice și, din cauza opresiunii din jurul meu, mi-am pierdut calea, am abandonat principiile umane, am căutat, fără scrupule, poziții înalte, și am început să fiu înrădăcinat într-o mlaștină a păcatului. Am devenit în cele din urmă o persoană rea, care nu căuta altceva decât avere, care a abuzat de putere pentru câștig personal și a delapidat fonduri publice. Din judecata cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut furia și sfințenia extreme ale lui Dumnezeu și am înțeles că nu era permisă ofensarea firii Sale drepte. Mi-am regretat acțiunile rele și inima mi-a fost plină de teamă. Am simțit că, dacă nu ar fi fost ca Dumnezeu să mă mântuiască la timp și să mă tragă din mocirla răului, aș fi fost blestemat și pedepsit de Dumnezeu pentru ceea ce făcusem. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a lăsat să văd lumina din nou și să înțeleg principiile umane. De atunci, nu am mai făcut din nou acele lucruri care au adus rușine numelui lui Dumnezeu.

Pe măsură ce am înțeles din ce în ce mai mult din adevăr, am experimentat o mântuire mai mare și mai profundă de la Dumnezeu. În 2009, aveam 20 de ani de slujire în armată. Conform reglementărilor naționale, mi s-a îngăduit să plec și să caut de lucru de unul singur. M-am hotărât să mă feresc de rău și să fac bine, astfel că am părăsit armata și am ales să fiu transferat la munca civilă și mi-am pus inima și sufletul în lucrarea pentru Dumnezeu. Cu toate acestea, liderul meu a încercat să mă convingă să rămân și mi-a cerut să reflectez profund, iar un alt lider mai în vârstă, într-o poziție înaltă, mi-a făcut o promisiune: „Vei fi promovat în funcția de comandant adjunct de regiment dacă vei continua să lucrezi din greu”. Am ezitat puțin – aceasta era ocazia la care tânjisem zi și noapte! Nu am putut renunța la ideea acelei poziții, astfel că am căutat ajutor de la Dumnezeu și m-am rugat: „O, Dumnezeule, a fost visul meu dintotdeauna să fiu într-o poziție înaltă. Acum am acea ocazie și nu știu cum să aleg. Fie ca Tu să mă luminezi și să mă conduci!” Mai târziu m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă ești de rang înalt, ai o reputație onorabilă, deții foarte multe cunoștințe, ești proprietarul multor bunuri și ești susținut de multe persoane și totuși toate aceste lucruri nu te împiedică să vii în fața lui Dumnezeu, să accepți chemarea Lui și însărcinarea Lui, să faci ceea ce îți cere Dumnezeu, atunci tot ceea ce vei face va fi de cea mai mare importanță pe pământ și de cea mai mare neprihănire pentru omenire. Dacă respingi chemarea lui Dumnezeu de dragul statutului și a propriilor tale obiective, tot ceea ce vei face va fi blestemat și chiar urât de Dumnezeu” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). „Oamenii vin pe pământ și Mă întâlneasc destul de rar și, de asemenea, rar au oportunitatea de a căuta și dobândi adevărul. De ce nu ați aprecia acest moment frumos ca fiind calea corectă de urmat în această viață?” („Cuvinte pentru cei tineri și cei vârstnici” din Cuvântul Se arată în trup). Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu mi-a lovit conștiința și am fost trezit din ezitare. Am avut privilegiul să întâlnesc lucrarea pe pământul lui Dumnezeu întrupat și ocazia prețioasă de a urmări adevărul și de a lucra pentru Dumnezeu. Ce exaltare și har de la Dumnezeu! Ce carieră din lume ar putea fi mai semnificativă decât să lucrezi pentru Creator? Chiar dacă ai fi în cea mai înaltă poziție și ai fi cel mai înalt funcționar, dacă nu L-ai cunoaște pe Dumnezeu și nu ai fi făcut nicio schimbare în firea ta, ai fi pedepsit de Dumnezeu în cele din urmă. Atât de mulți oameni în poziții de prestigiu căzuseră în dezastru și muriseră prematur și atât de mulți oficiali de rang înalt avuseseră o cădere înjositoare și un sfârșit groaznic. În ceea ce mă privește, mă luptasem și încercasem cu disperare să ies în evidență în calitate de funcționar, ceea ce a dus la ruinarea mea într-o asemenea măsură încât am fost pătat și întinat și am trăit viața cuiva care cu greu era uman. Atunci, Dumnezeu mă condusese înapoi de pe calea greșită și îmi arătase în mod clar calea pentru o viață umană. Cum puteam să aleg să-mi asum acele riscuri și să mă întorc la vechile mele căi? Prima jumătate a vieții mele fusese supusă la suferința și înșelăciunea Satanei și mi-au adus mare durere. Nu puteam fi înrobit, exploatat și corupt de Satana în cea de-a doua jumătate. A trebuit să-mi schimb modul de viață, să-L urmez pe Dumnezeu din toată inima, să umblu pe calea urmăririi adevărului și să trăiesc o viață plină de sens. Astfel că am hotărât cu îndârjire să găsesc un loc de muncă pe cont propriu și să părăsesc complet armata. Totuși, întrucât corupția mea de la Satana era atât de profundă, ideea lui otrăvitoare de a ieși în evidență și de a fi o persoană importantă mi-au fost profund înrădăcinate în inimă și, de multe ori, m-au împiedicat să apuc pe calea cea bună a vieții.

După ce am îndeplinit pentru un timp datoria în biserică, am văzut că unii dintre liderii bisericii erau destul de tineri, iar unul dintre ei îmi fusese prieten, ceea ce m-a făcut să mă simt inconfortabil. M-am gândit: Niciuna dintre pozițiile voastre în lumea pământească nu a fost la fel de înaltă ca a mea, dar pozițiile voastre actuale în biserică sunt mai înalte decât a mea. Dacă sunteți capabili de a fi lideri, atunci eu sunt și mai capabil! Deci, am lucrat din greu în această căutare; m-am trezit la cinci în fiecare dimineață pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu și a-mi stabili scopuri – ascultând predici, cel puțin două ore în fiecare zi, despre intrarea în viață, învățând trei cântece în fiecare săptămână și planificând să învăț toate cântecele cuvântului lui Dumnezeu. Eram chiar mai proactiv și muncitor la îndeplinirea datoriei mele. Atâta timp cât era ceva ce eram capabil să tratez în biserică, mă grăbeam să o fac, indiferent cât de greu sau obositor era. Între timp, m-am fălit cu experiența și abilitățile mele din armată în fața surorilor mele și a fraților mei, mi-am întors spatele la părtășia liderilor bisericii sau am diminuat în mod subtil modul în care ei au abordat sau au tratat problemele. Așadar, m-am ocupat tot înainte, luptând să caut faimă și statut, sperând să obțin o poziție în biserică cât mai curând posibil. În 2011, am fost selectat în cele din urmă pentru a fi lider în biserică așa cum mă așteptasem. Am fost foarte entuziasmat și am vrut să mă disting și să realizez o mulțime de lucruri pentru a-i impresiona pe ceilalți. Pe vremea aceea, din diferite motive, nu am avut de ales decât să demisionez și am recomandat o soră ca lider. Cu toate acestea, nu mă împăcasem cu acest lucru în inima mea. După ceva timp, am aflat că liderul avusese unele neajunsuri în modul în care a tratat problemele, iar ambiția mea s-a ivit încă o dată. I-am sugerat în mod indirect să-și asume vina și să demisioneze, ceea ce îmi oferea șansa de a fi selectat la următoarele alegeri. Cu toate acestea, surorile și frații care au auzit de acest lucru m-au analizat, spunând că eram prea înșelător și ambițios și că mereu voiam să preiau controlul asupra bisericii, astfel că m-au dat afară din funcția de lider al grupului. Pur și simplu nu am putut accepta acest lucru. Eram o persoană atât de capabilă; cum se putea să nu fiu măcar potrivit ca lider al grupului! Timp de luni de zile, am fost foarte nemulțumit în inima mea și nu eram mulțumit de surorile mele și de frații mei, astfel că n-am vorbit mult la întâlniri. Duhul meu era plin de întuneric și nu-L puteam găsi pe Dumnezeu. În mijlocul acestei dureri, L-am rugat pe Dumnezeu să mă scoată din întuneric. Și, într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Astăzi, în experiența omului, fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu lovește în concepțiile omului, și totul depășește intelectul omului și este peste așteptările lui. Dumnezeu oferă tot ce îi trebuie omului și, în toate privințele, acest fapt este în dezacord cu concepțiile omului. […] Lovind în concepțiile tale, El te face să accepți tratarea de către Dumnezeu; numai așa poți să te dezbari de stricăciunea ta” („Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El” din Cuvântul Se arată în trup). „Dacă nu te supui acum, în cele din urmă, vei fi blestemată – vei fi fericită atunci? Nu acorzi atenție modului de viață, ci te concentrezi doar asupra statutului și titlului tău; cum este viața ta? […] Tu nu te concentrezi asupra urmării transformării personale și a intrării; tu întotdeauna te concentrezi asupra acelor dorințe extravagante și a lucrurilor care îți îngrădesc dragostea față de Dumnezeu și te împiedică să te apropii de El. Te pot transforma acele lucruri? Te pot aduce în împărăție?” („De ce nu sunteţi dispuşi să fiți un contrast?” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu au fost ca o sabie cu două tăișuri care îmi despica inima, făcându-l pe răzvrătitul de mine să se simtă rușinat și jenat. Până atunci nu mi-am dat seama că toate lucrurile care mi se întâmplaseră în ultima vreme, deși nu erau ceea ce am vrut eu, nu au însemnat că oamenii îmi făceau pur și simplu viața grea. Mai degrabă, acestea au fost judecata mea corectă de la Dumnezeu și mântuirea mea la timp de către El. De data aceasta, lucrarea lui Dumnezeu a fost menită să schimbe gândurile și perspectivele vechi ale oamenilor, să-i mântuiască de influența Satanei și pentru ca ei să câștige adevărul și viața de la Dumnezeu ca să trăiască o viață strălucitoare. Eu nu am apucat pe calea corectă și nu am căutat să câștig adevărul ca viață a mea, ci am urmărit statutul și faima și chiar am jucat feste și am ticluit planuri, cu nimic diferite de căutarea de a deveni funcționar și cineva important. Acest lucru nu era împotriva lucrării lui Dumnezeu și a voii Lui de a mântui omenirea? Cum aș putea să câștig adevărul și să trăiesc o viață plină de sens dacă aș continua să urmăresc aceste lucruri? Dacă nu m-aș fi întors, oare acest lucru nu m-ar fi ruinat și nu m-ar fi făcut o țintă pentru pedeapsa lui Dumnezeu atunci când El Își îndeplinește lucrarea? Pentru a mă împiedica să apuc pe calea greșită și pentru a-mi corecta ideile greșite de urmărire, Dumnezeu m-a emondat și m-a tratat „fără milă”, prin acele persoane și evenimente din jurul meu, mi-a luat statutul și mi-a zdrobit ambițiile și dorințele, astfel încât eu să pot reflecta asupra mea și să mă întorc. Apoi am înțeles firea dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu și faptul că intențiile, motivațiile mele și chiar fiecare gând al meu și acțiune a mea au fost sub observația Lui. Dumnezeu a realizat cea mai sinceră mântuire a mea în același timp în care Și-a demonstrat măreția. După ce am recunoscut harul mântuirii lui Dumnezeu, nu mi-am mai permis să mă încurc în pierderea unei poziții și am avut voința de a urmări adevărul. Dumnezeu m-a iubit atât de mult încât a încercat să mă mântuiască, astfel că eu nu L-am putut dezamăgi. A trebuit să ascult de aranjamentele lui Dumnezeu și, indiferent dacă eram lider sau doar un credincios obișnuit, ar trebui să urmăresc adevărul și să-mi îndeplinesc datoria cât mai bine posibil.

O jumătate de an mai târziu, liderul bisericii mele mi-a aranjat să-mi continuu viața bisericească la o altă biserică. Liderii acelei biserici erau aleși în acel moment. Când am aflat că eu crezusem în Dumnezeu mai mult decât toate surorile și toți frații de acolo, am fost foarte fericit și m-am gândit: „Acum vine șansa mea. Îmi pot arăta în cele din urmă abilitățile mele ca lider. La urma urmei, am mai multă experiență de viață și am crezut în Dumnezeu mai devreme decât au făcut-o ei. Sunt cea mai bună persoană pentru această poziție”. Pe când eram pe cale să mă prezint bine în fața lor, o soră din fosta mea biserică a fost transferată pentru a se alătura alegerilor. Mi-a fost teamă că ar dezvălui scandalul anterior al îmbrâncelii pentru poziție, care ar fi o rușine pentru mine, astfel că a trebuit să renunț la planul meu inițial. Am hotărât să încerc să fiu ales ca lider al grupului, iar, după aceea, să-mi croiesc calea pas cu pas. Nu-mi imaginasem că nu voi fi ales ca lider al grupului, ci, în schimb, se va stabili ca eu să le livrez surorilor și fraților cărți ale cuvintelor lui Dumnezeu. Chiar nu mă așteptasem ca eu, un comandant de batalion demn, să alerg peste tot făcând mici comisioane. Asta mi s-a părut greu de acceptat. Cu toate acestea, după ce am îndurat judecata și mustrarea lui Dumnezeu, am înțeles că acestea erau hotărârea lui Dumnezeu și aranjamentele Sale. Dumnezeu trata dorința mea de a căuta statut, astfel că m-am lepădat de mine însumi și am ascultat. Cu toate acestea, curând, locul unde eu am participat la întâlniri a fost urmărit de poliție, astfel că biserica mi-a aranjat să mă întâlnesc cu alte două surori mai în vârstă în altă parte. În ceea ce o privește pe liderul bisericii, ea nu putea veni foarte des pentru a-și îndeplini datoria de udare pentru noi, deoarece era persecutată de Partidul Comunist al Chinei. În acel moment, nu am mai putut suporta: „Pe lângă faptul că m-ați pus să fac lucrări mărunte, trebuie să mă întâlnesc cu acele bătrâne cu calibru sărac. Cum am ajuns eu în această situație?” Cu cât mă gândeam mai mult la aceasta, cu atât mă simțeam mai rău. Am simțit chiar că viața nu merita trăită. Îndurerat, m-am rugat sincer la Dumnezeu și am cerut luminarea de la El. Într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Care este cea mai potrivită metodă de căutare pe calea din ziua de azi? Ca ce fel de făptură ar trebui să te vezi în căutarea ta? Ar trebui să știi cum să te descurci cu tot ce ți se întâmplă acum, fie că sunt încercări sau suferințe, mustrări sau blesteme nemiloase – ar trebui să le acorzi o atenție deosebită tuturor acestora” („Cei care nu învață și nu cunosc nimic: nu sunt ei bestii?” din Cuvântul Se arată în trup). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că am fost condus de natura mea satanică arogantă, deviată de la voia lui Dumnezeu, și am umblat pe calea greșită a urmăririi faimei și a poziției. Ca rezultat, am considerat doar acele îndatoriri cu „titluri oficiale” ca fiind importante și le-am disprețuit pe celelalte și chiar am detestat pe acele surori și pe acei frați de calibru mic în sensul că am simțit că statutul meu era redus prin faptul că eram cu ei. Statutul și faima mi se urcaseră la cap. Cu toate acestea, nu știam că, în casa lui Dumnezeu, toate îndatoririle erau egale, iar surorile mele și frații mei, la fel ca și mine, eram cu toții făpturi create cu statut egal. Gândindu-mă la aceasta, m-am simțit foarte ușurat. Cu toate acestea, știam că faima și statutul erau slăbiciunile mele fatale și nu puteam să mă eliberez cu ușurință de ele, astfel că m-am rugat la Dumnezeu să caut mai mult adevăr pentru a rezolva această problemă. Mai târziu, am auzit o predică, spunând: „În opinia voastră, este important ca oamenii să dețină poziții și să le prețuiască? Ar trebui să vedeți în mod clar statutul și faima și să fiți indiferenți față de ele. Ele sunt goale și lipsite de sens. O poziție înaltă nu garantează binecuvântări. Dacă nu aveți o fire bună, o poziție înaltă vă poate aduce nenorocire. Dacă nu urmăriți adevărul, acea poziție va fi o sursă de mare nenorocire pentru voi. Fără adevăr, nu puteți vedea lucrurile în mod clar și ați putea fi ușor distruși de poziții. […] Nu puteți fi lideri fără a urmări adevărul; vă poate distruge doar. Dacă urmăriți adevărul, calitatea de lider vă poate face desăvârșiți” („Diferențierile și soluțiile pentru falșii conducători, antihriști și cei răi” din Predici și părtășie despre intrarea în viață II). „Oamenii par să fie buni atunci când nu au putere, dar, imediat ce o au, își vor arăta adevăratul caracter. Cum poate puterea să expună oamenii? Când cineva este o persoană obișnuită, ea pare decentă și se arată a fi demnă și verticală. Odată ce are oarecare putere, devine perversă. Ce fel de problemă este aceasta? Oamenii care au fost corupți de Satana sunt de aceeași natură” („Cum ar trebui să coopereze oamenii cu lucrarea lui Dumnezeu de perfecționare a omului” din Părtășie și predică despre intrarea în viață III). Aceste cuvinte mi-au deschis brusc ochii și am văzut inutilitatea și lipsa de sens a urmăririi statutului. Evaluarea statutului și eșecul în urmărirea adevărului pot conduce doar la ruina oamenilor. Să luăm ca exemplu experiența mea din armată – i-am urât pe acei funcționari corupți când eram soldat. Cu toate acestea, pe măsură ce statutul meu a continuat să crească, am început să devin pervers și, în final, am devenit un funcționar cu adevărat corupt. Cei care erau în poziții înalte păreau să fie buni și cinstiți atunci când nu aveau statut înalt. Cu toate acestea, de îndată ce dețineau puterea, ei începeau să se comporte în mod tiranic și să săvârșească nenumărate infracțiuni. Aceste fapte erau suficiente pentru a ilustra faptul că, după ce oamenii fuseseră corupți de Satana, ei, fără excepție, erau supuși nenorocirilor și înșelătoriei lui; dacă nu ar urmări adevărul și nu ar avea o schimbare în fire, ar putea deveni doar perverși și ar face rău odată ce ar deține putere și statut, fie în lumea pământească, fie în casa lui Dumnezeu, cu rezultatul final de a fi pedepsiți pe drept de Dumnezeu. Gândindu-mă la aceasta, am simțit atât frică cât și recunoștință. S-a dovedit că frustrările mele repetate au fost mântuirea mea, făcute din dragoste pentru mine! Pentru că m-am zbătut să urc în lumea oficialității timp de mulți ani, fusesem mânjit cu otrăvurile Satanei. S-ar putea spune că eram o combinație de aroganță, înșelăciune, egoism și lăcomie. După ce am crezut în Dumnezeu, am apreciat prea mult statutul și nu am urmărit în mod serios adevărul. Drept urmare, chiar și până atunci eu câștigasem puțin din adevăr și aveam puțină frică de Dumnezeu. De fapt, dacă aș fi fost într-o poziție înaltă, aș fi devenit doar ambițios și m-aș fi comportat în mod tiranic, așa cum am făcut în armată, și aș ajunge să fiu pedepsit pentru ofensarea firii lui Dumnezeu. Mulțumită luminării lui Dumnezeu, am putut vedea în mod clar esența și rezultatul urmăririi faimei și a statutului și, mai mult decât atât, am putut vedea importanța urmăririi adevărului.

După aceea, am început să-mi concentrez eforturile asupra cuvintelor lui Dumnezeu. Am tânjit intens pentru ca vorbele lui Dumnezeu să fie viața mea și nu am acordat nicio atenție îndatoririlor cu „titluri oficiale” și niciodată nu am redus alte îndatoriri. Am simțit că fiecare îndatorire avea înțelesul său, că totul era condus și poruncit dinainte de Dumnezeu și că datoria mea era responsabilitatea pe care ar trebui să o rabd. Când am tânjit din toată inima după cuvintele lui Dumnezeu și am încercat să-mi îndeplinesc îndatoririle, nu numai că am înțeles multe adevăruri pe care nu le înțelesesem înainte, dar m-am bucurat și de prezența lui Dumnezeu destul de des. Am primit luminarea și conducerea de la Duhul Sfânt, ceea ce m-a făcut să mă simt adus cu picioarele pe pământ și nespus de bucuros. După o perioadă de timp, m-am trezit că mă ascundeam atunci când interacționam cu ceilalți și nu mă mai lăudam în legătură cu vechile mele poziții în armată sau nu le foloseam ca să mă dau mare. Indiferent cine îmi arăta defectele, eu mai întâi ascultam de acea persoană, iar mai târziu reflectam asupra lor. Puteam aborda surorile și frații mai puțin școliți și cu calibru redus din biserică în mod egal și nu m-am mai privit ca fiindu-le superior. Înainte de a ști, părerile mele despre urmărire s-au schimbat mult, iar eu am devenit indiferent față de statut și faimă și nu am fost atât de constrâns și controlat de acestea. Când am văzut surori și frați care crezuseră în Dumnezeu pentru mai puțin timp decât mine, fiind aleși ca lideri ai bisericii, am simțit un pic de gelozie. Cu toate acestea, am fost capabil să mă resemnez prin rugăciune. M-am simțit stânjenit gândindu-mă la faptul că mă luptasem pentru faimă și câștig; am simțit că era urât și inuman. Acum, soția mea și cu mine ne îndeplinim împreună îndatoririle casnice. Deși nu sunt semnificative, mă simt foarte mulțumit și experimentez bucurie. Acum, fiul meu crede și el în Dumnezeu Atotputernic, ceea ce face ca familia noastră să fie o adevărată familie creștină, în care cuvintele lui Dumnezeu guvernează în viața noastră de zi cu zi. Indiferent cine vorbește în conformitate cu adevărul, noi vom asculta pe acea persoană. Chiar dacă există revelarea firilor corupte, putem să avem răbdare, să ne iertăm unul pe celălalt și să ne cunoaștem pe noi înșine în conformitate cu vorbele lui Dumnezeu, ceea ce a făcut familia noastră tot mai fericită. Cred cu tărie că Dumnezeu Atotputernic este cel care m-a schimbat pe mine și pe soția mea, care mi-a salvat căsnicia și familia și, în plus, m-a mântuit de corupția extremă și m-a transformat dintr-un căutător de faimă arogant, rău și întinat, într-o persoană care urmărește lumina și dreptatea, care are obiective reale de viață. Când am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, au izvorât în mine tot felul de sentimente: „De la facerea lumii şi până acum, tot ce a făcut Dumnezeu este iubire, fără ură faţă de om. Chiar şi mustrarea şi judecata pe care le-aţi văzut sunt iubire, o iubire mai adevărată şi mai reală; această iubire îi conduce pe oameni pe calea dreaptă a vieţii omeneşti. […] Toată lucrarea pe care a făcut-o El are ca scop îndrumarea oamenilor pe calea dreaptă a vieţii omeneşti, astfel încât ei să poată avea viaţa normală a omenirii, pentru că omul nu ştie cum să ducă o viaţă. Fără o astfel de îndrumare, ai putea doar să trăieşti o viaţă goală, ai putea doar să duci o viaţă lipsită de valoare şi de sens, şi nu ai şti deloc cum să fii o persoană normală” („Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Da, fără mântuirea lui Dumnezeu, n-aș fi apucat pe calea cea dreaptă în viață; aș fi devenit doar din ce în ce mai degenerat și aș fi devenit o lepădătură întinată care ar fi blestemată de Dumnezeu în cele din urmă. Judecata dreaptă a lui Dumnezeu este cea care m-a mântuit, iar rafinarea nemiloasă cea care m-a schimbat. Acest lucru îmi permite să înțeleg ce este urât și ce este sfânt, precum și măreția, frumusețea, bunătatea lui Dumnezeu și josnicia și răutatea Satanei. Nu-l voi mai urma niciodată pe Satana și voi urma doar adevărul din toată inima, voi scăpa de corupția Satanei și voi trăi o asemănare umană reală. Deși am experimentat suferințele multor mustrări și rafinări, am câștigat cel mai prețios mod de viață, permițându-mi să fiu reînviat și să intru pe o cale adevărată în viață.

În acest an, m-am întors la fostul meu loc de muncă pentru a mă îngriji de anumite sarcini procedurale. Am văzut că toți foștii mei colegi și lideri fuseseră promovați. Când foștii mei colegi m-au văzut, au spus: „Dacă nu ai fi părăsit armata, ai fi fost promovat până acum”. Am rămas nemișcat și m-am gândit: „La ce folosește o poziție înaltă? Dacă trăiești fără niciun scop, direcție sau sens ca persoană, ci doar fierbi în acea mocirlă a răului, nu este acesta cel mai degradant fel de viață? Nu ești doar sclavul Satanei, jucăria lui? Vei suferi pedeapsa și răsplata dreaptă a lui Dumnezeu în cele din urmă! Deși nu am o poziție înaltă, niciodată nu regret alegerea mea, pentru că am experimentat cu adevărat pacea și ușurința în inima mea, ceea ce reprezintă adevărata fericire. O adevărată viață umană este doar când ești creatura care ar trebui să fii, ascultând de Dumnezeu și închinându-I-te Lui și numai prin aceasta poți avea un viitor luminos!”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Lecția de ascultare

de Yang Mingzhen, Canada Numele meu este Yang Mingzhen și sunt șapte ani de când Îl urmez pe Dumnezeu Atotputernic. În ultimii câțiva ani,...

Lasă un răspuns