Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Doar prin intrarea mea în adevăr pot cu adevărat să-i ajut pe ceilalți

1

de Du Fan, provincia Jiangsu

Recent, o biserică a organizat o votare pentru a selecta un nou lider, însă liderul care prezida s-a opus principiilor bisericii, folosindu-și propriul mod de a efectua votul. Când ceilalți frați și celelalte surori și-au exprimat opiniile, nu numai că ea nu i-a luat în seamă, dar a insistat să continue în felul său. Biserica a fost prin urmare bulversată de acțiunile liderului. Când am aflat, mi-am pierdut cu desăvârșire cumpătul: cum ar putea cineva să fie atât de arogant și de ipocrit? Îndeplinirea îndatoririlor unui lider al bisericii fără a-L avea pe Dumnezeu în inima sa, privind cu dispreț programele de lucru, refuzând și respingând sugestiile fratelui și surorii – cine altcineva, în afară de tine, este de vină pentru confuzia bisericii! Am trimis imediat pe cineva să aibă părtășie cu liderul bisericii și, între timp, am citit cuvântul lui Dumnezeu căutând adevăruri înrudite pe care să le pot discuta cu liderul pentru a o convinge de greșeala căilor ei. Mai târziu în acea noapte, m-am dus și m-am întâlnit cu liderul. În timpul părtășiei, i-am vorbit cu un ton acuzator, fără să-mi pot reprima mânia. Spre surprinderea mea, la zece minute, în timpul ședinței noastre, liderul s-a ridicat brusc și s-a repezit afară cu lacrimi în ochi. Un frate care a alergat după ea, s-a întors puțin mai târziu și a spus: „A plecat și știe că a greșit.” Eram de neoprit, exclamând furios: „Cu privire la o chestiune de principiu atât de importantă, ești pregătită să lași lucrurile nerezolvate? Cât de arogantă și ipocrită ești! Mergi împotriva principiilor bisericii și nu lași pe nimeni altcineva să vorbească. Cum ai putea să faci ceva în viitor? Ce perspectivă periculoasă! Acest lucru nu se va întâmpla; dacă vrei să fugi fără să anunți, va trebui să-ți scriu o scrisoare.” Chiar atunci și acolo, m-am așezat și i-am scris o scrisoare în care am recunoscut simbolic că atitudinea mea din părtășie nu fusese ideală și i-am cerut iertarea. În scrisoare, am abordat, de asemenea, problemele ei, citând principii pentru elucidarea problemei. Am crezut că mă descurcasem destul de bine. Pe de o parte, am demonstrat că am reușit să mă lepăd de propriul meu ego și să dobândesc o înțelegere personală mai profundă, folosind, în același timp, adevărul pentru a rezolva problemele. Văzând cum am rezolvat lucrurile, această femeie lider va fi convinsă pe deplin și va căpăta o nouă înțelegere, m-am gândit.

Odată, când am avut părtășie despre această chestiune cu liderul meu, acesta m-a întrebat cum intrasem în adevăr atunci când am rezolvat această problemă. „Cum am intrat în adevăr? Am făcut o treabă rea? Acțiunile mele au fost nepotrivite?” M-am simțit puțin confuz. Liderul a continuat: „Nu este vorba despre cât de bine ai rezolvat problema, ci, mai degrabă, în rezolvarea problemei, ți-ai folosit statutul și puterea pentru a-i convinge pe alții sau ai folosit adevărul pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, a mărturisi despre El și a le permite altora să dobândească o înțelege mai profundă despre ei înșiși? La suprafață, se pare că ai avut părtășie în cuvântul lui Dumnezeu, dar, în realitate, ai încercat doar să o faci să se supună punctului tău de vedere. Atunci, ea de ce a plecat? Este clar că a plecat pentru că nu a putut accepta argumentul tău, nu a fost convinsă. Dacă suntem doar preocupați de a avea părtășie despre adevăr cu ceilalți și neglijăm să acordăm atenție propriei noastre corupții, neglijăm să ne cunoaștem pe noi înșine și muncim doar de dragul lucrării, suntem nevoiți să nu învățăm nimic nou și să nu avem nicio schimbare în propria noastră fire. În acest sens, nu suntem la fel ca Pavel, care i-a îndrumat pe alții, dar care, în slujba lui Dumnezeu, s-a adâncit tot mai mult în a urma căile lui greșite? În aroganța sa, el a devenit un om care credea în Dumnezeu și totuși I se opunea lui Dumnezeu, sfârșind în pierzare.” Această părtășie a fost ca un apel care mă trezea dintr-un somn lung. Într-adevăr, când Dumnezeu mi-a prezentat această situație, eu nu am căutat adevărul sau nu am cercetat intenția lui Dumnezeu, nu m-am gândit cum să intru eu însumi în adevăr sau să reflectez asupra propriului meu răspuns emoțional la situație. Tot ce puteam face era să mă gândesc cum să rezolv problemele altor oameni. În acest sens, am avut în vedere dorința lui Dumnezeu de a-i aduce pe ceilalți înaintea Lui? Sau mai degrabă mi-am folosit statutul pentru a-i forța pe alții să-mi accepte punctul de vedere? Am fost corupt de Satana, fără adevăr, umanitate sau rațiune. Și eu eram o victimă. Cum eram eu oare mai bun decât oricine altcineva? Nu aveam nicio cunoaștere de sine, nicio înțelegere a adevărului. Fără să-mi dau seama, adoptasem un ton aspru și-mi pierdusem cumpătul, folosindu-mi statutul pentru a ține predici altora. Aroganța mea satanică și vanitatea mea fuseseră expuse! Când sora mea a ieșit în fugă plângând, nu am reflectat la acțiunile mele, în schimb, am fost revoltat împotriva ei și m-am aprins de mânie. Oare comportamentul meu nu seamănă cu acțiunile tiranice ale marelui balaur roșu?

Îi mulțumesc Domnului pentru că m-a călăuzit. Această experiență m-a luminat referitor la importanța intrării în realitatea adevărului. Doar intrând în realitatea adevărului putem să primim protecția lui Dumnezeu și să nu ne împotrivim Lui. Într-o predică, s-a spus: „Mulți oameni devin lideri falși sau antihriști pentru că ei nu urmăresc realmente adevărul și, ca rezultat, nu au cea mai mică realitate a adevărului. De îndată ce dobândesc statut și au o anumită autoritate, ei încep să se poarte nesăbuit, să fie mândri mai presus de toți, să domnească peste ceilalți și să râvnească binecuvântarea statutului. În cele din urmă, astfel de oameni sunt detestați și respinși de aleșii lui Dumnezeu, cedând, în cele din urmă, eșecului total. Ar putea să fie aceasta o întâmplare rară? De ce oamenii nu-și pot veni în fire? Ce folos există în a crede în Dumnezeu doar pentru a câștiga autoritate, a exercita puterea și a râvni binecuvântarea statutului? Acesta este comportamentul oamenilor egoiști, josnici și răi, este dorința josnică a celor care merg pe calea antihristului” (Părtășia celui de mai sus). Prin acest pasaj, mi-am dat seama că cei care nu intră în adevăr, după ce vor obține statut, se vor autoproclama regi și își vor folosi statutul cu aroganță pentru a-i reprima, a-i îngrădi și a-i controla pe alții. Ei vor deveni în cele din urmă lideri falși și antihriști. Nu este puterea cea care i-a ruinat pe acești oameni, ci rezultatul inevitabil al eșecului în căutarea adevărului! Deși poate părea că această experiență nu a fost atât de groaznică, starea mea mentală și natura adevărată în a mă opune lui Dumnezeu reflectă în mod incontestabil faptul că mergeam pe calea opoziției față de Hristos. Dacă nu aveam conducerea lui Dumnezeu, cu siguranță nu mi-aș fi realizat nebunia și încă aș fi trăit în propria neprihănire de sine. Continuând pe acea cale, în cele din urmă aș fi fost expus și eliminat! Când mă gândesc cum ar fi putut ieși lucrurile, îmi dă fiori. Pe ce ape periculoase am pășit, crezând în Dumnezeu timp de atâția ani și încă incapabil să știu cum să intru în realitate ca Pavel, care a trăit într-o concepție imaginată a adevărului, dar a continuat să creadă și să-I slujească lui Dumnezeu în conformitate cu caracterul său natural și natura coruptă. Dacă nu inversez starea actuală a lucrurilor, mă pot găsi condamnat la pedeapsa veșnică. În viitor, trebuie să acord o importanță mai mare intrării și urmăririi personale a adevărului.

Nu mult după ce s-au auzit toate acestea, am primit o scrisoare de la o soră care a început prin a-mi spune că avea probleme în a înțelege adevărul și mi-a cerut să o călăuzesc. După ce am citit scrisoarea, mi-am pierdut din nou cumpătul: „Ce persoană arogantă ești! Nu poți colabora bine cu acei lideri ai bisericii și cu acei lucrători. De fiecare dată când îți dau sugestii, tu doar te scuzi, continuând să acționezi în mod arbitrar. Lucrarea Evangheliei pentru care ești responsabilă a fost nereușită, iar bisericile raportează mereu despre situația ta. Astăzi îmi scrii pentru a-mi cere îndrumarea: ești sigură că poți să-mi accepți îndrumarea? Crezi că tot ce ai făcut a fost potrivit și corect și că toate eșecurile tale sunt rezultatele acțiunii altor persoane care nu pot să practice adevărul: cât de bine te cunoști pe tine însăți cu adevărat?” … Cu cât mă gândeam mai mult, cu cât deveneam mai furios, puteam simți flăcările mâniei cuprinzându-mi inima: „Nu mi-ai cerut să te călăuzesc? Am vrut să vorbesc cu tine de ceva vreme, astăzi în sfârșit am șansa.” Mi-am lăsat deoparte treburile mele obișnuite și m-am dus să lucrez pentru a căuta cuvintele lui Dumnezeu legate de situația ei, cuvinte pe care aș putea să le citez pentru a o convinge. După cum s-a dovedit, cu cât am căutat mai mult pasaje adecvate, cu atât mai puțin am găsit – am fost nedumerit unde dispăruseră toate pasajele asupra cărora aveam o oarecare înțelegere. Tocmai când mă agitam, am simțit deodată că mi se reproșa: „Unde cauți tu cuvântul lui Dumnezeu? Aici, această persoană este înaintea ta, cum intri în adevăr? De ce încerci întotdeauna să rezolvi problemele altora? Ce ai descoperit în tine însuți?” Pe moment, inima mi s-a calmat, iar eu am început să gândesc în sinea mea: „Ai uitat deja ce s-a întâmplat ultima oară? Nu lucra doar de dragul lucrării – rezolvă-ți propriile probleme înainte de a încerca să îi ajuți pe ceilalți.” În acest moment, m-am gândit la acest pasaj al cuvântului lui Dumnezeu: „Mai întâi trebuie să rezolvi toate piedicile din interiorul tău, bazându-te pe Dumnezeu. Puneți capăt firilor voastre degenerate și fiți capabili să înțelegeți, cu adevărat, propriile voastre condiții și să știți cum ar trebui să faceți lucrurile; continuați să aveți părtășie despre orice nu înțelegeți. Este inacceptabil să nu te cunoști pe tine însuți. Mai întâi, vindecă-ți propria ta boală și, prin faptul că mănânci și bei mai mult cuvintele Mele, contemplând cuvintele Mele, trăiește-ți viața și fă lucruri potrivit cuvintelor Mele; indiferent dacă ești acasă sau într-un alt loc, ar trebui să-I permiți lui Dumnezeu să folosească puterea în interiorul tău. […] Poate să se maturizeze viața cuiva care nu poate trăi după cuvintele lui Dumnezeu? Nu, nu poate. Trebuie să trăiți după cuvintele Mele tot timpul. În viață, cuvintele Mele trebuie să fie codul vostru de conduită. Ele te vor face să simți că facerea lucrurilor într-un anumit fel este ceea ce Dumnezeu primește cu bucurie, iar facerea lucrurilor într-un alt fel este ceea ce Dumnezeu urăște; încet, vei ajunge să mergi pe calea cea dreaptă” („Capitolul 22” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). „Trebuie să ai o înțelegere a oamenilor cu care ai părtășie și să împărtășești cu ei cu ei chestiuni spirituale în viață, doar atunci poți să le oferi altora viață și să compensezi pentru insuficiențele lor. Nu ar trebui să adopți un ton moralizator cu ei, care este, în mod fundamental, poziția greșită de luat. În părtășie trebuie să ai o înțelegere a problemelor spirituale. Trebuie să ai înțelepciune și să fii capabil să înțelegi ce este în inimile altor oameni. Trebuie să fii o persoană corectă, dacă vrei să îi slujești pe alții, și trebuie să ai părtășie cu ceea ce ai” („Capitolul 13” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu erau limpezi ca un lac de munte și m-au ajutat să-mi dau seama de propriile mele imperfecțiuni: când mă întâlnesc cu orice situație, nu sunt niciodată conștient de mine însumi și nu acord nicio importanță asupra a ceea ce eu dezvălui în mine. În esență, nu Îl am pe Dumnezeu în inima mea și nu știu cum să mă sprijin pe El. În plus, nu înțeleg prea multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și sunt incapabil să văd lucrurile sau să acționez în conformitate cu vorbele lui Dumnezeu. Dumnezeu cere ca noi să trăim conform cuvântului Său în fiecare moment al fiecărei zile și să luăm cuvântul lui Dumnezeu ca o reglementare după care să ne conducem. El cere ca noi să facem ceea ce El iubește și să renunțăm la ceea ce nu este în acord cu intenția Lui. Oare Dumnezeu nu urăște ceea ce am dezvăluit astăzi despre mine însumi? În ce mod acțiunile mele de astăzi îmi îndeplinesc îndatoririle? Nu, cu siguranță făceam rău. Mai târziu, am citit „Principiile ajutorării altora cu o inimă iubitoare”, iar primul principiu spunea: „Trebuie să distingi diferite tipuri de oameni în acord cu vorba lui Dumnezeu. Pentru cei ce cred cu adevărat în Dumnezeu și acceptă adevărul, trebuie să-i ajuți cu o inimă iubitoare și cinstită” (Practica și exercițiile pentru comportamentul cu principii). De asemenea, am găsit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Ce pretinde cuvântul lui Dumnezeu ca principiu pentru tratarea celorlalți? Iubește ce iubește Dumnezeu, urăște ce urăște Dumnezeu. Adică, oamenii iubiți de Dumnezeu care într-adevăr urmăresc adevărul și care fac voia lui Dumnezeu sunt oamenii pe care ar trebui să îi iubești. Cei care nu fac voia lui Dumnezeu, cei care Îl urăsc, care nu I se supun și cei care sunt disprețuiți de Dumnezeu sunt oameni pe care ar trebui să îi disprețuim și respingem. Asta cere cuvântul lui Dumnezeu” („Doar prin cunoașterea părerilor tale nechibzuite te poți cunoaște pe tine însuți” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Deoarece Dumnezeu ne iubește, El devine trup și Se ascunde pe El Însuși cu umilință, neoprindu-se de la nimic pentru a mântui întreaga umanitate. El urăște aspectele corupte ale oamenilor, dar înțelege slăbiciunea lor, neabordând niciodată oamenii prin prisma corupției lor, dar încurajându-i întotdeauna cu mustrări sincere, învățături neobosite și dragoste pentru a înțelege greșeala căilor lor și pentru a găsi o nouă cale înainte. Dumnezeu îmi dă harul Său, mă ridică și îmi îngăduie să îndeplinesc această datorie pentru ca eu să iubesc ceea ce Dumnezeu iubește, să-i ajut și să-i sprijin pe frații mei și pe surorile mele cu o inimă iubitoare când aceștia întâlnesc necazuri și să îi tratez pe toți oamenii cu o inimă cinstită. Cu toate acestea, m-am opus principiilor Sale: doar pentru că aveam un statut mic și am văzut că alții își dezvăluiseră ceva din stricăciunea lor, eu am neglijat să compătimesc slăbiciunea lor, dar, în schimb, am folosit cuvântul lui Dumnezeu ca o armă pentru a-i suprima și a-i forța să fie de acord cu mine. Nu este acesta un act de ură? M-am simțit brusc atât de jenat și rușinat de aroganța și ignoranța mea. După aceea, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu din cel de-al 43-lea Principiu „Principiul împărtășirii din inimă”: „«A împărtăși și a comunica experiențele» înseamnă a vorbi de fiecare gând din inima ta, de starea ta, de experiențele tale și de cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu, precum și de firea coruptă din interiorul tău. Și, după aceea, alții deosebesc și aceste lucruri și recunosc ceea ce este negativ. Doar asta înseamnă împărtășire și doar asta este o comuniune adevărată” („Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Mâncând și bând cuvântul lui Dumnezeu, am învățat cum să am părtășie cu sora mea într-un mod care ar fi folositor pentru ea. De data aceasta, când am luat stiloul, am simțit un val de iubire izvorând din interiorul meu. Am simțit o dorință puternică de a-mi dezvălui inima discutând cu sora mea. De data aceasta, am discutat despre pătrunderea mea în propria-mi natură vanitoasă arogantă și despre comportamentul inuman – nu-i abordasem corect pe frați și pe surori, neglijând să le arăt iubire și compasiune. În scrisoare am scris următoarele: „Îi mulțumesc cu adevărat lui Dumnezeu că te-a pus înaintea mea, permițându-mi să văd răutatea din inima mea. Ca lider, nu am nici adevăr, nici realitate. Nu merit să fiu lider, pentru că nu am reușit să-mi asum responsabilitatea pentru datoria pe care Dumnezeu mi-a dat-o – nu am reușit să mă port ca un slujitor înaintea lui Dumnezeu. În schimb, mi-am luat datoria ca pe o poziție de autoritate, statut, gândind despre mine că sunt mai presus de ceilalți. Când ți-am văzut scrisoarea, am fost plin de dispreț și judecată și chiar am crezut că am autoritatea de a te emonda și de a te trata. Cât de arogant și de vanitos fusesem! Într-adevăr, neajunsurile tale erau, de asemenea, imperfecțiunile și defectele mele. Când eu și frații mei și surorile mele nu putem lucra împreună în mod armonios, aceasta înseamnă că Dumnezeu expune faptul că întreg acest dezastru a fost rezultatul incapacității mele de a intra în adevăr printr-o cooperare armonioasă. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru această revelație, care m-a ajutat să îmi dau seama că, în ciuda faptului că am crezut în Dumnezeu timp de mulți ani, încă trebuie să câștig pătrundere în mântuirea omenirii de către Dumnezeu. Încă trebuie să înțeleg intenția lui Dumnezeu de a mântui omenirea. Nu știu prin ce mijloace omul trebuie să fie mântuit și desăvârșit. Drept urmare, în orice situație mă pot afla, încă nu sunt în stare să accept judecata și mustrarea, emondarea și tratarea lui Dumnezeu. În schimb, eu mă complac întotdeauna în chestiuni superficiale. Dacă nu mi-ai fi trimis această scrisoare care m-a expus, n-aș fi văzut natura problemei mele. Haide să practicăm amândoi intrarea în realitatea adevărului în viitor.

Când am renunțat de fapt la egoul meu, am ajuns să mă cunosc și să mă analizez și am folosit condiția actuală pe care am experimentat-o ​​având părtășie și intrând în adevăr împreună cu sora mea, m-am simțit extrem de cu picioarele pe pământ și liniștit și am simțit că nu exista nicio distanță sau înstrăinare între noi. Am văzut cu adevărat semnul binecuvântării lui Dumnezeu în situații în care am practicat adevărul. Numai prin călăuzirea și luminarea continuă ale lui Dumnezeu am început, eu, cel ce putea doar să vorbească despre adevăr, dar nu și să-l aplice, cel care a trecut prin experiențe în mod pasiv fără a intra în realitatea adevărului, am început, încet, să fiu mai bun. Am văzut firea sfântă și dreaptă a lui Dumnezeu în experiențele mele anterioare. Așa cum a spus un pasaj dintr-o predică: „Ori de câte ori există corupție, va fi judecată, oriunde este rău, va fi mustrare” (Părtășia celui de mai sus). De asemenea, am ajuns să fiu din ce în ce mai conștient de faptul că judecata și mustrarea lui Dumnezeu sunt exact ceea ce avem noi nevoie. Experimentarea judecății și a mustrării lui Dumnezeu este un dar al mântuirii profunde și al harului. Doar prin primirea acestei judecăți și a acestei mustrări putem să ne smulgem din influența întunecată a Satanei, să aruncăm întunericul, să căutăm lumina și adevărul, să intrăm în adevăr și să practicăm adevărul. Mă rog ca judecata și mustrarea lui Dumnezeu să mă urmeze oriunde mă duc, pentru a ajunge la puritate și a trăi ca o ființă umană adevărată.

Conținuturi Similare