Există un principiu fundamental în tratamentul de către Domnul creației al ființelor create, care este și cel mai înalt principiu. Felul în care El tratează ființele create se bazează în întregime pe planul Său de gestionare (planul mântuirii) și pe cerințele Sale; El nu are nevoie să consulte vreo anumită persoană, nici nu are nevoie să obțină acordul vreunei anumite persoane. Orice se cuvine să facă și oricum se cuvine să îi trateze pe oameni, El face aceasta, iar indiferent de ce face sau cum îi tratează pe oameni, totul este în acord cu principiile conform cărora Domnul creației lucrează. Ca ființă creată, singurul lucru de făcut este a se supune; nu ar trebui să fie nicio altă opțiune. Ce arată acest lucru? Arată că Domnul creației va fi întotdeauna Domnul creației; El are puterea și înzestrările de a orchestra și de a cârmui orice ființă creată după bunul plac și nu are nevoie de un motiv pentru a face astfel. Aceasta este autoritatea Lui. Nu există niciuna printre ființele creației care, în măsura în care este ființă creată, să aibă puterea sau competența de a judeca modul în care Creatorul ar trebui să acționeze sau dacă ceea ce face El este corect sau greșit, nici nu are vreo ființă creată calificarea de a alege dacă ar trebui să fie cârmuită, orchestrată sau eliminată de Domnul creației. De asemenea, nici măcar una dintre ființele create nu are calificările pentru a alege modul în care sunt guvernate și eliminate de Domnul creației. Acesta este cel mai înalt adevăr. Indiferent ce le-a făcut Domnul creației ființelor Sale create și indiferent de modul în care El a făcut-o, oamenii pe care i-a creat ar trebui să facă un singur lucru: să cerceteze, să se supună, să cunoască și să accepte acest fapt implementat de Domnul creației. Rezultatul final va fi că Domnul creației Își va fi îndeplinit planul de gestionare și Își va fi dus la bun sfârșit lucrarea, făcând ca planul Său de gestionare să progreseze fără niciun obstacol; între timp, deoarece ființele create au acceptat cârmuirea și rânduielile Creatorului și s-au supus acestora, ele vor fi dobândit adevărul, vor fi înțeles voia Creatorului și vor fi ajuns să-I cunoască firea. Mai există un principiu pe care trebuie să vi-l spun: indiferent ce face Creatorul, indiferent cum Se manifestă și indiferent dacă ceea ce face este o faptă măreață sau una neînsemnată, El tot este Creatorul, în timp ce toți oamenii, pe care El i-a creat, indiferent ce au făcut și indiferent cât de talentați sau favorizați ar putea fi, rămân ființe create. În ceea ce privește oamenii creați, indiferent cât de mult har sau cât de multe binecuvântări au primit de la Creator sau cât de multă milă, bunătate iubitoare sau bunăvoință, ei nu ar trebui să se creadă diferiți de cei mulți sau să creadă că pot fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu și că au dobândit un rang superior printre ființele create. Indiferent cu cât de multe daruri te-a înzestrat Dumnezeu, cât de mult har a revărsat asupra ta, cât de bine te-a tratat sau dacă ți-a dăruit câteva talente speciale, nimic din toate acestea nu îți aparține. Ești o ființă creată și, astfel, întotdeauna vei fi o ființă creată. Nu trebuie să gândești niciodată „Sunt îndrăgit în mâinile lui Dumnezeu. El nu ar ridica niciodată mâna asupra mea. Atitudinea lui Dumnezeu față de mine va fi mereu una de dragoste, grijă și mângâieri blânde, cu șoapte afectuoase de alinare și încurajare.” Dimpotrivă, în ochii Creatorului, ești la fel ca toate celelalte ființe create; Dumnezeu te poate folosi cum dorește și, în plus, te poate orchestra cum vrea El și poate aranja după bunul Său plac ce rol să joci în mijlocul tuturor felurilor de oameni, evenimente și lucruri. Aceasta este cunoașterea pe care ar trebui să o aibă oamenii și acesta este bunul simț pe care ar trebui să îl aibă. Dacă omul poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, relația sa cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai normală și va stabili cea mai rezonabilă relație cu El; dacă poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, se va îndrepta spre poziția potrivită, își va asuma locul acolo și își va menține datoria.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai înțelegând adevărul poți cunoaște faptele lui Dumnezeu”