Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Judecata începe de la Casa lui Dumnezeu

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El

Este legea Cerului și principiul pământului să credem în Dumnezeu și să-L cunoaștem pe Dumnezeu, iar azi – într-o epocă în care Dumnezeu întrupat Își face lucrarea în persoană – este un moment deosebit de bun să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Mulțumirea lui Dumnezeu este ceva ce se obține construind pe temelia înţelegerii voii lui Dumnezeu şi, pentru a înţelege voia lui Dumnezeu, este necesar să Îl cunoaștem cât de cât pe Dumnezeu. Această cunoaștere a lui Dumnezeu este viziunea pe care trebuie s-o aibă o persoană care crede în Dumnezeu; este baza credinței omului în Dumnezeu. În lipsa acestei cunoașteri, credința omului în Dumnezeu ar fi vagă și înconjurată de teorii goale. Deși hotărârea unor astfel de oameni este să Îl urmeze pe Dumnezeu, ei nu vor obține nimic. Toți cei care nu obțin nimic în acest curent sunt cei care vor fi eliminați, ei sunt toți niște linge-blide. Indiferent de ce etapă a lucrării lui Dumnezeu experimentezi, ar trebui să fii însoțit de o viziune puternică. Altfel, ți-ar fi dificil să accepți fiecare etapă a noii lucrări, pentru că noua lucrare a lui Dumnezeu este dincolo de capacitatea de a-și imagina a omului și în afara hotarelor concepției lui. Așa că, fără un păstor care să aibă grijă de om, fără un păstor care să se angajeze în părtășie cu privire la viziuni, omul este incapabil să accepte această lucrare nouă. Dacă omul nu poate primi viziuni, atunci el nu poate primi noua lucrare a lui Dumnezeu, iar dacă omul nu se poate supune noii lucrări a lui Dumnezeu, atunci va fi incapabil să înțeleagă voia lui Dumnezeu și, astfel, cunoașterea lui despre Dumnezeu nu va însemna nimic. Înainte ca omul să împlinească cuvântul lui Dumnezeu, el trebuie să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, adică trebuie să înțeleagă voia lui Dumnezeu; numai așa poate fi împlinit cuvântul lui Dumnezeu, cu acuratețe și potrivit voii lui Dumnezeu. Acesta e un lucru pe care trebuie să-l aibă toți cei care caută adevărul și este și procesul prin care trebuie să treacă oricine încearcă să-L cunoască pe Dumnezeu. Procesul prin care se ajunge la cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu este procesul prin care se ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și, de asemenea, procesul ajungerii la cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Și, astfel, cunoașterea viziunilor nu se referă numai la cunoașterea umanității lui Dumnezeu întrupat, ci include și cunoașterea cuvântului și a lucrării lui Dumnezeu. Din cuvântul lui Dumnezeu, oamenii ajung să înțeleagă voia lui Dumnezeu, iar din lucrarea lui Dumnezeu, ei ajung să cunoască firea lui Dumnezeu și ceea ce este Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este primul pas spre a-L cunoaște pe Dumnezeu. Procesul avansării de la această credință inițială în Dumnezeu către cea mai profundă credință în El este procesul ajungerii la cunoașterea lui Dumnezeu și procesul experimentării lucrării lui Dumnezeu. Dacă doar crezi în Dumnezeu de dragul credinței în Dumnezeu și nu pentru a ajunge să-L cunoști, atunci nu există nicio realitate în credința ta, iar credința ta nu poate deveni pură – nu e nicio îndoială aici. Dacă în timpul procesului prin care Îl experimentează pe Dumnezeu, omul ajunge, treptat, să Îl cunoască pe Dumnezeu, atunci firea sa se va schimba încetul cu încetul, iar credința lui va deveni tot mai adevărată. În felul acesta, atunci când omul va avea succes în credința lui în Dumnezeu, el Îl va fi câștigat în întregime pe Dumnezeu. Motivul pentru care Dumnezeu a mers atât de departe pentru a Se întrupa a doua oară și a-Și face lucrarea în persoană a fost ca omul să fie în stare să Îl cunoască și să Îl vadă. Cunoașterea lui Dumnezeu[a] este efectul final de atins la sfârșitul lucrării lui Dumnezeu; este ultima cerință a lui Dumnezeu de la omenire. Motivul pentru care face aceasta este de dragul mărturiei Sale finale; El face această lucrare pentru ca omul să se poată întoarce, în mod definitiv și complet, la El. Omul poate ajunge să-L iubească pe Dumnezeu numai cunoscându-L și, ca să-L iubească pe Dumnezeu, el trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu. Indiferent de cum caută sau ce urmărește să obțină, omul trebuie să poată dobândi cunoașterea lui Dumnezeu. Numai în felul acesta poate mulțumi omul inima lui Dumnezeu. Numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate omul să aibă o credință adevărată în Dumnezeu și numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate el, cu adevărat, să Îl venereze și să Îl asculte pe Dumnezeu. Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu nu vor ajunge niciodată la o ascultare și venerare adevărată a lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu include cunoașterea firii Lui, înțelegerea voii Lui și cunoașterea a ceea ce este El. Totuși, indiferent care aspect ajunge să-l cunoască, fiecare îi cere omului să plătească un preț și necesită voința de a se supune, fără de care nimeni nu va putea să continue să urmeze până la capăt. Lucrarea lui Dumnezeu este prea incompatibilă cu concepțiile omului, firea lui Dumnezeu și ceea ce este Dumnezeu sunt prea greu de cunoscut pentru om, și tot ce spune și face Dumnezeu este prea de neînțeles pentru om: dacă omul dorește să Îl urmeze pe Dumnezeu și, totuși, nu e dispus să asculte de El, atunci omul nu va obține nimic. De la crearea lumii și până azi, Dumnezeu a făcut multe lucrări de neînțeles pentru om și pe care omul le-a găsit greu de acceptat, iar Dumnezeu a spus multe care fac concepțiile omului greu de vindecat. Dar El nu Și-a încetat niciodată lucrarea din cauză că omul are prea multe dificultăți; mai degrabă, El a continuat să lucreze și să vorbească și, chiar dacă un număr mare de „luptători” au căzut la marginea drumului, El Își face încă lucrarea și continuă să aleagă neîncetat grup după grup de oameni care sunt dispuși să se supună noii Sale lucrări. El nu are nicio milă pentru acei „eroi” căzuți, dar, în schimb, îi prețuiește pe cei care acceptă noua Sa lucrare și noile Sale cuvinte. Însă în ce scop lucrează El așa, pas cu pas? De ce îi elimină mereu pe unii oameni și îi alege pe alții? De ce folosește El mereu o astfel de metodă? Scopul lucrării Sale este de a-i permite omului să-L cunoască și, astfel, să fie câștigat de El. Principiul lucrării Lui este acela de a lucra asupra celor care se pot supune lucrării pe care o face El azi, și nu de a lucra asupra celor care se supun lucrării Lui din trecut, în timp ce se opun lucrării pe care o face astăzi. Acesta este motivul pentru care El a eliminat atât de mulți oameni.

Efectele lecției de a ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu nu se pot obține într-o zi sau două: omul trebuie să acumuleze experiențe, să treacă prin suferințe și să ajungă la o ascultare adevărată. Întâi de toate, începe de la lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu. Este absolut necesar să înțelegi ce include cunoașterea lui Dumnezeu, cum să dobândești această cunoaștere și cum să Îl vezi pe Dumnezeu în experiențele tale. Acesta este lucrul pe care toți trebuie să îl facă atunci când încă trebuie să Îl cunoască pe Dumnezeu. Nimeni nu poate înțelege lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu dintr-o dată și nimeni nu poate dobândi cunoașterea plinătății lui Dumnezeu într-un timp scurt. Este un proces necesar al experienței, fără de care nimeni nu ar putea să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să Îl urmeze în mod sincer. Cu cât Dumnezeu lucrează mai mult, cu atât omul Îl cunoaște mai mult. Cu cât e mai în dezacord lucrarea lui Dumnezeu cu concepțiile omului, cu atât cunoașterea Lui de către om este mai reînnoită și aprofundată. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar rămâne hotărâtă și neschimbătoare, atunci omul nu L-ar cunoaște prea mult. De la crearea lumii și până astăzi, voi trebuie să cunoașteți clar viziunile privind ce a făcut Dumnezeu în Epoca Legii, ce a făcut El în Epoca Harului și ce face El în timpul Epocii Împărăției. Trebuie să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu. Numai după ce L-a urmat pe Isus a ajuns Petru, treptat, să cunoască multe despre lucrarea pe care Duhul a făcut-o în Isus. El a spus: „A te baza pe experiențele omului nu este suficient pentru a dobândi cunoașterea completă; trebuie să fie multe lucruri noi din lucrarea lui Dumnezeu care să ne ajute să-L cunoaștem.” La început, Petru a crezut că Isus era trimis de Dumnezeu, ca un apostol, și nu L-a văzut pe Isus ca fiind Hristosul. Când Petru a fost chemat să-L urmeze[b] pe Isus, Isus l-a întrebat: „Simone, fiul lui Iona, Mă vei urma tu pe Mine?” Petru a spus: „Trebuie să-L urmez pe Cel trimis de Tatăl ceresc. Trebuie să-L cunosc pe Cel care este ales de Duhul Sfânt. Te voi urma.” Din cuvintele sale, se poate vedea că Petru, pur și simplu, nu știa nimic despre Isus; el trăise cuvintele lui Dumnezeu, se confruntase cu sine și suferise greutăți pentru Dumnezeu, dar nu cunoștea lucrarea lui Dumnezeu. După o perioadă de experiență, Petru a văzut în Isus multe dintre faptele lui Dumnezeu, a văzut frumusețea lui Dumnezeu și a văzut mult din ființa lui Dumnezeu în Isus. Așa a văzut el și că vorbele rostite de Isus nu puteau să fi fost rostite de om și că lucrarea pe care a făcut-o Isus nu putea să fi fost făcută de om. Mai mult, în cuvintele și acțiunile lui Isus, Petru a văzut mult din înțelepciunea lui Dumnezeu și multă lucrare de o natură divină. În timpul experiențelor sale, el nu numai că a ajuns să se cunoască pe sine, dar a și observat cu atenție toate acțiunile lui Isus, din care a descoperit multe lucruri noi; anume, că erau multe expresii ale lui Dumnezeu cel concret în lucrarea pe care Dumnezeu o făcea prin Isus, și că Isus Se deosebea de un om obișnuit prin cuvintele pe care le rostea și prin faptele pe care le făcea, precum și prin modul în care păstorea El Bisericile și lucrarea pe care o făcea El. Astfel, el a învățat de la Isus multe lecții pe care trebuia să le învețe și, până în momentul în care Isus a fost pe punctul de a fi pironit pe cruce, el dobândise ceva cunoaștere despre Isus – o cunoaștere care a devenit baza loialității lui de-o viață față de Isus, precum și a răstignirii sale cu capul în jos pentru Isus. Chiar dacă, la început, el avea niște concepții și nu avea o cunoaștere clară despre Isus, asemenea lucruri sunt, inevitabil, o parte din omul corupt. Când Isus a fost pe punctul să plece, El i-a spus lui Petru că răstignirea Sa a fost lucrarea pe care venise să o facă: era necesar ca El să fie părăsit de epocă și ca epoca veche și impură să-L răstignească pe cruce; El venise să termine lucrarea de răscumpărare și, odată încheiată această lucrare, lucrarea Lui de slujire ar fi ajuns la sfârșit. Auzind aceasta, Petru a fost cuprins de tristețe și a devenit și mai atașat de Isus. Când Isus a fost pironit pe cruce, Petru a plâns cu amar, în ascuns. Înainte de aceasta, el Îl întrebase pe Isus: „Domnul meu! Spui că vei fi răstignit. După ce nu vei mai fi, când Te vom vedea din nou?” Nu era niciun element de falsitate în cuvintele pe care le-a spus? Nu existau concepții amestecate în ele? În inima sa, el știa că Isus venise să termine o parte din lucrarea lui Dumnezeu și că, după plecarea lui Isus, Duhul avea să fie cu el; deși El avea să fie răstignit pe cruce și să Se înalțe la cer, totuși Duhul lui Dumnezeu avea să fie cu el. În acel moment, Petru știa câte ceva despre Isus: știa că Isus fusese trimis de Duhul lui Dumnezeu, că Duhul lui Dumnezeu era în El și că Isus era Dumnezeu Însuși, că El era Hristos. Totuși, datorită iubirii sale pentru Isus și din cauza slăbiciunii sale omenești, a spus Petru astfel de cuvinte. Dacă poți observa și parcurge experiențe amănunțite în fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu, atunci vei putea să descoperi, treptat, frumusețea lui Dumnezeu. Și ce a luat Pavel drept vedenie a sa? Când i-a apărut Isus, Pavel a spus: „Domnul meu! Cine ești Tu?” Isus a zis: „Eu sunt Isus, cel pe care Îl prigonești tu.” Aceasta a fost vedenia lui Pavel. Petru a luat drept vedenie a sa învierea lui Isus, arătarea Lui timp de patruzeci de zile și învățăturile din timpul vieții lui Isus, până la sfârșitul călătoriei sale.

Omul Îl trăiește pe Dumnezeu, ajunge să se cunoască pe sine, se dezbară de firea sa stricată și caută creșterea în viață, totul pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Dacă doar cauți să te cunoști pe tine însuți și să tratezi cu firea ta cea stricată, și nu ai cunoștință despre ce lucrează Dumnezeu asupra omului, despre cât de mare este mântuirea Lui sau despre cum Îl trăiești tu pe Dumnezeu și cum mărturisești despre faptele Lui, atunci experiența ta este inutilă. Dacă tu crezi că viața unei persoane a ajuns la maturitate doar pentru că acea persoană poate să pună adevărul în practică și să îndure, aceasta înseamnă că tu încă nu ai înțeles adevăratul sens al vieții sau scopul pentru care Dumnezeu lucrează în om. Într-o zi, când vei fi în bisericile religioase, printre membrii Bisericii Pocăinței sau ai Bisericii Vieții, vei întâlni mulți oameni cucernici ale căror rugăciuni conțin „viziuni” și care, în căutarea vieții, se simt atinși și care sunt călăuziți de cuvinte. În plus, în multe privințe ei pot îndura, se pot abandona pe ei înșiși, fără a fi conduși de trup. În acel moment, tu nu vei putea face diferența: vei crede că orice fac ei este bine, că este expresia naturală a vieții, și ce păcat că numele în care cred ei este greșit. Nu sunt prostești astfel de credințe? De ce se spune că mulți oameni nu au viață? Pentru că ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și, astfel, se spune că ei nu au niciun Dumnezeu și că nu au viață. Dacă credința ta în Dumnezeu a atins un anumit punct, în care poți cunoaște în amănunțime faptele lui Dumnezeu, realitatea lui Dumnezeu și fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu, atunci ești stăpânit de adevăr. Dacă nu cunoști lucrarea și firea lui Dumnezeu, atunci experiența ta este încă greșită. Cum a săvârșit Isus acea etapă a lucrării Lui, cum este săvârșită această etapă, cum Şi-a făcut Dumnezeu lucrarea în Epoca Harului și ce lucrare s-a făcut, ce lucrare se face în această etapă – dacă nu ai o cunoaștere profundă a acestor lucruri, atunci nu te vei putea simți niciodată asigurat și te vei simți mereu nesigur. Dacă, după o perioadă de experiență, poți cunoaște lucrarea făcută de Dumnezeu și fiecare pas al lucrării Lui, și ai dobândit o cunoaștere profundă a scopurilor cuvintelor lui Dumnezeu și a motivelor pentru care atât de multe cuvinte rostite de El nu s-au împlinit, atunci poți să rămâi liniștit și să urmărești cu îndrăzneală drumul din fața ta, liber de griji sau rafinare. Ar trebui să vedeți prin ce mijloace înfăptuiește Dumnezeu atât de mult din lucrarea Sa. El folosește cuvintele pe care le rostește, rafinându-l pe om și transformând concepțiile omului prin multe feluri de cuvinte. Toată suferința prin care ați trecut, toată rafinarea pe care ați trăit-o, tratarea pe care ați acceptat-o în voi, luminarea pe care ați experimentat-o – toate au fost îndeplinite prin cuvintele rostite de Dumnezeu. De ce Îl urmează omul pe Dumnezeu? Datorită cuvintelor lui Dumnezeu! Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte tainice și, în plus, pot atinge inima omului, pot descoperi lucruri adânc îngropate în inima omului, îl pot face să cunoască lucruri care s-au petrecut în trecut și îi permit să vadă în viitor. Și, astfel, omul îndură suferințe pentru cuvintele lui Dumnezeu și este și desăvârșit datorită cuvintelor lui Dumnezeu: abia atunci Îl urmează omul pe Dumnezeu. Ce ar trebui să facă omul în această etapă este să accepte cuvintele lui Dumnezeu și, indiferent dacă este desăvârșit sau supus rafinării, ce contează sunt cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și aceasta este și viziunea pe care omul se cuvine să o cunoască astăzi.

Cum îl desăvârșește Dumnezeu pe om? Care este firea lui Dumnezeu? Și ce conține firea Lui? Aceste cuvinte trebuie să fie, toate, înțelese: aceasta înseamnă să răspândești numele lui Dumnezeu, aceasta înseamnă să fii numit martor pentru Dumnezeu și aceasta înseamnă să-L preamărești pe Dumnezeu. În cele din urmă, pe baza cunoașterii lui Dumnezeu, firea vieții omului se va schimba. Cu cât trece omul prin mai multă tratare și rafinare, cu atât mai mare e vigoarea lui și cu cât mai multe sunt treptele lucrării lui Dumnezeu, cu atât mai desăvârșit este acel om. Astăzi, în experiența omului, fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu lovește în concepțiile omului, și totul depășește intelectul omului și este peste așteptările lui. Dumnezeu oferă tot ce îi trebuie omului și, în toate privințele, acest fapt este în dezacord cu concepțiile omului. Dumnezeu Își rostește cuvintele în momentele tale de slăbiciune; numai așa îți poate El da viață. Lovind în concepțiile tale, El te face să accepți tratarea de către Dumnezeu; numai așa poți să te dezbari de stricăciunea ta. Astăzi, într-o privință, Dumnezeu întrupat lucrează într-o stare de dumnezeire, dar, în altă privință, El lucrează într-o stare de umanitate normală. Când încetezi să mai poți nega orice lucrare a lui Dumnezeu, când ești în stare să te supui, indiferent ce spune sau face Dumnezeu în stare de umanitate normală și când ești în stare să te supui și să înțelegi, indiferent ce fel de normalitate manifestă El, și când ai dobândit o experiență reală, numai atunci poți să știi cu siguranță că El este Dumnezeu și să încetezi să mai făurești concepții, numai atunci vei fi în stare să Îl urmezi până la capăt. Există înțelepciune în lucrarea lui Dumnezeu și El știe cum poate omul mărturisi ferm pentru El. El știe unde se află slăbiciunea vitală a omului, iar cuvintele pe care le spune El te pot lovi în slăbiciunea ta vitală, dar El Își folosește și cuvintele mărețe și înțelepte pentru a te face să mărturisești ferm pentru El. Așa sunt faptele minunate ale lui Dumnezeu. Lucrarea făcută de Dumnezeu este inimaginabilă pentru intelectul omului. Judecata lui Dumnezeu descoperă felurile de stricăciune care îl stăpânesc pe omul făcut din carne, precum și ce anume constituie esența omului, fapt care nu lasă omului niciun loc în care să se ascundă de rușinea sa.

