Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

61. Nu e uşor să fii o persoană onestă

Zixin orașul Wuhan, provincia Hubei

Prin mâncatul și băutul cuvântului lui Dumnezeu şi prin ascultarea predicii, am ajuns să înțeleg că este important să fii o persoană onestă şi, astfel, am început să practic acest lucru. După o perioadă de timp, am constatat că am început să capăt niște pricepere la a fi o persoană onestă. De exemplu: în timp ce mă rugam sau vorbeam cu cineva, puteam spune și adevărul din inimă; puteam să-mi îndeplinesc datoria în mod serios, iar când îmi arătam corupția, mă puteam deschide altor persoane. Din acest motiv, credeam că e uşor de practicat să fii o persoană onestă, şi nu părea a fi așa de dificil precum spuneau cuvintele lui Dumnezeu: “Mulți ar prefera mai degrabă să fie condamnați la iad decât să vorbească și să acționeze cinstit.” Doar mai târziu am fost în măsură să apreciez din experienţă că într-adevăr nu este uşor pentru om corupt să fie o persoană onestă. Cuvintele lui Dumnezeu sunt pe deplin absolut adevărate şi complet neexagerate.

Într-o zi, în timp ce editam niște articole, am văzut că o soră din echipa de editare a unui district era mai bună decât mine, fie că era vorba de scris sau de editarea de articole. Apoi m-am gândit: trebuie să fiu mai strictă cu articolele editate de ea, în caz că liderii vor vedea că ea editează articole mai bine decât mine şi o vor promova ceea ce ar pune poziţia mea în pericol. După ce a apărut această intenţie, m-am simţit acuzată înăuntrul ființei mele. Ulterior, m-am analizat mai bine, și-am recunoscut că acest lucru a fost o dorință pentru faimă si câștig, fiind geloasă pe un talent real, excluzându-i pe cei diferiți de mine. În timpul unei întâlniri, am vrut iniţial să-mi declar în mod deschis viclenia, dar apoi m-am gândit: dacă îmi comunic propriile intenţii rele, cum mă vor vedea partenerul meu şi sora gazdă? Oare ar spune ei că inima mea e prea malițioasă şi natura mea este prea rea? Las-o baltă, mai bine nu spun nimic. A fost doar un gând și, oricum, nu am făcut nimic de fapt. Şi chiar aşa, am menționat doar ocazional că am fost foarte stresată la gândul că aș putea fi înlocuită când am văzut pe cineva care edita articolele bine, în timp ce mi-am ascuns partea întunecată. După aceea, vina din inima mea a crescut în mod semnificativ. Prin urmare, am promis în faţa lui Dumnezeu că acest lucru se va întâmpla doar o dată şi că începând cu data viitoare voi acționa cu siguranță ca o persoană onestă.

Câteva zile mai târziu, în timp ce vorbeam, am auzit-o pe sora gazdă spunând cât de bune au fost două surori care locuiseră în casa ei (le știam și eu), dar niciodată nu a spus dacă eu eram bună sau nu, făcându-mă foarte nefericită în sinea mea. Pentru a o face să creadă lucruri bune despre mine, am menționat defectele celor două surori, unul câte unul, sugerând faptul că acestea nu au fost la fel de bune ca mine. După ce am spus acest lucru, mi-am dat seama că a fost nepotrivit ce am zis, şi că intenţia şi scopul au fost de a pune pe alţii mai prejos pentru a mă ridica pe mine. Dar am fost prea jenată să mă deschid în fața lor, aşa că i-am spus surorii familiei gazdă: „Când te-am auzit lăudându-le pe aceste două surori, am simţit că ai idoli în inima ta, prin urmare trebuie să le deteriorez imaginea un pic, astfel încât să nu mai admiri oamenii.” De îndată ce am terminat de vorbit, sora cu care eram în parteneriat a spus: „Acest lucru depinde dacă aveai motive ascunse. Dacă e aşa, atunci asta înseamnă fățărnicie. Dacă nu, atunci se poate spune doar că ai avut o revelaţie a depravării”. Auzind-o spunând acest lucru, m-am speriat că își vor face o impresie proastă de mine, aşa că am încercat rapid să mă explic: „Nu am avut nici un motiv ascuns. Poate doar nu am comunicat cum trebuie....” După acest raţionament înşelător, am devenit extrem de amărâtă, iar când m-am rugat m-am simţit în mod special acuzată: eşti prea vicleană. Învârți cuvintele, alcătuieşti minciuni şi acoperi adevărul, ascunzându-ţi mereu intenţiile malefice şi ambiţiile arogante. Nu înseamnă asta că înșeli pe Dumnezeu? Chiar şi aşa, nu m-am pocăit,ci doar L-am implorat pe Dumnezeu să mă ierte. Dar firea lui Dumnezeu este de neofensat, iar disciplina lui Dumnezeu avea să coboare în curând asupra mea.

A doua zi, am avut brusc febră mare şi fiecare articulaţie a corpului mă durea. Iniţial, am crezut că am prins o răceală în timp ce dormisem azi noapte iar dacă aș lua doar nişte medicamente, voi fi mai bine. Dar cine ar fi crezut că medicamentele nu vor fi fost de folos, iar două zile mai târziu nici din pat nu mă mai puteam ridica. Ba mai mult, mi s-a umflat şi întărit limba, chiar şi gâtul era umflat de durere, suferind atât de mult încât nu puteam nici măcar să vorbesc. Îmi era destul de greu să-mi înghit saliva, darămite să mănânc. În faţa acestei boli subite, mi-a fost tot mai frică şi m-am rugat în mod repetat lui Dumnezeu în inima mea. În acel moment, o realizare clară a apărut brusc în mine: cine te-a lăsat să minţi? Dacă minţi, trebuie să fii disciplinată. În acest fel, limba ta nu va comite nici un păcat. Doar atunci mi-am dat seama că disciplina lui Dumnezeu s-a abătut asupra mea. I-am cerut repede scuze lui Dumnezeu în inima mea: „O, Doamne, ştiu că am greșit. Te rog să mă ierţi. De data asta mă voi deschide cu siguranță.” După rugăciune, am observat că durerea din gâtul meu s-a mai domolit în mod simțitor. Cu toate acestea, atunci când partenerul meu şi sora gazdă au venit să mă întrebe de ce m-am îmbolnăvit brusc, am vrut iniţial să spun tot adevărul, dar apoi m-am gândit: „Odată ce mă deschid, multe din lucrurile spuse înainte se vor contrazice. Vor spune că sunt prea vicleană, oare? Cum ne vom mai înțelege în viitor?” După ce m-am gândit la aceste lucruri, tot nu am avut curajul să rostesc adevărul, şi am menționat doar că m-am îmbolnăvit pentru că îmi era dor de casă. După ce au plecat, disconfortul din inima mea era precum o lamă ascuțită. N-am crezut niciodată că înşelăciunea mea ar putea veni atât de uşor şi de involuntar. M-am întins în pat, aveam o senzație de apăsare în piept şi respiram greu, ca şi cum eram pe cale să mor. Mi-era teamă că mă sufoc, dar totuși m-am târât să deschid uşa camerei şi să las aerul să circule. Cine ştia că de îndată ce aveam să ajung la uşă, aveam să văd cum se învârte lumea în jur. Am văzut întuneric în faţa ochilor mei, iar picioarele le-am simţit slabe şi întregul meu corp a fost cuprins de o sudoare rece. Purtată de impuls, m-am rezemat de cadrul uşii. În acel moment, un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu a fulgerat în inima mea: „Cum pot permite omului să Mă înșele așa?” („Caracterele voastre sunt prea josnice!” din Cuvântul Se arată în trup). În faţa cuvintelor maiestuoase şi pline de mânie ale lui Dumnezeu, am simţit furia lui Dumnezeu faţă de mine, iar inima-mi tremura de frică. Firea lui Dumnezeu este de neofensat, dar de dragul propriei mele reputații, statut și vanitate, mi-am trădat jurământul adesea, înșelându-L cu neruşinare pe Dumnezeu. Cum de mi-a permis Dumnezeu să-L tratez aşa? În timp ce gâfâiam puternic, continuam să-I spun lui Dumnezeu în inima mea: „De data asta mă voi deschide cu siguranță, mă voi deschide cu siguranță...”Fiind sub disciplina şi pedeapsa lui Dumnezeu, în sfârșit nu am mai putut să fac altceva decât să spun întreaga poveste surorilor.

Doar prin această experiență am înțeles,în sfârșit, cuvintele lui Dumnezeu: „Mulți ar prefera mai degrabă să fie condamnați la iad decât să vorbească și să acționeze cinstit” care sunt pe deplin adevărate și adresate specific celor vicleni ca mine. Datorită faptului că natura mea vicleană era adânc înrădăcinată în mine și devenise viaţa mea, a fi o persoană onestă pentru mine era mai greu decât să urc până în cer. Credeam că e uşor să fii onest, dar asta a fost pentru că practica mea nu implica lucruri adânci din sufletul meu, aveam doar o conduită de suprafaţă făcută în conformitate cu condiţia ca interesele personale să nu fie afectate. În cazul în care astăzi ar fi afectate perspectivele și interesele mele vitale sau destinaţia mea, statutul și imaginea mea, vechea natură s-ar dezvălui şi nu aş fi capabilă să fiu o persoană onestă. Având adevărul în față, am început să apreciez profund faptul că în realitate nu este uşor să fii o persoană onestă. Mai ales o persoană vicleană ca mine, n-ar putea fi niciodată o persoană onestă fără a da la o parte toate pretextele şi fără disciplina şi pedeapsa lui Dumnezeu. De acum înainte, voi continua să urmez adevărul cu conștiinciozitate, să accept toate cuvintele lui Dumnezeu, să-mi înţeleg mai profund propria natură vicleană şi să mă lepăd de toate pretextele, și să fiu o persoană onestă, ca să pot trăi adevărata formă a fiinţei umane.

Anterior:Gelozia, boala cronică spirituală

Următorul:Adevăratul motiv al lucrării ineficiente

S-ar putea să vă placă și