Când simţi iubirea extraordinară a lui Dumnezeu

octombrie 6, 2019

de Jiayi, oraşul Fuyang, provincia Anhui

Sunt deosebit de arogantă din fire. Indiferent de ceea ce fac, îmi folosesc de fiecare dată ingeniozitatea şi originalitatea pentru a-mi pune în evidenţă geniul. În consecinţă, acest lucru mă face să încalc adesea acordul de lucru şi să procedez în felul meu. Sunt arogantă mai cu seamă când vine vorba să aleg persoane pentru ocuparea anumitor posturi. Cred că dispun de un talent unic şi de intuiţie, iar acestea mă ajută să aleg persoana potrivită de fiecare dată. Graţie acestui lucru, atunci când fac o selecţie nu caut să înţeleg totul despre persoana pe care intenţionez să o aleg. De asemenea, atunci când evaluez diferite persoane în vederea unei alegeri, încerc să nu mă bazez pe principii relative. Rezultatul era că până la urmă alegeam câte o persoană vicleană și abilă sau alta, care vorbea doar despre scrieri şi dogme, pentru a-şi asuma responsabilități importante în biserică. Această abordare a produs o pierdere importantă atât în privinţa lucrării în sine, cât şi în privinţa vieţii surorilor şi fraţilor mei. Am fost, în cele din urmă, de Dumnezeu din cauza lipsei unor rezultate reale în serviciul lui Dumnezeu. Am pierdut lucrarea Duhului Sfânt şi am fost înlocuită din funcţie.

Când am aflat că urma să fiu înlocuită, am fost stupefiată. Nu-mi venea să cred că mi s-ar fi putut întâmpla aşa ceva. După aceea, am început să-L înţeleg greşit pe Dumnezeu şi să am îndoieli în privinţa Sa. Biserica m-a înlocuit şi nu mi-a mai dat nicio altă sarcină. Problema mea părea extrem de serioasă. Era probabil să fiu dată afară. Unii oameni fuseseră dați afară în trecut pentru că lucraseră superficial, Îl înşelaseră pe Dumnezeu și întrerupseseră și deranjaseră lucrarea bisericii. Iar alții deveniseră antihriști pentru că se preamăreau, mărturiseau pentru sine şi concurau cu Dumnezeu pentru aleșii Lui. Nu erau, oare, mai multe motive ca eu să fiu înlocuită din cauză că lucrasem de mântuială, Îl înşelasem pe Dumnezeu, mă înălțasem şi mărturisisem pentru mine însămi și întrerupsesem și deranjasem lucrarea bisericii? Tremuram de frică realizând dezastrul pe care îl cauzasem. Inima îmi şoptea necontenit: sunt terminată. De data aceasta chiar sunt terminată. M-am împotrivit lui Dumnezeu şi am păcătuit împotriva Sa de multe ori. Cu siguranţă Dumnezeu n-are să mă mântuiască. Chiar dacă Dumnezeu a spus că face totul pentru mântuirea omenirii, acest lucru este valabil doar pentru cei cu vini minore şi pentru aceia care comit fărădelegi neînsemnate. O persoană arogantă și încrezută de teapa mea, oarbă la Dumnezeu şi care săvârșise tot felul de fărădelegi, urma să aibă cu siguranţă parte de pedeapsa Sa. Chiar dacă m-aş fi căznit să o iau de la capăt, Dumnezeu nu m-ar fi iertat, pentru că faptele mele Îl făcuseră să Îşi piardă speranţa în privinţa mea şi Îi aduseseră prea multă mâhnire… Pe neştiute, m-am cufundat în durere şi disperare.

În toiul suferinţei copleșitoare, mi-am dorit ca biserica să îmi mai dea o şansă pentru a-mi îndeplini datoria. Însă, de fiecare dată când îmi venea în minte această idee, cuvintele „păcat grav” îmi și înăbușeau orice speranţă. Durerea, auto-învinuirea, lupta şi dorinţele chinuitoare îmi făceau atât de rău, încât nu mai voiam să trăiesc. Disperarea aproape că m-a doborât. Exact în acest moment citesc cuvântul lui Dumnezeu, iar acesta sună astfel, „Lui Dumnezeu nu Îi plac lașii; Lui Îi plac oamenii care au hotărâre. Chiar dacă ai dezvăluit multă corupție, chiar dacă ai urmat multe drumuri șerpuitoare sau chiar dacă pe drum ai făcut multe fărădelegi sau te-ai împotrivit lui Dumnezeu - sau există unii oameni care țin în inimă blasfemie împotriva lui Dumnezeu sau dau vina pe El, sunt în conflict cu El - Dumnezeu nu se uită la asta. Dumnezeu se uită doar la acest lucru: dacă o persoană va fi sau nu cândva capabilă să se schimbe. […] Înseamnă că voia lui Dumnezeu de a mântui omenirea este sinceră. El le dă oamenilor oportunități pentru a se căi și oportunități pentru a se schimba și în timpul acestui proces, El înțelege oamenii și are o cunoaștere profundă slăbiciunile lor și măsura corupției lor. El știe că ei se vor împiedica. […] El înțelege dificultățile, slăbiciunile precum și nevoile fiecărei persoane. Chiar mai mult, El înțelege ce dificultăți va întâlni fiecare persoană în procesul de a intra într-o schimbare a firii și ce tipuri de slăbiciuni și eșecuri se vor întâmpla. Asta este ceva ce Dumnezeu înțelege cel mai bine. De aceea se spune că Dumnezeu vede în adâncimile inimilor oamenilor. Indiferent cât de slab ești, atât timp cât nu te lepezi de numele lui Dumnezeu, atât timp cât nu Îl părăsești pe Dumnezeu sau calea aceasta, vei avea întotdeauna oportunitatea de a obține o schimbare în fire. Și dacă avem oportunitatea de a obține o schimbare a firii, atunci avem speranță pentru supraviețuirea noastră. Dacă avem speranță pentru supraviețuirea noastră, avem speranță de a fi mântuiți de Dumnezeu” („Ce este o schimbare în fire și calea către o schimbare în fire” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Am ascultat și aceste cuvinte dintr-o predică: „Dumnezeu face totul pentru mântuirea omenirii şi în mod special pentru mântuirea celor care fac fărădelegi.”. Oamenii consideră că nu mai pot fi mântuiţi, dar Dumnezeu nu este dispus să renunţe la ei şi încă doreşte să îi izbăvească. Unii oameni sunt încărcaţi de fărădelegi grave. Dumnezeu le-a spus: „Tot ce aveţi de făcut este să vă întoarceţi la dragostea pentru Mine şi să Mă căutaţi. Încă vreau să vă mântuiesc”. Indiferent de fărădelegile voastre, câtă vreme veţi nutri dorinţa de a nu-L părăsi niciodată pe Dumnezeu şi veţi căuta mântuirea, Dumnezeu nu va renunţa la voi („Cum să ştii că Hristos este Adevărul, Calea şi Viaţa”, Sentiment de Frăţie şi Predici despre intrarea în viață II). Aceste cuvinte păreau a fi o rouă dulce care umezea uscăciunea îndelungată din inima mea. Am izbucnit în lacrimi și am suspinat. Nu realizam de cât de multe ori „imposibilul” se schimbase în bine în mod neaşteptat. Dumnezeu a spus că El încă vrea să mă izbăvească dacă eu nu încetez să-L caut, dacă mă căiesc şi dacă nu plec şi nu-L părăsesc, indiferent de situaţia în care mă găsesc. Am simţit că trebuie să mă prosternez în faţa lui Dumnezeu: O, Dumnezeule! Cred în Tine și Te urmez, totuși mă răzvrătesc și Te sfidez cu orice prilej. Adeseori îmi urmez propriile dorințe când îmi îndeplinesc datoria și întrerup și deranjez lucrarea bisericii; dar Tu m-ai răbdat și m-ai iertat. Mi-ai mai dat o şansă de a mă căi şi obţine mântuirea. O, Doamne! Iubirea Ta mi-a înlăturat neînțelegerile şi îndoielile în privinţa Ta. Mi-a readus la viaţă inima ce mi se stingea încet, făcând-o să depăşească pesimismul, durerea şi disperarea. Mi-a aprins încă o dată dorinţa de viaţă, de căutare a mântuirii. O, Dumnezeule! Iubirea Ta pentru mine e atât de profundă, atât de mare! Amuţesc în faţa iubirii Tale, mă ruşinez şi nu-mi vine să-mi arăt chipul. Simt lăuntric că m-aş sfii să trăiesc în prezenţa Ta. În acest moment, pot doar să-Ţi transmit profundele mele mulţumiri şi slava venită din străfundul inimii mele. Îţi pot oferi doar cântecul inimii mele: „Iubirea Ta m-a făcut incapabilă de a alege altceva, nu Te voi mai lăsa să Te neliniștești în privinţa mea. Păcătoşii se bucură din plin de iubirea Ta. Tu eşti singura dragoste din inima mea, singurul pe care Îl preamăresc, pe care Îl admir şi pe care mă bazez. Lipsită de iubirea Ta, simt numai durere şi nu mai pot trăi. Ce bucurie este să am parte de Tine toată viaţa mea. Indiferent de ce mi se întâmplă, voi călca pe urmele paşilor Tăi şi te voi însoţi, încercând să Te sprijin. Chiar şi în durerea cea mai mare vreau să-Ţi stau alături şi să-Ţi aduc mulţumire. Suferinţa şi rafinarea îmi fac inima să se apropie de Tine. Sunt fericită de-a pururea cu Tine în inimă”.

După ce mi-am înlăturat părerile greşite despre Dumnezeu, am început să mă calmez şi să-mi analizez comportamentul din trecut: În activitatea mea, nu m-am bizuit nicicând pe Dumnezeu şi nici nu I-am arătat prea mult respect. Nu am căutat voia Domnului şi nu mi-am îndeplinit lucrarea în baza acordului de lucru sau a cerinţelor bisericii. M-am bazat în totalitate pe propria-mi minte, pe propriile aptitudini şi pe experienţa mea şi am procedat în felul meu. Niciodată nu am privit sau nu am rezolvat nimic potrivit cuvântului lui Dumnezeu şi nu am căutat principiile activităţii mele. M-am bazat pe sentimentele şi gândurile mele ca să trag concluzii şi să judec. Nu m-am sfătuit niciodată cu alte persoane şi am făcut adesea aşa cum m-a tăiat capul. Chiar şi în eventualitatea în care m-am sfătuit cu alte persoane, am făcut-o doar pentru a-mi conferi un aer de umilinţă. De fapt, ştiam deja ce urma să fac şi din această cauză am ţinut rareori cont de ideile altora. Nu respectam acordurile lucrative venite de la superiori, dacă persoanele implicate nu erau de acord cu mine, iar dacă cineva încerca să discute cu mine sau încerca să mă corecteze, deveneam şi mai greu de convins. Voiam în mod deosebit să fiu nemaipomenită. Voiam să-i depăşesc pe ceilalţi indiferent de ce făceam. Consideram că sunt mai bună decât oricine altcineva, că nu este nicio muncă în biserică pe care să nu o pot face şi că tot ceea ce făceam era bine. […] Deoarece mă găseam sub imperiul naturii mele arogante, m-am bazat pe această natură a Satanei care se găsea în mine şi m-am comportat nestăpânit în cadrul activităţii mele ani de-a rândul. Nu căutam adevărul şi nu puneam accentul pe auto-cunoaştere. Căutam cu tot sufletul doar funcţii înalte şi îmi doream să fiu o mare conducătoare. Prin urmare, nu înţelegeam nimic din firea lui Dumnezeu. Nu aveam nici cea mai mică urmă de respect şi frică în privinţa lui Dumnezeu. Aş fi cutezat să spun sau să fac orice. Nu-mi dădeam seama că jucam rolul unui fals păstor; eram în serviciul lui Dumnezeu, dar, în realitate, mă împotriveam Lui. Cu toate că fraţii şi surorile mi-au atras atenţia în repetate rânduri, nu am acceptat ajutorul lor bine intenţionat. Eram prea arogantă şi am continuat în felul meu. Nenumăratele mele împotriviri în privinţa lui Dumnezeu şi faptul că m-am întors de la El, mi-au atras mânia lui Dumnezeu. Am fost, în cele din urmă, înlocuită din funcţie şi acest lucru m-a făcut să mă gândesc serios la mine însămi.

Graţie acestei reflecţii am început să ies încet, încet din amorţeală. Dumnezeu fusese, încă de la început, foarte atent la ceea ce mi se întâmpla, cu intenţia mântuirii mele. Nu pot să nu mă prosternez din nou înaintea lui Dumnezeu: O, Dumnezeule Atotputernic, Îţi mulţumesc! Chiar dacă înlocuirea mea din funcţie a reprezentat un fel de moarte pentru mine şi durerea mi-a fost nemăsurată, aceasta mi-a folosit pentru a mă face să simt iubirea Ta extraordinară şi mântuirea pe care mi-ai acordat-o. Dacă nu aş fi fost înlocuită, aş fi continuat să trăiesc după bunul meu plac şi aş fi continuat să fac lucrurile în mod greşit. Aş fi continuat să cred că faptul că mi-am părăsit familia şi slujba pentru a lucra în cadrul bisericii însemna să Te servesc cu credinţă. Nu aş fi reflectat asupra comportamentului meu şi nu aş fi realizat că în loc să Te servesc, mă împotriveam Ție. Dacă lucrurile ar fi continuat astfel, n-ar fi făcut decât să îmi sporească aroganța. În cele din urmă, aş fi ajuns să mă împotrivesc Ție ca un antihrist și ar fi trebuit să înfrunt pedeapsa Ta. S-ar fi isprăvit cu mine, aş fi fost pierdută. Astăzi realizez că mustrarea şi judecata Ta, ajunse în momentul potrivit, m-au împiedicat să mai merg pe căile răului. M-ai făcut să nu mai sfidez şi să nu mai fac răul. O, Doamne, cât de mare şi reală este iubirea ce îmi porţi! Înlocuirea mea de acum este cu adevărat mântuirea pe care mi-o acorzi. Iubirea Ta care m-a mustrat, mi-a câştigat inima. Îţi mulţumesc din tot sufletul pentru că m-ai mântuit şi m-ai apărat. Îţi mulţumesc şi mai mult pentru că mi-ai revelat faptul că firea Ta dreaptă nu poate tolera ofensele. Îţi mulţumesc pentru că mi-ai permis să văd dragostea Ta profundă de tată în biciuirile nemiloase şi în încercările dureroase ale omului. Mi-ai permis, totodată, să-mi dau seama de firea mea coruptă şi m-ai făcut să văd că fusesem stricată de Satan până în străfunduri. Firea arogantă este împământenită adânc în mine şi am mare nevoie de mustrarea Ta, de judecata Ta, de încercările la care mă supui, de felul în care mă şi chiar de pedeapsa Ta şi de blestemul Tău pentru a mă curăţi şi mântui Doar prin această lucrare mă pot îndrepta cu respect către Tine, doar aşa pot fi protejată şi curăţită. O, Doamne, de azi înainte vreau să caut adevărul cu sârguinţă şi să mă supun cu adevărat lucrării Tale. Voi accepta judecata şi mustrarea Ta. Indiferent de felul în care mă tratezi, mă voi supune pe deplin în faţa Ta şi-Ţi voi accepta rânduielile. Nu voi înţelege greşit şi nu mă voi plânge. Voi fi o persoană cinstită, voi avea însemnătate şi scop în viaţă.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Transformarea unui om căzut

de Tong Xin, provincia Fujian M-am născut la țară. Provin dintr-o linie de fermieri cinstiți și, pe deasupra, familia noastră era redusă la...

Lecția de ascultare

de Yang Mingzhen, Canada Numele meu este Yang Mingzhen și sunt șapte ani de când Îl urmez pe Dumnezeu Atotputernic. În ultimii câțiva ani,...

Lasă un răspuns