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie martor răsunător pentru Dumnezeu. Schimbarea firii omului se îndeplinește prin diferite tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu; fără astfel de schimbări în firea omului, omul nu ar fi în stare să fie martor pentru Dumnezeu și nu ar putea fi după inima lui Dumnezeu. Schimbările din firea omului semnifică faptul că omul s-a eliberat din robia Satanei și de influența întunericului și că a devenit, cu adevărat, un model și un specimen al lucrării lui Dumnezeu, un martor al lui Dumnezeu și cineva care este după inima lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeu cel întrupat a venit să-Și facă lucrarea Sa pe pământ și cere ca omul să capete cunoaștere despre El, ascultare față de El, să fie mărturie pentru El – să Îi cunoască lucrarea concretă și firească, să asculte de toate cuvintele și de lucrarea Sa, care nu sunt potrivite cu concepțiile omului, și să fie martor pentru toată lucrarea pe care o face El ca să-l mântuiască pe om, cât și pentru toate faptele pe care le face El pentru a-l cuceri pe om. Cei care sunt martori pentru Dumnezeu trebuie să posede cunoaștere despre Dumnezeu; numai acest fel de mărturie este adevărată și reală, și numai acest fel de mărturie îl poate face de rușine pe Satana. Dumnezeu îi folosește pe cei care au ajuns să-L cunoască trecând prin judecata, mustrarea, tratarea și emondarea Sa, pentru a fi martori pentru El. El îi folosește pe cei care au fost stricați de Satana ca să fie martori pentru El și la fel îi folosește și pe cei a căror fire s-a schimbat și care au dobândit astfel binecuvântările Sale, pentru a fi martori pentru El. El nu are nevoie ca omul să-L slăvească numai în cuvinte, și nici nu Îi trebuie laudele și mărturia celor din tagma Satanei, care nu au fost mântuiți de El. Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu sunt potriviți să fie martori pentru El și numai cei a căror fire s-a schimbat sunt potriviți să fie martori pentru El. Dumnezeu nu îi va îngădui omului să-I facă numele de rușine în mod voit.

Note de subsol:

a. În textul original: „Lucrarea de cunoaștere a lui Dumnezeu.”

b. În textul original: „urma.”

Anterior:O scurtă discuție despre „Împărăția Milenară a sosit”

Următorul:Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui

S-ar putea să vă placă și