Smulge-ți masca și ia viața de la capăt

septembrie 29, 2019

de Chen Dan, provincia Hunan

La sfârșitul anului trecut, biserica a transferat un frate dintr-o altă zonă pentru a-mi prelua lucrarea, deoarece nu făceam o lucrare concretă, ducând la o lipsă de rezultate în diferite aspecte ale lucrării bisericii. Nu fusesem informată în precedență, ci mai degrabă auzisem indirect printr-o soră cu care colaboram. Eram foarte supărată. Am bănuit că sora responsabilă nu mă informase de teamă că nu voi fi dispusă să renunț la poziția mea și că voi opune rezistență. Prin urmare, mi-am format o părere rea despre ea. Sora aceea s-a întâlnit mai târziu cu mine și m-a întrebat ce simțeam despre faptul că am fost înlocuită – inițial, intenționasem să spun ce am pe suflet, dar m-am îngrijorat că avea să își facă o impresie rea despre mine și să creadă că râvnesc la o poziție. Deci, în schimb, cu o voce cât mai relaxată posibil, am spus: „Nu am vreun gând special în această privință. Nu am reușit să fac o lucrare substanțială, așa că are sens să fiu înlocuită. Indiferent de datoria pe care biserica mi-o dă de îndeplinit, eu voi asculta.” În felul acesta, mi-am ascuns gândurile adevărate, proiectând în fața surorii o versiune iluzorie a mea. După aceea, biserica a dispus ca eu să fiu diacon. La prima întrunire a colegilor noștri, liderul nostru recent transferat s-a destăinuit în ceea ce privește starea sa. O anumită expresie pe care a folosit-o, „a pierdut orice statut și reputație”, m-a lovit ca o tonă de cărămizi: m-am simțit ca și cum ar fi vorbit despre mine. Stăteam acolo, simțindu-mă cu adevărat tristă – simțeam lacrimile cum îmi izvorăsc din ochi, dar le-am înăbușit, temându-mă că alții vor observa. Voiam să-mi destăinui propria stare, dar, de asemenea, îmi făceam griji că voi fi desconsiderată de colegii mei. Pentru a-mi salva reputația, mi-am ascuns din nou starea adevărată, nevrând ca alții să vadă în ce măsură suferisem din această rafinare. Am forțat chiar și un zâmbet ca să le arăt tuturor cât de normală era starea mea. Și așa, mi-am adus starea negativă în lucrarea mea. În ciuda faptului că lucram din greu în fiecare zi, din zori și până-n seară și nu îndrăzneam să tergiversez, părea ca și cum, cu cât lucram mai din greu, cu atât deveneam mai ineficientă, deoarece trăiam într-o stare negativă, nu aveam o relație adecvată cu Dumnezeu și nu puteam câștiga lucrarea Duhului Sfânt. Au apărut tot felul de probleme. Diverse aspecte ale lucrării au ajuns practic să se împotmolească și liderul grupului evanghelic a fost arestat de poliția PCC. Confruntându-mă cu toate acestea, m-am simțit de parcă aș fi fost în pragul colapsului. M-am gândit doar că înlocuirea mea era iminentă. Chiar și atunci, am refuzat să-mi destăinui starea adevărată, izbutind să fiu puternică și hotărâtă în fața fraților și surorilor mele.

Într-o zi, în timpul rugăciunilor duhovnicești, am auzit următorul pasaj din părtășia lui Dumnezeu: „Când interacționează cu frații și surorile lor, unii oameni se tem ca ei să afle dificultățile din inimile lor și ca frații și surori să aibă ceva de spus despre ei sau să se uite de sus la ei. Când vorbesc, ei încearcă întotdeauna să dea impresia că sunt cu adevărat zeloși, că ei Îl doresc cu adevărat pe Dumnezeu și sunt foarte dornici să pună adevărul în practică, dar, de fapt, în inimile lor, sunt extrem de slabi și pasivi. Ei pretind că sunt puternici, pentru ca nimeni să nu vadă prin ei. Și aceasta este înșelare. Pe scurt, indiferent de ceea ce faci – indiferent dacă este în viață, când Îi slujești lui Dumnezeu sau când îți îndeplinești îndatorirea – dacă prezinți oamenilor o față falsă și o folosești să îi amăgești, să îi faci să aibă o părere bună despre tine sau să nu se uite de sus la tine, atunci ești înșelător” („Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). După ce am auzit acest pasaj, am fost profund uluită. Judecata lui Dumnezeu m-a lovit în miezul ființei mele. Făcând comparație cu acțiunile mele, eram întocmai persoana înșelătoare dezvăluită în cuvintele lui Dumnezeu, care folosește iluzii superficiale pentru a induce în eroare și a înșela frații și surorile. M-am gândit la faptul că, de când fusesem înlocuită, fusesem incredibil de slabă și negativă și trăisem încontinuu într-o stare de neînțelegere și de trădare a lui Dumnezeu. Dar m-am aruncat în a mă deghiza și a pretinde că sunt puternică, astfel încât liderul și colegii să mă vadă ca pe cineva care poate să renunțe la statut și să asculte de aranjamentele bisericii. Nu am fost dispusă să mă destăinui și să fac lumină asupra stării mele adevărate cu frații și surorile sau să caut adevărul pentru a-mi rezolva propriile probleme și a ieși din starea mea negativă. Ca urmare, nu numai că mi-am făcut rău singură, dar, mai ales, am provocat pierderi în lucrarea bisericii. Am fost atât de înșelătoare! Totuși, indiferent cât de bine m-am deghizat și mi-am ascuns adevărata stare, nu am putut scăpa de cercetarea atentă a lui Dumnezeu. Duhul Sfânt mi-a folosit ineficiența în muncă pentru a expune totul. Cum ar putea Dumnezeu să nu urască și să nu fie dezgustat de cineva ca mine, care nu a luat în considerare lucrarea Bisericii doar pentru a-și proteja reputația și statutul?

În acel moment, nu puteam să nu mă întreb: de ce întotdeauna proiectez o imagine falsă a mea în fața altora? Nu este oare pentru că natura mea înșelătoare îmi comandă să-mi salvez întotdeauna reputația și să-mi protejez statutul? Prin luminarea Duhului Sfânt, am ajuns să recunosc faptul că otrăvurile Satanei, exprimate în frazele „Așa cum un copac trăiește pentru scoarța lui, un om trăiește pentru fața lui” și „Un om își lasă numele în urma oricărui loc unde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară”, se înrădăcinaseră deja atât de adânc în mine, încât toate acțiunile mele erau profund influențate și orchestrate de ele. Mi-am amintit modul în care acest lucru se manifestase în trecut: de câte ori mă comportasem împotriva principiului adevărului în îndeplinirea datoriilor mele, ascunzând realitatea situației pentru a-mi salva reputația și de teamă că, dacă aș spune altora, ar face o apreciere slabă asupra mea? De câte ori am provocat vătămări grave vieții mele pentru că, în ciuda faptului de a fi dureros de conștientă că eram într-o stare foarte deplorabilă și de a ști că trebuie să mă destăinui în comuniune cu alții, am preferat să trec singură prin rafinare, mai degrabă decât să mă deschid și să caut calea luminii, de teamă că voi fi privită de sus? În esență, ori de câte ori erau la mijloc renumele și reputația mea, mă deghizam în mod înșelător și proiectam o imagine falsă pentru a-L păcăli pe Dumnezeu și a-i deruta pe ceilalți. Chiar și atunci când Dumnezeu a căutat să mă mântuiască prin nenumărate revelații, nu am chibzuit și nu am ajuns să mă cunosc pe mine însămi și să mă întorc spre Dumnezeu. Nu am încetat niciodată să trăiesc bazându-mă pe natura mea înșelătoare. Cum puteau toate acestea să nu declanșeze mânia lui Dumnezeu? Cum putea Dumnezeu să lucreze asupra mea în acest fel? Cum puteam să obțin rezultate bune în datoria mea? Dacă persistam pe această cale, cum aveam să ajung să primesc mântuirea? Cuprinsă de frică, m-am prosternat înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat Lui plină de remușcări: Dumnezeule Atotputernic, nu merit să vin înaintea Ta! Natura mea înșelătoare a provocat atât de mult rău lucrării bisericii, dar Tu tot mi-ai dat șanse să mă căiesc. Nu mai cer ca Tu să mă tolerezi, doar ca mustrarea și judecata Ta să rămână întotdeauna cu mine. Permite-mi să văd firea Ta cea dreaptă și să ajung la o înțelegere mai deplină a naturii mele înșelătoare prin mustrarea și judecata Ta, astfel încât să-mi pot lepăda deghizarea și să trăiesc în mod cinstit.

Mai târziu, am citit următorul pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată adevărul, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. […] Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – adică, dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric. Dacă a căuta calea adevărului este pe placul tău, atunci tu ești unul care locuiește întotdeauna în lumină” („Trei avertismente” din Cuvântul Se arată în trup). Din cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că aceia care nu sunt dornici să-și împărtășească propriile confidențe și să-și destăinuie dificultățile de a căuta adevărul sunt înșelători. Deoarece Dumnezeu îi urăște și îi detestă pe cei înșelători, oamenii înșelători nu au lucrarea Duhului Sfânt în ei și, indiferent de câți ani practică ei credința în Dumnezeu, nu vor primi niciodată mântuirea Lui și, în cele din urmă, vor fi eliminați. Slavă luminării cuvântului lui Dumnezeu, care m-a făcut să realizez că motivul pentru care am eșuat în serviciul meu pentru Dumnezeu a fost natura mea înșelătoare. Nu am fost niciodată dornică să-mi dăruiesc inima lui Dumnezeu, să accept mustrarea și judecata lui Dumnezeu pentru a mă purifica, și nici nu am fost dispusă să mă destăinui în fața fraților și surorilor pentru a căuta adevărul și a-mi rezolva problema. Ca urmare, trăiam într-o stare inadecvată; pierdusem lucrarea Duhului Sfânt și căzusem în întuneric. Dacă aș fi avut părtășie despre starea mea reală cu sora responsabilă, cu siguranță ea ar fi comunicat adevărul cu mine și starea mea s-ar fi îmbunătățit imediat. Dacă pur și simplu m-aș fi destăinuit mereu, relația mea cu Dumnezeu ar fi fost adecvată și nu aș fi nutrit prejudecăți împotriva surorii și nu aș fi cauzat o pagubă atât de mare lucrării bisericii. Îi aduc mulțumiri lui Dumnezeu pentru că mi-a dezvăluit firea Sa dreaptă. Am fost expusă și judecată prin cuvintele lui Dumnezeu și, astfel, am ajuns să-mi cunosc natura înșelătoare și cauza profundă a eșecurilor mele. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat, de asemenea, o cale de a practica și m-au făcut să înțeleg: indiferent cât de multe dificultăți întâmpin sau cât de deplorabilă este starea mea, atâta timp cât pot să mă destăinui, să caut adevărul și să urmez cuvintele lui Dumnezeu, voi putea să primesc lucrarea Duhului Sfânt. Atunci pot fi rezolvate acele probleme. Numai lepădându-mi deghizarea și comportându-mă cinstit, voi dobândi mântuirea lui Dumnezeu.

În cuvintele lui Dumnezeu am găsit speranță și inima mea a fost profund mișcată. Chiar dacă acțiunile mele fuseseră profund dureroase pentru Dumnezeu, El nu m-a abandonat niciodată, ci a fost întotdeauna acolo, mântuindu-mă în tăcere. În spatele acestei mustrări și judecăți aparent aspre erau numai intențiile bune ale lui Dumnezeu. Acest lucru mi-a dat o înțelegere profundă a faptului că judecata și mustrarea lui Dumnezeu sunt „iubire la fel de profundă ca aceea exprimată în îndrumarea de către un tată a fiului său”. Acum făgăduiesc să mă întorc la Dumnezeu și să fac tot posibilul pentru a urmări adevărul, pentru a căuta o schimbare în firea mea și să nu mă mai ascund niciodată în numele protejării statutului și a reputației mele lipsite de valoare. În viitor, indiferent de dificultățile cu care mă confrunt sau de starea deplorabilă în care sunt, făgăduiesc să mă destăinui fraților și surorilor mele în căutarea adevărului și să trăiesc cinstit pentru a mângâia inima lui Dumnezeu!

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Pocăința unui ofițer

de Zhen Xin, China Dumnezeu Atotputernic spune: „De la crearea lumii și până acum, tot ce a făcut Dumnezeu în lucrarea Lui este iubire,...

Gelozia – boala cronică spirituală

O soră și eu am fost grupate pentru a revizui articole împreună. Pe măsură ce ne întâlneam, mi-am dat seama că nu conta dacă cânta, dansa, primea Cuvântul lui Dumnezeu sau comunica adevărul, ea era mai bună decât mine în orice aspect.

Lasă un răspuns