Viață spirituală. Ca și creștin, participarea regulat la adunări nu poate fi neglijată.

iulie 19, 2020

Xiaogao

Bună ziua, fraţi şi surori de la Spiritual Q&A,

Sunt foarte obosită după munca de peste zi şi nu dorm prea bine noaptea. Drept urmare, nu sunt dispusă să merg la adunări la oră fixă. Nu-mi place să fiu constrânsă. Simt că dacă am nevoi spirituale, atâta vreme cât îi caut pe fraţii şi pe surorile mele ca să discut cu ei în momentele respective, ar trebui să fie suficient. Mă întreb care e cauza acestei probleme. Cum să o rezolv?

An Jing

Bună ziua, soră An Jing,

Ai spus că nu eşti dispusă să participi la adunări la oră fixă şi că doar atunci când simţi că ai nevoi spirituale îi cauţi în mod activ pe fraţii şi surorile tale pentru a discuta cu ei. Acest mod de gândire este posibil fiindcă nu înţelegem ce înseamnă adevărata credinţă în Dumnezeu şi importanţa adunărilor. Mulţumim Domnului. Voi vorbi puţin despre felul în care eu înţeleg acest aspect. Sper că îţi va fi de folos.

Ce înseamnă să crezi cu adevărat în Dumnezeu

Cu toţii ştim că motivul pentru care Dumnezeu l-a creat pe om la început a fost ca omul să Îl cinstească pe Dumnezeu şi să I se închine pe pământ. Domnul Isus a spus: „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă” (Matei 22:37-38). În calitate de credincioşi în Domnul, ar trebui să ne stabilim cu toţii drept priorităţi credinţa şi venerarea lui Dumnezeu şi să avem o relaţie normală cu Dumnezeu. Adunările, rugăciunea, comunicarea adevărului, cântarea de imnuri şi proslăvirea lui Dumnezeu sunt căi prin care stabilim o relaţie normală cu El. În calitate de creştini, cel puţin aceste lucruri trebuie să le facem. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „«Credința în Dumnezeu» înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept de credință în Dumnezeu. În plus, a crede că există un Dumnezeu nu este acelaşi lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă este un fel de credinţă simplă cu puternice conotaţii religioase. Adevărata credinţă în Dumnezeu înseamnă experimentarea cuvintelor şi lucrării lui Dumnezeu în baza credinţei că Dumnezeu deţine suveranitatea asupra tututor lucrurilor. Aşadar, vei fi eliberat de firea ta coruptă, vei îndeplini dorința lui Dumnezeu şi vei ajunge să Îl cunoşti pe Dumnezeu. Numai după o astfel de călătorie se poate spune că tu crezi în Dumnezeu” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”). „Există nişte oameni a căror credinţă nu a fost niciodată recunoscută în inima lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu recunoaşte că aceşti oameni sunt adepţii Lui pentru că Dumnezeu nu slăveşte credinţa lor. […] Cum îi priveşte Dumnezeu pe aceşti oameni? Îi consideră drept necredincioşi” („Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa” din Cuvântul Se arată în trup). De aici putem vedea că, dacă credinţa noastră în Dumnezeu constă doar în recunoaşterea verbală şi în credinţa din inima noastră, dar nu urmărim adevărul, nu trăim şi nu practicăm cuvintele lui Dumnezeu, ci privim credinţa ca pe un soi de hrană spirituală sau ca pe un hobby, aceasta nu este adevărata credinţă în Dumnezeu. Dumnezeu nu laudă acest gen de credinţă. Adevăraţii credincioşi în Dumnezeu trebuie să vină în mod frecvent înaintea Lui, să se roage adesea Lui, să citească des cuvintele Lui, să participe adesea la adunări şi să dobândească o mai bună înţelegere a adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. În acelaşi timp, ei trebuie să transpună cuvintele lui Dumnezeu în viaţa reală. Ei cred că ceea ce se întâmplă zi de zi este dirijat şi rânduit de Dumnezeu. Aceasta se întâmplă îndeosebi când întâmpină ceva care nu este în concordanţă cu ideile lor şi când îşi dau pe faţă propria stricăciune, nefiind capabili să scape de ea. Ei pot să vină înaintea lui Dumnezeu şi să reflecteze asupra lor înşiși în acord cu vorbele lui Dumnezeu. Ei pot să caute în mediul din jurul lor, rânduit de Dumnezeu, lecţiile pe care trebuie să le înveţe şi adevărurile în care trebuie să pătrundă și pe care să le pună în practică. Apoi, pot să le pună efectiv în practică, în acord cu cerinţele lui Dumnezeu, să se lepede de firea coruptă satanică, să se bucure de o umanitate normală, iar în final să obțină o adevărată înţelegere, ascultare şi dragoste de Dumnezeu. Doar acest mod de trăire a lucrării şi a cuvintelor lui Dumnezeu constituie adevărata credinţă în Dumnezeu. Doar crezând în acest fel putem obţine aprobarea lui Dumnezeu. Dacă facem asta, în cele din urmă vom ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Dimpotrivă, dacă credinţa noastră nu implică o relaţie normală cu Dumnezeu, participarea regulată la adunări, rugăciunea, împărtăşirea adevărului şi punerea în practică a cuvintelor lui Dumnezeu; dacă e doar o credinţă destinată timpului liber, dacă credem în Dumnezeu câţiva ani, dar, totuşi, firea noastră coruptă nu s-a schimbat deloc şi nu avem o adevărată înţelegere a lui Dumnezeu, El nu recunoaște acest gen de credinţă, atunci nu suntem diferiți de necredincioși. Între ea şi credinţa necredincioşilor nu este nicio diferenţă. Dacă astfel este credinţa noastră, chiar dacă credem până la sfârşit, nu vom putea obţine aprobarea şi mântuirea lui Dumnezeu.

Viaţa în biserică este esenţială

Dacă nu suntem dispuşi să participăm la adunări la oră fixă, aceasta înseamnă că nu înţelegem importanţa vieţii în biserică. De fapt, viaţa în biserică este viața noastră în care comunicăm cuvântul lui Dumnezeu şi pătrundem în adevăr şi este, de asemenea, viața în care cunoaştem lucrarea Duhului Sfânt şi ne bucurăm de dragostea lui Dumnezeu. Înţelegerea adevărului, pătrunderea în adevăr şi obţinerea mântuirii lui Dumnezeu sunt în totalitate rezultatul obținut prin lucrarea Duhului Sfânt. Numai prin viaţa noastră în biserică, unde slujim şi ne îngrijim unii pe alţii, ne achităm de îndatoririle noastre şi dăm mărturie lui Dumnezeu, vom putea dobândi cu ușurință lucrarea Duhului Sfânt, purificarea și desăvârşirea din partea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, câştigarea aprobării lui Dumnezeu cu privire la credinţa noastră şi dobândirea mântuirii Lui sunt în mod inextricabil legate de o viaţă normală în biserică. În Biblie se spune: „Să nu renunţăm să ne adunăm laolaltă, aşa cum obişnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că Ziua se apropie!” (Evrei 10:25). Domnul Isus a spus: „Din nou, (adevărat) vă spun că, dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri. 20 Căci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu!” (Matei 18:19-20). De aici, putem vedea, că o viaţă trăită în biserică este unul dintre lucrurile pe care Dumnezeu ni le cere în calitate de creştini. Cum calibrul nostru în sine este limitat şi nu avem organ pentru a recepta adevărul, este foarte greu să înţelegem adevărurile şi tainele cuprinse în cuvintele lui Dumnezeu. Chiar dacă înţelegem mult din sensul literal, înţelegem foarte puţin din intenţiile lui Dumnezeu şi cerinţele pe care El le are de la om. Dar dacă participăm în mod constant în viaţa bisericii, ne rugăm împreună cu fraţii şi surorile noastre, citim cuvintele lui Dumnezeu şi ne comunicăm propriul mod de a înţelege, de a trăi şi de a accepta cuvintele lui Dumnezeu, vom putea dobândi luminarea Duhului Sfânt şi iluminarea. Vom avea parte de şi mai multă lumină şi răsplată, vom înţelege mai clar intenţiile şi cerinţele lui Dumnezeu, iar calea practicii va fi şi mai clară. Acest lucru este valabil mai ales atunci când nu înţelegem cuvintele lui Dumnezeu sau întâmpinăm diferite dificultăţi. Dacă noi cooperăm cu fraţii şi surorile noastre pentru a-L căuta pe Dumnezeu, a ne ruga Lui şi a avea lucrarea Duhului Sfânt în mijlocul nostru, vom putea înţelege sensul ezoteric al cuvintelor lui Dumnezeu, iar toate problemele şi dificultăţile noastre se vor rezolva fiindcă înţelegem adevărul. Cu cât mai multe probleme rezolvăm în viaţa din biserică, cu atât vom înţelege şi vom dobândi mai mult adevăr. Astfel nu vom mai fi deranjaţi de lucrurile lumeşti. Viaţa noastră va fi lipsită de efort şi dătătoare de libertate. Apoi, vom putea aborda situaţiile cu care ne confruntăm în acord cu intenţiile şi cerinţele lui Dumnezeu. Treptat, cuvintele lui Dumnezeu vor deveni principiile și îndrumările cu care ne ocupăm de situații. Sub îndrumarea Duhului Sfânt, vom păşi pe calea mântuirii lui Dumnezeu.

Dacă nu participăm în viaţa bisericii, dacă ne rugăm lui Dumnezeu şi citim cuvintele lui Dumnezeu doar ocazional, realizarea noastră cu privire la lucrarea Duhului Sfânt va fi foarte limitată. Fără lucrarea Duhului Sfânt nu vom putea înţelege adevărul şi nici nu vom putea pătrunde în realitatea adevărului. Când ne confruntăm cu dificultăţi sau probleme, dat fiind că nu înţelegem intenţiile lui Dumnezeu, se va întâmpla în mod frecvent să nu ştim ce să facem sau cum să transpunem adevărul în practică. Dacă ne bazăm ocazional pe propriile noastre noțiuni și imaginații pentru a face lucruri, vom face lucruri care contravin intenţiilor lui Dumnezeu şi chiar ofensează firea lui Dumnezeu. Vom pierde prezenţa Duhului Sfânt, ca să nu mai vorbim despre mântuirea din partea lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Dacă viața ta spirituală este anormală, nu poți înțelege lucrarea actuală a lui Dumnezeu și, în schimb, simți mereu că este complet incompatibilă cu propriile tale noțiuni și, cu toate că ești dispus să Îl urmezi, îți lipsește motivația lăuntrică. Deci, indiferent ce face Dumnezeu în prezent, oamenii trebuie să coopereze. Dacă oamenii nu cooperează, Duhul Sfânt nu Își poate face lucrarea, iar dacă oamenii nu au dorința de a coopera, atunci cu greu pot câștiga lucrarea Duhului Sfânt. […] Dacă oamenii nu cooperează cu Dumnezeu și nu urmăresc pătrunderea mai profundă, Dumnezeu le va lua lucrurile care inițial erau ale lor. În interior, oamenii sunt întotdeauna lacomi după confort și s-ar bucura mai degrabă de ceea ce este deja disponibil. Ei vor să câștige promisiunile lui Dumnezeu fără a plăti niciun preț. Acestea sunt gândurile extravagante pe care le nutrește omenirea. A câștiga însăși viața fără a plăti un preț – însă a fost vreodată ceva așa ușor? Când cineva crede în Dumnezeu și caută să intre în viață și caută o schimbare a firii sale, trebuie să plătească un preț și să dobândească o stare în care Îl va urma pe Dumnezeu întotdeauna, indiferent ce face El. Asta e ceva ce oamenii trebuie să facă. Chiar dacă urmezi toate acestea ca regulă, trebuie să le susții mereu și, indiferent cât de grele sunt încercările, nu poți renunț‏a la relaț‏ia ta normală cu Dumnezeu. Ar trebui să fii capabil să te rogi, să îți menții viața bisericească și să nu-ți părăsești niciodată frații și surorile. Când Dumnezeu te încearcă, tot ar trebui să cauți adevărul. Aceasta este cerința minimă pentru o viață spirituală” („Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). Din cuvintele lui Dumnezeu putem vedea că o viaţă spirituală normală este foarte importantă pentru noi. Rugăciunea, citirea cuvintelor lui Dumnezeu şi participarea la adunări fac toate parte din viaţa spirituală. Dacă nu suntem în stare să aderăm la ele, nu vom putea dobândi lucrarea Duhului Sfânt. Chiar dacă inima noastră vrea să Îl urmeze pe Dumnezeu, nu vom avea credinţă. Prin urmare, indiferent de cât de încărcată este viaţa noastră profesională şi cât de obosit este trupul nostru fizic, nu trebuie să ne pierdem relaţia normală cu Dumnezeu. Cerinţa minimă este să menţinem o viaţă spirituală normală. Trebuie să ne trăim viaţa înaintea lui Dumnezeu, să căutăm adevărul şi să transpunem adevărul în practică atunci când ne confruntăm cu diverse situații. Doar făcând aceasta, viaţa noastră spirituală va deveni de nezdruncinat. Doar atunci vom avea o cale pe care să o urmăm când ne vom confrunta cu diverse situații.

Să-ţi trăieşti viaţa înaintea lui Dumnezeu şi să primeşti ocrotirea Lui

Domnul Isus a spus: „Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară” (Matei 11:30). Domnul speră că ne putem trăi viaţa fără efort şi în libertate. El nu vrea să ne vadă înfundaţi în lumea seculară şi suferinzi. Prin urmare, de ce nu suntem dispuşi să participăm la adunări, simţindu-ne prea obosiţi de pe urma muncii? De fapt, astfel de idei vin de la Satana. Ele conţin uneltirile Satanei. Dumnezeu spune: „Ceea ce vrea Dumnezeu să facă în om este tocmai ceea ce vrea să distrugă Satana, iar ceea ce vrea să distrugă Satana este exprimat prin om fără a fi deloc ascuns. […] Distrugerea Satanei în omenire este, de asemenea, reprezentată în mod clar – ei sunt din ce în ce mai depravați, iar condițiile lor se scufundă din ce în ce mai mult. Dacă este destul de groaznic, ei ar putea fi capturați de Satana” („Capitolul 15” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup). Satana este vrăjmaşul lui Dumnezeu. Acesta se opune lui Dumnezeu în toate privinţele, vizând şi atacând în mod frecvent punctele noastre slabe. Deoarece am fost corupți de Satana, în interior, suntem plini de otrava Satanei. Iubim bogăția, faima, statutul și plăcerile trupești, etc. Nu ezităm să ne tocim creierii de dragul bogăției sau faimei și pentru aceste obiective vom plăti orice preț. Și uite așa, Satana folosește firile noastre corupte pentru a ne afunda în cursa ițelor încâlcite ale firii trupești, pentru a ne perturba relația noastră normală cu Dumnezeu și pentru a ne face să ne distanțăm de Dumnezeu și să-L trădăm și, în cele din urmă, atingându-și obiectivul lui de a ne înghiți cu totul. Dacă ne satisfacem propriile dorințe fizice, dacă nu ne apropiem frecvent de Dumnezeu, este foarte ușor pentru noi să fim prinși în plasa Satanei, să urmărim tendințele malefice ale lumii și să devenim din senin neînfrânaţi până într-acolo încât să facem lucruri care contravin intenţiilor lui Dumnezeu, făcându-L pe Dumnezeu să ne dispreţuiască. Adunările sunt ocazia noastră de a ne apropia de Dumnezeu. Acestea şterg distanţa dintre noi şi Dumnezeu şi ne permit să trăim în mod frecvent înaintea lui Dumnezeu, să acceptăm cercetarea Lui şi să primim îngrijirea şi ocrotirea Lui. Odată ce relația noastră cu Dumnezeu va deveni normală, duhurile noastre vor deveni ascuțite și vom putea distinge lucrurile pe care Dumnezeu le urăște și cele care Îi plac lui Dumnezeu. Confruntaţi cu o situaţie anume, vom putea sta de partea lui Dumnezeu şi nu vom urma preferinţele firii noastre pământeşti, făcând ceva ce contravine sau se opune lui Dumnezeu. Drept urmare, vom primi și mai multe din binecuvântările lui Dumnezeu. Prin urmare, viața bisericească este foarte importantă în ceea ce privește dacă putem obține aprobarea și mântuirea lui Dumnezeu. Prin urmare, când credinţa noastră este slabă şi ne aflăm într-o stare anormală, trebuie să venim înaintea lui Dumnezeu, să ne rugăm mai mult şi să ne bizuim mai mult pe El. Nu trebuie să părăsim viaţa din biserică. În acelaşi timp, trebuie să luăm o hotărâre în faţa lui Dumnezeu, pentru a-L mulțumi. Atunci când cooperăm cu Dumnezeu în acest fel, uneltirile Satanei nu vor avea efect asupra noastră şi, cuprins de panică, va da bir cu fugiţii. Odată ce relaţia noastră cu Dumnezeu este normală, nu vom mai simţi că participarea la adunări este constrângătoare. Dimpotrivă, vom simţi că participarea la adunări este o modalitate prin care intrăm în intimitate cu Dumnezeu şi ne bucurăm de dragostea Lui.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru îndrumarea Lui! Soră An Jing, aici vom încheia părtăşia noastră de astăzi. Sper ca înțelegerea împărtășită astăzi să îţi fie de folos. Dacă ai întrebări, te invit să le discutăm împreună.

Spiritual Q&A

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Lasă un răspuns