Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

31. Care este natura iubirii lui Dumnezeu

Siqiu, Orașul Suihua, Provincia Heilongjiang

Ori de câte ori văd următorul pasaj din cuvântul lui Dumnezeu, „Dacă ai fost întotdeauna foarte loial și iubitor față de Mine și totuși pătimești chinul bolii, sărăcirea vieții și părăsirea de către prieteni sau rude ori înduri orice alte nenorociri în viață, atunci vor continua, încă, loialitatea și iubirea ta pentru Mine?” („O problemă foarte serioasă: trădarea (2)” din Cuvântul Se arată în trup) mă simt deosebit de nefericită – un sentiment de durere se strecoară înăuntrul meu și inima mea își rostește mut nemulțumirea: O, Dumnezeule, cum poți să permiți ca cei care-Ți sunt credincioși și Te iubesc să aibă parte de o astfel de nenorocire? Drept urmare, mi-a fost greu să înțeleg semnificația omului folosit de Duhul Sfânt care spune: „Ultima cerință a lui Dumnezeu de la om este iubitoare și sinceră”.

Recent, sora împreună cu care mă coordonam a dezvoltat hipertiroidie. Treptat, starea ei a ajuns la punctul în care trebuia să mănânce șase mese pe zi. Din cauza stresului cauzat de boală, forța i s-a diminuat treptat și își trăia fiecare zi în depresie, slăbiciune și oboseală. Corpul ei pur și simplu nu-i putea îndeplini dorința de a-și îndeplini îndatoririle, iar boala ei a avansat tot mai mult. Nu puteam înțelege de ce se întâmpla acest lucru: această soră își lăsase familia și o slujbă cu salariu mare și avantaje considerabile pentru a se dedica îndeplinirii sarcinilor sale și era foarte credincioasă. Cum se putea ca, după tot ce oferise, să se aleagă în schimb cu chinul acestei boli?… Nu mi-am exteriorizat sentimentele, dar inima mea fremăta – ori de câte ori cineva aducea vorba despre acest subiect, îmi pierdeam calmul.

Nu după mult timp, eu și sora mea am pornit-o pe drumuri diferite, dar nu am uitat-o niciodată. Într-o zi, l-am întrebat pe liderul meu ce mai face sora mea. Liderul a spus: „La început avea o stare foarte negativă și refuza să recunoască lucrarea lui Dumnezeu. Mai târziu, și-a adaptat starea în mod conștient, căutând planul lui Dumnezeu în chinul bolii sale. Prin cuvintele lui Dumnezeu, a început să se cunoască pe sine și să realizeze că nu avusese credință adevărată. În credința ei exista încă un element de «schimb», exista încă o dorință de câștiga binecuvântări prin credința sa în Dumnezeu. A identificat, de asemenea, multe alte elemente de răzvrătire în sinea ei. După ce a realizat aceste lucruri despre sine, sănătatea ei s-a ameliorat spectaculos. Se recuperează cu fiecare zi care trece, a revenit la trei mese pe zi și starea ei este mult mai bună. Poate chiar să-i ajute pe frații și surorile din familia sa pierdută să își adapteze propriile stări…” Când am auzit aceste vești bune, am fost într-adevăr șocată. Crezusem că chinul bolii îi va slăbi hotărârea surorii mele și îi va provoca o mare suferință. Nimicită de boală, credeam că prezența ei pe drumul de urmat va fi din ce în ce mai obscură. Bănuiam chiar că nu va putea să meargă mai departe. Astăzi, confruntată cu realitatea situației ei, am rămas cu gura căscată. Nu numai că nu-și pierduse credința ci, prin rafinarea bolii ei, ajunsese să înțeleagă lucrarea lui Dumnezeu și să își recunoască stricăciunea. Învățase din experiența ei și își îmbunătățise viața. Nu era această boală manifestarea iubirii adevărate a lui Dumnezeu și a mântuirii reale a omului?

Mai târziu, am citit următorul pasaj dintr-o predică: „Numărul 5: „Dacă ai fost întotdeauna foarte loial și iubitor față de Mine și totuși pătimești chinul bolii, sărăcirea vieții și părăsirea de către prieteni sau rude ori înduri orice alte nenorociri în viață, atunci vor continua, încă, loialitatea și iubirea ta pentru Mine?” („O problemă foarte serioasă: trădarea (2)” din Cuvântul Se arată în trup) Lucrarea lui Dumnezeu nu este conformă cu noțiunile oamenilor. Dumnezeu a lucrat conform acestui principiu pentru a aduce mântuirea oamenilor de-a lungul veacurilor. Toți cei care au simțit această lucrare a lui Dumnezeu vor fi conștienți de acest fapt. Oamenii sunt credincioși și iubitori față de Dumnezeu, iar Dumnezeu, la rândul Său, Își revarsă dragostea asupra lor. […] Dacă suntem cu adevărat iubitori și credincioși lui Dumnezeu, atunci când ne lovim de tot felul de nenorociri, acestea sunt, de asemenea, manifestarea iubirii lui Dumnezeu. Dacă înțelegem cu adevărat voia lui Dumnezeu, ar trebui să fim și mai loiali și să Îl iubim și mai mult pe Dumnezeu, până la sfârșit. Dacă nu putem vedea voia lui Dumnezeu în încercările pe care le suferim și chiar Îl înțelegem greșit și Îl trădăm pe Dumnezeu, cu siguranță nu cunoaștem lucrarea Sa. Chiar dacă Îl iubim pe Dumnezeu și Îi suntem credincioși, există încă elemente de trădare în noi. Nimeni nu ar putea nega acest lucru. Dumnezeu îl încearcă și îl rafinează pe om pentru a-l desăvârși și a-l mântui” (din părtășia celui de mai sus). Numai după ce am citit acest pasaj din părtășie mi-am dat seama că am judecat mereu lucrarea lui Dumnezeu în termenii gândirii mele mărginite de trup. Am crezut în mod eronat că iubirea lui Dumnezeu constă în daruri îmbelșugate de har și asigurarea bucuriei și păcii trupești. Nu am crezut niciodată că suferința este o formă a binecuvântării lui Dumnezeu. Numai după ce am aflat de experiența surorii mele am realizat că rafinarea suferinței este o adevărată manifestare a iubirii lui Dumnezeu. Dumnezeu creează anumite situații și abate nenorociri asupra poporului Său – fie prin boli fizice, greutăți financiare sau alte dificultăți – nu din rea-voință, ci din bunătatea Sa iubitoare. Pentru a răspunde la stricăciunea și neajunsurile omului, Dumnezeu creează tot felul de situații pentru a-l încerca și rafina. El lucrează prin intermediul acestei suferințe pentru a desăvârși omul, pentru a-l transforma și a-i da viață. Deși trupul omenesc trebuie să îndure greutăți incredibile în procesul de rafinare, care pot fi percepute ca nenorociri sau lucruri rele, acestea dezvăluie multe impurități, intenții și puncte de vedere greșite, dorințe extravagante și scopuri incorecte ale urmăririi pe care omul o are în credința sa în Dumnezeu, astfel încât să se poată cunoaște pe sine însuși și să poată avea o relație din ce în ce mai normală cu El, pentru a putea să-și cultive încet iubirea pentru Dumnezeu în inima sa. Astfel de binefaceri nu pot fi obținute printr-o viață de confort. Atunci când omul își însușește învățămintele obținute prin chinul încercărilor sale și cugetă la drumul pe care l-a urmat, el înțelege în sfârșit că judecățile și mustrările lui Dumnezeu, loviturile și disciplina Lui au fost, toate, pătrunse de iubirea Sa nețărmurită. Dragostea lui Dumnezeu nu este doar dătătoare de viață și miloasă. Nu înseamnă doar acordarea de beneficii materiale, ci și o rafinare agonizantă, lovituri și disciplină.

O, Dumnezeule, Îți mulțumesc că lucrezi prin toate aspectele mediului meu ca să îmi îndrepți modul absurd și nechibzuit de a gândi și că îmi permiți să văd că, deși iubirea Ta nu corespunde cu concepțiile noastre, manifestarea ei are întotdeauna ca scop îmbunătățirea și mântuirea noastră. Actele Tale de iubire sunt întotdeauna pătrunse de stăruința sinceră a inimii Tale și de înțelepciunea Ta nespusă. De asemenea, mi-am dat seama că nu aveam nici cea mai mică înțelegere a Ta și că nu pricepeam că iubirea Ta este adeseori ascunsă în încercări. O, Dumnezeule, în cinstea iubirii pe care Tu o împărtășești omenirii, Îți ofer laudă și recunoștință! De asemenea, sper ca într-o zi să primesc și eu o astfel de iubire. Dacă această iubire se va revărsa asupra mea, jur să accept orice fel de suferință, ca să pot simți și mărturisi iubirea Ta.

Anterior:Mi-am văzut clar adevărata statură

Următorul:Orice spune Dumnezeu este chiar judecarea omului

S-ar putea să vă placă și