Fragment 569 | „Înțelegerea propriei naturi și punerea adevărului în practică”

Oamenii au o înțelegere extrem de superficială a propriei naturi și există o incongruență imensă între acest lucru și cuvintele de judecată și dezvăluire ale lui Dumnezeu. Aceasta nu este o greșeală în ceea ce dezvăluie Dumnezeu, ci mai degrabă lipsa oamenilor de înțelegere profundă a propriei naturi. Oamenii nu au o înțelegere fundamentală sau esențială despre ei înșiși; în schimb, se concentrează și își dedică energia către acțiuni și expresii exterioare. Chiar dacă cineva ar spune în mod ocazional ceva despre a se înțelege pe sine, nu ar fi foarte profund. Nimeni nu s-a gândit vreodată că este acest tip de persoană sau că are acest tip de natură datorită faptului că a făcut acest tip de lucru sau pentru că a dezvăluit ceva. Dumnezeu a dezvăluit natura și esența omenirii, dar oamenii înțeleg că modul lor de a face lucrurile și modul lor de a vorbi este imperfect și deficient; de aceea, este o sarcină extenuantă ca oamenii să pună adevărul în practică. Oamenii cred că greșelile lor sunt doar manifestări de moment, care sunt dezvăluite fără grijă, mai degrabă decât că sunt revelări ale naturii lor. Oamenii care gândesc astfel nu pot să pună adevărul în practică pentru că nu sunt în stare să accepte adevărul ca adevăr și nu însetează după el; de aceea, când pun adevărul în practică, ei urmează regulile doar în mod superficial. Oamenii nu își consideră propria natură ca fiind prea coruptă și nu cred că sunt atât de răi încât ar trebui să fie distruși sau pedepsiți. Nu li se pare mare lucru să mintă din când în când și se consideră a fi mult mai buni decât erau în trecut; totuși, într-adevăr, nu corespund nici pe departe standardelor, deoarece oamenii doar au unele acțiuni care nu încalcă adevărul în exterior, când, de fapt, ei nu pun adevărul în practică.

Modificările din comportamentul sau conduita unei persoane nu implică o schimbare a naturii sale. Motivul pentru care așa stau lucrurile este că purtarea unui om nu poate să-i schimbe în mod esențial înfățișarea inițială și nici nu poate să-i transforme natura. Practica unei persoane poate deveni profundă și mai mult decât respectarea unui set de reguli numai după ce aceasta a ajuns să-și cunoască propria natură. Modul în care omul practică în prezent adevărul nu corespunde standardelor și nu poate dobândi pe deplin tot ceea ce adevărul impune. Oamenii practică doar o parte din adevăr și numai atunci când se află în anumite stări și împrejurări; ei nu pot pune adevărul în practică în toate circumstanțele și în toate situațiile. Atunci când, ocazional, o persoană este fericită și starea ei este bună, sau când are părtășie cu grupul și se simte mai eliberată decât de obicei, poate fi temporar capabilă facă unele lucruri care sunt în concordanță cu adevărul; totuși, atunci când se află în compania oamenilor negativi și a celor care nu caută adevărul, practica sa este mai sărăcăcioasă, iar acțiunile ei sunt oarecum nepotrivite. Acest lucru se întâmplă deoarece oamenii practică adevărul fără perseverență în atitudinea lor, dar, în schimb, îl pun în practică îndrumați de influențele trecătoare ale emoțiilor sau împrejurărilor. De asemenea, se întâmplă întrucât nu ți-ai înțeles starea și natura, așa că, uneori, încă ești capabil să faci lucruri pe care nu te poți imagina făcându-le. Îți cunoști doar unele dintre stări, dar, pentru că nu ți-ai înțeles natura, nu poți controla ceea ce ai putea să faci în viitor – adică nu ai siguranța absolută că vei rămâne neclintit. Există momente în care te afli într-o anumită stare și poți să pui adevărul în practică și parcă dai dovadă de o oarecare schimbare, totuși, într-un mediu diferit, ești incapabil să îl pui în practică. Nu poți să controlezi acest lucru. Uneori poți să practici adevărul și alteori nu poți. Într-o clipă înțelegi și, în următoarea, ești confuz. În prezent, nu faci nimic rău, dar poate vei face în scurt timp. Asta dovedește că lucrurile corupte încă mai există înlăuntrul tău și, dacă ești incapabil de adevărata cunoaștere de sine, nu vor fi ușor de rezolvat. Dacă nu poți dobândi o înțelegere temeinică a propriei firi corupte și ești capabil, în cele din urmă, să faci lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci ești în pericol. Dacă poți să dobândești o perspectivă pătrunzătoare asupra naturii tale și să o urăști, vei putea să te controlezi, să te lepezi de tine și să pui adevărul în practică.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar