Fragment 259 | „Dumnezeu este sursa vieții omului”

Dumnezeu a creat această lume și a adus în ea omul, o ființă căreia El i-a dăruit viață. La rândul său, omul a ajuns să aibă părinți și rude și nu a mai fost singur. Încă de când omul a zărit prima oară această lume materială, a fost menit să existe sub orânduirea lui Dumnezeu. Suflarea vieții de la Dumnezeu este cea care susține fiecare ființă vie pe parcursul maturizării sale. În acest proces, nimeni nu crede că omul trăiește și crește sub îngrijirea lui Dumnezeu. Mai degrabă, consideră că omul crește sub dragostea și grija părinților săi și că această creștere a sa este guvernată de instinctul de supraviețuire. Acest lucru e cauzat de faptul că omul nu știe cine i-a dăruit viața sau de unde a venit aceasta și cu atât mai puțin cum poate instinctul vieții să creeze miracole. Omul știe doar că hrana este fundamentul continuării vieții, că perseverența este sursa existenței vieții și că încrederea în mintea lui este bogăția supraviețuirii lui. Omul nu simte harul și măsurile lui Dumnezeu. Apoi, omul își irosește viața oferită lui de Dumnezeu. … Niciun om asupra căruia Dumnezeu veghează zi și noapte nu ia inițiativa de a-L slăvi. Dumnezeu continuă să lucreze, așa cum a stabilit asupra omului, de la care El nu are nicio așteptare. El face acest lucru în speranța că, într-o zi, omul se va trezi din visul lui și va înțelege brusc valoarea și scopul vieții, va înțelege prețul la care Dumnezeu i-a dat omului totul și va ști cu câtă ardoare îl așteaptă Dumnezeu pe om să se reîntoarcă la El. Nimeni nu s-a gândit vreodată la secretele originii și continuării vieții omului. Și totuși, doar Dumnezeu, care înțelege toate acestea, îndură în tăcere durerea și loviturile din partea omului, cel care a primit totul de la Dumnezeu, dar nu este recunoscător. Omul ia ca pe ceva normal tot ceea ce viața îi aduce și „drept dovadă”, Dumnezeu este trădat, uitat și alungat de către om. Este planul lui Dumnezeu chiar atât de important? Este omul, ființa care a venit din mâinile lui Dumnezeu, chiar atât de important? Planul lui Dumnezeu este de o importanță absolută; cu toate acestea, ființa creată de mâinile lui Dumnezeu există pentru planul Lui. Drept urmare, Dumnezeu nu poate să-Și risipească planul din ură față de această omenire. De dragul planului Lui și al suflării Sale, Dumnezeu îndură tot chinul, nu pentru trupul omului, ci pentru viața omului. El nu Își dorește să recupereze trupul omului, ci viața pe care i-a insuflat-o. Acesta este planul Lui.

Toți cei care vin pe această lume trebuie să experimenteze viața și moartea, iar mulți au experimentat ciclul morții și al renașterii. Cei care trăiesc vor muri în curând, iar cei morți se vor reîntoarce în curând. Toate acestea reprezintă cursul vieții planificate de Dumnezeu pentru fiecare ființă. Totuși, acest curs și ciclu sunt adevărul pe care Dumnezeu Își dorește ca omul să-l vadă, și anume că viața dăruită omului de către Dumnezeu este infinită și neîngrădită de trup, timp sau spațiu. Acesta este misterul vieții dăruite omului de către Dumnezeu și dovada că viața a venit de la El. Deși mulți ar putea să nu creadă că viața a venit de la Dumnezeu, omul se bucură inevitabil de tot ceea ce a venit de la Dumnezeu, fie că crede în El sau Îi neagă existența. Dacă Dumnezeu se va răzgândi într-o zi și va dori să revendice tot ceea ce există pe lume și să ia înapoi viața pe care El a dat-o, atunci nimic nu va mai exista. Dumnezeu Își folosește viața pentru a alimenta toate lucrurile, atât pe cele vii, cât și pe cele fără viață, aducându-le pe toate la o bună rânduială, în virtutea puterii și autorității Lui. Acesta este un adevăr pe care nimeni nu îl poate concepe sau înțelege cu ușurință, iar aceste adevăruri de neînțeles reprezintă însăși manifestarea și testamentul forței vieții lui Dumnezeu. Acum permite-Mi să îți spun un secret: Măreția și puterea vieții lui Dumnezeu nu pot fi aprofundate de nicio ființă. Așa este acum, așa a fost în trecut și așa va rămâne în timpul ce va veni. Al doilea secret pe care am să-l împărtășesc este acesta: sursa vieții vine de la Dumnezeu, pentru toată creația, indiferent de diferențele de formă sau structură. Indiferent de ce tip de ființă ești, nu te poți mișca împotriva căii vieții pe care Dumnezeu a stabilit-o. În orice caz, tot ceea ce Îmi doresc de la oameni este să înțeleagă că fără grija, paza și măsurile lui Dumnezeu, omul nu poate primi tot ceea ce i-a fost hărăzit să primească, indiferent cât de mari sunt efortul sau strădania lui. Fără alimentarea cu viață de la Dumnezeu, omul își pierde sensul valorii vieții, precum și sensul scopului vieții. Cum poate Dumnezeu să îi permită unui om care irosește valoarea vieții Lui să fie atât de lipsit de griji? Pe de altă parte, nu uita că Dumnezeu este sursa vieții tale. Dacă omul nu reușește să prețuiască tot ceea ce i-a dăruit Dumnezeu, nu numai că Dumnezeu îi va lua înapoi tot ceea ce a fost dăruit, dar mai mult decât atât, omul va plăti dublu pentru a remedia lucrurile pentru tot ceea ce a investit Dumnezeu.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Un imn al cuvintelor lui Dumnezeu

Nimeni nu înțelege dorința ferventă

a lui Dumnezeu de a-l mântui pe om

Dumnezeu a creat lumea și l-a pus pe om în ea,

o ființă căreia El viață i-a dat.

Apoi omul n-a mai fost singur,

având părinți și rudenii,

destinat să trăiască-n ordinea lui Dumnezeu

E suflarea lui Dumnezeu

cea care-i susține pe toți

de-a lungul creșterii lor ca adulți.

În timpul acestui proces, ei cred că e doar

mulțumită iubirii și grijii părinților lor.

Niciun singur om, îngrijit zi și noapte de El,

nu ia inițiativa să I se închine Lui.

Dumnezeu continuă lucrarea Lui asupra omului

ce pare lipsit de orice speranță.

Și El speră că-ntr-o zi

omul se va trezi din vis,

va vedea valoarea și scopul vieții,

va-nțelege cât L-a costat să-i dea totul omului,

cât tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

Da, tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

Nimeni nu crede că omul trăiește și crește în grija Lui.

Oamenii cred că creșterea lor e din al vieții instinct.

Căci ei nu știu cine-a dat viața,

nici de unde a venit,

cum instinctul vieții creează miracole.

O, ei cred că mâncarea lor susține viața,

că omul trăiește fiindcă el perseverează,

că omul există prin convingeri,

Ei nu văd providența Lui.

Și, apoi, irosesc viața dată de Dumnezeu.

Niciun singur om, îngrijit zi și noapte de El,

nu ia inițiativa să I se închine Lui.

Dumnezeu continuă lucrarea Lui asupra omului

ce pare lipsit de orice speranță.

Și El speră că-ntr-o zi

omul se va trezi din vis,

va vedea valoarea și scopul vieții,

va-nțelege cât L-a costat să-i dea totul omului,

cât tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

Da, tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

Niciun singur om, îngrijit zi și noapte de El,

nu ia inițiativa să I se închine Lui.

Dumnezeu continuă lucrarea Lui asupra omului

ce pare lipsit de orice speranță.

Și El speră că-ntr-o zi

omul se va trezi din vis,

va vedea valoarea și scopul vieții,

va-nțelege cât L-a costat să-i dea totul omului,

cât tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

Da, tânjește ca omul să se-ntoarcă la El.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar