Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

56. Filosofia satanică este o capcană și este dăunătoare

WU You, orașul Hechi, provincia Guangxi

Cu ceva timp în urmă, biserica m-a ajutat să stau în gazdă la o familie în interes de serviciu. Când am avut prima părtășie cu fratele și sora din familie, mi-au spus, „Ne este foarte teamă să ne rugăm la părtășie. Știm ce să spunem atunci când ne rugăm singuri, dar când suntem la părtășie nu ne găsim cuvintele.” Când am auzit aceasta, mi-am spus, „Dacă nu ne rugăm în timpul părtășiei, nu vom putea primi lucrarea Duhului Sfânt și comunicarea nu va fi eficientă. Trebuie să ne rugăm!” Dar am căzut pe gânduri, spunându-mi că dacă într-adevăr le este teamă să se roage, nu cumva își vor face o părere greșită despre mine dacă insist ca ei să se roage? Pentru a-mi îndeplini îndatoririle de editor de articole, trebuia să stau în gazdă la această familie pe termen lung. Dacă își fac o părere greșită despre mine și nu mai vor să îmi ofere găzduire pentru că nu sunt de acord cu dorințele lor? Cred că ar trebui să fiu de acord cu dorințele lor. Prin urmare, în luna următoare nu ne-am rugat niciodată în timpul părtășiei. Aceasta a făcut comunicarea despre cuvintele lui Dumnezeu plictisitoare și banală, luminarea Sfântului Duh lipsind cu desăvârșire. De multe ori deviam de la subiect. Încetul cu încetul, starea fratelui și a sorei s-a înrăutățit și nu mai erau atât de dispuși să aibă părtășie. Chiar și când aveam părtășie, erau mereu amorțiți, iar în viața de zi cu zi a mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu nu mai era important pentru ei. Se uitau la televizor de câte ori aveau timp și nu mai erau amabili față de mine, ba chiar erau reticenți să îmi vorbească. În această situație, am fost îndurerată și nedumerită: Le-am respectat dorințele întru totul și nu i-am jignit cu nimic. De ce se comportau în felul acesta?

Tocmai când eram foarte derutată de această situație, cuvintele lui Dumnezeu m-au luminat: „Dacă nu ai o relaţie corespunzătoare cu Dumnezeu, indiferent de ce faci pentru a-ţi menţine relaţiile cu celelalte persoane, indiferent cât munceşti din greu sau câtă energie depui, ea va aparţine în continuare filosofiei omenești de viață. Îţi menţii poziţia printre oameni printr-o perspectivă umană şi o filosofie omenească, ca ei să te aprecieze. Tu nu stabileşti relaţii corecte cu alte persoane în conformitate cu cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu te concentrezi pe relaţiile tale cu alte persoane, dar îţi menţii o relaţie potrivită cu Dumnezeu, dacă doreşti să-ţi dăruieşti inima lui Dumnezeu şi să înveţi să-L urmezi, atunci în mod foarte natural, relaţiile tale cu toate persoanele vor deveni potrivite. […] O relaţie potrivită între oameni poate fi stabilită având la bază dăruirea inimii lor lui Dumnezeu; nu este obţinută printr-un efort omenesc” („Stabilirea unei relaţii corecte cu Dumnezeu este foarte importantă” în Cuvântul Se arată în trup). Prin cuvintele lui Dumnezeu am văzut dintr-odată lumina. După cum s-a dovedit, se ajunsese la această situație pentru că încercasem orbește din răsputeri să păstrez o relație a trupului între oameni și nu să construiesc o relație normală cu Dumnezeu. Mă tot gândesc la cum m-am înțeles cu familia mea gazdă, cum am încercat să îi fac să aibă o părere bună despre mine, să fie dispuși să mă găzduiască, cum i-am urmat în toate și am făcut totul pentru ca ei să fie în largul lor, fără să țin seama de principiile adevărului sau dacă acțiunile mele le-ar face bine. Când am aflat de teama lor de a se ruga în timpul părtășiei, nu am discutat cu ei despre adevăruri importante pentru a-i ajuta să înțeleagă rostul și importanța rugăciunii; în schimb, pentru a-mi proteja propriile interese, m-am supus lor și le-am respectat dorința de a nu ne ruga în timpul părtășiei, ceea ce a transformat interacțiunea dintre noi într-o legătură umană absolut fizică. Pentru că nu exista rugăciune, căutare sau renunțare la sine, nu s-a putut primi luminarea Duhului Sfânt și a îndrumării Lui în timpul părtășiei, și nu s-a obținut hrană din mâncarea și băutul cuvântului lui Dumnezeu. Ca urmare, situațiile în care ne aflam au devenit mai puțin normale, și nu reușit să păstrăm o relație normală. Eram foarte conștientă de importanța rugăciunii. Rugăciunea ajută oamenii să fie pătrunși de Duhul lui Dumnezeu și este un mod prin care lucrează Duhul Sfânt. Rugăciunea ne ajută să primim mai multă luminare de la Duhul Sfânt pentru a înțelege mai bine adevărul. Mai mult, rugăciunea de dinainte de părtășie este întotdeauna o cale de a arăta locul lui Dumnezeu în inima omului, arătând astfel că omul îl cinstește pe Dumnezeu mai presus de toate. Însă mă ghidam tot după filosofia de viață a lui Satana - „Fii isteață de dragul propriei supraviețuiri” - anulând astfel rugăciunea pentru a-mi păstra relațiile. Asta a dovedit că Dumnezeu nu avea nici un loc în inima mea, și că eram dominată complet de filosofia lui Satan. M-am străduit întotdeauna să păstrez o legătură fizică cu oamenii - acest comportament se datora adoptării mele totale a filosofiei satanice „Fii isteață de dragul propriei supraviețuiri”. Mi-a pervertit inima și sufletul, m-a făcut lașă, egoistă și demnă de dispreț, m-a făcut să fiu nedreaptă și să fiu incapabilă de a pune adevărul în aplicare. Îmi amintesc multe situații din trecut când m-am opus lui Dumnezeu motivată de instinctul de auto-conservare: Când am fost conducătorul bisericii, am văzut oameni care răspândeau anumite noțiuni, răspândeau negativitate, tulburând viața bisericii, dar nu am îndrăznit să îi opresc, de teamă că dacă aș fi spus ceva, mi-aș fi periclitat interesele. Când m-am ocupat de lucrarea evangheliei, am dat înapoi imediat ce frații și surorile s-au plâns că lucrurile sunt prea grele și nu am îndrăznit să îi întreb mai multe, de teamă să nu îi jignesc și să nu îmi pierd locul din inimile lor. Din această cauză, am făcut ca lucrarea evangheliei noastre a fost ineficientă. Lucrând împreună cu grupul responsabil de editarea articolelor, am observat că sora cu care colaboram nu își lua munca în serios, dar mi-a fost teamă să îi atrag atenția pentru a nu o face nefericită și a nu îi crea prejudecăți împotriva mea care să ne afecteze starea de armonie. ...În acest moment, am văzut limpede că în tot ceea ce făceam, atenția mea era îndreptată asupra atitudinii celorlalți față de mine și a modului în care eram evaluată. Mi-am asigurat locul și imaginea din inimile celorlalți oameni și m-am gândit numai la propriile câștiguri și pierderi. Se poate spune că trăiam în întregime conform filosofiei lui Satana „Fii isteață de dragul propriei supraviețuiri”. Devenise principiul după care îmi călăuzeam acțiunile, baza pe care funcționam ca persoană. Dumnezeu le cere oamenilor să se dedice luptei pentru dreptate și adevăr, să aibă curajul de a nu se supune opresiunii forțelor întunericului, să își susțină cauza, să nu meargă cu turma și să nu lase loc nedreptăților. Cu toate acestea, filosofia satanică „Fii isteață de dragul propriei supraviețuiri” îndrumă oamenii în mod greșit spre egoism și spre a se lăsa pradă forțelor întunericului. Ei nu țin seama de principiu sau de funcție în nimic din ceea ce fac, decât dacă acest lucru le aduce un beneficiu personal. Filosofia satanică „Fii isteață de dragul propriei supraviețuiri” este un principiu negativ în totală contradicție cu adevărul - o unealtă folosită de Satana pentru coruperea oamenilor. Trăind după acest principiu, oamenii nu devin decât mai necinstiți, mai vicleni, mai egoiști și mai demni de dispreț. Ei își pierd treptat acele trăsături care alcătuiesc un om adevărat. Filosofia satanică este o capcană și este dăunătoare. Nu vreau să mai trăiesc vreodată după această filosofie! Când mi-am dat seama de toate acestea, am discutat cu fratele și sora din familia care mă găzduia despre adevărul referitor la rugăciune. Când au înțeles rostul și importanța rugăciunii, au fost dornici să se roage în timpul părtășiei și, prin aceasta, situația lor s-au schimbat.

Pusă în fața realității situației, am învățat că modul de viață bazat pe filosofia satanică este dăunător din toate punctele de vedere. Din acest moment, făgăduiesc să caut adevărul din toată inima, să nu mă las păcălită de toate filosofiile satanice pe care le-am adoptat și să nu mai trăiesc după astfel de filosofii. Vreau să îl las pe Dumnezeu și cuvântul lui Dumnezeu să domnească în inima mea. Fie ca adevărul să fie stăpânul inimii mele pentru a trăi după cuvântul lui Dumnezeu în toate.

Anterior:Ce înseamnă cu adevărat să accepți adevărul?

Următorul:Gelozia, boala cronică spirituală

S-ar putea să vă placă și