Cea mai semnificativă alegere

septembrie 6, 2022

de Víctor, Uruguay

Când eram copil, mi-am urmat părinții în credința în Domnul. Ca adult, am lucrat în construcții și am deschis o școală de karate. În ciuda faptului că am fost ocupat cu munca în decursul anilor, întotdeauna am căutat să înțeleg mai mult despre Dumnezeu, motiv pentru care m-am uitat la mulți pastori care predicau la televizor. Uneori, studiam, de asemenea, Biblia cu pastorul și prietenii mei și accesam cu regularitate și paginile creștine de pe Facebook. În anul 2020, din cauza pandemiei, școala mea de karate a trebuit să se închidă temporar, ceea ce mi-a dat mai mult timp să găsesc informații despre Dumnezeu online.

Într-o zi din luna decembrie a acelui an, ca de obicei, accesam pagini pe Facebook, când, deodată, am primit un mesaj. O soră din Taiwan m-a întrebat dacă aș vrea să particip la o adunare și să ascult cuvântul lui Dumnezeu. Am acceptat bucuros. După o perioadă de adunări și de citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că aceste cuvinte dezvăluie tainele planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu, dezvăluie cauza căderii, corupției și păcatului omului și indică și calea prin care omenirea să se elibereze de păcat și să fie curățită. Niciodată nu auzisem sau văzusem aceste taine ale adevărului și, în inima mea, eram sigur că aceste cuvinte erau glasul lui Dumnezeu și că Dumnezeu Atotputernic era Domnul Isus întors! Am fost foarte emoționat. N-am crezut niciodată că voi trăi să aud glasul lui Dumnezeu și să-L întâmpin pe Domnul în viața mea. M-am simțit foarte onorat. După ce L-am acceptat pe Dumnezeu Atotputernic, am simțit că am câștigat mult din fiecare adunare. Dacă erau momente în care nu puteam participa la adunări din cauza treburilor sau din alte cauze, a doua zi, citeam cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic trimise în grupul adunării, iar frații și surorile mă ajutau și ei să înțeleg conținutul de la adunare. Asta a continuat două sau trei luni, după care fratele responsabil să mă ude mi-a spus: „Frate Victor, vedem că urmărești cu multă ardoare și că vrei să înțelegi adevărul. Am vrea să te invităm să te ocupi de un grup de adunare. Ești interesat?” Dar a fost greu să accept atunci, pentru că m-am gândit că va trebui să-mi redeschid în curând școala de karate. Dacă m-aș fi ocupat de un grup de adunare, s-ar fi suprapus cu timpul dedicat predatului. Dacă era afectată reputația școlii? Așa că i-am răspuns fratelui: „Mă tem că nu pot accepta această datorie pentru că voi preda cursuri de karate în curând. Predatul este cel mai important lucru pentru mine și nu pot lăsa nimic să-mi stea în cale. Am condus această școală timp de 11 ani. Este rezultatul tuturor anilor mei de muncă din greu și toți părinții au încredere în mine pentru a le antrena copiii. Toți au nevoie de mine foarte mult, așa că nu mă pot ocupa de un grup de adunare.”

Mai târziu, la o adunare, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu împărtășit de un frate, „Dacă ești atent la voia lui Dumnezeu, vei face să crească o povară adevărată pentru Biserică. De fapt, în loc să o numim o povară pe care o porți pentru Biserică, ar fi mai bine să îi spunem o povară de dragul propriei tale vieți, deoarece povara pe care o faci să crească pentru Biserică îți este ție de folos pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu prin astfel de experiențe. De aceea, toți cei care poartă cea mai grea povară pentru Biserică și toți cei care poartă povara pătrunderii în viață sunt cei care vor fi desăvârșiți de Dumnezeu” („Să luăm seama la voia lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea” din Cuvântul Se arată în trup). Acest frate a avut părtășie astfel: Putem vedea din cuvântul lui Dumnezeu că El speră că oamenii se pot ridica, pot coopera cu El și-și pot realiza îndatoririle. Pe cât îți faci datoria mai mult, pe atât înțelegi mai mult adevăr și pe atât poți fi desăvârșit mai mult. Acesta este un moment extrem de important pentru a răspândi Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Fiind primul grup de oameni din Uruguay care am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, ar trebui să ne ridicăm să ajutăm la udarea celor care abia au acceptat-o și să ne facem îndatoririle. Prin părtășia avută cu toți despre cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles voia Lui. M-am simțit puțin rușinat să mă gândesc că mi-am respins datoria, așa că i-am spus supraveghetorului: „Sunt dornic să-mi fac datoria.” Însă, când supraveghetorul m-a întrebat când aveam timp, m-am simțit nehotărât din nou. M-am gândit că, dacă rezerv câteva zile pe săptămână să găzduiesc adunări, odată ce școala se deschidea, acest lucru îmi va stânjeni cursurile. De asemenea, renovarea școlii era în toi. Voiam să mă asigur că era făcută bine și că atrăgea mai mulți oameni să studieze și să se antreneze, ceea ce ar fi fost și mai bine pentru afacerea mea. I-am spus supraveghetorului: „Sunt foarte ocupat. Am timp să găzduiesc adunări doar marțea.” Și, astfel, am început să-mi fac datoria. Apoi, frații și surorile mă ajutau și mă încurajau adesea. Am început și să citesc sincer cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și, deseori, ascultam imnuri și mă uitam la filme pe aplicația Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. În acea perioadă, din ce în ce mai mulți oameni au acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, așa că supraveghetorul m-a întrebat dacă aș putea găzdui mai multe adunări și uda noii frați și surori. Am fost puțin tulburat, dar, pentru că la școală nu începuseră cursurile încă, m-am gândit că, temporar, puteam găzdui mai multe, așa că am fost de acord. Însă i-am spus, de asemenea, supraveghetorului că nu voi avea timp pentru datoria mea când îmi voi relua cursurile. La acel moment, am crezut că așa e corect să fac, pentru că nu credeam că era ceva mai important decât școala mea de karate. Asta a fost până când, într-o zi, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic care m-a făcut să mă răzgândesc.

Dumnezeu Atotputernic spune: „De fapt, indiferent de cât de înalte sunt idealurile omului, cât de realiste sau de cuvenite pot fi dorințele lui, tot ceea ce omul dorește să realizeze, tot ceea ce caută el este strâns legat de două cuvinte. Aceste două cuvinte sunt de o importanță vitală pentru viața fiecărei persoane și sunt lucruri pe care Satana intenționează să le insufle în om. Care sunt aceste două cuvinte? Sunt «faimă» și «câștig». Satana folosește o metodă foarte subtilă, o metodă foarte mult în acord cu noțiunile oamenilor, care nu este deloc radicală, prin care îi face pe oameni să accepte pe neștiute modul lui de viață, regulile lui de trai, și să-și stabilească obiectivele și direcția în viață și, făcând astfel, ei ajung, fără să-și dea seama, și să aibă ambiții de viață. Indiferent cât de grandioase ar putea să pară aceste ambiții de viață, ele sunt legate inextricabil de «faimă» și de «câștig». Tot ceea ce persoanele importante sau faimoase – de fapt toți oamenii – urmează în viață are legătură doar cu aceste două cuvinte: «faimă» și «câștig». Oamenii cred că, odată ce au faimă și câștig, ei pot apoi să le valorifice ca să se bucure de statut înalt, de bogăție mare și să se bucure de viață. Ei cred că faima și câștigul sunt un gen de capital pe care îl pot folosi ca să obțină o viață de căutare a plăcerii și de desfătare nesăbuită a trupului. De dragul acestei faime și al acestui câștig la care râvnesc atât, oamenii, de bună voie, totuși fără să știe, îi predau Satanei trupurile și mințile lor, tot ceea ce au, viitorul și destinele lor. Ei fac astfel fără niciun moment de ezitare, ignorând întotdeauna nevoia de a recupera tot ceea ce au predat. Oare pot oamenii să mai păstreze vreun control asupra lor înșiși odată ce s-au refugiat astfel în Satana și i-au devenit loiali? Cu siguranță, nu. Ei sunt controlați complet și total de Satana. S-au scufundat complet și total într-o mlaștină și nu se pot elibera. Odată ce o persoană se împotmolește în faimă și câștig, nu mai caută ceea ce este strălucitor, ceea ce este drept sau acele lucruri care sunt frumoase și bune. Asta deoarece puterea seducătoare pe care o au asupra oamenilor faima și câștigul este prea mare; ele devin lucruri pe care oamenii le urmăresc fără încetare pe tot parcursul vieții și chiar pentru întreaga veșnicie. Nu este acest lucru adevărat?” („Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” din Cuvântul Se arată în trup). Dumnezeu disecă în amănunțime metodele Satanei de a controla oamenii prin faimă și câștiguri. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic erau prea reale. Chiar trăiam în acel mod. Ce urmărisem întotdeauna fusese să ies în evidență și să am o carieră de succes, crezând că puteam să mă bucur de viață mai mult dacă aveam aceste lucruri și că puteam să fiu stimat și admirat de alții. Deși avusesem un serviciu în construcții și venitul îmi era suficient pentru a trăi, pentru a mă îmbogăți și mai mult, pentru a fi și mai admirat de oameni și pentru a mă bucura de plăcerile faimei și averii, am deschis o școală de karate și mi-am depus toată energia în a conduce bine școala. După ce am crezut în Dumnezeu Atotputernic, deși încă participam la adunări, prioritatea mea încă era școala de karate. Când datoria mi s-a prezentat, m-am temut să-mi amân cursurile și să afectez impactul și reputația școlii, așa că am refuzat-o. Deși am găzduit adunări și mi-am făcut datoria, am crezut că era doar temporar și așteptam să se ridice interdicțiile ca să pot continua să-mi conduc școala de karate. Odată ce mi-am dat seama de acest lucru, m-am rușinat. Mi-am dat seama că am considerat faima și averea drept baza supraviețuirii mele și am crezut că a-mi conduce afacerea era mai important decât credința mea în Dumnezeu și decât datoria mea, până la punctul în care aproape am luat hotărârea greșită urmărind faima și averea și mi-am pierdut șansa de a-mi face datoria și de a câștiga adevărul. Acum înțelegeam că a-mi îndeplini visele și a conduce o afacere par preocupări legitime, însă în spatele lor se află păcălelile Satanei. Satana folosește faima, bogăția și statutul pentru a ispiti și corupe oamenii. M-a făcut să le urmăresc din toată inima și să-mi doresc să câștig mai mult după ce avusesem deajuns. Acum, eram prins în lațul lui, controlat și legat involuntar de Satana. Devenisem sclavul lui și urma să mă îndepărtez din ce în ce mai mult de Dumnezeu până când eram ruinat de faimă și avere.

Mai târziu, am citit încă două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „O persoană își irosește energia de o viață luptând împotriva destinului, își pierde tot timpul agitându-se în încercarea de a-și hrăni familia și oscilând între avere și statut. Lucrurile pe care le prețuiesc oamenii sunt familia, banii și faima și ei le consideră pe acestea cele mai valoroase lucruri în viață. Toți oamenii se plâng de soarta lor, totuși încearcă să trimită într-un ungher al minții chestiunile pe care este cel mai imperativ să le cerceteze și să le înțeleagă: de ce trăiește omul, cum ar trebui să trăiască omul și care sunt valoarea și sensul vieții. Cu toate acestea, își petrec întreaga viață, oricât de mult ar dura, doar aleargând în căutarea faimei și a averii, până când tinerețea lor s-a dus și ei au devenit cărunți și plini de riduri. Trăiesc astfel până când văd că faima și averea nu pot opri alunecarea spre senilitate, că banii nu pot umple golul inimii, că nimeni nu este exceptat de la legile nașterii, îmbătrânirii, bolii și morții, că nimeni nu poate scăpa de ce i-a pregătit soarta. Numai atunci când sunt siliți să se confrunte cu ultimul moment critic al vieții înțeleg cu adevărat că, indiferent dacă o persoană are bogății imense și proprietăți extinse, indiferent dacă e privilegiat și de rang înalt, omul tot nu poate scăpa de moarte și trebuie să se întoarcă la poziția sa originară: un suflet solitar, fără nimic al său” („Dumnezeu Însuși, Unicul (III)” din Cuvântul Se arată în trup). „Oamenii își petrec viețile alergând după bani și faimă; se agață de aceste paie, gândindu-se că sunt singurele lor mijloace de sprijin, ca și cum dacă le au ar putea continua să trăiască, scutiți de moarte. Dar numai atunci când urmează să moară își dau seama cât de îndepărtate sunt lucrurile acestea de ei, cât de slabi sunt în fața morții, cât de ușor se fărâmă, cât de singuri și de neajutorați sunt, neavând unde să se întoarcă. Își dau seama că viața nu poate fi cumpărată cu bani sau cu faimă, că indiferent cât de bogată poate fi o persoană, indiferent cât de înaltă este poziția sa, toți oamenii sunt la fel de săraci și insignifianți în fața morții. Își dau seama că banii nu pot cumpăra viața, că faima nu poate șterge moartea, că nici banii și nici faima nu pot prelungi viața cuiva nici măcar cu un singur minut, cu o singură secundă” („Dumnezeu Însuși, Unicul (III)” din Cuvântul Se arată în trup). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, mi-am spus: „Deși cred în Dumnezeu Atotputernic, nu mă concentrez pe urmărirea adevărului sau pe îndeplinirea datoriei unei ființe create. Încă urmăresc din toată inima faima, averea și bucuriile materiale. Îmi irosesc timpul și energia prețioasă pe aceste lucruri. Ce pot câștiga crezând în Dumnezeu astfel? Chiar acum, în toiul unei pandemii, mulți oameni mor în toată lumea. Nu știu ce s-ar putea întâmpla în viața mea și se pare că sunt din ce în ce mai puține șanse să urmăresc adevărul și să-mi fac datoria. Poate că încă nu este prea târziu să urmăresc adevărul, însă, când voi fi cu un picior în groapă, va fi prea târziu. Am norocul de a accepta lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și El mi-a dat ocazia de a urmări adevărul și de a fi mântuit, dar eu nu o prețuiesc și nu sunt dispus să consum mai mult timp și energie urmărind adevărul. Am fost complet orb! În trecut, pentru a urmări faima și averea lumească, am depus mult efort pentru a înfința această școală. Arată foarte bine, este foarte atractivă și am câștigat o oarecare faimă, avere și plăceri materiale, însă inima mea încă este foarte goală și simt că nu are sens să trăiesc așa. Acum, chiar nu vreau să-mi mai irosesc viața pe aceste lucruri. Există mulți oameni bogați în lume, oameni cu faimă și statut, însă ei sunt distanți față de Dumnezeu și Îl resping, iar când dezastrul va lovi, ei tot vor muri. Bogăția nu poate cumpăra o viață, iar faima și averea sunt inutile în fața morții. Doar urmărind și câștigând adevărul putem obține protecția lui Dumnezeu și putem fi mântuiți de El.” După cum a spus Domnul Isus, „Și la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). Adevărat. Chiar dacă obții faimă și avere în lume și ești stimat și admirat de oameni, aceste lucruri nu-ți pot aduce viață. Ele pot doar să te distanțeze de Dumnezeu și să te facă să-ți pierzi șansa de a fi mântuit. În timp ce mi-am făcut datoria și am căutat adevărul de data aceasta, am câștigat ceva ce nu am avut niciodată înainte. Am înțeles voia lui Dumnezeu, am început să mă schimb puțin câte puțin și mi-am îndeplinit responsabilitățile în biserică. Găsisem sensul vieții. Voiam să urmăresc adevărul, să ascult de Dumnezeu, să trăiesc o viață în care să-mi îndeplinesc datoria de ființă creată și să nu mai trăiesc pentru Satana.

După un timp, renovarea școlii mele de karate s-a încheiat, interdicțiile au fost ridicate și era timpul să redeschid, dar nu mai eram atât de nerăbdător pe cât fusesem, pentru că, în acest timp, citisem multe din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și știam că Dumnezeu vrea să urmărim adevărul și să ne facem datoria ca să putem fi mântuiți, nu să urmărim faima și averea în lume și să fim înșelați de Satana. Așa că am luat hotărârea de a închide permanent școala de karate. Am crezut că era cea mai bună decizie pentru mine. Când am anunțat această decizie în grupul părinților și mentorilor, unor apropiați nu le venea să creadă, pentru că știau cât de importantă era pentru mine această școală. Mulți elevi și părinți mi-au trimis, de asemenea, mesaje să mă convingă să continui afacerea. Unii părinți mi-au spus: „Victor, copiilor mei chiar le-au plăcut lecțiile tale. Chiar nu vrei să mai predai karate?” Unii elevi mi-au spus: „Sensei, nu ai spus că era cel mai important lucru cariera ta, că asta era viața ta?” Când am auzit aceste cuvinte, m-am simțit puțin tulburat. Tocmai depusesem atât de mult efort să renovez școala, dar nu o folosisem nici măcar o dată. Oare chiar urma să o închid pentru totdeauna? Oare afacerea pe care o construisem în atâția ani pur și simplu nu mai exista? Atunci m-am simțit puțin tulburat, dar apoi am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. „Ca persoane normale, care urmăresc dragostea de Dumnezeu, pătrunderea în Împărăție pentru a deveni oameni ai lui Dumnezeu este viitorul vostru adevărat și o viață care este de cea mai mare valoare și semnificație; nimeni nu este mai binecuvântat decât voi. De ce spun asta? Pentru că cei care nu cred în Dumnezeu trăiesc pentru trup și trăiesc pentru Satana, dar astăzi voi trăiți pentru Dumnezeu și trăiți pentru a face voia lui Dumnezeu. De aceea vă spun că viețile voastre sunt de cea mai mare importanță” („Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii” din Cuvântul Se arată în trup). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, m-am simțit mult mai calm. Am înțeles că urmărirea faimei și a averii nu avea valoare sau sens. Nici plăcerile materiale, nici faima sau averea în viață nu mă puteau elibera de pustiul din inimă și nu-mi permiteau să fiu mântuit de Dumnezeu. Doar urmărind adevărul, urmărind iubirea pentru Dumnezeu și îndeplinind datoria unei ființe create puteam trăi o viață plină de sens și asta era viața pe care chiar mi-o doream. Deși încă regretam mult școala mea de karate, cuvintele prietenilor și elevilor mei nu mi-au schimbat decizia, pentru că știam că mai important decât orice era cuvântul lui Dumnezeu. Urmărirea mântuirii lui Dumnezeu era mai importantă decât orice altceva. Nu voiam să mai continui să conduc școala. Voiam să dedic mai mult timp și energie să-mi fac datoria, pentru că știam că era lucrul cel mai semnificativ de făcut. Chiar și acum, unii dintre prietenii mei încă încearcă să mă convingă să deschid școala, dar sunt devotat alegerii mele. Deși mi-am lăsat în urmă viața vulgară, de căutare a plăcerilor, și mi-am pierdut faima lumească și stima altora, făcându-mi datoria cu frații și surorile în fiecare zi, am mai mult timp să citesc cuvintele lui Dumnezeu și să am părtășie cu privire la adevăr și, făcând asta, am ajuns să înțeleg o parte din adevăr și să văd unele lucruri clar, în special consecințele urmăririi faimei și averii, și am început să urmăresc adevărul și să merg pe calea corectă în viață. Acesta a fost cel mai mare beneficiu al meu în această perioadă. Ce am câștigat este mult mai valoros decât faima în lume și stima altora. Acum, de asemenea, predic deseori Evanghelia și am învățat să folosesc cuvântul lui Dumnezeu pentru a-i ajuta și avea grijă de cei care abia au acceptat-o. Sper că mai mulți oameni pot veni înaintea lui Dumnezeu și avea ocazia de a fi mântuiți de El. Cred că a trăi astfel este foarte sigur și semnificativ.

Anterior: Alegerea corectă

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Trezirea unui spirit înșelat

de Yuanzhi, Brazilia M-am născut într-un mic oraș din nordul Chinei și, în 2010, mi-am urmat rudele în Brazilia. Aici, în Brazilia, mi-am...

Credința: sursa puterii

de Ai Shan, Birmania Vara trecută, cercetam pe internet lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Frații și surorile au...

Eliberarea din capcana zvonurilor

de Xiaoyun, China În trecut, eram angajată ca ofițer în armată. Într-o zi din 1999, un pastor coreean mi-a predicat Evanghelia Domnului...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger