Sunt dispusă să accept supravegherea tuturor

octombrie 6, 2019

de Xianshang, orașul Jinzhong, provincia Shanxi

Cu puțin timp în urmă, de fiecare dată când auzeam că liderii de nivel superiorveneau la biserica noastră, mă simțeam puțin stingherită. Nu mi-am arătat sentimentele în exterior, dar inima mea era plină de rezistență secretă. Mă gândeam: „Ar fi mai bine dacă nu ați veni. Și dacă veniți, măcar nu udați biserica alături de mine. În caz contrar, voi fi reținută și nu voi putea fi în comuniune cu voi.” Mai târziu, situația a devenit atât de rea, încât uram de fapt venirea lor. Chiar și așa, nu credeam că era ceva în neregulă cu mine și cu siguranță nu am încercat să mă cunosc în contextul acestei situații.

Într-o zi, am citit următorul pasaj în planificarea de lucru „Regulamente privind Îndatoririle conducătorilor bisericii și ale lucrătorilor de toate rangurile”: „Ei trebuie să viziteze fiecare echipă de decizie regională și să înțeleagă bine lucrarea lor, să rezolve în timp util greșelile de lucru și abaterile care apar la fiecare echipă de decizie regională și, în special, să ofere îndrumare și asistență acelor echipe de decizie de la nivel regional mai slabe, astfel încât să poată îndeplini mai bine lucrarea pentru regiunile lor” (Anale selectate din Rânduielile de lucru ale Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic). M-am gândit la înțelesul acestui pasaj, în timp ce reflectam la starea mea recentă: de ce oare îmi displăceau atât de mult liderii de rang superior care veneau la biserica noastră? De ce nu eram dornică să-i las să ude biserica alături de mine? Oare nu era din cauză că eram îngrijorată că, dacă ar urma să vină în biserică, ei și-ar da seama că nu lucram conform principiului sau voii lui Dumnezeu și m-ar trata în legătură cu această problemă? În plus, nu m-am temut că venirea lor va pune bețe în roate planurilor mele de lucru? Nu m-am temut că vor avea părtășie mai bine decât mine și mă vor face să-mi pierd statutul privilegiat în inimile fraților mei și ale surorilor mele? Dacă n-ar veni, aș putea să-mi desfășor planurile de lucru exact așa cum mi-ar plăcea. Chiar dacă metodele mele nu ar fi corespunzătoare cu adevărul sau cu voia lui Dumnezeu, nimeni nu ar ști și, cu siguranță, nimeni nu m-ar trata sau num-ar critica. În acest fel, poziția mea în inimile fraților mei și ale surorilor mele ardeveni doar mai mare și mai stabilă. Toți frații și toate surorile bisericii m-ar privi cu respect, m-ar admira și mi-ar asculta ordinele. Întreaga biserică s-ar învârti în jurul meu. Nu acesta era scopul meu adevărat? Oare nu unelteam să-L izgonesc pe Dumnezeu din inimile fraților mei și ale surorilor mele, astfel încât să pot câștiga statut în inimile lor? Nu eram eu un exemplu viu al acelor otrăvuri ale marelui balaur roșu: „Împăratul este la fel de departe ca și cerul”, „Nu există alt rege în afară de mine”? Mai târziu, am citit cuvântul lui Dumnezeu: „Învățătura codului feudal de etică și transmiterea cunoașterii culturii antice au contaminat mult timp omul și l-au transformat în diavoli mari și mici. […] Fața omului este plină de crimă și, în toate locurile, moartea este în aer. Ei caută să-L alunge pe Dumnezeu din acest ținut […]. Acesta dorește să distrugă tot ce este al lui Dumnezeu dintr-o singură suflare, să-L pângărească și să-L ucidă din nou și încearcă să-I distrugă și să-I tulbure lucrarea. Cum I-ar putea acesta permite lui Dumnezeu să aibă un statut egal? Cum poate acesta îngădui ca Dumnezeu «să se amestece» în lucrarea sa printre oamenii de pe pământ? Cum poate acesta să-I permită lui Dumnezeu să-i demaște fața sa odioasă? Cum Îi poate permite lui Dumnezeu să-i perturbe lucrarea? Cum ar putea acest diavol, care fumegă de furie, să-I permită lui Dumnezeu să aibă control asupra curții sale imperiale pe pământ? Cum ar putea el recunoaște de bunăvoie înfrângerea? Înfățișarea odioasă a acestuia a fost dezvăluită pentru ceea ce este ea, de aceea se constată că nu se știe dacă să se râdă sau să se plângă, și este cu adevărat dificil să se vorbească despre aceasta. Oare nu este aceasta esența lui? […] Demonii și duhurile rele au alergat înnebuniţi de furie pe pământ și au oprit voința și efortul conștiincios ale lui Dumnezeu, făcându-le de nepătruns. Ce păcat mortal! Cum ar putea Dumnezeu să nu fie nerăbdător? Cum ar putea Dumnezeu să nu se simtă înfuriat? Ei cauzează obstacole dureroase și se opun lucrării lui Dumnezeu. Prea rebeli!” („Lucrarea și intrarea (7)” din Cuvântul Se arată în trup). Pentru a controla și a-și revendica stăpânirea asupra omenirii, marele balaur roșu a combătut venirea lui Dumnezeu cu forță deplină, nepermițându-I lui Dumnezeu să ia parte în treburile oamenilor, să-i expună fața macabră, să intervină în planurile lui sau să guverneze în domeniul său. Astfel, el s-a opus sălbatic, a perturbat, a zdrobit și a decimat lucrarea lui Dumnezeu. El și-a imaginat că, într-o bună zi, ar putea să-l înlăture pe Dumnezeu din inimile oamenilor și să-și îndeplinească obiectivul deplorabil de a deveni arbitrul etern al omului și de a forța omenirea să i se închine. Ce diferență era între gândurile mele și acțiunile marelui balaur roșu? Pentru că am vrut să-mi mențin statutul și să mă asigur că aș putea merge pe propria cale și nu aș fi limitată în munca mea, nu am vrut să las alți lideri sau muncitori să-mi supravegheze sau să-mi inspecteze munca. Nu am vrut ca nimeni altcineva să se amestece în lucrarea bisericii mele sau să-mi ude frații și surorile. De ce nu am vrut asta? Nu a fost doar pentru că am vrut să controlez și să-mi revendic dominația asupra altora? Nu a fost scopul meu acela de a mă proclama regină și conducătoarea pe pământ a fraților și surorilor mele? Am văzut că otrava marelui balaur roșu – acea aroganță și megalomanie necontrolată – pătrunsese deja în centrul ființei mele. La suprafață lucram pentru a-mi îndeplini datoria, dar inima mea avea motive ascunse. În realitate, am vrut să-mi ridic propriul imperiu în opoziție cu Dumnezeu și obstrucționând executarea voii lui Dumnezeu. Natura mea a fost foarte înspăimântătoare! Dacă nu era revelația și judecata aspră a cuvântului lui Dumnezeu, n-aș fi știut niciodată în ce măsură fusesem coruptă de Satana și mă opusesem lui Dumnezeu. N-aș fi realizat niciodată că, adânc în sufletul meu, se crease un plan satanic și că natura și susbstanța mea deveniseră profund corupte.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru revelațiile și luminarea Ta, ce mi-au permis să-mi conștientizez natura satanică. Jur să caut adevărul cu râvnă și să ajung la o înțelegere mai profundă a modului în care otrava marelui balaur roșu îmi afectează natura. Mai mult, jur să accept cercetarea și supravegherea altor lucrători și lideri. Voi accepta tratarea și curățarea tuturor. Mă voi pune sub cercetarea întregii congregații, ca să îmi îndeplinesc îndatoririle cu conștiinciozitate pentru a-Ți mângâia inima.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Pocăința unui ofițer

de Zhen Xin, China Dumnezeu Atotputernic spune: „De la crearea lumii și până acum, tot ce a făcut Dumnezeu în lucrarea Lui este iubire,...

Înfruntând încercarea morții

de Xingdao, Coreea de Sud Dumnezeu Atotputernic spune: „Dumnezeu a venit să lucreze pe pământ pentru a mântui omenirea coruptă; nimic fals...

Lasă un răspuns